Ordonanţă de plată - oug 119/2007 / art.1013 cpc ş.a.

Pe rol fiind amânarea pronunţării cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta S.C. I.S.C S.R.L în contradictoriu cu pârâta S.C  S.C  S.R.L, având ca obiect ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.a.

Dezbaterile asupra fondului cauzei  au avut loc în şedinţa publică din data de 05.11.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta  hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 07.11.2014 şi pentru data de 10.11.2014, când în aceeaşi compunere, a deliberat şi pronunţat următoarea sentinţă.

INSTANŢA

 Constată că sub număr dosar xxxx s-a înregistrat la această instanţă cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea SC I.S.C. SRL cu sediul social în com. XXXXXXX în contradictoriu cu debitoarea SC  S.C. SRL cu sediul social în XXXXXXX, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 28.480,00 lei precum şi pentru suma de 28,48 lei reprezentând penalităţi contractuale în cuantum de 0,1% la suma datorată pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenţei şi până la data plăţii. Cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat că între părţi  s-a încheiat la data de 10.09.2013 contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect prestarea de către subscrisa societate în favoarea beneficiarului, servicii constând în „Organizarea, coordonarea , urmărirea şi supravegherea întregului personal, utilaje şi echipamente necesare efectuării lucrărilor din cadrul contractului de lucrări având ca obiect „Modernizarea DJ 105 D( între Săsăuşi-Chirpăr-Vărd- intrare Agnita) km 14+300, km 31+508,96, km 18+800, km 23+300”.

Preţul contractului încheiat între părţi a fost de 9000 lei/lună fără TVA la care se adaugă TVA în sumă de 2160 lei, fiind încheiat pentru o perioadă de trei luni începând cu data semnării contractului. Se mai arată că serviciile care au făcut obiectul acestui contract, au fost prestate de către societatea contestatoare, iar la finalul contractului s-a emis factura fiscală seria xxx  nr. xx din data de 10.12.2013 pentru suma de 33.480 lei, aceasta urmând a fi achitată în termen de 30 de zile de la data emiterii. La data de 20.12.2013 a fost achitată suma de 5.000 lei în  numerar de către societatea pârâtă, plată care a fost evidenţiată în contabilitatea societăţii, prin emiterea chitanţei nr. xxx nr. xx din aceeaşi dată.

Consideră că condiţiile cerute de legiuitor pentru admiterea cererii de emiterea a ordonanţei de plată sunt îndeplinite, creanţa având un caracter cert, lichid şi exigibil, factura emisă fiind semnată de către beneficiar, iar plata s-a făcut parţial. Se menţionează că societatea pârâtă a fost notificată în două rânduri, prima notificare adresată prin intermediul cabinetului de avocat, iar a doua notificare de punere sub întârziere a debitorului în conformitate cu prevederile art. 1521 şi urm. Cod civil coroborat cu art. 1014 C.p.c., la data de 02.09.2014, prin intermediul Executorului Judecătoresc D.M.V.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri depunând la dosar copia certificată a contractului nr. 8/10.09.2013, copie certificată după factura seria xxx nr. xx din data de 10 12.2013, copie certificată după chitanţa având seria xxx nr. xx din data de 20.12.2013, copia certificată a somaţiei adresată prin executor judecătoresc.

Cererea a fost legal timbrată conform prevederilor OG 80/2013 art.6 alin.2 cu suma de 200 lei.

La data de 27.10.2014, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din  partea societăţii debitoare prin care se solicită respingerea cererii de ordonanţă de plată, fiind inadmisibilă şi neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, susţinerile creditoarei sunt neadevărate şi neîntemeiate pentru următoarele aspecte: potrivit art.  1013 N.c.p.c., prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţia de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătura ori în alt mod admis de lege.

Creanţa solicitată nu este certă, lichidă şi exigibilă, sens în care o contestă.

Contractul de prestări servicii nr.x/10.09.2013 a fost încheiat între părţi la data de 20.09.2013, pentru reclamantă fiind semnat de către împuternicitul Ş.I şi nu de către sora acestuia Ş.V.R. Toate discuţiile au fost purtate cu domnul Ş.I în calitate de împuternicit al reclamantei, care a prezentat o procură specială în acest sens. Pe parcursul derulării contractului de prestări servicii, împuternicitul  Ş.I a solicitat de mai multe ori efectuarea de plăţi de către societatea debitoare în avans, justificate că trebuie să plătească salariile angajaţilor, precum şi alte cheltuieli pe care le avea societatea. Toate aceste plăţi efectuate de către societatea debitoare în baza contractului s-au materializat prin întocmirea unor dispoziţii de plată, semnate de către împuternicitul Ş.I după cum urmează: 1500 lei achitaţi în data de 29.11.2013, 2500 lei achitaţi în data de 26.10.2013,1000 lei achitaţi în data de 2.11.2013, 1000 lei achitaţi în data de 11.11.2013, 4000 lei achitaţi în data de 12.10.2013 în baza procesului verbal de predare primire încheiat de către U.A şi Ş.I, pentru plata parţială a salariilor angajaţilor din  localitatea C, 1500 lei achitaţi prin dispoziţia nr. xx/2014.  În total s-au efectuat plăţi în sumă de 11.500 lei. Pe lângă aceste suma debitoarea a efectuat şi plata sumei de 5000 lei confirmată de către reclamantă la data de 20.12.2013. Din totalul sumei de 33.480 lei menţionaţi în factura fiscală nr. xxx nr. xx din data de 10.12.2013, s-a achitat până în prezent suma de 16.500 lei, ceea ce presupune că mai este de achitat diferenţa de 16.980 lei.

Consideră că societatea debitoare nu trebuie să mai achite această sumă, întrucât mai are de recuperat de la reclamanta o sumă considerabilă datorată neîndeplinirii culpabile a contractului de prestări servicii nr. x/2013.

Referitor la somaţia emisă de către reclamantă, societate debitoare a răspuns acesteia printr-o altă notificare prin intermediul executorului judecătoresc SCP T şi S dosar notificare nr. xx/2014 prin care se semnalează deficienţele constatate, prejudiciu cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale. Conform contractului societatea reclamantă avea obligaţia să organizeze, să coordoneze, să urmărească şi să supravegheze întregul personal, utilajele şi echipamentele necesare execuţiei lucrărilor din cadrul contractului de lucrări având ca obiect „Modernizarea DJ 105 D( între Săsăuşi-Chirpăr-Vărd- intrare Agnita) km 14+300, km 31+508,96, km 18+800, km 23+300”.

Societatea reclamantă , în calitate de prestator, avea obligaţia de a respecta prevederile art. 11 din contract, obligaţii care nu au fost respectate în totalitate. Cum organizarea şi  coordonarea lucrărilor efectuate de către societatea reclamantă au fost deficitare, societatea pârâtă fiind nevoită să le refacă, ceea ce a impus costuri suplimentare considerabile, astfel că antreprenorul general al lucrării SC C SA a notificat deficienţele semnalate, iar societatea pârâtă a fost nevoită să le refacă pe cheltuiala sa, deşi culpa aparţinea societăţii reclamante. La art. 15 din contract se impunea prestatorului  obligaţia de a organiza recepţia la terminarea lucrărilor însă aceasta nu s-a realizat. Se mai arată că lucrările executate de către societatea reclamantă chiar şi cu deficienţe ,nu au respectat termenele prevăzute în contract, aceasta atrăgând penalităţi cu întârziere şi daune interese.

Factura xxx nr xx/10.12.2013 emisă de societatea reclamantă nu este însoţită de acte justificative ,iar ulterior primirii acestora ,societatea pârâtă ,arată că a fost somată de antreprenorul general despre deficienţele lucrării ,fiind nevoiţi să le refacă. Având în vedere remedierea tuturor deficienţelor semnalate de către antreprenorul general,societatea pârâtă a învederat faptul că suma cheltuită suplimentar de către aceasta se ridică la valoarea de 49.956,52 lei astfel că depăşeşte cu mult suma pe care reclamanta o solicită în baza facturii nr xx/10.12.2013 .

Societatea pârâtă arată că în temeiul art. 1020 NCprciv contestă creanţa, întrucât suma solicitată este nereală, fiind efectuate plăţi anticipate şi având de recuperat o sumă considerabilă datorită nerespectării clauzelor contractuale .

În probaţiune s-a depus răspuns la somaţia nr xxx/2014,procura specială de împuternicire de către administratorul unic Ş.V a numitului Ş.I să reprezinte societatea şi să administreze societatea notificări adresate societăţii pârâte de către SC C  Sa ,Raport Intern privind cheltuielile de remediere a lucrărilor efectuate pe şantierul din Chirpăr ,proces verbal de predare primire a sumei de 4000 de ron de către numitul U.C către Ş.I ,copii după dispoziţii d e plată a sumei de 1000 de lei din 11.11.2013 ,1000 de lei din 02.11.2013 ,1500 d elei din 29.22.2013 ,2500 d elei din 26.10.2013,1500 lei prin dispoziţia nr xx/2014 ,copie după acţiunea civilă formulată şi înregistrată la Judecătoria Sălişte ,privind pretenţiile formulate de către societatea pârâtă împotriva societăţii reclamante pentru suma de 49952,52 lei .

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele,

Între părţi  s-a încheiat la data de 10.09.2013 contractul de prestări servicii nr. 8 având ca obiect prestarea de către subscrisa societate în favoarea beneficiarului, servicii constând în „Organizarea, coordonarea , urmărirea şi supravegherea întregului personal, utilaje şi echipamente necesare efectuării lucrărilor din cadrul contractului de lucrări având ca obiect „Modernizarea DJ 105 D( între Săsăuşi-Chirpăr-Vărd- intrare Agnita) km 14+300, km 31+508,96, km 18+800, km 23+300”.

Preţul contractului încheiat între părţi a fost de 9000 lei/lună fără TVA la care se adaugă TVA în sumă de 2160 lei, fiind încheiat pentru o perioadă de trei luni începând cu data semnării contractului. Se mai arată că serviciile care au făcut obiectul acestui contract, au fost prestate de către societatea contestatoare, iar la finalul contractului s-a emis factura fiscală seria xxx  nr.xxx din data de 10.12.2013 pentru suma de 33.480 lei, aceasta urmând a fi achitată în termen de 30 de zile de la data emiterii. La data de 20.12.2013 a fost achitată suma de 5.000 lei în  numerar de către societatea pârâtă, plată care a fost evidenţiată în contabilitatea societăţii, prin emiterea chitanţei nr. xxx nr. xx din aceeaşi dată.

Potrivit întâmpinării şi a actelor depuse de societatea pârâtă ,aceasta contestă creanţa pretinsă de către reclamantă ,susţinând că o parte din această creanţă a fost achitată ,în afară de suma de 5000 de lei recunoscută de reclamantă ,existând şi  plăţi efectuate de către societatea debitoare în baza contractului ,care s-au materializat prin întocmirea unor dispoziţii de plată, semnate de către împuternicitul Ş.I după cum urmează: 1500 lei achitaţi în data de 29.11.2013, 2500 lei achitaţi în data de 26.10.2013,1000 lei achitaţi în data de 2.11.2013, 1000 lei achitaţi în data de 11.11.2013, 4000 lei achitaţi în data de 12.10.2013 în baza procesului verbal de predare primire încheiat de către U.A şi Ş.I, pentru plata parţială a salariilor angajaţilor din  localitatea xxx, 1500 lei achitaţi prin dispoziţia nr. xx/2014.  În total se susţine că  s-au efectuat plăţi în sumă de 11.500 lei. Pe lângă aceste suma debitoarea a efectuat şi plata sumei de 5000 lei confirmată de către reclamantă la data de 20.12.2013. Din totalul sumei de 33.480 lei menţionaţi în factura fiscală nr. xxx nr. xx din data de 10.12.2013, pârâta susţine că s-a achitat până în prezent suma de 16.500 lei, ceea ce presupune că mai este de achitat diferenţa de 16.980 lei.,situaţie pe care reclamanta nu o recunoaşte .

De asemenea pârâta că nu mai are de achitat această sumă ci dimpotrivă mai are de recuperat de la reclamantă o sumă considerabilă datorată neîndeplinirii culpabile a contractului de prestări servicii nr x/2013.

 Mai mult societatea pârâtă a promovat la Judecătoria Sălişte o acţiune împotriva societăţii reclamante, pentru nerespectarea clauzelor contractuale ,solicitând recuperarea sumelor achita te pentru remedierea deficienţelor cauzate.

 Conform dispoziţiilor art. 1013 CPC, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În conformitate cu prevederile art.1013Cpr civ , o atare cerere poate fi admisibilă în condiţiile în care sunt întrunite cumulative şi concomitent trei condiţii, anume creanţa să fie certă, lichidă si exigibilă, . Creanţa este certă atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. Creanţa este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanţă, ori determinabil şi este exigibilă atunci când a ajuns la scadenţă, putându-se trece la executarea ei.

Pe de altă parte, relevante sunt în cauză şi dispoziţiile art. 1020Cpr civ care stipulează în mod expres că „dacă  debitorul contesta creanţa instanţa verifică dacă această contestaţie este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor  .

Alineatul 2 al acestui articol prevede situaţia în care dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea de probe ,altele decât cele prev la alineatul 1 ,respectiv înscrisuri ,iar acestea ar fi admisibile potrivit legii în procedura de drept comun ,instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

Astfel, primul aspect care trebuie clarificat este contestaţia formulată de către debitoare în termen legal şi susţinută în mod vehement pe întreaga durată a litigiului. Din interpretarea dispoziţiilor codului d e procedură privind ordonanţa de plată şi a Directivei 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, pe care o transpune în legislaţia românească, rezultă că se instituie o procedură rapidă care are ca scop combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, respectiv fapta culpabilă a debitorului de a nu respecta un termen contractual. Procedura instituita de articolul 1013 şi urm Cpr civ este una simplificată, exclusiv destinată creanţelor necontestate, dar cu privire la care debitorul întârzie să facă plata. Această confirmare este dată şi de faptul că procedura limitează în mod incompatibil cu cerinţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului dreptul la apărare al pârâtului, prin aceea că nu i se permite utilizarea altor mijloace de probă decât înscrisurile. Pentru o clarificare a raporturilor juridice comerciale complexe dintre părţi, competenţa de soluţionare exclusivă este stabilită în favoarea instanţelor de drept comun, singurele ce au căderea de a tranşa fondul raportului juridic dintre părţi (existenţa obligaţiei, executarea ei etc).

Conform scopului declarat al acestei Directive a Comunităţii Europene ce a intervenit în materie legislativă în vederea simplificării formalităţilor prin care un creditor deţinând o creanţă necontestată poate obţine un titlu şi, implicit, posibilitatea de a executa silit în mod facil un debitor care a întârziat în achitarea datoriei sale, se reglementează în acest fel o procedură pregnant administrativă de emitere a unui titlu executoriu în vederea satisfacerii unei creanţe certe, lichide şi exigibile, necontestate.

Această concluzie este întărită de dispoziţiile art. 1020alin 2 cpr civ  care arată că în măsura contestării de către debitor a obligaţiei de plată, având în vedere că se tinde spre analiza fondului raporturilor juridice dintre părţi, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă, iar creditorul are deschisa calea stabilita de dreptul comun. Că este aşa o confirmă şi prevederile art. 1021 al. 2 Cpr civ  care, în mod imperativ, instituie în sarcina judecătorului obligaţia de a emite o ordonanţă de plată doar pentru parte din debitul necontestat de debitor. Interpretând per a contrario acest alineat, rezultă că în situaţia contestării debitului în totalitate, se impune pronunţarea unei soluţii de admitere a contestaţiei debitorului şi, implicit, de respingere a cererii introductive, însă cu respectarea efectuării verificărilor scriptice asupra contestaţiei formulate prin întâmpinare şi doar în condiţiile în care aparenţa analizată face dovada minimă a temeiniciei acestei contestaţii.

În aceste condiţii, este evident că utilizarea procedurii speciale a ordonanţei de plată este inadmisibilă în condiţiile în care creanţa solicitată este contestată de către pârât şi în ipoteza necesităţii clarificării unor raporturi juridice complexe între părţi, respectiv în ipoteza în care pârâtul contestă creanţa pretinsă de către reclamant sau intervin alte aspecte ce ating fondul raporturilor juridice dintre părţi.

Astfel, în condiţiile în care instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de ordonanţă de plată este chemată să verifice: 1. existenţa unui liant obligaţional între părţi (nexum); 2. existenţa unor obligaţii contractuale nerespectate între părţi, conform contractului; 3. stabilirea unei culpe în neexecutare sau executare neconformă a obligaţiilor contractuale în sarcina uneia sau alteia dintre părţi; 4. existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, derivând din contractul dintre părţi; 5. obligarea părţii în culpă la achitarea debitului, ţine de puterea evidenţei, faptul că instanţa de judecată ar aborda fondul cauzei.

De asemenea, o soluţie de admitere a cererii de ordonanţă de plată în condiţiile speţei pendinte ar nesocoti un fundamental principiu de drept, respectiv dreptul la apărare ce se poate exercita în cadrul unui proces echitabil prin aceea că s-ar ignora pronunţarea asupra apărărilor şi contra pretenţiilor formulate de debitor.

Mai mult, toate aspectele arătate de către debitoare (prin care se contestă însăşi caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei) au dovedit necesitatea administrării unui probatoriu complex, specific dreptului comun, care nu poate fi limitat numai la înscrisuri, finalitatea unei hotărâri judecătoreşti fiind aceea de a se afla adevărul, aceasta cu atât mai mult cu cât ordonanţa de plată pronunţată în aplicarea dispoziţiilor articolului 1013 li rum Cpciv este o hotărâre judecătorească cu deplina autoritate de lucru judecat pentru pretenţiile admise creditorului, care asigura tranşarea cu autoritate de lucru judecat şi cu celeritate a litigiului.

Aşa fiind, instanţa constată faptul că, obiecţiile şi apărările debitoarei privitoare la inexistenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, conferă cererii un caracter contencios, ce impune administrarea unui probatoriu specific dreptului comun, motiv pentru care, în temeiul art.1020 alin 1 coroborat cu art 1020 alin 2 Cpr civ , va admite ca fiind fondată contestaţia debitoarei formulată prin întâmpinare şi, în consecinţă, va respinge ca inadmisibilă în cadrul procedurii pendinte cererea formulată de creditoare pentru emiterea unei ordonanţe de plată.

În baza art. 453 Cpr civ va obliga creditoarea reclamantă SC I.S.C. SRL să plătească debitoarei  SC  S.C  SRL suma de 1500 d e lei reprezentând cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de creditoarea SC I.S.C SRL cu sediul social în com. XXXXXXX în contradictoriu cu debitoarea SC S.C  SRL cu sediul social în XXXXXXXXX .

Obligă creditoarea să plătească debitoarei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept pentru creditoare de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţă publică ,azi 10.11.2014.

Domenii speta

Spete similare