Plângere contravenţională

Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 470/13.07.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.03.2016, petentul S T M, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G (I.P.J. G), a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PGLX nr. 04…..59 din data de 19.03.2016, solicitând anularea  acestui proces-verbal.

În motivare, petentul arată că în data de 19.03.2016 a fost oprit de un echipaj de poliţie care i-a adus la cunoştinţă că ar fi depăşit viteza legală în localitatea F., fiind surprins că a circulat cu o viteză de 103 km, depăşind cu 53 km/h limita legală de viteză. Petentul arată că cele reţinute nu corespund situaţiei reale, în realitate circulând cu o viteză de 65 km/h şi că radarul a dat eroare.

Petentul îşi întemeiază în drept plângerea pe dispoziţiile OG nr. 2/2001.

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

 Din analiza conţinutului prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, rezultă că procesul-verbal de contravenţie este prezumat a fi legal şi temeinic, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, procesul-verbal face dovada deplină asupra situaţiei de fapt reţinute şi asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.

Sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal seria PGLX nr. 040359, instanţa constată că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator. Procesul-verbal întocmit conţine de asemenea, menţiunea că petentul refuză semnarea acestuia.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În baza art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, fapta contravenţională se sancţionează cu amenda contravenţională prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 98 alin. 4 lit. d, clasa a IV-a de sancțiuni reprezintă 9 sau 20 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie seria PGLX nr. ….9 din data de 19.03.2016, conform disp. art. 249 C. pr. civ., obligaţia de a proba aparţine celui care face o susţinere. În acest sens, instanţa reţine că petentul nu a propus administrarea niciunei probe în faţa instanţei, în dovedirea susţinerilor sale.

Analizând ansamblul probator, instanţa reţine că petentul nu a răsturnat sarcina probei, nedovedind susţinerile sale de nelegalitate şi netemeinicie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria PGLX nr. 040359 din data de 19.03.2016.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Analizând toate înscrisurile depuse la dosar, în aplicarea principiilor enunţate anterior, instanţa constată că procesul-verbal contestat este întocmit ca urmare a constatării directe a faptelor de către agentul constatator, la care se adaugă înregistrările aparatului radar, din probele administrate în cauză confirmându-se săvârşirea faptei reţinute în procesul-verbal de contravenţie.

Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Totodată, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic şi în baza art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, fapta contravenţională se sancţionează cu amenda contravenţională prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile .

În cauza de faţa, din planşele foto efectuate de pe înregistrarea radar (fl 26, 27) depuse la dosar de către intimat, rezultă că cele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat corespund realităţii, petentul rulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare GL-62-A…., la data de 19.03.2016, în jurul orei 16.41, cu viteza de 103 km/h într-o zonă cu limitare de viteză de 50 km/h.

Instanţa mai constată, contrar celor susţinute de petent, că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului corespunde din punct de vedere metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. 0…..995 din 18.11.2015 (fl. 28).

În atare condiţii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie este întocmit în mod legal, fapta fiind înregistrată şi probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situaţie diferită de cea reţinută în procesul-verbal de contravenţie.

Totodată, instanţa apreciază că amenda aplicată în cuantum de 945 lei este legală și justificată în raport de pericolul social al faptei, care se reflectă prin riscul pe care conduita petentului îl prezintă pentru siguranţa circulaţiei rutiere.

În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, instanţa va respinge plângerea formulată de petentul S T M în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Galaţi, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 503/25.04.2017 Tribunalul G  reţine că respectând disp. art. 34 al. 1 din OG 2/2001 şi implicit principiul preeminenţei dreptului, instanţa de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal şi ulterior temeinicia sa, constatând că procesul verbal a fost legal şi temeinic întocmit.

Această soluţie este corectă în ce priveşte legalitatea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, contrar opiniei primei instanţe, Tribunalul apreciază că există un dubiu cu privire la vinovăţia petentului.

Astfel, în înregistrarea video aflată la f. 30 fond se pot observa 2 autoturisme înregistrate de aparatul radar, care circulă pe acelaşi sens, iar maşina condusă de petent se află în planul secund, în prim plan aflându-se un alt autoturism.

Tribunalul apreciază că fiind înregistrate 2 autoturisme diferite cu viteze diferite care au traversat simultan fasciculul de radiaţie, înregistrarea radar nu reprezintă o probă dincolo de orice dubiu rezonabil în baza căreia să poată fi reţinută vinovăţia petentului în prezenta cauză.

Pe baza celor ce preced, în baza art. 480 C.p.c, Tribunalul va admite apelul, va schimba sentinţa apelată şi în rejudecare va anula procesul verbal contestat ca netemeinic

Domenii speta

Spete similare