Executare silită a creanţei. Lipsa titlu de creanţă fiscal care să fi stat la baza emiterii titlului executoriu si somaţiei emise în cauză. Nelegalitate. Respinge cheltuieli de judecata, reprezentate de taxa de timbru,contestatoarea avand posibilitatea de

Titlu:  Executare silită a creanţei. Lipsa titlu de creanţă fiscal care să fi stat la baza emiterii titlului executoriu si somaţiei emise în cauză. Nelegalitate. Respinge cheltuieli de judecata, reprezentate de taxa de timbru,contestatoarea avand posibilitatea de a formula cerere de restituire conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013., după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în contestaţia la executare.

Tip speţă: ÎNCHEIERE

Număr speţă: 339

Data speţă: 19.04.2016

Domeniu asociat: contestaţie la executare

Continut speta

Instanta retine că conform art.141 alin. 1 Cod procedura fiscala  “executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Potrivit alin .1 indice 1 Cod procedură fiscală “în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.”

În speţa de faţă se constată că nu există un titlu de creanţă care să fi stat la baza emiterii titlului executoriu si somaţiei emise în cauză, prin care să se stabilească obligatiile de plată atât pentru anul 2015 cât si cele restante pentru anii anterior pentru care debitoarea nu a depus declaraţie fiscală, astfel că în lipsa unui asemenea titlu de creanţă, care să fi fost comunicat în condiţiile legii, pentru a da posibilitatea contestatoarei să exercite contestaţia administrativă împotriva acesteia conform art. 205-209 Cod proc fiscală, aceasta este pusă în imposibilitatea contestării debitului si a accesoriilor generate de acesta precum si a modalităţii de calcul.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa constată ca nu s-a făcut dovada  achitării vreunei cheltuieli cu excepţia taxei de timbru, pentru care contestatoarea are posibilitatea de a formula cerere de restituire conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013., după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în contestaţia la executare.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25.11.2015 si înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. xxxxx contestatoarea  SC CT SRL a contestat somaţia nr. xxx/04.11.2015 si titlul executoriu xxx/04.11.2015 din data de 01.07.20115, prin care li se imputa suma de 20492 lei reprezentând impozit teren intravilan si clădire, fără a exista o decizie de impunere sau dispoziţie de stabilire obligaţii financiare în sarcina reclamantei, fără a fi pus în întârziere si pe o perioada anterioară impunerii.

 Mai arată că debitul nu există, întrucât nu există un act de impunere comunicat contestatoarei si s-au făcut direct forme de executare.

Somaţia de iniţiere a executării silite este anterioară emiterii titlului executoriu situaţie ce este inadmisibilă juridic. Pentru a se declanşa procedura executării silite, prin emiterea somaţiei se impune să existe iniţial o decizie de debit, un termen de plată si după trecerea acestui termen să se facă forme de executare silită, să existe titlu executoriu si apoi să se emită somaţia ulterior.

Solicită anularea actelor de executare titlu executoriu xxx/04.11.2011 comunicată la data de 09.11.2015 conform dovezii de pe plic si somaţia xxx/04.11.2015.

În baza art. 718 Cod procedură civilă a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare

De asemenea, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că pe forma executării silite aceasta este nulă absolut întrucât se trece executare silita se emit in aceeaşi zi titlu executoriu si somaţia de executare silita fără să aibă cunoştinţa de existenta vreunei datorii sau debit, decizie de impunere pentru a avea vreo posibilitatea de a achita voluntar sau de a contesta existenta debitului.

Mai mult se calculează retroactiv pe ultimii 5 ani când declaraţia fiscala s-a făcut în 19.12.2014 conform declaraţiei înregistrate sub numărul xxxx/19.12.2014 data la care s-a făcut si o evaluare a proprietăţii societăţii. În urma declaraţiei fiscale nu s-a emis nicio decizie de impunere sau dispoziţie a unităţii P  L si s-au stabilit in sarcina reclamantei un debit clădire Pj de 3780 lei si restante si penalităţi de 9995 lei respectiv 2607 lei, curte 1831ei, debit 366 restanta si dobânda 124 lei iar taxa auto de 394 si restanta de 1714 lei si dobânzi 1329 lei deşi datorează doar impozitul pe anul curent 2015 si nu retroactiv pe ultimii ani aşa cum îi recalculează abuziv pârâta deşi declaraţia fiscală cu semnătura acesteia este din 19.12.2014.

Din somaţia emisă la data de 04.11.2015, emisă anterior titlului executoriu se urmăresc aceleaşi sume ca în titlu dar anterior emisă ceea ce este imposibil juridic nu se poate soma la plata decât după emiterea actelor de executare, comunicarea si dând posibilitatea juridica de a achita voluntar debitul.

Arată că nu i s-a emis decizii de impunere care să justifice o datorie către Primăria Leu si sunt emise direct titlul executoriu care nu are niciun act la baza dosar de executare silită. Se poate observa din actele contestate ca nu este un dosar de executare silită si nicio decizie de impunere sau dispoziţie cu sume impuse in sarcina contestatoarei, este emis un titlu executoriu pe nişte sume care nu le datorează si pe care societatea nu le avea in contabilitate sau sa fi ştiut de existenta acestora.

Orice persoana /instituţie ar putea emite un astfel de act si sa execute silit societatea neavând nicio certitudine ca sumele se datorează si demersurile sunt legitime având in vedere ca nu exista un debit datorat.

Potrivit art.46 Og 92/2003, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.

Lipsa actului administrativ in baza cărora s-au emis formele de executare atrage nulitatea absoluta a formelor prevăzuta de art. 391 cod procedura civila.

În fapt contestatoarea a depus declaraţie de impunere cu imobilul ce aparţine societăţii la data de 19.12.2014, conform declaraţiei fiscale întocmite de societate si primită de intimata sub numărul 8168, a unui teren intravilan si clădire.

De la data depunerii declaraţiei fiscale si până în prezent nu s-a emis nicio decizie de impunere în sarcina societăţii, nu s-a comunicat transele în care pot să plătească si sumele datorate iar la data de 04.11.2015 comunicata subscrisei la 09.11.2015 i s-a emis direct titlu executoriu si anterior acestui act somaţie executare silită. Reclamanta nu datorează nicio sumă de bani restanta deşi acele sume sunt cele mai mari 9995 lei pentru clădire, 366 lei teren si 1714 lei taxa auto si nici dobânzi scale întrucât nu a fost pusă în întârziere si nu a ştiut de un debit 2607 lei pentru clădire, 124 lei pentru teren si 1329 lei pentru taxa auto.

Culpa în administrarea rolurilor fiscale aparţine intimatei, emitenta actelor contestate si nu îşi poate invoca propria culpă.

Solicita instanţei să pună în vedere intimatei printr-o adresa să pună la dispoziţiile actele în baza cărora s-a emis somaţia si titlul executoriu din dosarul XX si XX/04.11.2015.

Solicită proba cu înscrisuri, adresa către intimata pentru a înainta actele care au stat la baza executării silite a contestatoarei.

 La data de 29.12.2015 intimata C  L prin primar a depus întâmpinare prin  care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să respingă aceasta cerere ca netemeinică si nelegală.

În motivare se arată că actele administrativ-fiscale reprezentate de somaţia nr. xxx/04.11.2015 si titlul executoriu nr.xxx /04.11.2015 sunt emise de instituţia cu respectarea dispozitilor privind raporturile de drept material fiscal stabilite de art.21 al.(1) si al.(2), lit.a), art.22, lit.a) si c),  art.23, al.(1) si art.25(1) din OG nr. 93/2003.

P C L este titularul unui drept de creanţa fiscala reprezentând impozite pe terenuri si clădiri si taxe auto, iar contestatorul SC  CT SRL este debitorul obligaţiei de plata corelative, atâta timp cât intimatul deţine în proprietate terenuri si clădiri situate pe raza administrativ teritorială a comunei Leu si un mijloc de transport (autoturism) - adică bunuri mobile si imobile supuse impunerii in condiţiile art.248 si urm. din Legea nr.571/2003.

Titlul executoriu contestat nu a fost emis în mod arbitrar de Primăria com. Leu, ci in baza declaraţiilor fiscale anexate, cu indeplinirea intocmai a condiţiile de forma stabilite de art.141al.(1), al.(1 indice 1) si al.(4) Cod proc. fiscal.

Decizia de impunere nu are un caracter exclusiv si nu este singurul titlu de creanţa ce poate sta la baza emiterii unui titlu executoriu. Din interpretarea unitara a prevederilor art.81,al.(1A1),li.c), art.83,al.(1) si art.86,al.(5) Cod proc. fisc. rezulta indubitabil ca declaraţia fiscala este actul administrativ fiscal in baza căruia se calculează impozitele si taxele datorate de contribuabili si poate fi asimilata, din punct de vedere al rolului avut in procedura fiscala, unei decizii de impunere.

De asemenea, criticile formulate de debitor în prezentei acţiuni privesc fondul dreptului, si anume existenţa si cuantumul debitului supus executării silite, aspecte ce nu pot fi deduse judecaţii pe calea contestaţiei la executare.

Referitor la suspendarea executării solicitată în subsidiar de contestator solicită să se respingă si aceasta cerere, nefiind dovedite niciunul din cazurile prevăzute de art.148 C.proc.fisc. Pentru a putea dispune prin încheiere această măsura este necesar ca în prealabil debitorul să-şi îndeplinească obligaţia de plata a cauţiunii stabilită de art.718 al.(2) NCPC, nefiind un caz de suspendare obligatorie, conform art.718, al.(4) NCPC.

În dovedirea apărărilor făcute prin întâmpinare a solicitat proba cu înscrisurile ce stau la baza executării silite, inclusiv cu actele de executare si orice alte înscrisuri apreciate ca necesare si solicitate de instanţa in condiţiile art.254 NCPC.

În drept, întâmpinarea este formulată în temeiul art.201, 205 si urm NCPC.

La data de 26.01.2016  contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 1000 lei pentru contestaţia la executare si 50 lei pentru cererea de suspendare a executării silite.

Prin încheierea din data de 29.03.2016 instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată

În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului instanta reţine următoarele:

În fapt, la data de 4.11.2015 P C L a emis titlul executoriu nr. XXX pe numele debitoarei SC C T SRL prin care a stabilit suma totală de 20.492 lei reprezentând impozite si taxe. La aceeaşi dată a fost emisă si somaţia  nr.339 pentru aceeaşi sumă.

Deşi instanţa a solicitat înscrisurile care au stat la baza acestor acte de executare emise împotriva contestatoarei, intimata a arătat că nu a fost emisă o decizie de impunere  prin care să fi fost stabilite aceste obligaţii de plată, respectiv o decizie de impunere cu privire la debit si accesorii, acestea fiind calculate in baza declaraţiei fiscale depuse de contestatoare.

Împotriva acestor acte de executare contestatoarea SC C T SRL a formulat contestaţie la executare susţinând că nu i s-a emis o decizie de impunere pe care această să o poată contesta potrivit procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală.

Potrivit art.172 alin. 1 Cod procedura fiscală “persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Conform alin. 3 “contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”

Conform art.141 alin. 1 Cod procedura fiscala  “executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Potrivit alin .1 indice 1 Cod procedură fiscală “în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.”

În speţa de faţă se constată că nu există un titlu de creanţă care să fi stat la baza emiterii titlului executoriu si somaţiei emise în cauză, prin care să se stabilească obligatiile de plată atât pentru anul 2015 cât si cele restante pentru anii anterior pentru care debitoarea nu a depus declaraţie fiscală, astfel că în lipsa unui asemenea titlu de creanţă, care să fi fost comunicat în condiţiile legii, pentru a da posibilitatea contestatoarei să exercite contestaţia administrativă împotriva acesteia conform art. 205-209 Cod proc fiscală, aceasta este pusă în imposibilitatea contestării debitului si a accesoriilor generate de acesta precum si a modalităţii de calcul.

Este adevărat că instanţa nu poate analiza argumentele de fond invocate de reclamanta în prezenta contestaţie la executare, întrucât acestea pot fi analizate doar pe calea unei contestaţii administrative, formulată în condiţiile legii speciale.

Având în vedere că în speţă este vorba de executarea unor sume de bani ce reprezintă impozite pretinse de intimata pentru clădiri, teren si mijloace de transport, care ar trebui stabilite printr-un titlu de creanţă  împotriva căruia să se poate exercita calea speciala de atac, instanţa apreciază că executarea silită pornită împotriva contestatoarei este nelegala în lipsa unui titlu de creanţă  emis în condiţiile legii.

Având în vedere aceste considerente si constatând lipsa unui titlu de creanţă, instanţa va admite contestaţia la executare si va anula actele de executare contestate respectiv titlul executoriu nr. XXX din 4.11.2015 si somaţia nr.339 din data de 4.11.2015.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa constată ca nu s-a făcut dovada  achitării vreunei cheltuieli cu excepţia taxei de timbru, pentru care contestatoarea are posibilitatea de a formula cerere de restituire conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013., după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în contestaţia la executare.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare