Constatare nulitate act juridic

Deliberând constată:

Prin cererea înregistrată la data de  26 iunie 2015 la dosar nr. 1730/289/2015 al Judecătoriei Reghin, reclamanta C M D, în contradictoriu cu pârâţii P C şi P L, a solicitat instanţei să dispună constatrea nulităţii absolute  a contractului de donaţie, încheiat între cei doi pârâţi şi autentificat sub nr. 626/23.06.2014 de Biroul Individual Notarial Vultur Angela prin care pârâtul P C, în calitate de donator, a donat pârâtâei P L, în calitate de donatar,imobilul-mansardă dobândit prin convenţie, situat în localitatea Breaza, nr. 370 D, jud. Mureş, înscris în CF 50201 Breaza sub A 1.2, compus din o baie, două holuri, o bucătărie şi terasă, un birou, o camera, un living şi un dormitor, constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la contractul de donaţie autentificat sub nr, 983/20.11.2014 de Biroul Individual Notarial Vultur Angela, repunerea în situaţia anterioară de CF şi plata cheltuielilor  de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul P C, căsătorie desfăcută prin sentinţa civilă nr. 615/23.05.2007 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 28.11.2007. Anterior rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei de divorţ, pârâtul P C a introdus acţiune de partaj la Judecătoria Reghin, înregistrată sub nr. dosar 1719/289/2007 (nr. vechi 1715/2007),aflat în prezent în derulare, ca efect al strămutării solicitate de reclamantă, la Judecătoria Ciuj-Napoca.  La cererea reclamantei, BCPI Reghin a înscris acţiunea de partaj în CF 50201 (provenită din conversia pe hârtie a CF 1464/N) UAT Breaza, înscriere efectuată prin încheierea nr. 19064/17.11.2008, întrucât obiect al procesului de partaj îl formează şi imobilul teren şi construcţii înscris în acest CF şi dobândit prin cumpărare de către ambii soţi, în anul 1999, de la S.C. Agromec SA Făragău, în bâza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1839/1999 de Notarul Public Sus Maria.

Aceasta a învederat instanţei că, la data de 23 iunie 2014, deşi procesul de partaj era înscris în CF, pârâtul P C i-a donat surorii sale, pârâta P L (care locuieşte în Franţa), mansarda. Donaţia s-ar fi făcut cu uzufruct viager pentru pârâtul P C care locuieşte acolo împreună cu actuala soţie şi copiii lor. În contractul de donaţie (pct. 1) s-a specificat faptul că bunul donat constituie „bun propriu" al donatorului şi că imobilul nu este grevat de sarcini şi nu s-au constituit drepturi reale asupra imobilului în favoarea altor persoane, garantându-se donatarul de evicţiune. Ulterior, prin actul adiţional la contract, autentificat sub nr. 983/20.11.2014 de acelaşi notar public, s-a modificat contractul, în sensul că „bunul imobil care face obiectul donaţiei, face parte dintr-un imobil care face obiectul unor litigii cereri, plângeri, notate în cartea ; funciară a imobilului, iar imobilul a fost dobândit prin construire şi nu /prin convenţie cum dintr-o eroare s-a menţionat în actul supus rectificării, contrar înscrierii din cartea funciară a imobilului.

Reclamanta a arătat că, în  conformitate cu art. 80 (1) din Legea nr. 36/1995 rep. notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea., iar potrivit art. 80 (4) din aceeaşi lege, în vederea îndeplinirii obligaţiilor care îi revin, notarul public are acces liber la birourile de publicitate imobiliară.

De asemenea reclamanta a arătat că notarul nu a procedat legal cu ocazia îndreptării erorii materiale, când s-a realizat printr-un act adiţional şi nu printr-o încheiere, conform art. 88 din lege.

Raportat la starea de fapt expusă, reclamanta consideră că în speţă, cauza  contractului este ilicită, întrucât ceea ce s-a urmărit de către părţi a fost eludarea aplicării "unei norme legale imperative, respectiv pe cea a comunităţii matrimoniale de bunuri.

Cum căsătoria s-a încheiat sub imperiul vechiului cod civil, ar fi aplicabile , în speţă, prevederile art. 1237 <C. civ. „cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative".Conform art. 1238 (2) C. civ. „cauza ilicită, atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să, o cunoască".

Reclamanta a arătat că  că cei doi fraţi (pârâţii) au acţionat de conivenţă pentru a eluda regimul comunităţii matrimoniale de bunuri şi că pârâta P L - domiciliată în Franţa - nu poate justifica niciun interes legal în a primi nuda proprietate a unui imobil în care locuieşte fratele ei cu familia acestuia, în condiţiile în care în contract, la  pct. (4)  s-a stipulat  că donatara, născută în anul 1969, va intra în folosinţa imobilului la încetarea dreptului de uzufruct viager a donatorului, născut în anul 1968.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1235-1238 C. Civ.,  art. 1246-1247 C. civ.  şi art. 30 Codul familiei - „Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soţi sunt de ia data dobândirii lor bunuri comune ale soţilor.

La data de 14.09. 2015, pârâtul P C a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi respingerea acţiunii cu obligarea  reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinîrii pârâtul a arătat că  imobilul mansardă situat in Breaza nr. 370 D  este in fapt un corp de clădire care nu are nicio legătură cu parterul pe care a fost construit.  Parterul imobilului ar fi  fost construit in anul 1968 si a avut ca destinaţie remiza de reparat  tractoare si utilaje agricole. Dupa anii 1990 a fost utilizat o perioada ca grajd pentru  animale, situaţie care a dus la o degradare accentuata. Parterul se afla intr-o accentuata stare de  degradare a anvelopei, a finisajelor cat si a instalaţiilor. La parter nu exista instalaţii de  apa, canalizare.

Mansarda a fost construită in perioada 2008-2010 cu destinatia spaţiu de locuit.Spaţiul de locuit de la etaj este compartimentat ergonomic,  şi prezintă finisaje medii si un grad de confort ridicat. Această descriere a imobilului din Breaza nr. 370 D, susţine pârâtul,  se regăseşte in raportul de  expertiză tehnică imobiliară intocmit de către expertul Bularcă Nicolae numit de către Judecătoria Cluj Napoca pentru a efectua evaluarea construcţiei identificate pe terenul din Breaza nr. 370 D, in ansamblul ei precum si separat, doar parterul imobilului.

Pârâtul arată că, în data de 23.05.2014 a donat imobilul „mansardă” surorii sale P L in conditiile in care era proprietar in cota de 1/1 al acestui imobil, arătând că acest contract este în conformitate cu următoarele prevederi ale codului civil : art. 12 „Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în alt mod, art. 565 în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară şi art. 555 Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Pârâtul a arătat că scopul reclamantei este acela de a introduce in masa partajabilă imobilul numit „mansardă” cu toate ca nu a făcut niciodată parte din masa bunurilor comune, aceasta nefiind un bun obţinut in timpul căsătoriei ci un imobil care a fost construit după desfacerea căsătoriei, de către pârât, lucru dovedit, arată pârâtul, cu documentele  parvenite  de la Primăria comunei Breaza si confirmat de raportul de expertiza tehnica imobiliară invocat.

Pârâtul a mai precitzat că art. 1235-1238 Cod civil si art. 1246-1247 Cod civil, art 30 Codul Familiei, invocate de reclamantăca normele legale imperative care au fost încălcate prin încheierea actului de donaţie , arata in mod clar că se refera doar la bunurile dobândite in timpul căsătoriei ceea ce nu este cazul mansardei aceasta fiind edificata dupa desfacerea căsătoriei.

În probaţiune a fost solicitată proba  proba testimoniala cu martorii: C I şi C I, interogatoriul reclamantei, proba cu înscrisuri, înregistrări video,  fotografii, raport de expertiza tehnica imobiliară întocmit de către expertul tehnic judiciar Bularcă Nicolae -pag. l, pag.2, pag. 11 si pag. 12,  Autorizaţia de construire nr. 11 din 30.07 2007, Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 701 din 09.04.2010 extras de carte funciara pentru informare din 04.12.2013, extras de carte funciara pentru informare din 07.05.2014,  Încheierea nr. 9632 emisă de OCPI-BCPI Reghin

Sentinţa civila nr. 926/2013 a Judecătoriei Reghin din 17 Septembrie 2013

Sub aspect probatoriu, în cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisuri şi  cu interogatoriul pârâtului de rând 1.

La data de 14.01.2016 instanţa a pus în discuţie şi a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei  invocată de pârâţii P L şi P C,  prin întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, părţile, în timpul căsătoriei au cumpărat de la SC AGROMEC SA FĂRĂGĂU un imobil, depozit pentru carburanţi, în suprafaţă de 40,68 m.p, atelier în suprafaţă de 127,14 m.p şi teren în suprafaaţă de 5893,97 m.p, situat în com. Breaza, înscris în CF nr.  50201, A1, A1.1, A1.2 ( nr. vechi 1464/N Breaza, nr. top 39378/1/4/1, nr. cadastral vechi 4) . Părţile au divorţat la data de 16.05.2007, iar la data de 27.08.2012 pârâtul a intentat o acţiune de partaj a bunurilor comune. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Reghin, fiind ulterior strămutată la Judecătoria Cluj-Napoca, unde se află şi în prezent pe rol. Conform extrasului CF actualizat, în partea a III a CF 50201 a fost notat procesul de partaj asupra imobilelor înscrise sub nr. A1, A1.1 şi A1.2(A1.2- construcţie cu regim de înălţime P+M, fundaţie beton acoperită cu ţiglă, compusă din parter-atelier S 127 m.p, mansardă 1 baie, 2 holuri, 1 bucătărie şi terasă, 1 birou, 1 cameră, 1 living şi un dormitor) . Deasupra atelierului de tâmplărie, în perioada 2007-2010, a fost construită o mansardă, cu destinaţia spaţiu de locuit.

Iniţial întreaga construcţie (inclusiv mansarda) a fost intabulată pe numele ambilor soţi, prin . Prin sentinţa nr. 926/2013 a fost admisă plângerea împotriva încheierii CF prin care pârâtului P C i s-a respins cererea  de intaburare a dreptului exclusiv de proprietate asupra mansardei. În baza acestei Sentinţe, prin încheierea nr. 20928/04.12.2013 a OCPI Mureş prin care s-a radiat înscrierea dreptului său  de proprietate asupra întregului imobil înscris în CF sub nr. A1.2(parter +mansardă). Prin Decizia civilă nr. 151/31.03.2015 a Tribunalului Mureş  a fost anulată încheierea nr. 20928/04.12.2013 a OCPI Mureş. Prin încheierea de carte funciară nr. 9632/05.06.2014 a fost intabulat dreptul de proprietate asupra extinderii construcţiei C2 de sub A.1 din CF 50201 Breaza(mansarda) pe numele pârâtului P C. Această încheiere a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 1019/2014 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin Decizia civilă nr. 300/2015 a Tribunalului Mureş.

În intervalul de timp în care încheierea nr. 9632/05.06.2014  a OCPI Mureş a fost în vigoare, la mai puţin de 20 de zile de la pronunţarea acesteia şi după ce reclamanta a formulat plângere împotriva acestei încheieri, prin contractul autentificat sub nr. 626/23.06.2014 de Biroul Individual Notarial Vultur Angela, pârâtul P C, în calitate de donator, a donat pârâtâei P L, în calitate de donatar, imobilul-mansardă dobândit prin convenţie, situat în localitatea Breaza, nr. 370 D, jud. Mureş, înscris în CF 50201 Breaza sub A 1.2, compus din o baie, două holuri, o bucătărie şi terasă, un birou, o camera, un living şi un dormitor. Donatorul şi-a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra construcţiei.

Situaţia de fapt de mai sus rezultă din înscrisurile de la dosrul cauzei( extrase CF, Încheieri CF, Sentinţe şi decizii pronunţate în litigiile anterioare dintre părţi)

În drept, instanţa reţine, în cauză incidenţa următoarelor texte de lege:

Art. 1235 Cod civil „Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.”

Art. 1236 Cod civil „(1) Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. (2)Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice. (3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.”

Art. 1237 Cod civil „Cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.”

Art. 1238 Cod civil „(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice. (2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.”

Art. 1246 Cod civil „(1)Orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune. (2)Nulitatea poate fi absolută sau relativă. (3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor.(4) Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de nulitate. (5) Orice convenţie sau clauză contrară este considerată nescrisă.”

Art. 1247 Cod civil „(1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.(2) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie.(3) Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.(4) Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.”

Art. 30 din Codul Familiei „ (1) Bunurile dobindite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sint, de la data dobindirii lor, bunuri comune ale sotilor. (2) Orice conventie contrarie este nula. (3) Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.”

Art. 36 din Codul Familiei „(1) La desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soţi, potrivit învoielii acestora. Daca soţii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotara instanta judecatoreasca. (2 ) Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte din ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărţite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune.”

Raportând situaţia de fapt descrisă mai sus la textele de lege tocmai invocate, instanţa reţine că fapta pârâtului de a dona surorii sale, cetăţean francez, cu domiciliul stabil în Franţa imobilul mansardă, care împreună cu restul imobilului înscris în CF 50201 Breaza face obiectul unui dosar de partaj care se află pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în condiţiile în care nu a fost stabilită încă ce bunuri compun masa partajabilă, şi în condiţiile în care încheiarea de carte funciară prin care s-a înscris dreptul său de proprietate exclusivă asupra mansardei era, la data donaţiei,  atacată în instanţă( şi ulterior acesteia, anulată) reprezintă o fraudă la lege , în sensul dispoziţiilor art. 1238 alin. 2 Cod civil, fiind menită să eludeze aplicarea unei norme legale imperative, cea a comunităţii de bunuri, instituită de dispotiţţile art. 30 Codul familiei(text legal în vigoare la data divorţului dintre părţi) . Cauza ilicită este cu atât mai evidentă cu cât, la data donaţiei, în cartea funciară a imobilului  era notat, asupra întregii construcţii înscrise sub nr. crt. A1.2 construcţie cu regim de înălţime P+M, fundaţie beton acoperită cu ţiglă, compusă din parter-atelier S 127 m.p, mansardă 1 baie, 2 holuri, 1 bucătărie şi terasă, 1 birou, 1 cameră, 1 living şi un dormitor, procesul de partaj intentat chiar de pârâtul P C.

Având în vedere relaţiile familiale apropiate dintrte pârâţi, instanţa reţine că pârâta de rând 2, P L, cunoştea, sau cel puţin trebuia să cunoască scopul în care pârâtul de rând 1 i-a donat imobilul-mansardă dobândit prin convenţie, situat în localitatea Breaza, nr. 370 D, jud. Mureş, înscris în CF 50201 Breaza sub A 1.2.

Cauza ilicită este relevată şi de lipsa evidentă de interes a acestei donaţii, în condiţiile în care pârâta P L nu locuieşte în ţară, iar motivul invocat de pârâtul de rând 1  în răspunsul la interogatoriu, şi anume pentru a avea unde să locuiască, când se întoarce în ţară este unul pueril, în condiţiile în care donaţia a fost efectuată prin păstrarea de către donator a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului. Şi momentul ales de pârâtul P C să o gratifice pe sora sa, la aproximativ două săptămâni de la vremelnica intabulare a mansardei pe numele său atestă cauza ilicită a acestui contract, scoaterea imobilului din masa bunurilor supuse partajului.

Art. 1238 alin.2 sancţionează cauza ilicită cu nulitatea absolută. În aceste condiţii, instanţa constată că donaţia încheiată între pârâţii P C  şi P L, autentificată sub nr. 626/23.06.2014 de către BNP Vultur Angela şi a actului adiţional la contractul de donaţie mai-sus menţionat, autentificat sub nr. 983/20.11.2014 de către BNP Vultur Angela, prin care pârâtul P C a donat imobilul-mansardă situat în com. Breaza, nr. 370 D, jud. Mureş, înscris în CF 50201 Breaza sub nr. A1.2 surorii sale, pârâta P L, fiind întemeiat pe o cauză ilicită este nul.

Efectul nulităţii actului juridic civil este exprimat foarte sugestiv prin adagiul quod nullum est, nullum producit effectum.  Generic, efectul nulităţii constă în desfiinţarea raportului juridic civil născut din actul juridic civil lovit de această sancţiune şi, prin aceasta, restabilirea legalităţii.

Având în vedere că  actul juridic, în speţă contractul autentic de donaţie, a  fost executat, în tot până în momentul declarării nulităţii, aplicarea nulităţii înseamnă desfiinţarea retroactivă a actului juridic, precum şi restituirea, a prestaţiilor efectuate în temeiul acelui act. Astfel, ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de donaţie, părţile vor fi puse în situaţia anterioară încheierii acestuia.

Apărările pârâţilor referitoare la faptul că imobilul mansardă a fost construit exclusiv de pârât, nu pot fi analizate de instanţă, în prezenta cauză, având în vedere că instanţa investită cu stabilirea masei partajabile este Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. 1719/289/2007 ( nr. vechi 1715/2007).

În privinţa cheltuielilor de judecată instanţa reţine că atât reclamanta, cât şi pârâţii au solicitat acordarea acestora. Potrivit art. 451 Cod procedură civilă cheltuielile judiciare constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, ale experţilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuieli de transport, ş.a., iar pentru a putea fi acordate partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi a întinderii acestora, conform art. 452 Cod procedură civilă.

 Instanţa reţine că reclamanta şi pârâta de rând 2  au făcut dovada existenţei şi a întinderii  cheltuielilor judiciare efectuate- reclamantul taxa judiciară de timbru în cuantum de 1774 lei (conform chitanţei de la fila 25 ), iar pârâta onorariul avocaţial achitat(conform chitanţei de la fila 204), în sumă de 1000 lei.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 453 Cod de procedură civilă, doar partea care pierde procesul  va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză pârâţii au căzut în pretenţii, motiv pentru care aceştia  vor  fi obligaţi, în solidar,  la plata către reclamantă a cheltuieilor judiciare efectuate de reclamant, în sumă totală de  1774 lei, constând în taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare