Contestaţie la executare – se poate institui poprirea asupra părţii din beneficii cuvenite asociatului după bilanţul contabil doar în situaţia în care debitorul este proprietarul acţiunilor poprite, nu şi atunci când acesta este doar împuternicit cu admin

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.11.2016 sub nr. …., contestatoarea AC S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata U S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea adresei de înfiinţare a popririi din data de 12.10.2016 emisă de BEJ MMI în dosarul de executare nr…. precum şi a întregii proceduri de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare silită nr….. în baza art.391 raportat la art.389 C.proc.civ. şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că la data de 14.10.2016 a primit din partea BEJ MMI adresa de înfiinţare a popririi întocmită la data de 12.10.2016 împreună cu mai multe acte de executare şi titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.992/2009 a Tribunalului Gorj.

A mai precizat contestatoarea că prin adresa menţionată i s-a pus în vedere să indisponibilizeze sumele de bani pe care le deţine sau le va deţine pentru debitoarea AAAS până la concurenţa sumei de 5.403.621,56 lei însă debitoarea nu deţine acţiuni şi nici participaţii la AC S.A. iar obiectul executării îl poate constitui doar veniturile prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, aprobate prin hotărâre de guvern.

A învederat contestatoarea că nu există obligaţii de plată ale acesteia faţă de AAAS iar executarea silită nu se poate face fără somaţie, creditorul s-a desistat de cererea de executare învestind alţi executori judecătoreşti care nu se pot prevala în propria procedură execuţională de actele emise de alt executor judecătoresc.

Contestatoarea a mai invocat şi intervenirea perimării, motiv ce atrage anularea întregii executări silite.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 387, 389,391, 401 Cod.proc.civ. 1865.

Prin întâmpinare depusă la data de 28.11.2016, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia perimării intimata a arătat  instanţei că aceasta a manifestat diligenţă depunând numeroase cereri de stăruinţă în executare la intervale mai mici de 6 luni.

A mai precizat intimata că între debitoare şi terţul poprit există un raport juridic de creanţă, debitorul fiind acţionar al terţului poprit invocând în acest sens art.66 din Legea nr.31/1990 cu referire la faptul că nu s-a instituit poprire asupra acţiunilor ci asupra părţii din beneficii cuvenite asociatului după bilanţul contabil.

În ceea ce priveşte efectuarea executării silite de către un alt executor judecătoresc, intimata a arătat că a depus titlul executoriu la BEJ MMI ce s-a asociat ulterior în cadrul SCPEJ E împreună şi cu executorul judecătoresc F.I..

În drept, intimata a invocat prevederile art.381,389, 406 C.proc.civ. şi art.66 din Legea 31/1990.

În dovedirea cererii aceasta a solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri.

La data de 16.01.2017 debitoarea AAAS a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestaţiei, suspendarea executării silite şi întoarcerea executării silite.

Debitoarea a mai invocat excepţia perimării, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită iar pe fond a arătat că nu se putea înfiinţa poprire asupra sumelor terţului poprit, contestator în prezenta cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la împlinirea termenului de perimare instanţa constată că articolul 389 Cod.proc.civ. 1865 dispune că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

Perimarea este o sancţiune procesuală care constă în stingerea procesului, în faza în care se găseşte, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale iar ca urmare a perimării este considerată că nu ar fi fost introdusă. Perimarea intervine de plin drept, la împlinirea termenului de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire.

Prin orice act de executare, neurmat de alte acte de urmărire instanţa va înţelege ultimul act săvârşit de la care creditorul a rămas inactiv şi nu a mai continuat executarea.

Instanţa constată însă că în dosarul de executare au fost formulate periodic cereri de stăruire în executarea silită la intervale mai scurte de 6 luni astfel că nu s-a împlinit termenul de perimare.

În ceea ce priveşte apărările formulate de debitoarea AAAS instanţa constată că aceasta invocă motive de contestaţie care nu pot fi invocate ca simple apărări ci aceasta ar fi trebuit să formuleze contestaţie la executare cu respectarea condiţiilor de admisibilitate şi a termenului de formulare a motivelor de contestaţie, astfel că instanţa nu va mai proceda la analizarea acestora.

În ce priveşte motivul de nelegalitate a actelor de executare contestate constând în împrejurarea că acţiunile ce fac obiectul popririi şi al sechestrului sunt proprietatea Statului Român, iar nu ale debitoarei AAAS şi, din acest motiv lipsa unui raport juridic între terţul poprit SC AC S.A. şi debitoare, instanţa îl apreciază întemeiat.

Astfel, din dispoziţiile art. 2 lit. a din OUG 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale rezultă că parte din acţiunile societăţilor comerciale din categoria cărora face parte şi terţul poprit SC AC S.A., aparţin statului şi au fost supuse vânzării prin intermediul instituţiei publice desemnate să realizeze întregul proces de privatizare. Această instituţie, denumită în prezent AAAS are ca atribuţii conform art. 4 ind. 3 alin. 2 lit. A să exercite toate drepturile ce decurg din calitatea de acţionar a statului, precum şi conform lit. B, să ia toate măsurile necesare pentru realizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale. Dispoziţiile art. 13 alin. 1 din OUG 88/1997 sunt în acelaşi sens. La fel şi dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, care prevăd că instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.

Conform art. 1 alin. 2 din OUG 23/2004, AAAS este instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei.

Atribuţiile AAAS sunt stabilite prin art. 5, printre acestea fiind şi cea de administrare a participaţiilor statului în calitate de acţionar/asociat la societăţile comerciale aflate în patrimoniul său şi cea de vânzare a acţiunilor/părţilor sociale deţinute de stat la aceste societăţi comerciale. Şi prin art. 12 din OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, au fost stabilite atribuţiile AVAS (în prezent AAAS).

Din toate aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că debitoarea AAAS nu este proprietara acţiunilor poprite, ci instituţia împuternicită cu administrarea şi valorificarea acestora.

Astfel, nu pot face obiectul popririi sau al sechestrului acţiunile deţinute de Statul Român la terţul poprit SC AC S.A., neexistând un raport juridic între AAAS şi terţul poprit.

Însă, instanţa reţine că pentru executarea obligaţiei de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii, precum şi a altor sume, a fost stabilită modalitatea de plată a acestora, după cum urmează.

Finanţarea cheltuielilor de personal, a celor aferente funcţionării AVAS şi a celor pentru reprezentarea României, de către AVAS, în faţa Curţii de Arbitraj Internaţional a Centrului Internaţional pentru Reglementarea diferendelor relative la Investiţii se asigură integral de la bugetul de stat, iar bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, astfel cum prevede art. 3 alin. 1 şi 2 din OUG 23/2004. În ceea ce priveşte veniturile realizate din activitatea de administrare şi privatizare, acestea urmează regimul stabilit prin OUG 113/2006, conform alin. 3 al art. 3, iar veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanţelor preluate vor asigura executarea obligaţiilor de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii având ca obiect creanţe deţinute împotriva AAAS, altele decât cele privind drepturi salariale, în limitele sumelor aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, conform alin. 3 ind. 1.

Totodată, potrivit art. 9 OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, finanţarea AVAS este asigurată din … a) sume rezultate din valorificarea activelor statului menţionate la art. 2 alin. 1.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea AVAS şi a CNVM, executarea obligaţiilor de plată ale AVAS se asigură din veniturile bugetului de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, indiferente de izvorul acestora.

Prin urmare, obiectul executării silite îl pot forma doar veniturile prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, buget ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului,iar nu alte sume de bani sau acţiunile pe care le deţine statul la terţul poprit SC AC S.A..

Aceste dispoziţii legale anterior enunţate instituie o normă specială de procedură în materia executării silite a obligaţiilor stabilite în sarcina AAAS prin titluri executorii, în sensul că stabileşte sursa din care urmează a se plăti sumele de bani la care contestatoarea debitoare a fost obligată, şi anume bugetul de venituri şi cheltuieli al AAAS. Rezultă, astfel, că singurul mod de recuperare a creanţelor este poprirea asupra acestor venituri, astfel că poprirea altor bunuri este nelegală.

Măsura popririi şi a sechestrului acţiunilor în mâinile terţului poprit este contrară dispoziţiilor legale enunţate având în vedere că aceste acţiuni sunt doar în administrarea contestatoarei, iar terţul poprit nu are faţă de AAAS vreo obligaţie care să aibă ca obiect titluri de valoare.

Pentru aceste considerente instanţa va admite în parte contestaţia şi va anula adresa de înfiinţare a popririi emisă la data de 12.10.2016 de BEJ MMI în dosarul de executare nr…..

În temeiul art.45 alin.1 lit.f din OUG 80/2013 dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei după rămânerea definitivă.

În temeiul art.274 C.proc.civ.1865 instanţa va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, apreciind că în raport de complexitatea cauzei şi volumul de muncă depus de avocat se impune reducerea onorariului de avocat de la 6.476,83 lei la 4000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia formulată de contestatoarea AC S.A. în contradictoriu cu intimatele U S.A. şi AAAS.

Anulează adresa de înfiinţare a popririi emisă la data de 12.10.2016 de BEJ MMI în dosarul de executare nr…...

Respinge în rest contestaţia ca neîntemeiată.

Obligă intimata U S.A. la plata către contestatoare a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art.45 alin.1 lit.f din OUG 80/2013 dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei după rămânerea definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.03.2017.

Domenii speta

Spete similare