Dare în plată

OBIECT: Prin sentinţa civilă nr. 4317/22.06.2016 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 7876/180/2016 s-a respins contestaţia privind pe contestator R.B.S.SA în contradictoriu cu intimat E.C. şi a fost obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocat.

Soluţia primei instanţe a avut la bază următoarele considerente:

„Între intimata E.C. şi A.A.B.R. SA a fost încheiat contractul de credit nr. 2276/17.08.2007, având ca obiect acordarea unui împrumut in cuantum de 30.000 euro, pentru achiziţionarea, in scop locativ, a unui imobil situat în Bacau .

Pentru garantarea creditului s-a încheiat contractul de ipoteca nr. 578/2007, avand ca obiect constituirea de catre B.D. si E.C., în calitate de debitori ipotecari a unei ipoteci asupra imobilului achizitionat in cote de ¼ - B.D. şi ¾ - E.C.

Ulterior A.A.B.R. SA şi-a schimbat denumirea în R.B.R. SA după care a fuzionat cu R.B.S., care la rândul său a cesionat creanţa către contestatoarea U.B.

Prin notificarea ce face obiectul prezentei contestaţii, E.C. a informat banca, în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, cu privire la intenţia de a da în plată imobilul, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia, în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul părţilor.

Potrivit art. 3 din Legea 77/2016, privind legea dării în plată, „ Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.

Potrivit art. 4 din Legea 77/2016, privind legea dării în plată, „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către B.N.R. în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului”.

Potrivit art. 5 din Legea 77/2016, privind legea dării în plată, „(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia”.

În speţă, instanţa constată că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale, reglementate de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 77/2016, situaţie necontestată de părţi.

De asemenea, din dispoziţiile art. 3 coroborate cu cele ale art. 5 alin 2 din aceeaşi lege, rezultă că notificarea transmisă creditorului de către consumator reprezintă exteriorizarea manifestării de voinţă a acestuia de a renunţa la proprietate, însă transmiterea dreptului de proprietate se efectuează în faţa notarului. Astfel, actul de dispoziţie (care impune prezenta tuturor coproprietarilor) se încheie în faţa notarului public, fiind astfel irelevant dacă notificarea a fost sau nu semnată de toţi coproprietarii imobilului in condiţiile in care aceştia ratifica notificarea anterior expediată; notificarea efectuată de unul dintre coproprietari profitându-le tuturor.

Faţa de aceste considerente, constatând că notificarea prevăzută de art. 5 din lege a fost făcută de consumatorul coproprietar, instanţa consideră că procedura a fost respectată şi, în consecinţă va respinge contestaţia.”

CALEA DE ATAC EXERCITATĂ: Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea 77/2016, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin ridicarea măsurii suspendării prevăzute de articolul 6 alineat 1.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de articolul 4 din Legea 77/2016, debitorul neputând să remită un bun de care nu dispune în totalitate, aceasta deţinând doar o cotă parte din imobil. S-a precizat faptul că între părţi s-a încheiat contractul de credit ipotecar şi garanţie reală mobiliară nr. 2276/17.08.2007 având ca obiect acordarea unui împrumut de 30.000 Euro pentru achiziţionarea în scop locativ a imobilului situat în Bacău, iar pentru garantarea restituirii creditului s-a încheiat un contract de ipotecă având ca obiect constituirea de către B.D. şi E.C. a unei ipoteci de prim rang asupra imobilului, imobil cumpărat de B.D. şi E.C. în cote de ¼, respectiv ¾. 

Apelanta a invocat dispoziţiile articolului 1469 Cod civil, darea în plată reprezentând o novaţie prin schimbarea obiectului obligaţiei, darea în plată fiind o excepţie de la regula executării în natură a acesteia, fiind o varietate a plăţii. A mai precizat că darea în plată realizează un act translativ de proprietate, banca trebuind să accepte transferul proprietăţii.

APĂRĂRILE INTIMATEI:

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea cererii de apel, din analiza dispoziţiilor articolului 3 coroborate cu articolul 5 alineat 2 din Legea 77/2016 rezultând că notificarea transmisă reprezintă exteriorizarea manifestării de voinţă a consumatorului de a renunţa la proprietate, transmiterea dreptului de proprietate efectuându-se în faţa notarului. S-a subliniat faptul că doar intimata E.C. are calitatea de consumator, iar anterior începerii procedurii de executare silită a solicitat în mod expres ca executarea silită să se facă asupra bunului imobil, fiind realizat de altfel un raport de licitaţie şi intervenind licitaţia publică.

ANALIZA INSTANŢEI:

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de intimată şi a probelor administrate, instanţa reţine că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reţine faptul că între părţi s-au stabilit raporturi juridice ca urmare a încheierii contractului de credit ipotecar şi garanţie reală mobiliară nr 2276/2007 având ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 30.000 Euro, pentru achiziţionarea imobilului situat în Bacău, creanţa fiind cesionată în favoarea R.B.S.S la data de 30.04.2014.

Prin cererea înregistrată sub nr 122/16.05.2016 (fila 10 dosar fond) doamna E.C. a notificat instituţia bancară cu privire la intenţia de stingere a debitului izvorât din contractul de credit nr. 2276/2007 prin darea în plată a imobilului situat în Bacău.

Tribunalul mai reţine faptul că dreptul de proprietate asupra bunului care face obiectul notificării de dare în plată aparţine doamnei E.C. în cotă de ¾, şi domnului B.D., în cotă de ¼, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 577/17.08.2007 (fila 25).

Potrivit dispoziţiilor articolului 3 din Legea 77/2016

„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”

iar potrivit dispoziţiilor articolului 5 alineat 1

„În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.”

Din analiza textelor de lege rezultă faptul că notificarea transmisă de consumator reprezintă o declaraţie unilaterală de stingere a datoriei, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat, instituţia dării în plată aplicându-se raporturilor juridice dintre consumator şi instituţiile de credit născute din contracte de credit având ca obiect acordarea unui împrumut care nu depăşeşte suma de 250.000 Euro, cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost încheiat contractul, creanţa este garantată cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă.

Trimiterea cuprinsă în articolul 3 la dispoziţiile Legii 287/2009 nu determină inadmisibilitatea cererii, întrucât contractele de credit încheiate anterior datei de 1.10.2011 nu sunt excluse din domeniul de aplicare a legii, trimiterea având ca scop sublinierea derogării de la reglementarea de drept comun a instituţiei dării în plată a imobilelor ipotecate şi nu o limitare a domeniului de aplicare a legii.

Tribunalul apreciază faptul că actul juridic încheiat între părţi este supus reglementării instituţiei dării în plată astfel cum este aceasta definită de Legea 77/2016 dar notificarea nu respectă toate cerinţele legale pentru stingerea debitului, respectiv nu respectă condiţia consimţământului coproprietarului. Notificarea are natura juridică a unui act unilateral care dă naştere unei obligaţii de a face în sarcina debitorului, respectiv obligaţia de perfectare a actului translativ de proprietate, actul trebuind să respecte condiţiile de valabilitate referitoare la capacitate, consimţământ, obiect şi cauză, fiind vorba de o promisiunea de a contracta şi nu de o simplă ofertă de contract. Textul articolului 4 din lege care defineşte condiţiile de admisibilitate nu instituie în mod expres condiţiile enumerate anterior, norma nederogând de la regulile generale de încheiere a actului juridic civil, definite de Codul civil, prevăzând doar domeniul de aplicare a instituţiei dării în plată.

Instanţa de apel apreciază că notificarea transmisă nu este valabilă întrucât deşi consumatorul are în patrimoniu dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv doar în cotă de ¾ a emis promisiunea de contractare cu privire la bun în integralitate şi nu doar cu privire la cota deţinută, fără acordul coproprietarului. Deşi coproprietarul nu are calitatea de consumator, nefiind parte în contractul de credit, instanţa de apel apreciază că acordul acestuia reprezintă o condiţie de fond care trebuie îndeplinită la data transmiterii notificării şi nu doar la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, promisiunea de contractare trebuind să aparţină tuturor proprietarilor bunului şi nu doar debitorului. Declaraţia de stingere a datoriei prin darea în plată a întregului imobil, fără consimţământul coproprietarului este inopozabilă acestuia din urmă, promisiunea de contractare neputând să producă niciunul din efectele speciale prevăzute de lege. În lipsa consimţământului coproprietarului raportul juridic specific promisiunii de contractare nu se poate forma în mod valabil, contestaţia instituţiei de credit fiind astfel întemeiată.

Faptul că s-a demarat procedura de executare a creanţei prin urmărirea silită a imobilului nu constituie un argument pentru nerespectarea cerinţei mai sus examinată, actul juridic civil trebuind să respecte condiţia referitoare la consimţământ.

Faţă de natura juridică a notificării instanţa de apel apreciază ca fiind fondate criticile apelantei referitoare la neîndeplinirea condiţiei privind consimţământul coproprietarului, motiv pentru care va admite apelul, va schimba sentinţa civilă apelată şi va admite contestaţia formulată de instituţia bancară. Ca urmare a admiterii contestaţiei  părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege, creditorul putând demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului.

Domenii speta

Spete similare