Faliment

Prin cererea formulată la data de 21.10.2015 si înregistrată sub dosar nr. 1050/110/2015/a11 contestatoarea P.E.C. a formulat contestaţie împotriva măsurii lichidatorului de a proroga constatarea compensării creanţelor reciproce deţinute de SC T. SRL şi SC C. SA, solicitând anularea măsurii şi constatarea intervenirii compensării legale a creanţelor reciproce deţinute de cele două societăţi.

În motivarea contestaţiei a arătat că SC C. SA figurează la poziţia 12 în tabelul creanţelor SC T. SRL, cu o creanţă chirografară în cuantum de 186.239,65 lei. Totodată debitoarea SC T. SRL figurează în tabelul creanţelor SC C. SA cu o creanţă în cuantum de 691.493,55 lei. Mai precizează contestatoarea faptul că ambele creanţe erau născute la data deschiderii procedurii insolvenţei a ambelor societăţi.

Contestatoarea a mai arătat faptul că cele două datorii se sting reciproc în momentul în care se constată îndeplinite condiţiile compensării, plata operând până la concurenţa datoriei celei mai mici. Mai precizează contestatoarea faptul că la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC T. SRL, prin efectul compensaţiei au fost stinse datoriile reciproce ale celor două părţi în limita sumei de 186.239,65 lei, aceasta fiind cea mai mică dintre cele două datorii. Contestatoare precizează că o compensaţie care a operat automat nu poate fi desfiinţată deoarece părţile nu au săvârşit acte incompatibile cu stingerea prin compensaţie a datoriilor reciproce de natura celei reglementate de art. 1618 Cod civil. Mai arată contestatoarea că incidenţa compensării legale nu poate fi condiţionată de acordul creditorilor SC T. SRL, întrucât acest mijloc de stingere a obligaţiei a operat automat, în puterea legii.

Contestatoarea a mai precizat şi faptul că, deşi suma de 691.493,55 lei este înscrisă în categoria creanţelor garantate, creanţa a fost înscrisă în limita valorii evaluate a bunului mobil buldozer. Acest bun a fost valorificat prin licitaţie publică, obţinându-se suma de 100.000 lei, TVA inclus, sumă de bani nedistribuită încă. Mai arată contestatoare că suma trecută în tabelul creanţelor  SC C. SA este garantată doar în limita sumei evaluate a bunului mobil, restul fiind o creanţă chirografară, faţă de care tot ar fi putut să opereze compensaţia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 59 alin. 5, art. 90 din Legea 85/2014, art. 1616 şi art. 1617 Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 200 de lei.

La data de 7.12.2015 practicianul în insolvenţă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii motivat de faptul că creditoarea P.E.C. nu este parte a raportului juridic, cele două părţi puse în discuţie în vederea efectuării operaţiunii de compensare sunt SC C. SA prin administrator judiciar şi SC T. SRL reprezentată prin administrator judiciar. Practicianul în insolvenţă precizează că P.E.C. nu are nicio calitate să conteste o aşa zisă măsură a lichidatorului judiciar, neexistând nici interesul, nici calitatea procesuală activă. Lichidatorul judiciar precizează că nu a luat o măsură astfel că apare ca inadmisibilă contestaţia formulată. Pe fondul cauzei solicită respingerea contestaţiei arătând că operaţiunea compensării este permisă, iar nu impusă, cu atât mai mult cu cât contestatoarea în calitatea sa de administrator statutar al SC T. SRL a renunţat la a efectua operaţiunea de compensare, ori nimeni nu îşi poate invoca propria turpitudine pentru a menţiune un drept.

Mai precizează practicianul în insolvenţă faptul că instituţia compensaţiei nu este de ordine publică deoarece depinde de voinţa uneia sau alteia dintre părţile raportului de compensaţie să renunţe la efectele compensaţiei care s-ar putea produce de plin drept, iar renunţarea poate fi şi tacită nu numai expresă, arătând că oricât de automat ar acţiona efectul compensaţiei poate fi înlăturat prin renunţarea la compensaţie de către oricare din părţi. Mai precizează lichidatorul judiciar că potrivit art. 90 din Legea 85/2014 reprezintă un drept, respectiv dreptul de a o invoca şi nu obligaţia de a o efectua, iar în virtutea celor două principii ale procedurii insolvenţei, principiul ordonării rangului creanţelor şi principiul maximizării averii debitorului, a apreciat că nu se impune deocamdată efectuarea compensării.

În şedinţa publică din data de 20.01.2016 instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, cu motivarea cuprinsă în practicaua acelei încheieri de şedinţă, motiv pentru care nu vor mai fi analizate prin prezenta hotărâre. În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate, instanţa prin aceeaşi încheiere de şedinţă a calificat excepţia ca fiind o apărare de fond urmând să fie analizată în cuprinsul considerentelor prezentei hotărâri.

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, în ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii invocată de către practicianul în insolvenţă motivat de faptul că nu a luat nicio măsură prin raportul de activitate, ci doar a apreciat că nu se impune deocamdată efectuarea compensării, judecătorul sindic apreciază că excepţia inadmisibilităţii reprezintă un fine de neprimire, care atrage respingerea contestaţiei formulate de către contestator ca fiind inadmisibilă, întrucât acesta ar avea la îndemână o altă cale. Mai mult prin motivarea excepţiei de către practicianul în insolvenţă, judecătorul sindic apreciază că aceasta urmăreşte în fapt respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate.

Judecătorul sindic apreciază că prezenta acţiune nu prezintă nici un impediment în exercitarea ei de către contestator, aceasta fiind calea contestaţia împotriva măsurii practicianului în insolvenţă în situaţia în care un creditor nu este mulţumit de măsurile luate de acesta în cursul exercitării atribuţiilor sale, iar printre atribuţiile sale se numără şi acela al constatări compensaţiei legale. Or prin raportul de activitate întocmit, practicianul în insolvenţă prorogă efectuarea compensării, măsura luată fiind aceea de a amâna pentru o dată ulterioară compensarea.

În fapt, prin raportul de activitate nr. 6 publicat în BPI nr. 17226/13.10.2015, lichidatorul judiciar I.A.S. a prorogat constatarea întrunirii condiţiilor de compensare legală a creanţelor reciproce deţinute de SC T. SRL şi SC C. SA, apreciind că la acest moment nu se impune efectuarea compensării.

Judecătorul sindic constată că procedura insolvenţei SC C. SA a fost deschisă înaintea deschiderii procedurii insolvenţei SC T. SRL, aşa cum rezultă din tabelul preliminar rectificat al creanţelor depus la filele 11-12 dosar, publicat în BPI nr. 9668 din 27.05.2015, pentru dosarul de procedură 17020/3/2013.

Procedura insolvnţei SC T. SRL a fost deschisă la data de 2.04.2015, la cererea debitoarei.

Judecătorul sindic mai constată faptul că la data deschiderii procedurii împotriva debitoarei  SC T. SRL, aceasta figura înscrisă în tabelul creanţelor, la poziţia 7 în categoria creanţelor garantate, cu suma de 691.493,55 lei, creanţă înscrisă în limita valorii  evaluate a bunului mobil buldozer.

În drept, potrivit art. 1617 C. civil compensaţia legală reprezintă modul simplificat de stingere a obligaţiilor reciproce şi de aceeaşi natură existente între două persoane ce îndeplinesc concomitent calitatea de creditor şi debitor al celeilalte şi care operează de drept, în puterea legii, nefiind nevoie de acordul de voinţă al părţii sau de o hotărâre judecătorească.

Judecătorul sindic reţine faptul că din textul legal anterior menţionat se desprind  condiţiile în care compensaţia poate opera, respectiv: obligaţiile să fie reciproce, datoriile să fie certe lichide şi exigibile, datoriile să aibă ca obiect prestaţia de a da sume de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile şi de aceeaşi natură şi părţile să nu fi renunţat expres sau tacit la beneficiul compensaţiei.

Judecătorul sindic reţine faptul că deschiderea procedurii insolvenţei nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege pentru compensarea legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Judecătorul sindic apreciază că operaţiunea compensării legale poate interveni doar dacă părţile nu au renunţat expres sau tacit la dreptul de a opune compensarea aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1617 alin. 3 C. civil.  Or, în situaţia de faţă, instanţa apreciază că ambele părţi au renunţat la dreptul de a opune compensaţia legală, întrucât fiecare creanţă a fost înscrisă în tabelul celeilalte, fără menţiunea compensaţiei, ceea ce semnifică faptul că părţile au dorit valorificarea creanţelor lor, renunţând implicit la dreptul de a opera compensarea legală.

Astfel că, dacă procedura insolvenţei SC C. SA a fost deschisă în anul 2013, procedura insolvenţei SC T. SRL a fost deschisă ulterior în anul 2015, iar creanţa SC T. SRL a fost înscrisă prima în tabelul creanţelor şi niciuna din părţi nu a invocat compensarea la momentul formulării declaraţiilor de creanţă în dosarele de procedură al fiecărui debitor, deşi ambele creanţe sunt creanţe anterioare deschiderii procedurii celor două societăţi. În situaţia în care ar fi intervenit compensarea legală, creanţa creditorului (SC T. SRL) ar fi fost înscrisă în întregime (ca în prezenta speţă), însă cu menţiunea că o parte a acestei creanţe se consideră stinsă prin efectul compensaţiei, creanţa creditorului rămânând înscrisă în tabel pentru diferenţa rezultată ca urmare a compensaţiei. 

Verificând tabelele creanţelor ambelor societăţi, judecătorul sindic constată că niciuna dintre creanţele înscrise nu poartă menţiunea compensării, astfel că se apreciază fără dubiu că părţile au renunţat la beneficiul compensaţiei legale şi prin urmare nu mai poate opera automat.

De asemenea judecătorul sindic apreciază că practicianul în insolvenţă nu mai poate nici la o dată ulterioară să constate îndeplinite condiţiile legale ale compensaţiei legale între cele două societăţi, întrucât compensarea nu poate interveni condiţionat şi cu atât mai mult nu poate interveni dacă una din cele două societăţi care întrunesc concomitent calitatea de creditor şi debitor al celeilalte a renunţat tacit la opunerea ei, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, judecătorul sindic apreciază ca neîntemeiată contestaţia formulată, apreciind că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile compensării legale. Instanţa, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes ca neîntemeiate.

Califică excepţia inadmisibilităţii ca fiind apărare de fond.

Respinge ca neîntemeiată contestaţia  formulată de contestator P.E.C. în contradictoriu cu  intimat I.A.S. cu  sediul  în Bacău .

  Executorie.

 Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicarea realizată prin BPI, apel care se va depune la Tribunalul Bacău, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată azi, 10.02.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin  mijlocirea  grefei  instanţei.

Domenii speta

Spete similare