Procedura insolvenţei. Confirmare plan de reorganizare. Posibilitatea invocării tardivităţii depunerii planului de reorganizare cu ocazia confirmării lui

Apel. Procedura insolvenţei. Confirmare plan de reorganizare. Posibilitatea invocării tardivităţii depunerii planului de reorganizare cu ocazia confirmării lui. Posibilitatea modificării planului de reorganizare ca urmare a rectificării tabelului definitiv de creanţe

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 44 din 27 februarie 2018

- art. 74 alin. 1, art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. (...)/F/06.07.2017, Tribunalul (...) a respins excepţia tardivităţii, invocată de către creditorul (...) SRL.

În temeiul art. 101 alin.1 din Legea 85/2006, a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului SC (...) SRL, cu sediul în (...), (...), jud. (...), CUI (...), înregistrată în Registrul Comerţului sub nr. J(...)/2007, propus de către debitor, prin administrator special, la data de 07.12.2015.

A dispus continuarea activităţii debitorului sub supravegherea administratorului judiciar, care va supraveghea îndeplinirea obligaţiilor debitoarei prin prezentarea trimestrial a unor rapoarte creditorilor privind situaţia financiară a averii debitoarei.

A dispus ca executarea planului de reorganizare să nu depăşească 3 ani, socotiţi de la data confirmării, conform art. 95 alin.3 din Legea 85/2006, cu excepţia cazului prevăzut la art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut asupra excepţiei tardivităţii, invocată de către creditorul (...) SRL, următoarele:

Potrivit art. 94 alin.1 lit. a) şi alin.5 din Legea nr. 85/2006, ”debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori”, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a depune un plan de reorganizare în caz de nerespectare a termenului.

Alin.5 al aceluiaşi articol, prevede că în urma survenirii decăderii, din dispoziţia judecătorului-sindic, se trece la faliment.

Rezultă aşadar, că judecătorul sindic, raportat la dispoziţiile art. 94 alin.5 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 85/2006 are atribuţii, fie de a confirma sau nu, planul de reorganizare, cu consecinţa trecerii în faliment, fie de a dispune trecerea la faliment, în caz de nedepunere a planului de reorganizare (ca urmare a nedepunerii sau nerespectării termenului de depunere).

Administratorul judiciar constatând, fie că nu a fost propus nici un plan de reorganizare, fie că nu a fost respectat termenul de a propune un plan de reorganizare de subiectele îndreptăţite, va sesiza judecătorul sindic cu o cerere de trecere a debitorului la faliment.

Pe de altă parte, contestatorul nu a înţeles să conteste procesul verbal al adunării creditorilor la data de 07.10.2016, prin care s-a votat planul de reorganizare depus la data de 07.12.2015, ocazie cu care ar fi putut invoca nerespectarea termenului de a propune planul.

Planul de reorganizare ce face obiectul prezentei cereri a fost depus la data de 07.12.2015 şi votat de adunarea creditorilor la data de 07.10.2016, aducând modificări planului de reorganizare votat de adunarea creditorilor la data de 06.08.2015, al cărui proces verbal a fost anulat prin sentinţa (...)/14.11.2016 pronunţată în dosarul nr. (...)/2014/a7.

Planul de reorganizare votat de adunarea creditorilor la data de 06.08.2015 a fost depus în termen, aspect necontestat de niciuna dintre părţi.

Art. 101 alin. 5 din Legea nr.85/2006 prevede că „Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a asociaţilor”.

Rezultă fără echivoc din textul legii că modificarea planului de reorganizare se poate face „oricând pe parcursul procedurii”, respectiv după confirmarea unui plan şi cu atât mai mult înainte de confirmare, cu condiţia respectării celorlalte cerinţe impuse de lege: respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege şi aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, când modificarea este propusă de debitor, cerinţe legale ce au fost îndeplinite în prezenta cauză.

Pentru toate aceste motive, judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii, invocată de către creditorul (...) SRL.

Pe fondul cauzei sindic judecătorul a reţinut că prin sentinţa (...)/14.11.2016 pronunţată în dosarul nr. (...)/2014/a7, ale cărei considerente au fost înlocuite parţial prin decizia nr. (...) din data de 20.06.2017, pronunţată în acelaşi dosar de Curtea de Apel (...), s-a admis contestaţia formulată de către contestatoarea (...) SA, fiind desfiinţată hotărârea adunării creditorilor din data de 06.08.2015 prin care a fost aprobat planul de reorganizare al debitoarei (...) SRL depus la dosar la data de 03.07.2015.

Planul de reorganizare ce face obiectul prezentului dosar, depus la data de 07.12.2015 (filele 323 - 366, vol. 5), constituie o modificare a planul de reorganizare al debitoarei (...) SRL depus la dosar la data de 03.07.2015.

În acord cu dispoziţiile art. 101 alin. 5 din Legea nr.85/2006, astfel cum s-a arătat deja, modificarea planului de reorganizare se poate realiza, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe impuse de lege: respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege şi aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, când modificarea este propusă de debitor, cerinţe legale ce au fost îndeplinite în prezenta cauză.

La dosar a fost depusă Hotărârea Adunării generale extraordinare a (...) SRL prin care a fost aprobat planul de reorganizare propus de administratorul special (filele 268, 269 vol. 5)

Potrivit art. 101 din Legea nr. 85/2006, ”(1)…Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

 B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;

C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;

D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

E. planul respectă prevederile art. 95.”

Judecătorul sindic a constatat că, conform procesului verbal al adunării generale a creditorilor (...) SRL din data de 07.10.2016 (fila 67 vol.6), planul de reorganizare propus de debitoare a fost votat pozitiv de 3 categorii de creanţe (creditorii din categoria creanţelor salariale, în procent de 74,0807%, creditorii din categoria creanţelor bugetare în procent de 100 % şi creditorii din categoria furnizorilor indispensabili, în procent de 100%), în acord cu dispoziţiile art. 101 alin.1 lit. A din Legea nr. 85/2006.

În ce priveşte categoria furnizorilor indispensabili ce a votat favorabil, prin decizia nr. (...) din data de 20.06.2017, pronunţată în dosarul nr. (...)/2014/a7, Curtea de Apel (...) a decis cu putere de lucru judecat faptul că cei doi creditori SC (...) SRL şi SC (...) SRL, se regăsesc pe lista cu creditorii – furnizorii indispensabili, anexată cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi au fost confirmaţi de administratorul judiciar, conform art. 96 alin.1 din Legea nr. 85/2006, astfel că a fost legal desemnată.

Astfel, prima condiţie pentru confirmarea planului este îndeplinită.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 101 alin.1 lit. C din Legea nr. 85/2006, se pune problema dacă cele două categorii care au respins planul beneficiază de un tratament corect şi echitabil.

În ceea ce priveşte categoria creanţelor garantate, judecătorul sindic a apreciat că cea de-a doua condiţie este îndeplinită, în contextul în care prin planul de reorganizare se prevede plata integrală a creanţei, chiar dacă eşalonat, pe un termen de 36 de luni, în contextul în care în caz de faliment se estimează un procent de achitare de 69,57%.

În ceea ce priveşte categoria creanţelor chirografare, atât în caz de reorganizare cât şi în caz de faliment se estimează un procent de achitare 0%, aspect verosimil, în contextul în care creanţele din grupele I - III sunt foarte mari – 44.888.658,9 lei, iar activul este insuficient pentru achitarea acestora.

Pe de altă parte, nu există nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriilor defavorizate neacceptate (categoria creditorilor chirografari şi chirografari indispensabili), pentru a se pune problema de a primi mai mult în caz de faliment.

Pentru aceste motive, judecătorul sindic a apreciat că şi condiţia prevăzută de art. 101 alin.1 lit. C din Legea nr. 85/2006 este îndeplinită.

Cu privire la prevederile art. 95 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că sunt, de asemenea respectate.

Planul de reorganizare propus cuprinde categoriile de creanţe, precum şi tratamentul acestora, cu menţiunea că toate categoriile de creanţe sunt defavorizate. Pentru creanţele salariale, creanţele bugetare şi creanţele creditorilor garantaţi au fost prevăzute termene de plată mai mari de 30 de zile, iar în ceea ce-i priveşte pe creditorii chirografari şi furnizorii indispensabili, creanţele sunt defavorizate în procent de 100%, în lipsa resurselor disponibile pentru plata tuturor creanţelor.

De asemenea, la punctul 4.6 din plan s-a realizat o analiză comparativă în cele două posibile proceduri reorganizare/faliment, din punct de vedere al posibilităţii achitării creanţelor, rezultând fără putinţă de tăgadă faptul că reorganizarea este procedura preferabilă, cu atât mai mult cu cât, menţinerea societăţii în circuitul economic are drept consecinţă cel puţin menţinerea a 72 locuri de muncă, dacă nu, în perspectivă crearea de noi locuri de muncă.

Pe perioada executării planului s-a prevăzut ca societatea să fie reprezentată de administratorul special, activitatea fiind supravegheată de administratorul judiciar.

Deşi nu s-au prevăzut în mod explicit măsurile pentru punerea în aplicare, din modul în care a fost conceput planul de reorganizare, rezultă că principalele măsuri constau în prelungirea datei scadenţei, în acord cu dispoziţiile art. 95 alin.6 lit. H din Legea nr. 85/2006.

Creditorul (...) SRL invocă de asemenea, neregularităţi ale planului de reorganizare în legătură cu valorile exprimate prin simularea de faliment.

Or, aceste critici sunt neîntemeiate în contextul în care s-au avut în vedere datele contabile prezentate la punctele 1-5 din planul de reorganizare, iar evaluarea patrimoniului debitoarei (...) SRL a fost efectuată de către (...) SRL (...), în mod legal, astfel cum se reţine cu putere de lucru judecat prin sentinţa nr. (...)/F/20.02.2015 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2014/a4, schimbată în parte prin decizia nr. (...)/C/10.09.2015 pronunţată în acelaşi dosar de Curtea de Apel (...).

Creditorul (...) SRL nu justifică nici un interes în a invoca neregularităţi privind inversarea ordinii creditorilor bugetari cu creditorii salariaţi, în contextul în care nu i se aduce nici un prejudiciu, iar creditorii salariaţi au votat planul în această formă.

Pe de altă parte, pentru ambele categorii se propune distribuirea a 100% din creanţele înscrise în tabel, pentru creditorii salariaţi în termen de 3 luni, iar pentru creditorii având creanţe garantate, în termen de 36 de luni, astfel că nu se poate susţine acest motiv de nelegalitate.

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2006 şi art. 101 alin.1 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului SC (...) SRL, cu sediul în (...), (...), jud. (...), CUI (...), înregistrată în Registrul Comerţului sub nr. J(...)/2007, propus de către debitor, prin administrator special, la data de 07.12.2015.

A dispus continuarea activităţii debitorului sub supravegherea administratorului judiciar, care va supraveghea îndeplinirea obligaţiilor debitoarei prin prezentarea trimestrial a unor rapoarte creditorilor privind situaţia financiară a averii debitoarei.

Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, conform art. 95 alin.3 din Legea 85/2006, cu excepţia cazului prevăzut la art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta creditoare (...) SRL, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate, cu con¬secinţa constatării că planul de reorganizare al (...) S.R.L a fost depus tardiv, cu nerespectarea termenului stabilit de art. 94 alin. 1 din Legea 85/2006 şi trecerea debitoarei la faliment conform art. 107 alin.1 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În motivarea apelului declarat în cauză, apelanta creditoare a arătat cu privire la excepţia tardivităţii şi nedepunerea planului în termenul stabilit de către art. 94 alin.1 din Legea 85/2006, că Legea 85/2006 prevede la art. 94 alin.1 lit. a) faptul că debitoarea poate să depună un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe.

Tabelul definitiv al creanţelor (...) S.R.L. a fost depus la dosarul cauzei la data de 11.06.2015 şi afişat la data de 15.06.2016, iar planul de reorganizare al debitoarei S.C. (...) S.R.L. votat în cadrul Adunării Creditorilor din data de 07.10.2016 a fost depus la peste 5 luni de la data afişării Tabelului definitiv (16.05.2016), sens în care, aşa cum a menţionat în faţa instanţei de fond, se impune constatarea decăderii debi¬toarei din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi trecerea acesteia Ia proce¬dura de faliment în condiţiile art. 107 alin. (1) din Legea 85/2006 conform căruia: Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri: c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94.

Trebuie menţionat că Legea 85/2006 nu prevede niciun termen de prelungi¬re/suspendare a termenului de depunere a planului de reorganizare, iar o asemenea cerere nu a fost formulată.

Susţinerea instanţei de judecată, potrivit căreia nu s-a invocat tardivitatea depunerii planului de reorganizare cu ocazia încheierii procesului-verbal al adunării creditori¬lor din data de 07.10.2016, prin care s-a votat planul de reorganizare depus la data de 07.12.2015 este greşită, întrucât a invocat în scris tardivitatea propune¬rii planului, prin însuşi votul exprimat în scris cu ocazia participării la această şedin¬ţă a adunării creditorilor.

Această circumstanţă este demonstrată prin însuşi procesul-verbal al adunării generale a creditorilor (...) S.R.L. din 07.10.2016, unde se menţionează explicit că s-a depus din partea sa o adresă din 05.10.2016, prin care, printre altele se invocă şi tardivi¬tatea planului de reorganizare propus de administratorul special (...), de¬pus la Tribunalul (...) în data de 07.12.2015.

Potrivit menţiunii de la cel de-al treilea alineat al paginii 4 al procesului-verbal amintit, cu ocazia exprimării votului creditorilor se menţionează că anexat votului depus în scris, a depus o adresă prin care arată motivele pentru care a votat împotriva aprobării planului de reorganizare, care se anexează procesului-verbal şi face parte integrantă din acesta.

Împotriva acestei adrese, avocat (...), reprezentanta debitoarei, arată motivele pentru care susţine respingerea excepţiei tardivităţii, considerând că planul a fost depus în termen de 30 de zile de când a fost admisă contestaţia la tabel. De asemenea, reprezentan¬tul debitoarei susţine că „până la modificarea tabelului definitiv nu se putea propune un plan care să exprime o altă realitate faţă de cea invocată în vechiul tabel definitiv, neavând vreo culpă nu putem să fim decăzuţi din termen".

A menţionat că nu este de acord cu formularea vechiul şi noul tabel definitiv, întrucât în realitate nu a avut loc o modificare a tabelului definitiv, ci mai de¬grabă o actualizare a datelor cesionarului, din (...) S.A. în (...) şi mai apoi (...) S.R.L.

Or, debitoarea susţine că împrejurarea prin care creanţa deţinută a fost cesio¬nată altor cesionari ar fi condus la modificarea tabelului definitiv de creanţe, cu consecinţa prelungirii/prorogării termenului de depunere a planului de reorganizare, respectiv 30 de zile de la data depunerii fiecărui tabel definitiv consolidat. În realitate, actualizarea datelor cesionarului nu modifică substanţial tabelul definitiv şi poziţia procesuală/materială a cre¬ditorilor, ci numai datele de identificare ale cesionarului, motiv pentru care nu se poate vorbi despre o modificare a planului, ci mai degrabă de o actualizare, strict în privinţa identităţii cesionarului/ unui creditor. A interpreta altfel ar însemna că, în ipoteza în care s-ar fi realizat spre exemplu, un număr de 5 cesiuni de creanţă succesive, termenul de depu¬nere a planului de reorganizare ar fi început să curgă din nou, respectiv s-ar fi prorogat cu ocazia fiecărei cesiuni de creanţă.

Noţiunea de modificare a planului de reorganizare, astfel cum este definită la art. 101 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 se referă la modificarea dispoziţiilor acestuia, eventual la poziţia creditorilor dar în niciun caz la identitatea creditorilor. Din acest motiv, a menţionat că cesiunea de creanţă nu a necesitat, pentru opozabilitate, votul afirmativ al adu¬nării creditorilor, în timp ce modificarea dispoziţiilor planului necesită, potrivit dispoziţii¬lor legale citate, respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare a planului de reorganizare.

Ca atare, între efectele generate de cesiunea unei creanţe şi acelea generate de o modifica¬re a planului nu se poate pune semnul egalităţii, aşa cum în mod greşit menţionează in¬stanţa de judecată atunci când susţine că: "planul de reorganizare ce face obiectul prezen¬tei cereri a fost depus la data de 07.12.2015 şi votat de adunarea creditorilor la data de 07.10.2016, aducând modificări planului de reorganizare votat de adunarea creditori¬lor la data de 06.08.2015, al cărui proces-verbal a fost anulat prin sentinţa nr. (...) din 14.11.2016, pronunţată în dosarul nr. (...)/2014/a7”.

De asemenea, dacă s-ar interpreta că planul depus la 07.12.2015 reprezintă o modificare a planului din 06.08.2015 şi dacă ţine seama de faptul că, prin sentinţa nr. (...)/2016 14.11.2016 a fost admisă contestaţia formulată de către contestatoarea (...) SA şi s-a desfiinţat hotărârea adunării creditorilor din data de 06.08.2015 prin care a fost aprobat planul de reorganizare al debitoarei (...) S.R.L. atunci trebuie să admită că orice modificare a unui plan de reorganizare anulat trebuie să aibă aceeaşi consecinţă juridică cu planul anulat. Altfel spus, o modificare a unui act juridic anulat nu poate avea consecinţe juridice, ci trebuie să fie anulat de asemenea, potrivit adagiului la¬tin: „accesorium sequitur principalem".

Întrucât a invocat tardivitatea propunerii planului de reorganizare cu toate ocazii¬le procedurale menţionate, în pofida celor susţinute în mod greşit de instanţa de fond şi întrucât planul de reorganizare depus la 07.12.2015 se constituie într-un plan de reorganizare de sine-stătător şi nu drept o modificare a planului de reorganizare din 06.08.2015, a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii şi intrarea în faliment a debi¬toarei.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii propunerii unui al doilea plan de reorganizare de către debitoare, a arătat că datorită faptului că instanţa de judecată a dispus în sensul că propunerea planului de reorganizare depus la 07.12.2015 reprezintă o modificare a planu¬lui din 06.08.2015, se evită consecinţele art. 101 alineat 3 şi 4 din Legea nr. 85/2006, potri¬vit cărora debitoarea nu poate propune mai mult de un plan de reorganizare şi a dispo¬ziţiilor art. 102 alin. 2, conform cărora "dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 94, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 107 şi următoarele".

În realitate, planul depus la 07.12.2015 nu reprezintă o modificare a planului de reorgani¬zare anterior, ci un plan de reorganizare de sine-stătător, întrucât planul de reorganizare din data de 06.08.2015 a fost anulat în dosarul nr. (...)/2014/a7, aspect care întăreşte concluzia conform căreia, atâta timp cât legalitatea acestui plan a fost soluţionată distinct de aceea a celui de-al doilea plan propus, acesta trebuie să se constituie într-un plan de re¬organizare de sine-stătător.

A accepta interpretarea conform căreia planul depus la 07.12.2015 reprezintă o modificare a planului din 06.08.2015 ar însemna să accepte şi consecinţa acestui fapt, respectiv ace¬ea că modificarea nu poate supravieţui anulării planului de reorganizare, anulare ce a avut loc prin sentinţa nr. (...)/2016 din 14.11.2016.

Aşa cum a menţionat şi în faţa instanţei de fond, potrivit dispoziţiilor art. 94 a legii amintite, numai debitorul, administratorul judiciar sau administratorul pot propune un plan de reorganizare.

Există situaţii când creditorii şi debitoarea depun fiecare, separat, câte un plan de reorga¬nizare, în asemenea situaţii devin incidente dispoziţiile art. 94 alin 4 din Legea nr. 85/2006, care dispune că, dacă au fost exprimate mai multe intenţii de depunere a unor planuri de reorganizare, judecătorul-sindic va fixa un termen maxim până la care acestea pot fi depu¬se, astfel încât votarea planurilor admise de creditori să se facă în aceeaşi şedinţă, urmând ca doar un singur plan de reorganizare să fie confirmat, conform art. 101 alin. 3 al acelu¬iaşi act normativ.

Asemenea soluţie a fost confirmată jurisprudenţial prin sentinţa civilă (...) din 03.12.2012, pronunţată de Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Braşov în dosarul nr. (...)/2011.

Legea insolvenţei nu permite depunerea a două planuri de reorganizare de către aceeaşi parte. Din contră, din prevederile art. 94 alin. 1, rezultă că părţile enumerate acolo pot propune un plan de reorganizare, înţelegerea unanim acceptată fiind aceea conform căreia fiecare parte poate propune câte un plan de reorganizare. A interpreta altfel, ar însemna că prevederile art. 102 alin. 2, conform cărora "Dacă nici un plan nu este confirmat şi terme¬nul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 94, a expirat, judecătorul-sindic va dis¬pune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 107 şi următoarele" ar rămâne fără aplicare, întrucât, în pofida respingerii unui plan, partea care îl propune ar putea propune un alt doilea, respectiv un al treilea plan, în vederea aprobării acestuia, îm¬piedicând astfel sine die şi nejustificat intrarea în procedura falimentului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata debitoare SC (...) SRL a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În apărare, a arătat că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.

Cu privire la netemeinicia excepţiei tardivităţii depunerii planului de reorganizare, un aspect esenţial soluţionării acestei excepţii, învederat şi în faţa instanţei de fond este acela că apelantul-contestator nu a atacat hotărârea adunării creditorilor prin care a fost votat planul de reorganizare, toate criticile formulate fiind străine de aspectele pe care le poate verifica judecătorul sindic la momentul confirmării planului de reorganizare.

Raportat la acest aspect, prima instanţă a reţinut în mod corect că: „ Administratorul judiciar, constatând, fie că nu a fost propus niciun plan de reorganizare, fie că nu a fost respectat termenul de a propune un plan de reorganizare de subiectele îndreptăţite, va sesiza judecătorul sindic cu o cerere de trecere a debitorului la faliment."

De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă că: „Pe de altă parte, contestatorul nu a înţeles să conteste procesul verbal al adunării creditorilor la data de 07.10.2016 prin care s-a votat planul de reorganizare depus la data de 07.12.201, ocazie cu care ar fi putut invoca nerespectarea termenului de a propune planul."

Astfel, criticile apelantului în care arată că susţinerea instanţei potrivit căreia nu s-a invocat tardivitatea depunerii planului de reorganizare cu ocazia încheierii procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 07.10.2016 (...) este greşită, întrucât s-a invocat în scris propunerea planului prin însuşi votul exprimat în scris cu ocazia participării la această şedinţă a adunării creditorilor, nu poate fi reţinută.

Apelantul distorsionează considerentele reţinute de către instanţa de apel, care în concret a arătat care erau căile juridice prin care creditorul putea să invoce eventualitatea tardivitate a depunerii planului de reorganizare.

Problema legată de tardivitatea depunerii planului de reorganizare se poate invoca doar anterior adoptării unei hotărâri definitive a Adunării Creditorilor prin care se aprobă planul. Sancţiunea depunerii planului de reorganizare ulterior momentului expirării celor 30 de zile de la momentul publicării tabelului definitiv este decăderea din acest drept.

Astfel, dacă administratorul judiciar constată că planul de reorganizare s-a depus tardiv va refuza convocarea adunării creditorilor în vederea votării planului şi va învesti judecătorul sindic cu o cerere de trecere la faliment, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006. Dacă administratorul judiciar convoacă totuşi adunarea creditorilor pentru votarea planului, persoana interesată să invoce această problemă poate să conteste măsura convocării şi Adunării Creditorilor prin care a fost aprobat planul. Ulterior definitivării hotărârii Adunării Creditorilor prin care a fost aprobat planul de reorganizare aspectele legate de tardivitatea depunerii planului de reorganizare nu vor mai pute fi invocate, hotărârea Adunării Creditorilor neavând cum să mai fie invalidată, nefiind posibilă aneantizarea efectelor sale.

Menţionarea în cadrul adunării creditorilor a opiniei cu privire la eventuala tardivitate nu înlocuieşte căile de atac oferite expres de Legea 85/2006.

De altfel, judecătorul sindic, în vederea confirmării planului de reorganizare, trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de legalitate reglementate de art. 101 din Legea nr. 85/2006. Este extrem de important de menţionat faptul că printre condiţiile impuse de textul art. 101 din Legea nr. 85/2006 nu se regăseşte şi cea referitoare la termenul în care trebuie depus planul de reorganizare. În aceste condiţii, aspectul legat de pretinsa tardivitate nu va putea să facă obiectul unei cercetări din partea judecătorului-sindic la momentul analizării confirmării planului.

Modalitatea în care creditorul (...) pune problema legată de tardivitatea depunerii planului este una tendenţioasă, având drept scop inducerea în eroare a instanţei. În vederea analizării acestei probleme este necesar a sublinia câteva aspecte: Tabelul său definitiv a fost publicat în BPI pe data de 11.06.2015; în termenul de 30 de zile a depus planul de reorganizare care să respecte tabelul definitiv depus în data de 11.06.2015; planul de reorganizare a fost aprobat de creditori prin Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 06.08.2015; tabelul definitiv publicat în 11.06.2015 a fost atacat cu o contestaţie întemeiată pe prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, concomitent cu atacarea hotărârii adunării creditorilor din 06.08.2015.

În data de 06.11.2015 Tribunalul (...) a admis contestaţia la tabelul definitiv ce a făcut obiectul dosarului (...)/2014/a6, modificând în mod consistent tabelul definitiv.

În data de 07.12.2015 a depus la dosarul cauzei un alt plan de reorganizare, rectificat faţă de cel depus în data de 11.06.2015, astfel încât să respecte tabelul definitiv, astfel cum a fost modificat ca urmare a admiterii contestaţiei la tabelul definitiv. Această rectificare a fost depusă în termen de 30 de zile de la pronunţarea judecătorului sindic asupra acestei contestaţii.

Din câte se poate lesne observa din cele prezentate la lit. a) - f) nu se poate pune problema tardivităţii depunerii planului întrucât, odată cu modificarea tabelului definitiv a început să curgă un nou termen în vederea depunerii planului de reorganizare.

Aşadar, aspectele reţinute de către instanţa de fond cu privire la acest aspect sunt legale şi temeinice.

Referitor la inadmisibilitatea/netemeinicia excepţiei inadmisibilităţii propunerii unui „al doilea plan de reorganizare", a menţionat că aceasta nu este o veritabilă excepţie ci este o apărare ce ţine de fondul cauzei, motiv pentru care a solicitat instanţei să o recalifice ca atare.

Astfel, raportat la faptul că (...) SRL nu a invocat această critică în faţa instanţei de fond, este inadmisibil ca apelanta să invoce acest motiv direct în faţa instanţei de apel.

Cu privire la acest aspect, art. 478 alin. (2) teza a II-a prevede expres că: Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă.

Invocarea acestui motiv direct în faţa instanţei de apel, o privează de dublul grad de jurisdicţie şi vine în contradicţie cu textul legal invocat mai sus, motiv pentru care a solicitat respingerea acest motiv de apel ca fiind inadmisibil.

În ceea ce priveşte această excepţie, a solicitat respingerea acesteia din aceleaşi considerente pentru care a solicitat şi respingerea excepţiei tardivităţii depunerii planului, respectiv creditorul (...) SRL nu a formulat contestaţie nici împotriva măsurii de convocare a adunării creditorilor având pe ordinea de zi votarea planului de reorganizare. Aşadar şi această chestiune juridică se putea invoca doar anterior adoptării unei hotărâri definitive a Adunării Creditorilor prin care se aprobă planul.

Trebuie menţionat şi faptul că planul de reorganizare depus în data de 07.12.2015 nu poate fi considerat drept un „al doilea plan" întrucât depunerea sa a fost provocată tocmai de creditorul apelant care, nefiind mulţumit de faptul că toată creanţa sa este trecută la categoria garantată, a contestat tabelul definitiv, solicitând ca o parte din creanţa sa să fie considerată chirografară. Cum contestaţia sa la tabelul definitiv a fost admisă, în mod evident că toate actele de procedură subsecvente tabelului definitiv şi-au pierdut efectele. Astfel, de la momentul pronunţării judecătorului sindic (anume de la modificarea consistentă a tabelului definitiv), a început să curgă un nou termen în vederea depunerii planului de reorganizare care, în mod evident trebuie să respecte tabelul definitiv.

Raportat la aceste aspecte, a solicitat respingerea inadmisibilităţii ca neîntemeiată. Planul de reorganizare, rectificat a fost depus ca urmare a modificării tabelului definitiv al creditorilor.

Un alt motiv de apel formulat de către creditorul (...) S.R.L. face referire la tabelul definitiv, publicat ca urmare a soluţionării definitive a contestaţiei la tabel formulate în Dosar nr. (...)/2014/a6, contestaţie formulată chiar de către (...) SA (cedentul creanţei către cesionarul (...) S.R.L.).

Practic, tabelul definitiv al creditorilor a fost modificat urmare acestei contestaţii, astfel (...) S.R.L. fiind succesorul în drepturi al creditorului (...) SA îşi invocă propria culpă, dat fiind faptul că voinţa acestui creditor exprimată prin contestaţia la tabel s-a materializat prin modificarea tabelului definitiv.

Susţinerile din apelul formulat prin care se arată că: „de la bun început apelanta nu este de acord cu formularea vechiului şi noului tabel definitiv, întrucât în realitate nu a avut loc o modificare a tabelului definitiv, ci mai degrabă o actualizare a datelor cesionarului, din (...) SA în (...) şi mai apoi (...) SRL” nu pot fi reţinute de către instanţă întrucât reprezintă o distorsiune gravă a adevărului.

Aceste susţineri sunt făcute cu evidentă rea-credinţă de către acest creditor.

În contraargumentarea acestor afirmaţii, a învederat instanţei că prin admiterea contestaţiei formulate în Dosar nr. (...)/2014/a6 de către (...) SA, instanţa a dispus: modificarea tabelului definitiv al creanţelor debitorului (...) S.R.L., publicat în BPI nr. (...)/(...).06.2015, în sensul înscrierii creanţei deţinute de creditorul (...) S.A. astfel: creanţa în cuantum de 23.021.570 lei va fi înscrisă în grupa I, cu titlu de creanţă garantată, conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar creanţa în cuantum de 20.254.608,91 lei va fi înscrisă în grupa IV, cu titlu de creanţă chirografară, conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.

Aşadar, tabelul definitiv a fost modificat în cadrul a două categorii de creanţe ca urmare a admiterii acestei contestaţii, susţinerile apelantei cu privire la faptul că ar fi fost înlocuiţi doar succesorii în drepturi ai creditoarei (...) SA ca urmare a cesiunilor intervenite, fiind făcute cu o evidentă rea-credinţă.

Totodată, a arătat că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.

În concordanţă cu prevederile Legii 85/2006, a apreciat că în mod judicios instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 101 pentru confirmarea planului de reorganizare, arătând expres şi detaliat la paginile 7 - 9 din sentinţă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de acest text: cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul; fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan; vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori

în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă; planul respectă prevederile art. 95.

Astfel, analizând îndeplinirea acestor condiţii în mod temeinic a statuat că: „modificarea planului de reorganizare se poate realiza, cu condiţia respectării următoarele cerinţe impuse de lege: respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege şi aprobarea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor, când modificarea este propusă de debitor, cerinţe legale îndeplinite în cauză".

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare SC (...)(...) SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea în totalitate a sentinţei apelate.

În apărare, a arătat că apelul este nefondat, niciunul din motivele invocate de apelantă neputând sa atragă concluzia nelegalităţii sau netemeiniciei sentinţei apelate.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii depunerii planului de reorganizare din 07.12.2015, aprobat de Adunarea generală a creditorilor (...) SRL din 07.10.2016, a arătat că apelanta creditoare (...) SRL înţelege să conteste confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic, fără să fi atacat Hotărârea Adunării generale a creditorilor din 07.10.2016 prin care a fost aprobat planul de reorganizare, deşi a participat la această adunare, a cunoscut rezultatul votului şi a avut deschisă calea contestării ei, conform legii.

Ori, excepţia şi apărările invocate prin prezentul apel îşi găseau locul doar în cadrul unei eventuale acţiuni în anularea hotărârii adunării creditorilor, nu în cadrul confirmării planului de reorganizare (aprobat prin aceasta adunare), unde instanţa de judecată este chemată să verifice strict îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006, iar nu alte aspecte legate de tardivitate, unul sau două planuri, etc.

În condiţiile în care Hotărârea Adunării generale a creditorilor (...) SRL nu a fost anulată, aceasta îşi produce pe deplin efectele prevăzute de lege, în sensul aprobării planului de reorganizare propus, depunerii acestuia la instanţă şi demarării procedurii de confirmare a acestui plan de către judecătorul sindic, conform art. 101 din Legea nr. 85/2006.

A discuta acum tardivitatea sau nelegalitatea depunerii planului de reorganizare ar însemna lipsirea de efecte juridice a acestei hotărâri sau chiar anularea implicită a acesteia, chestiune inacceptabilă din punct de vedere juridic, în condiţiile în care adunarea creditorilor este singurul organ de decizie în ceea ce priveşte aprobarea planului de reorganizare.

Prin urmare, a solicitat respingerea excepţiei (şi apărările) privind tardivitatea depunerii planului de reorganizare a debitoarei SC (...) SRL ca inadmisibilă în procedura de confirmare a planului de reorganizare, conform art. 101 din Legea nr. 85/2006.

Sub un al doilea aspect, în măsura în care va trece peste inadmisibilitatea invocării excepţiei de tardivitate a depunerii planului de reorganizare, a arătat că planul de reorganizare din 07.12.2015 a fost depus în termenul prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a analiza corect această împrejurare, este important să se observe următoarea succesiune: 16.06.2015 - tabelul definitiv de creanţe al debitoarei SC (...) SRL a fost publicat în BPI; 03.07.2015 - planul de reorganizare propus de debitoare a fost depus la instanţă, în termenul de 30 de zile stabilit de art. 94 din Legea nr. 85/2006; 06.08.2015 - Planul de reorganizare a fost aprobat de Adunarea generală a creditorilor; 06.11.2015 - prin Sentinţa nr. (...)/2015, pronunţată în dos. nr. (...)/2014/a6, instanţa a admis contestaţia la tabelul definitiv formulată de creditoarea (...) SA, modificând tabelul definitiv în sensul înscrierii creanţei acestei creditoare atât la categoria creanţelor garantate, cat şi la categoria creanţelor chirografare; 07.12.2015 - debitoarea SC (...) SRL a depus planul de reorganizare rectificat în urma modificării tabelului definitiv prin Sentinţa menţionată mai sus (hotărâre executorie) cu respectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006; 28.09.2016 - administratorul judiciar a publicat în BPI tabelul definitiv modificat de creanţe, în urma rămânerii definitive a Sentinţei nr. (...)/2015 prin Decizia Curţii de Apel (...) nr. (...)/16.06.2016 pronunţata în dos. nr. (...)/2014/a6; 07.10.2016 - Planul de reorganizare modificat a fost aprobat de Adunarea generală a creditorilor.

Prin urmare, nu se poate pune problema tardivităţii depunerii planului de reorganizare modificat, acesta fiind depus chiar înainte de înregistrarea de către administratorul judiciar a tabelului definitiv modificat (28.09.2016), în urma pronunţării Sentinţei nr. (...)/2015., rămasă definitivă prin Decizia nr. (...)/16.06.2016, dată de la care curge un nou termen pentru depunerea planului.

Sub un al treilea aspect, a arătat că, contrar celor susţinute de apelantă, modificarea tabelului definitiv de creanţe a constat nu în substituirea creditoarei (...) SA cu creditoarea (...) SRL, ci în înscrierea creanţei acestei creditoare atât la categoria creanţelor garantate, cât şi la categoria creanţelor chirografare.

Eroarea (voită) a apelantei este cu atât mai inacceptabilă cu cât contestaţia la tabelul definitiv a fost promovată tocmai de creditoarea (...) SA, care şi-a cesionat ulterior creanţa către actuala apelantă (...) SRL, care a beneficiat de efectele acestei contestaţii.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii depunerii unui al doilea plan de reorganizare de către debitoare, a invocat inadmisibilitatea acestei excepţii în actualul cadru procesual, care priveşte strict confirmarea planului de reorganizare, în baza art. 101 din Legea nr. 85/2006.

Această excepţie îşi găsea locul doar în cadrul unei eventuale acţiuni în anularea hotărârii adunării creditorilor din 07.10.2016, pe care, insă, apelanta creditoare (...) SRL nu a formulat-o, deşi a avut la dispoziţie această posibilitate.

Sub un al doilea aspect, nu este vorba de un al doilea plan de reorganizare propriu-zis, care să difere fundamental de primul, ci de varianta rectificată a aceluiaşi plan, cu modificările ce au decurs din modificarea tabelului definitiv de creanţe, conform celor expuse mai sus.

Mai mult, depunerea planului de reorganizare rectificat era obligatorie având în vedere modificarea tabelului definitiv de creanţe prin sentinţa menţionată mai sus, astfel încât planul de reorganizare să cuprindă aceasta modificare şi să oglindească noua realitate a tabelului de creanţe.

De asemenea, depunerea planului de reorganizare rectificat s-a produs anterior pronunţării Sentinţei nr. (...)/14.11.2016 în dosar nr. (...)/2014/a7, prin care instanţa a anulat hotărârea adunării generale a creditorilor din 06.08.2015 de aprobare a planului de reorganizare iniţial. Ar fi putut discuta, eventual, de existenţa unui al doilea plan de reorganizare, doar în situaţia în care acesta ar fi fost formulat după data anularii celui dintâi prin hotărâre judecătorească, nefiind, însă, cazul în speţă.

În final, a arătat că, în mod corect, prima instanţă a soluţionat toate problemele litigioase prezentate mai sus şi a stabilit că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006 pentru confirmarea planului de reorganizare a debitoarei SC (...) SRL.

Prin poziţia scrisă depusă la dosar, intimatul (...) SPRL a solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul constatării că planul de reorganizare al societăţii (...) SRL a fost depus tardiv.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 74 alin.1 din Legea nr. 85/2006 „După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia - garantată sau negarantată - a fiecărei creanţe.”, iar în conformitate cu prevederile art.94 alin.1 lit. a) din acelaşi act normativ debitorul poate depune un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe.

În speţă, tabelul definitiv de creanţe a fost afişat la data de 15.06.2015, iar la data de 03.07.2015, deci în termenul prevăzut de art. 94 alin 1 lit. a) debitoarea a depus la dosar planul de reorganizare.

Planul de reorganizare a fost supus votului în şedinţa adunării creditorilor din data de 06.08.2015.

Împotriva tabelului definitiv de creanţe a formulat contestaţie creditoarea (...) S.A., iar prin sentinţa nr. (...)/F/06.11.2015 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2014/a6, definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. (...)/C/16.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel (...), a fost admisă contestaţia cu privire la tabelul definitiv al creanţelor debitoarei S.C. (...) S.R.L. dispunându-se modificarea tabelului definitiv al creanţelor debitorului (...) S.R.L., publicat în B.P.I. nr. (...)/(...).06.2015, în sensul înscrierii creanţei deţinute de creditorul (...) S.A. astfel: creanţa în cuantum de 23.021.570 lei, în grupa I, cu titlu de creanţă garantată, conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar creanţa în cuantum de 20.254.608,91 lei, în grupa IV, cu titlu de creanţă chirografară, conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.Ca urmare a admiterii contestaţiei a fost rectificat tabelul definitiv al creanţelor, (...) SRL, cesionar al creanţei (...) S.A., fiind înscris cu creanţa de 23.021.570 lei, în grupa I a creanţelor garantate, reprezentând 100% din grupă şi în grupa a IV-a, cu creanţa de 20.254.608,91 lei, reprezentând 66,8253% din grupă.

Prin sentinţa nr.(...)/F/14.11. 2016, Tribunalul (...) a admis contestaţia formulată de către contestatoarea (...) SA şi a desfiinţat hotărârea adunării creditorilor din data de 06.08.2015 prin care a fost aprobat planul de reorganizare al debitoarei (...) SRL.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că ulterior şedinţei adunării creditorilor din data de 06.08.2015, la data de 16.06.2016, a fost soluţionată definitiv contestaţia formulată de contestatorul creditor (...) S.A. modificându-se tabelul definitiv de creanţe, astfel că în contextul în care creditorul (...) S.A., deţine un procent de 100% din prima grupă şi un procent de 66,8253% din cea de-a patra grupă a creanţelor chirografare, votul din data de 06.08.2015, nu reflectă procentul corect al creanţelor beneficiare de drept de vot.După pronunţarea sentinţei (...)/F/06.11.2015, la data de 07.12.2015 debitoarea prin administrator special a depus la dosar un plan de reorganizare.

Planul de reorganizare a fost votat în şedinţa adunării creditorilor din data de 07.10.2017, hotărârea adunării creditorilor nefiind contestată.

Prin sentinţa ce face obiectul prezentului apel, judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii invocată de către creditor şi a confirmat planul de reorganizare depus de către debitoare.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, contrar celor reţinute de către judecătorul sindic şi susţinute de către intimata debitoare, Curtea a apreciat că această excepţie poate fi invocată de către creditor cu ocazia confirmării planului, judecătorul sindic fiind îndrituit să analizeze şi condiţiile formale de depunere a planului, nu doar condiţiile de fond prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006, întrucât, în opinia instanţei de apel, pe calea contestaţiei reglementate de art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, se poate invoca şi analiza numai legalitatea hotărârii adunării creditorilor, sub aspectul convocării, cvorumului, majorităţii, atribuţiilor etc., iar nu şi temeinicia măsurii adoptate de creditori.

Examinând excepţia tardivităţii, în acord cu judecătorul sindic, instanţa de apel a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât planul de reorganizare depus la dosar data de 07.12.2015, aduce doar modificări la planul de reorganizare înregistrat la data de 03.07.2015, modificări ce au fost determinate de admiterea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe, cu consecinţa schimbării structurii masei pasive.

Tabelul definitiv de creanţe nu a fost modificat doar în privinţa identităţii unui creditor ca urmare a cesiunii de creanţe, astfel cum susţine apelanta, ci, aşa cum s-a arătat, s-a modificat structura masei masive, în sensul reducerii valorii creanţei creditorului garantat, acesta fiind înscris cu diferenţa în grupa creditorilor chirografari, rectificarea tabelului definitiv de creanţe fiind şi motivul pentru care s-a anulat hotărârea adunării creditorilor din 06.08.2015. Or, întrucât la întocmirea oricărui plan de reorganizare se are în vedere pasivul societăţii şi structura acestuia, raportat la împrejurarea că de la data întocmirii planului de reorganizare şi până la data exprimării votului din data de 07.10.2016 a intervenit rectificarea tabelului definitiv de creanţe, modificarea planului de reorganizare apare ca justificată, pentru a oglindi, aşa cum a arătat intimata debitoare, noua realitate a tabelului definitiv de creanţe.

Este adevărat că la data de 07.12 2015, administratorul judiciar nu publicase tabelul definitiv de creanţe rectificat, însă acest aspect nu prezintă relevanţă câtă vreme modificările aduse planului de reorganizare au avut în vedere dispoziţiile executorii ale sentinţei nr. (...)/F/06.11.2015.

Susţinerea apelantei potrivit căreia planul de reorganizare ar fi fost anulat de către instanţă este nefondată.

Astfel, pentru a se da eficienţă sentinţei nr. (...)/F/06.11.2015, Tribunalul (...), prin sentinţa nr. (...)/F/14.11. 2016, a dispus anularea hotărârii creditorilor din data de 06.08.2015 pe considerentul că votul din data de 06.08.2015 nu reflectă procentul corect al creanţelor ca urmare a admiterii contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe, fără a se dispune şi anularea planului de reorganizare, astfel cum susţine apelanta.

Prin urmare, nu se poate reţine că modificările aduse prin planul de reorganizare depus la 07.12.2015 ar viza un plan de reorganizare anulat şi că nu ar putea produce efecte juridice potrivit principiului „accesorium sequitur principalem”.

Pe de altă parte, instanţa de apel reţine că în condiţiile în care hotărârea adunării creditorilor a fost anulată, se impunea reluarea votului asupra planului de reorganizare,pentru a exista o hotărâre valabilă a adunării creditorilor cu privire la planul de reorganizare.

Alta ar fi fost, într-adevăr, situaţia în cazul în care judecătorul sindic ar fi reţinut că planul de reorganizare nu a fost aprobat de către creditori, fără a dispune anularea hotărârii adunării creditorilor, caz în care nu s-ar mai fi putut relua votul asupra planului de reorganizare.Întrucât instanţa de apel a reţinut că planul depus la data de 07.12.2015 reprezintă doar o modificare a planului de reorganizare depus iniţial, instanţa de apel nu a mai analizat susţinerile apelantei referitoare la inadmisibilitatea propunerii unui al doilea plan de reorganizare.Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa de apel, apreciind că în mod corect judecătorul sindic a dispus confirmarea planului de reorganizare, astfel cum a fost modificat la data de 07.12.2015, a respins apelul ca nefondat, în baza art. 480 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate de către părţi.

Domenii speta

Spete similare