Refuz acordare drept la ajutor pentru încălzirea locuinţei

Sentinţă civilă 518 din 23.06.2016


OBIECT: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâtul M.B., înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.04.2016 sub nr de dosar 1412/110/2016 s-a solicitat obligarea pârâtei la plata subvenţiei de căldură şi retroactiv pe ultimii doi ani, despăgubiri pentru prejudiciul provocat.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în apartament locuiesc trei persoane, care sunt înregistrate în cartea de imobil şi la întreţinere, iar o persoană B.A. nu are carte de identitate, articolul 6 stabilind clar că nu este obligatoriu să coincidă domiciliul cu cel din buletin. S-a invocat starea precară de sănătate.

APĂRĂRILE PÂRÂTEI: Prin întâmpinarea formulată pârâta M.B. a solicitat respingerea acţiunii, arătând că deşi reclamantul susţine că în apartamentul său locuiesc trei persoane, nu a anexat niciun înscris doveditor, cu trimitere la dispoziţiile articolului 6 din OUG 70/2011, ale articolului 11 alineat 1 din OUG 97/2005, ale articolului 38 alineat 1 din acelaşi act normativ. S-a mai indicat că din adeverinţa 2346/11.11.2015 a Asociaţiei de Proprietari rezultă că la apartamentul respectiv figurează o singură persoană.

ANALIZA INSTANŢEI:

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate şi a legislaţiei incidente, instanţa apreciază că nu este întemeiată, refuzul de acordare a dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei fiind justificat de neîndeplinirea cerinţelor legale pentru exercitarea acestui beneficiu.

Instanţa reţine faptul că nemulţumirile reclamantului sunt legate de modul de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prin neanalizarea situaţiei familiei care locuieşte în apartamentul situat în Bacău, familie care în accepţiunea părţii este formată din 3 membri, autoritatea stabilind cuantumul ajutorului prin raportare la noţiunea de persoană singură.

Conform dispoziţiilor articolului 6 alineat 1 litera d din OUG 70/2011 noţiunea de familie cuprinde „soţul, soţia, precum şi alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relaţii de rudenie, care au acelaşi domiciliu ori reşedinţă şi/sau care locuiesc şi gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei”, textul stabilind astfel cerinţele pentru încadrarea altor persoane în categoria de consumator vulnerabil în vederea acordării măsurii de protecţie din bugetul de stat şi bugetul local.

Instanţa reţine faptul că legiuitorul a impus ca persoanele respective să locuiască şi să gospodărească împreună, să fie înscrise în cartea de imobil şi să fie luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere, reclamantul neîndeplinind sarcina de a proba întrunirea cumulativă a acestor cerinţe de fond şi formă. Susţinerile reclamantului referitoare la lipsa caracterului obligatoriu al identităţii între domiciliul înscris în cartea de identitate şi cel real sunt întemeiate, dar nu conduc la stabilirea caracterului nejustificat al refuzului autorităţii, având în vedere faptul că cerinţa locuinţei comune nu este suficientă pentru calcularea ajutorului în funcţie de toţi locatarii imobilului, fiind necesar ca aceste persoane să fie înscrise în cartea imobilului şi în evidenţele contabile ale Asociaţiei de proprietari în vederea determinării cheltuielilor de întreţinere aferente spaţiului.

Din adeverinţa 2050/2015 eliberată de Asociaţia de Proprietari (fila 25) rezultă faptul că pentru apartamentul situat în Bacău, este înscrisă în evidenţele contabile pentru stabilirea cheltuielilor de întreţinere o singură persoană, aspect consemnat şi în declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea drepturilor de asistenţă socială din 4.11.2014, reclamantul menţionând în mod clar faptul că familia este formată dintr-o singură persoană.

Instanţa mai reţine faptul că pentru perioada vizată de reclamant autoritatea pârâtă a emis dispoziţiile nr 2747/5.12.2014 (fila 26), 3/5.01.2015 (fila 30), 251/26.01.2015 (fila 34) prin care a aprobat ajutorul lunar pentru încălzirea locuinţei cu energie termică în sistem centralizat, valoarea ajutorului fiind stabilită prin raportare la venitul obţinut de persoana singură, neexercitarea dreptului de contestaţie împotriva actelor administrative conducând la definitivarea soluţiei, şi la lipsa dreptului de repunere în discuţie a modului de calcul.

Având în vedere neîndeplinirea condiţiilor legale pentru incidenţa noţiunii de familie, instanţa apreciază că în mod corect autoritatea a soluţionat cererea petentului prin raportare la o singură persoană, apărările reclamantului referitoare la caracterul abuziv al măsurii nefiind întemeiate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciului suferit prin agravarea stării de sănătate, instanţa reţine că nu este întemeiat, în cauză nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, autoritatea acţionând în limitele stabilite de lege, consecinţele negative invocate de reclamant neavând la bază o faptă ilicită a pârâtei.

Faţă de aceste aspecte, raportat la dispoziţiile articolului 35 din OUG 70/2011, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.