Prescripţia dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale în sarcina reclamantei. Nelegalitatea calculării de către organul fiscal de dobânzi și penalități la contribuția de asigurări sociale de sănătate. Inaplicabilitatea deciziei nr. 164/12.

Prin Sentinţa civilă nr. 295/CA din 25.02.2015 a Tribunalului Braşov, (Dosar nr. 5530/62/2014) a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta TV în contradictoriu cu pârâta CASJ și în consecință a fost anulată în parte decizia de impunere nr. 65474/04.08.2011 emisă de pârâtă, cu privire la debitul CASS în cuantum de 27 lei aferent anului 2005 şi cu privire la majorările/dobânzile în cuantum de 3089 lei şi penalităţile în cuantum de 371 lei, a fost menţinută decizia de impunere nr. 65474/04.08.2011 emisă de pârâtă , cu privire la debitul CASS în cuantum de 2447 lei aferent anilor 2006 şi 2007 şi obligată pârâta să achite reclamantei suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin Decizia de impunere nr. 65474/04.08.2011 emisă de pârâta s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de a achita suma totală de 5.934 lei compusă din : 2474 lei sold contribuție de asigurări sociale de sănătate, 3089 lei sold majorări/dobânzi și 371 lei sold penalități.

Potrivit deciziei menționate, anexei calcul detaliat (fila nr. 50 din dosar) și fișei de calcul (fila nr. 47 din dosar), debitul în cuantum de 2474 lei este compus din : suma de 27 lei reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate calculată pentru anul 2005, suma de 1250 lei reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate calculată pentru anul 2006 şi suma de 1197 lei reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate calculată pentru anul 2007.

Împotriva Deciziei de impunere nr. 65474/04.08.2011, reclamanta a formulat contestație, adresată pârâtei iar prin adresa nr. 24470/03.09.2014 pârâta a respins contestația formulată de reclamantă.

În privința debitului în cuantum de 27 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de reclamantă pentru anul 2005, instanța reține că decizia de impunere respectivă a fost emisă după împlinirea termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale, prevăzut de art. 91 C.proc.fiscală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 91 C.proc.fiscală, termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale este de 5 ani și începe să curgă la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. În speță, creanța fiscală a pârâtei pentru plata contribuției pentru asigurările de sănătate aferentă anului 2005 s-a născut la data de 01.01.2006 și termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.01.2011 anterior emiterii deciziei de impunere contestate.

Termenul de prescripție de 5 ani nu a fost întrerupt prin emiterea titlului executoriu nr. 017141/25.10.2010 şi a somaţiei cu acelaşi număr, în condiţiile art. 92 alin. 1 lit. a) din OG nr. 92/2003 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, având în vedere că  acest titlu executoriu a fost anulat potrivit sentinței civile nr. 352/09.03.2012 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă, astfel că nu mai poate produce niciun efect juridic, așadar nici efectul întrerupător de prescripție.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1 lit. a) C.proc.fiscală, termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale se întrerupe ”în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune”, iar cazul de întrerupere a termenului de prescripție prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 – întreruperea prescripției ”printr-un act începător de executare” – are în vedere întreruperea termenului de prescripție a dreptului de cere executarea silită, iar nu întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, astfel că nu poate fi coroborat cu art. 91 alin. 1 lit. a) C.proc.fiscală care reglementează întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale în condiții similare cu întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, iar nu în condiții similare cu întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Fiind prescris dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale în sarcina reclamantei pentru anul 2005, este nelegală și calcularea de către organul fiscal de dobânzi și penalități la contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată pentru anul 2005.

În privinţa debitului CASS aferent anilor 2006 şi 2007, instanţa reţine că reclamanta nu a contestat faptul că a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2006 – 2007, iar  potrivit dispoziţiilor art. 257 alin. 2 lit. e) – devenită litera f) potrivit O.U.G. nr. 93/2008 - din Legea nr. 95/2006, menționate ca și temei al deciziei de impunere ” Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin.  1, 2. Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra … f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit …”.

Din această perspectivă, decizia de impunere contestată în prezenta cauză este corect motivată atât în fapt cât şi în drept conform art. 43 alin. 1 lit. e) şi f) C.proc.fiscală.

Așadar, debitul în cuantum de 1.250 lei aferent anului 2006 şi respectiv în cuantum de 1197 lei aferent anului 2007 a fost în mod corect stabilit potrivit deciziei nr. 65474/04.08.2011 emisă de pârâtă.

Reclamanta nu a făcut dovada calității sale de pensionar plătitor de CASS pentru perioada anilor 2006 - 2007, astfel că în privința sa nu poate fi reținută ca fiind incidentă decizia nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor.

De asemenea, nu se poate reţine exonerarea reclamantei de plata CASS aferentă anilor 2006 – 2007 în temeiul sentinţelor civile nr. 352/09.03.2012 şi nr. 993/22.04.2011 ale Judecătoriei Z, având în vedere că, prin aceste hotărâri judecătoreşti, instanţa s-a pronunţat asupra legalităţii formelor de executare emise de pârâtă împotriva reclamantei, iar nu asupra obligaţiei de plată de către reclamantă a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Cu privire la penalităţile stabilite prin actele administrativ – fiscale contestate de reclamantă, instanța reține că, potrivit art. 41 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 „Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către angajatorii şi asiguratorii care au obligaţia plăţii contribuţiei, aceştia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanţelor fiscale”.

Instanţa reţine, însă, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, aşa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora ”Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.”

Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancţiunea pentru lipsa de informare anuală, instanţa apreciază că pârâta nu poate percepe şi impune reclamantei obligaţiile fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi, care reprezintă veritabile sancţiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiei de plată principale, pornindu-se de la premisa că în situaţia în care reclamanta ar fi avut cunoştinţă de existenţa unei obligaţii de plată ar fi achitat-o în termenul legal.

Astfel, potrivit art. 44 alin. 1 C.proc.fiscală, actul administrativ – fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat în modalitățile prevăzute de alineatele următoarele ale aceluiași articol.

Necomunicarea actului administrativ – fiscal în modalitățile menționate nu este de natură să atragă nevalabilitatea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului, ci doar inopozabilitatea lui, potrivit art. 45 C.proc.fiscală.

Până la data comunicării către reclamantă a actului administrativ – fiscal reprezentat de decizia de impunere nr. 65474/04.08.2011, actele administrativ –fiscale emise de pârâtă nu au produs niciun efect juridic asupra contribuabilului potrivit art. 45 alin. 2 C.proc.fiscală, astfel că pârâta nu poate pretinde executarea de către reclamantă a obligației de plată a C.A.S.S. decât începând cu data menționată, astfel cum se arată și în art. 44.1 din  Normele metologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.

În consecință, majorările, dobânzile și penalitățile calculate de către pârâtă pentru perioada anterioară acestei date, potrivit deciziei de impunere nr. 65474/04.08.2011, au fost în mod nelegal stabilite.

Domenii speta

Spete similare