Litigiu privind funcţionarii publici. Act de sancţionare disciplinară

Fapta reţinută în sarcina reclamantului ar putea constitui abatere disciplinară în sensul dispoziţiilor art. 77 alin. 2 Ut j din Legea nr. 188/1999, cu condiţia ca aceasta să fie săvârşită cu vinovăţie.

Instanţa apreciază că acest element subiectiv lipseşte în cazul în care fimcţionarul public a primit de la superiorul ierarhic o dispoziţie scrisă şi care nu este vădit nelegală, precum situaţia din speţă.

Dosar nr..................................

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr......................

Şedinţa publică de la......................

Completul compus din:

PREŞEDINTE........................

Grefier....................................

Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ şi fiscal privind pe

reclamantul MM cu domiciliul ales la..................în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE

SĂNĂTATE PUBLICĂ B, cu sediul în.................... având ca obiect litigiu privind

funcţionarii publici (Legea Nr. 188/1999).

S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanţei că dezbaterea cauzei

a avut loc la data de................... când părţile prezente au pus concluzii care au fost

consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când s-a amânat pronunţarea pentru data de ................când s-a amânat pronunţarea pentru azi..........., după care:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ şi fiscal, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul B la data de

...........reclamantul MM a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună

anularea deciziei nr....../28.04.2016 emisă de pârâtă, prin care i s-a aplicat sancţiunea

disciplinară prevăzută de art. 77 alin.3 lit. a din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ca fiind nelegală.

în motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că începând cu data de ..............2015 a ocupat în cadrul DSP postul de inspector superior în cadrul Compartimentului

Inspecţie şi control al factorilor de risc din mediul de viată şi muncă, făcând parte din una din cele trei echipe de control şi încheind, el şi un alt coleg, procese verbale de constatare a

condiţiilor igienico sanitare, fară, însă a fi împuternicit de către Ministerul Sănătăţii, legitimaţiile de control nefiind încă emise. Pentru acest motiv, Ministerul Sănătăţii a formulat o sesizare adresată comisiei de disciplină din cadrul DSP. Poziţia reclamantului în faţa comisiei de disciplină a fost aceea că a respectat ordinul de deplasare emis de pârâtă şi nu a dorit să refuze îndeplinirea sarcinii de serviciu, precum şi că nu are culpă în ce priveşte lipsa legitimaţiei, întrucât a depus actele la departamentul resurse umane încă de la începutul lunii noiembrie 2015, susţinerile sale fiind confirmate de persoanele responsabile de organizarea activităţii de control, audiate de comisia de cercetare disciplinară. A mai arătat că, deşi, persoanele vinovate pentru situaţia sesizată de Ministerul Sănătăţii sunt persoanele cu atribuţii de conducere şi organizare a activităţii de control, s-a reţinut în exclusivitate culpa sa, comisia de cercetare disciplinară neţinând cont de declaraţiile persoanelor audiate şi nici de susţinerile sale.

în drept a invocat dispoziţiile ordinului 1078/2010, HG, 1344/2004 şi ale Legii 554/2004.

Pârâtă Direcţia de Sănătate Publică B a depus la data de .............întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

în motivarea a arătat că, în urma sesizării înaintate de Ministerul sănătăţii, s-a demarat procedura disciplinară reglementată de HGR 1344/2007, audiindu-se reclamantul şi celelalte persoane implicate. în urma audierii reclamantului, s-a constat că acesta cunoştea că activitatea de control presupune existenţa legitimaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii, nefiind suficientă legitimaţia eliberată de DSP B. A mai învederat că în lipsa legitimaţiei, reclamantul nu avea calitatea de persoană împuternicită a efectua activităţi de control şi că înscrisurile întocmite de reclamant sunt lovite de nulitate, fiind încheiate de o persoană fară calitate. A mai precizat că reclamantul, deşi a cunoscut disp. art. 45 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind refuzul îndeplinii unor dispoziţii nelegale, nu s-a prevalat de aceste dispoziţii.

în drept a invocat dispoziţiile art. 205 C. pr. Civ, ale OMS 824/2006, ale OGR 2/2001, HGR 857/2011, ale art. 27 alin.l din Legea 95/2006 . în cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. .../28.04.2016, emisă de pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului B, reclamantul MM, având funcţia de inspector superior în cadrul Compartimentului Inspecţie şi Control al factorilor de Risc din Mediu de Viaţă şi Muncă, a fost sancţionat disciplinar cu mustrarea scrisă, în baza art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999.

în motivare s-a reţinut că fapta care constituie abatere disciplinară constă în faptul că începând cu data de 08.12.2015 reclamantul, inspector superior, a desfăşurat activităţi de control la furnizorii de servicii medicale şi a încheiat procese verbale de constatare a condiţiilor igienico-sanitare şi de sancţionare a contravenţiilor, fară a fi împuternicit de către Ministerul Sănătăţii (f47-48).

în primul rând instanţa reţine că reclamantul nu a contestat situaţia de fapt anterior menţionată, respectiv că începând cu data de 08.12.2015 a participat la efectuarea controalelor la furnizorii de servicii medicale, fară a deţine legitimaţia eliberată de Ministerul sănătăţii şi care era obligatorie potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 şi a Ordinului MS nr. 824/2006.

în susţinerea cererii deduse judecăţii invocă faptul că a fost desemnat, în scris, de către conducerea pârâtei, să participe la respectivele controale, că deţinea legitimaţie eliberată de DSP B, că avea studiile necesare şi competenţa de a efectua controale, conform fişei postului, precum şi faptul că eliberarea legitimaţiei de către Ministerul Sănătăţii era o simplă formalitate.

Examinând legalitatea decizia de sancţionare disciplinară în baza probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa apreciază că reclamantul nu a săvârşit cu vinovăţie o abatere disciplinară care să impună aplicarea unei sancţiuni disciplinare.

în aceste sens, se are în vedere că potrivit art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 "încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora, iar conform alin. 2 lit. j constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, (...) stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.

Conform art. 45 alin. 2 şi 3 (2)"Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici. (3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii".

Fapta reţinută în sarcina reclamantului ar putea constitui abatere disciplinară în sensul dispoziţiilor art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, cu condiţia ca aceasta să fie săvârşită cu vinovăţie.

Instanţa apreciază că acest element subiectiv lipseşte în cazul în care funcţionarul public a primit de la superiorul ierarhic o dispoziţie scrisă şi care nu este vădit nelegală, precum situaţia din speţă.

Astfel, instanţa reţine că din procesele verbale de audiere întocmite în cursul cercetării disciplinare (f 51-56) rezultă că reclamantul a fost desemnat să facă parte dintr-o echipă care urma a efectua controale sanitare la furnizorii de servicii medicale de către persoane din conducerea instituţiei pârâte, respectiv de către Şeful serviciu KK şi directorul executiv adjunct VV, cu toate că acestea cunoşteau că pentru efectuarea controlului este obligatorie deţinerea de către inspector a legitimaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii, precum şi faptul că reclamantul nu deţinea o astfel de legitimaţie, însă a depus înscrisurile necesare în vedere eliberării acesteia. De asemenea, se reţine că adresa trimisă de pârâtă la Ministerul Sănătăţii, prin care s-a comunicat componenţa echipelor de control, a fost semnată şi de către directorul executiv al instituţiei pârâte (f 53).

în faţa comisiei de disciplină reclamantul a precizat că a depus fotografiile necesare pentru eliberarea legitimaţiei în perioada 15-16.11.2015, însă cererea a fost înaintată la Ministerul Sănătăţii de către pârâtă doar la data de 20.01.2016 (f 18). Din conţinutul adresei de înaintare rezultă că pentru eliberarea legitimaţiei era necesar a fi trimise fotografii, fişa postului şi cartea de identitate a inspectorului.

Din raportul comisiei de disciplină nr. 1/11.03.2016 (f42-46) rezultă că reclamantul a efectuat controale la furnizorii de servicii medicale în baza ordinelor de deplasare emise de instituţia pârâtă, iar potrivit fişei postului acesta avea funcţia de inspector sanitar superior, iar printre atribuţii şi realizarea inspecţiei de specialitate pe domeniul: de mediu, aliment, muncă, colectivităţi de copii şi unităţi sanitare, laboratoare de analize medicale, urgenţă prespitalicească, precimi şi constatarea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de igienă (f 16-17).

Având în vedere funcţia exercitată de reclamant, că eliberarea legitimaţiei de către Ministerul Sănătăţii nu presupunea o testare şi apreciere a cunoştinţelor inspectorului şi împrejurarea că reclamantul a făcut demersuri în vederea obţinerii respectivei legitimaţii, instanţa apreciază că ordinul scris de a participa la efectuarea controalelor, primit de reclamant de la superiorul ierarhic, nu este unul vădit nelegal astfel încânât să atragă obligaţia acestuia de a-1 refuza în scris şi motivat.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite cererea formulată de reclamant şi va dispune anularea dispoziţiei nr. .../28.04.2016 privind sancţionarea disciplinară a acestuia.

în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa o va obliga să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocaţial (f 74).

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamantul MM, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat ...............în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică B cu sediul în.................

Anulează dispoziţia nr. .../28.04.2016 privind sancţionarea disciplinară a d-lui MM, având funcţia publică de inspector superior în cadrul Compartimentului Inspecţie şi Control al Factorilor de Risc din Mediu de Viaţă şi Muncă, emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul

B.

Pronunţată în şedinţă publică azi 25.11.2016.

Preşedinte Grefier,

Domenii speta

Spete similare