Intervenţie(reg com)

Cod ECLI ECLI:RO:X

Dosar nr. X

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI  SECŢIA X

DECIZIA CIVILA Nr. X

Şedinţa publică de la X

Completul compus din:

PREŞEDINTE X

Judecător X

Grefier  X

Pe rol soluţionarea apelului formulat de apelantul-reclamant X, împotriva sentinţei civile nr.X de Judecătoria Sectorului X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata pârâtă X, având ca obiect nulitate act juridic.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  a răspuns intimata pârâtă prin avocat Anca Burghelea cu împuternicire avocaţială seria B nr. 2646241 aflată la fila 30 dosar, lipsind apelantul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că apelantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 272,39 lei conform înscrisului aflat la fila 27 dosar, după care;

Intimata-pârâtă prin avocat, depune la dosar dovada modificării denumirii  intimatei, respectiv copie de pe certificatul de înregistrare menţiuni din care rezultă că denumirea actuală este X.

Tribunalul, ia act de modificarea intervenită în denumirea intimatei, respectiv X. Invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de apel având ca obiect „constatarea ca fiind nescrisă clauza de la art.14, pct. 14.3 din condiţiile generale ale contractului de credit privind competenţa de soluţionare a prezentului litigiu”, capăt de cerere asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat şi acordă cuvântul asupra acesteia.

Intimata-pârâtă prin avocat, având cuvântul,  arată că aceste” capete de cerere” au fost formulate ca şi concluzii scrise şi  nu au fost ca si capete de cerere ale acţiunii, apreciind ca fiind inadmisibile.

 Tribunalul, deliberând, va admite excepţia de inadmisibilitate, având în vedere dispoziţiile art. 445 C.pr.civ., care prevăd că  în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, completarea hotărârii nu poate fi solicitată pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 444 C.pr.civ. dispoziţii care reglementează procedura completării hotărârii judecătoreşti

Tribunalul, reţine că apelantul-contestator  prin cererea de apel a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, respectiv anexa 10 a cererii de apel.

Intimata-pârâtă prin avocat, având cuvântul arată că nu are alte cereri de formulat.

Tribunalul, deliberând, încuviinţează apelantului-reclamant proba cu înscrisurile ataşate cererii de apel şi constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.

Intimata prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de apelantul-reclamant. În susţinere se arată că apelantul-reclamant nu invocă reale motive de apel, sens în care arată că facturile nu sunt acte juridice, ci simple documente justificative. Nerecunoaşterea costurilor menţionate în cele două facturi, acea confirmare a plicului, reprezintă clauze din contractul de credit. Contractul de credit şi contractul de garanţie au fost semnate, nefiind niciodată contestate. În apel, pentru prima oară apelantul-reclamant invocă diverse aspecte. Instanţa în mod corect a constatat că acea listă a fost primită de apelant, acesta semnând de primire. Referitor la daunele interese, instanţa de fond a reţinut în mod corect că este neîntemeiat. Pârâta avea obligaţia de a elibera acea garanţie, doar după ce apelantul şi-ar fi îndeplinit toate obligaţiile asumate., Pârâta doar la amânat această obligaţie până în momentul îndeplinirii obligaţiilor de către apelant. Apelantul nu a demonstrat că a fost prejudiciat. Nu rezultă că bunul cu care a fost garantat contractul de credit a fost folosit şi cu această bancă. Cu obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului X sub nr. X la data de X, reclamantul X  a chemat în judecată pe pârâtul X,  solicitând instanţei sa dispună anularea facturii nr. 4790/20.11.2014 si a facturii  nr. 51505/09.01.2015 .

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu paratul  contractul de credit nr. 1846/26.02.2013 privind finanțarea achiziției unui utilaj agricol si ca a achitat integral creditul si comisioanele aferente acestuia. Cu toate acestea, paratul a emis factura nr. 4790/20.11.2014 in suma de 553,40 lei reprezentând înregistrare/modificare/retragere garanții  in/din Arhiva Electronica de Garanții reale Mobiliare; învederează reclamantul ca aceste operațiuni sunt gratuite si ca a contestat factura, solicitându-i paratului sa procedeze la stornarea facturii si la eliberarea dovezii de achitare integrala a creditului. In schimb, paratul  a emis o alta factura, nr. 5105/09.01.2015, in suma de 279,66 lei cu titlu de notificare de neplata.

In drept s-au invocat prevederile art. 1226, 1236 alin.1, 1350 si 1345  Cod civ, rap la art. 1270 Cod civ.

In susținere, a depus înscrisuri ( filele 3-17).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 70  lei - taxă judiciară de timbru ( fila 2).

Paratul a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilității cererii având in vedere ca facturile nu sunt acte juridice. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii  ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.

In motivare a aratat ca a emis facturile fiscale in concordanta cu Lista de Costuri si Taxe reprezentata de Conditiile specifice ale contractului incheiat intre parti.

In susținerea apararii au fost depuse înscrisuri ( filele 29-77).

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 07.04.2015, reclamantul a inteles sa formuleze si o cerere modificatoare, completându-si acțiunea cu un nou capat de cerere, respectiv obligarea paratului la plata daunelor interese de 1000 euro pentru neefectuarea operatiunii de radiere din Arhiva de Garantii Mobiliare- fila 88, daune care rezulta din  imposibilitatea reclamantului de a garanta cu utilajul un alt  credit acordat de o alta institutie bancara, astfel incat a fost nevoit sa instituie alte garanții mobiliare.

Fata de cererea modificatoare, paratul a formulat intampinare- fila 100 prin care a arătat ca  solicita respingerea primului capat de cerere ca inadmisibil sau ca neîntemeiat, duce automat la respingerea cererii privind plata de daune interese, paratul neavând obligația de a stinge garanțiile constituite de reclamant.

Fata de dispozițiile art. 248 alin.1 Cod proc civ, instanta va analiza cu întâietate exceptia inadmisibilitatii invocata de reclamant prin întâmpinare.

In ceea ce privește exceptia inadmisibilității captului de cerere avand ca obiect  anularea facturilor nr. 4790/20.11.2014 si a facturii  nr. 51505/09.01.2015 emise de X, instanta retine ca nulitatea este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. În alte cuvinte, nulitatea este sancţiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate a actului juridic (indiferent că sunt condiţii de fond sau condiţii de formă).

Facturile fiscale ce se solicită a fi anulate nu au natura juridică de acte juridice în înţelesul Codului civil. Faţă de natura facturii, aşa cum este aceasta precizată în Legea nr. 82/ 1991 şi în legislaţia fiscală, în general, nu se poate cere pe cale de acţiune în justiţie constatarea nulităţii absolute a facturilor pentru inexistenta obligației de plata, reclamantul putând sa faca numai aparari  vizând forţa probantă a facturilor pentru pretenţiile înscrise în documente de catre emitent.

Faţă de toate aceste considerente, apreciind că reclamantul nu a procedat la alegerea unei căi corecte prin care să îşi valorifice dreptul de acces la o instanţă, excepţia invocată va fi admisă, cererea privind anularea facturilor urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr.X, Judecătoria Sectorului X a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii privind anularea facturilor, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese ca neîntemeiat, a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, a luat act că pârâtul a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între parti  a fost încheiat Contractul de credit nr. 1864/26.02.2013- fila 8 prin care  paratul a acordat reclamantului un credit pentru achiziționarea unui produs constând in semanatoare marca Machio-Gaspardo/MT6R, reclamantul instituind asupra produsului menționat  o garanție mobiliara, conform art. 7 din Contractul de credit. De asemenea, partile au încheiat  si Contractul de garanție mobiliara asupra unui echipament nr. 1864 A/26.02.2013- fila 13, având  ca obiect produsul menționat, contract ce prevede ca in termen de 40 de zile  lucrătoare de la data executării obligațiilor garantate, garanția creata prin prezentul contact va fi eliberata , creditorul ipotecar luând toate masurile necesare si dand toate declarațiile legale obligatorii in vederea radierii garanției din Arhiva, pe cheltuiala debitorului ipotecar (art. 7).

Contractele au fost insotite de un inscris intitulat „condițiile specifice aplicabile clienților” - fila 18 in care sunt prevăzute taxele si comisioanele aplicabile contractului. In conformitate cu art. 8.3 din Condițiile generale ale Contractului de credit,  clientul datorează orice taxe, costuri, onorarii, potrivit listei de costuri si taxe  aplicabile clientului , pusa la dispoziția clientului si de care acesta a luat cunoștința. Lista de costuri  si taxe poate fi revizuita periodic de către creditor, fiind transmisa clientului , conform art. 15.5 ( prin posta, curier sau fax); modificările  aduse la lista de  costuri si taxe  vor fi aplicabile clientului  de la data la care lista respectiva este transmisa clientului.

Instanța a constatat că, inițial, costurile pentru înregistrare/modificare/retragere garanții si cel pentru notificarea de plata  pentru întârzieri mai mari de  30 de zile erau gratuit (doar costul efectiv ) si respectiv 100 euro, valabile începând cu data de 01.05.2009. Începând cu data de 01.03.2013, paratul a modificat aceste costuri in sensul ca înregistrare/modificare/retragere garanții in/din AEGRM  a devenit 100 euro,  iar notificarea  pentru neplata pentru întârzieri mai mari de  30 de zile a devenit 50 de euro. Aceasta modificare a fost transmisa reclamantului, contrar susținerilor acestuia la  data de 21.03.2013- a se vedea fila 42  verso. Reclamantul a precizat ca nu se cunoaște conținutul plicului transmis, însa la rubrica Conținut este inscris „ctr”- instanța prezumând ca aceasta este  prescurtarea de la contract. Prin urmare, paratul nu avea un alt motiv sa transmită reclamantului contractul deja pus la dispoziția reclamantului la data semnării inițiale, decat daca acesta s-ar fi modificat; ținând cont si de faptul ca aceasta transmitere are loc la cateva zile de la intrarea in vigoare a modificărilor, instanța a apreciat ca dovedita susținerea paratului de îndeplinire a obligației de a aduce la cunoștința reclamantului noile taxe.  De asemenea, reclamantul susține ca pe plicul primit nu este aplicata ștampila sa, dar nu neaga ca semnătura ii aparține lui X.

Prin urmare, reținând dispozițiile art.1270 Cod civ, referitoare la forta obligatorie a contractului, instanța a reținut ca reclamantul avea obligația de a achita facturile pentru a putea obține eliberarea garanției, parata nefăcându-se vinovata pentru lipsa solicitarii de radiere a ipotecii din arhiva, pentru a fi incidente dispozițiile art. 2419 Cod civ. De altfel, instanța a reținut ca desi reclamantul a invocat existenta unui prejudiciu ca urmare a imposibilității folosirii produsului garantat prin contractul ce face obiectul prezentului dosar, in vederea instituirii unui alte garanții, pentru un alt credit, in favoarea Venento Banca, la dosarul cauzei nu exista vreo dovada in acest sens ( respectiv contractul de credit încheiat  cu Venento Banca),  desi aceasta proba ii revenea , conform art. 249  Cod proc.civ.

Fata de dispozițiile art.453  Cod proc.civ, reclamantul aflându-se  in culpa procesuala, instanța a respins cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecata.

In baza principiului disponibilității, instanța a luat act ca paratul a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata.

 Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta X persoană fizică autorizată solicitând schimbarea hotărârii judecătoreşti în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi constatarea ca şi clauza nescrisă cea prevăzută de art.14 pct.14.3 din condiţiile generale ale contractului de credit privind competenţa de soluţionare a prezentului litigiu, capăt de cerere pentru care instanţa de fond nu s-a pronunţat,  anularea facturilor nr.4790 din 20.11.2014 şi a facturii nr.5105 din 09.01.2015 emise de X , daune interese de 1.000 euro pentru neefectuarea operaţiunii de radiere din Arhiva de Garanţii Mobiliare, daune care au rezultat din imposibilitatea noastră de a garanta cu acest utilaj în favoarea Veneto Banca pentru linia de credit acordată nouă, astfel că am fost obligaţi să instituim alte garanţii mobiliare.

În motivarea cererii de  apel apelantul a arătat că a încheiat cu X contractul de credit nr.1846 din 26.02.2013 privind finanţarea achiziţiei unui utilaj agricol.

Anexe ale acestui contract sunt şi cele privind costurile operaţiunilor pe care le îndeplineşte finanţatorul.

Alegerea pârâtei ca finanţator s-a făcut exclusiv în baza ofertei de finanţare prezentate, dobândă fixă si costuri scăzute faţă de cele ale concurenţei.

Contractul încheiat între părţi s-a derulat în cele mai bune condiţii fiind achitat integral de către apelant creditul şi comisioanele aferente acestuia la datele stabilite, el fiind încheiat ca urmare a îndeplinirii lui.

După achitarea obligaţiilor contractuale, X emite factura cu nr.4790 din data de 20.11.2014 în sumă de 553.40 lei reprezentând înregistrare/modificare/retragere garanţii în/din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

După verificarea anexei privind condiţiile specifice aplicabile clienţilor la pct.2 apelantul a constatat că, costul acestor operaţiuni este în fapt gratuit, doar costul efectiv (60 lei) a contestat prin corespondentă electronică această factură şi a solicitat să se procedeze la stornarea (anularea facturii emise) si să-i elibereze, conform; art. 7 din contractul de garanţie mobiliară dovadă achitării integrale a creditului, urmând să fac operaţiunea de radiere din Arhiva de Garanţii Mobiliare pe cheltuiala mea. Fac precizarea că o asemenea operaţiune la majoritatea operatorilor din Arhivă costa aproximativ 60 lei.

In schimb X emite factura nr.5105 din 09.01.2015 în sumă de 279,66 lei prin care mă notifică pentru neplata acestui comision care în speţă era gratuit, fără a exista între noi o convenţie care să prevadă acest lucru.

Astfel având în vedere dispoziţiile art.8 din acelaşi contract privind plata de către noi doar a operaţiunilor de constituire, executare sau executare silită a ipotecii mobiliare, operaţiuni care nu există întrucât a achitat creditul şi comisioanele aferente înainte de termen, contractul dintre părţi a încetat odată cu achitarea obligaţiilor şi nu există baza contractuală pentru emiterea facturilor contestate acestea fiind lovite de nulitate.

S-a solicitat să se constate ca şi clauză nescrisă cea prevăzută de art.14 pct.14.3 din condiţiile generale ale contractului de credit privind competenţa de soluţionare a prezentului litigiu.

S-a solicitat să se dispună anularea facturilor nr.4790 din 20.11.2014 şi a facturii nr.5105 din 09.01.2015 emise de X pentru motivele arătate mai sus.

S-a solicitat ulterior prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei în temeiul art.2419 Cod Civil daune interese de 1.000 euro pentru neefectuarea operaţiunii de radiere din Arhiva de Garanţii Mobiliare, daune care rezultă din imposibilitatea noastră de a garanta cu acest utilaj în favoarea Venento Banca pentru linia de credit acordată nouă, astfel că am fost obligaţi să instituim alte garanţii mobiliare.

Prin sentinţa civilă a fost respins capătul de cerere principal prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ca nefondată.

Este netemeinică admiterea excepţiei şi s-a arătat că contractul încheiat între părţi precum şi facturile emise de către pârâtă sunt supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau emiterii documentelor.

Astfel în această cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod Civil şi noului Cod de Procedură Civilă, dispoziţii care au abrogat în mod expres art.46 din Codul Comercial dar şi art.948, 966-968 din vechiul Cod Civil precum şi orice alte dispoziţii care au stat la baza emiterii deciziei 1017 din 26.03.2009 a ICCJ dar şi a sentinţei civile nr.5107/19.10.2009 a Judecătoriei Slatina, astfel că aceste decizii ale instanţelor de judecată nu pot fi acceptate ca şi practică judiciară întrucât au soluţionat anumite aspecte ridicate anterior legislaţiei în vigoare şi a căror temei juridic nu se mai regăseşte la momentul actual.

Cât priveşte noul Cod Civil art. 1324 reglementează actul juridic unilateral prevăd că actul juridic unilateral presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.

Mai mult, noul Cod de procedură Civilă reglementează la art.265 că: „ înscrisul este orice scriere sau consemnare care cuprinde date despre actul sau faptul juridic, indiferent de suportul ei material ori modalitatea de conservare si stocare”.

Astfel facturile fiscale reprezintă în fapt acte juridice unilaterale ale pârâtei care pe lângă rolul de document justificativ au şi un caracter de sine stătător producând efecte juridice faţă de beneficiarul lor în speţă apelantul.

In fapt facturilor fiscale emise de pârâtă le sunt aplicabile dispoziţiile art.277 alin.3 CPC ca fiind întocmite în, exerciţiul activităţii unei întreprinderi şi sunt considerate ca fiind întocmite de profesionişti.

Pe de altă parte, art.1013 din CPC impune condiţia constatării prin înscris a contractului sub forma de înscrisuri, iar art.289 CPC stabileşte că: „contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ... sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată”. astfel că indiferent de denumirea sa marginal factura fiscală are caracterul său de act juridic autonom şi care produce efecte juridice între părţi.

Însăşi art. 1014 alin.l Cod Procedură Civilă arată că ... prevederile prezentului articol se aplică creanţelor născute din... contracte civile, inclusiv de cele încheiate într-un profesionist şi autoritate contractantă.

Constatat printr-un înscris ceea ce face ca facturile fiscale catalogate ca şi înscrisuri în forma legii nr.82/1991 să capete în actuala reglementare caracter de act juridic.

Astfel la ora actuală facturile fiscale se înscriu în categoria înscrisurilor menite a dovedi contractul în formă simplificată așa cum reiese si din sentinţa civilă nr.1825/2013 a Judecătoriei Hunedoara (a se vedea şi articolul publicat de av. Elena Florea-Baroul Hunedoara cu referire la sentinţei menţionate), nepublicată astfel că aceste acte juridice sunt supuse dispoziţiilor legale în vigoare a căror anulare se poate cere în cadrul unei acţiuni civile.

Faţă de susținerile apelantului instanţa de fond s-a pronunţat în mod netemeinic şi nelegal astfel că sub acest aspect excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost admisă în mod nelegal.

Pe fondul cauzei însă instanţa respinge acţiunea ca neîntemeiată deşi după cum s-a arătat şi în cererea de chemare în judecată emiterea celor două facturi nu a avut ca baza legală contractele încheiate între părţi întrucât contractul de credit s-a încheiat prin achitarea integrală a creditului acordat dar şi a comisioanelor aferente acestuia.

Cât priveşte comunicarea condiţiilor specifice aplicabile clienţilor corespondenţa dintre cele două părţi s-a făcut şi pe calea scrisorilor recomandate trimise în plicuri însă nu confirmăm că în plicul primit de noi în data de 21.03.2013 s-ar fi aflat această listă, de care am luat la cunoştinţă abia cu ocazia acestei întâmpinări depuse de pârâtă cu atât mai mult cu cât nu recunoaște scrisul şi nici nu este ştampila noastră pe această confirmare iar pârâta nu poate face dovada că în acel plic a fost trimis acest document.

Din verificările făcute de apelant la firma care a livrat corespondenţa a aflat că acel plic a fost predat de agent în mun.Bacău şi nicidecum în com. Săuceşti, sat Siretu jud.Bacău. De altfel din practica de corespondenţă pe care o are atât cu firmele de curierat cât şi cu Poşta Română semnătura apelantului este însoţită şi de ştampilă, lucru inexistent în această situaţie.

Însă nu sunt corecte prezumările instanţei de fond că menţiunea ...ctr... să reprezinte abrevierea de la contract. In dicţionarul de abrevieri şi în practica găsită pe site-urile juridice dar şi în Revista de Drept, sau de Drept Privat nu am găsit până acum această abreviere ...ctr... şi mai mult nu există nici o prezumţie legal recunoscută şi acceptată cu privire la acest fapt. Depunem alăturat şi alte corespondenţe primite în care se menţionează exact documentul trimis şi nu ctr.

In cazul în care se va admite această nouă abreviere aceasta va putea fi considerată ca şi izvor în procedura noastră judiciară.

După cum s-a arătat şi la început oferta acceptată şi care i-a fost adresată de pârâtă aşa cum reiese şi din documentele anexate cuprindea şi condiţiile speciale aplicabile clienţilor, iar această ofertă fost limitată, ulterior banca modificând atât condiţiile ele creditare cât şi condiţiile speciale astfel că oferta acceptată de mine a fost ulterior modificarea unilateral de bancă în fapt fiind o nerespectarea contractului prin inducerea noastră în eroare şi prezentarea unei situaţii ca fiind adevărate situație care s-a dovedit ulterior mincinoasă şi cauzatoare de prejudicii nouă.

3) S-a invocat art.2419 Cod Civil reglementează instituţia radierii din Arhiva de Garanţii Mobiliare si stabileşte si termenul în care această operaţiune trebuia să fie făcută şi anume 10 zile precum şi valoarea daunelor interese ce se pot acorda în cazul neexecutării culpabile.

Ori pârâta nu a făcut nici un demers pentru a radia din Arhiva de Garanţii Mobiliare ipoteca mobiliară constituită, nu a prezentat nici o dovadă cu privire la efectuarea vreunor demersuri în acest sens, însă a solicita plata unor operaţiuni inexistente totul pentru a se îmbogăţi fără justă cauză prin emiterea unor acte juridice unilaterale, respectiv facturile emise.

Pe de altă parte operaţiunea de radiere nu este prevăzută în condiţiile specifice aplicabile clienţilor anexă la contractele încheiate între noi astfel că ea nu este supusă nici unei taxe ceea ce demonstrează în continuare că cele două facturi nu sunt izvorâte din contractele încheiate între noi ci sunt acte juridice separate care nu rezultă din contractul de credit sau contractul de garanţie.

Pe de altă parte şi în aceste condiţii specifice aplicabile clienţilor sunt tarifate înregistrare/modificare/retragere garanţii în/din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Este dreptul pârâtei să-şi reprezinte interesele cu ajutorul avocaţilor pe care îi consideră cei mai buni, însă din întreaga corespondenţă purtata cu aceştia cât mai ales din apărările formulate şi strategia adoptată pot prezuma că pârâta are un consultant juridic angajat al său, astfel că acesta în virtutea atribuţiilor de serviciu poate să facă şi aceste operaţiuni de curierat între societate şi operatorul Arhivei de Garanţii Mobiliare ceea ce nu implică cheltuielile exorbitante percepute cu atât mai mult cu cât acestea se pot face şi online.

Solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi completată şi în temeiul art.2419 Cod Civil solicităm daune interese de 1.000 euro pentru neefectuarea operaţiunii de radiere din Arhiva de Garanţii Mobiliare, daune care rezultă din imposibilitatea apelantului de a garanta cu acest utilaj în favoarea Venento Banca pentru linia de credit acordată, astfel că a fost obligat să instituie alte garanţii mobiliare, respectiv sume de bani depunând în acest sens documentele pe care instanţa de fond nu ni le-a cerut şi care dovedesc spusele noastre.,

4) Cât priveşte delegarea de competenţă a instanţei şi anume de a nu menţiona care este calea corectă pentru valorificarea drepturilor noastre consider că au fost încălcate dispoziţiilor art.22 Cod Procedură Civilă iar pe de altă parte tot o încălcare a principiului unui proces echitabil îl consider şi faptul că motivele în drept invocate de noi, respectiv dispoziţiile art.1226 ale art.1236 alin.l ale art.1350 şi ale art.1345 Cod Civil cu raportare la art.1270 Cod Civil, precum şi pe cele ale contractului de credit nr.1864/26.02.2013 a contractului de ipotecă mobiliară asupra unui echipament nr.1864A/26.02.2013 a anexei privind condiţiile specifice aplicabile clienţilor şi legislaţiei semnate şi însuşite de noi nu cele necomunicate nouă, nu au fost analizate de instanţa de fond.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.397 alin.l, art.446, art.480 alin.3 Cod Procedură Civilă, art.1226 ale art.1236 alin.l ale art.1350 şi ale art.1345 Cod Civil cu raportare la art.1270 Cod Civil, precum şi pe cele ale contractului de credit nr.1864/26.02.2013 a contractului de ipotecă mobiliară asupra unui echipament nr.l864A/26.02.2013 a anexei privind condiţiile specifice aplicabile clienţilor şi legislaţiei în vigoare.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A arătat intimata că hotărârile pronunţate de instanţele de judecata si invocate de catre X nu au avut in vedere numai prevederile din vechiul Cod Comercial si vechiul Cod Civil, reluate si menţinute in noua legislaţie, ci si prevederile din Legea contabilităţii mai sus indicate, aplicabile si in prezent, pe care X le ignora cu desăvârşire, deși instanţa de fond a reţinut in vedere respingerii acestui capăt de cerere ca inadmisibil prevederile din Legea contabilității.

Contrar susţinerilor lui X, indica instanţei de apel ca articolele invocate de către X ( art.1324 Cod Civil si art.265, art.277, art.289, art.1013 si art.1014 Codul de Procedura Civila) nu sunt aplicabile in speţa dedusa judecaţii, deoarece astfel cum s-a indicat mai sus, si cum in mod corect a reţinut si instanţa de fond, factura nu este un act juridic.

In consecinţa, întrucât Factura 1 si Factura 2 nu sunt acte juridice, ci doar documente justificative, este inadmisibilă formularea unei acţiuni privind anularea acestora, X având cel mult posibilitatea de a invoca aspecte privind așa-zisa netemeinicie a pretenţiilor incluse in aceste facturi, ca apărări împotriva unor eventuale acţiuni iniţiate de X, cum de altfel a reţinut si instanţa de fond.

La fel ca si la dosarul de fond, prin apelul formulat, X se limitează in a indica ca X nu are baza contractuala pentru emiterea Facturii 1 si Facturii 2, încercând si de aceasta data sa inducă in eroare instanţa de judecata cu privire la faptul ca nu ar fi luat cunoştinţa de documentul denumit „condiţii specifice aplicabile clienţilor" din care rezulta in mod concret costurile aferente pentru înscrierea si radierea garanţiilor din Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare („AEGRM").

Or, Condiţiile specifice aplicabile clienţilor reprezintă in fapt o lista de costuri si taxe aplicabile clientelei Leasing Solutions („Lista de Costuri").

Posibilitatea revizuirii Listei de Costuri este menţionata expres in art. 8.3 din Contractul de Credit:

[... / Lista de costuri si taxe poate fi revizuita in mod periodic de către Creditor, fiind transmisa Clientului in forma actualizata, in conformitate cu prevederile art. 15.5 din prezentul Contract de Credit.[...] (s.n.)

Prin Contractul de Credit X si-a exprimat acordul cu privire la modificarea unilaterala de către X a Listei de Costuri.

Contrar susţinerilor lui X, X a modificat Lista de Costuri si i-a comunicat lui X noua lista încă din data de 21 martie 2013, acesta semnând de primire pe confirmarea de primire depusa la dosarul cauzei.

Or, faptul ca prin apelul formulat X afirma ca nu confirma ca la data de 21 martie 2013 i-arfi fost comuninicata noua Lista de Costuri, precum si menţiunile cu privire la prescurtarea de pe confirmarea de primire „ctr", nu demonstrează ca X nu a avut cunoştinţa de noua Lista de Costuri.

X nici prin apelul formulat nu neaga ca semnătura de pe confirmarea de primire este a acestuia, ci doar indica instanţei de judecata ca nu recunoaşte scrisul si ca „in general" acesta aplica si stampila pe astfel de confirmări de primire.

Mai mult, chiar in conţinutul Listei de Costuri invocata de X se menţionează ca X „isi rezerva dreptul de a modifica unilateral tarifele si comisioanele".

Or, analizând noua Lista de Costuri (poziţia nr. 2 si poziţia nr. 11) se poate observa cu uşurinţa ca sumele corespund cu cele menţionate in Factura 1 si Factura 2, astfel:

- suma de 100 Euro menţionata in Lista de Costuri pentru efectuarea înscrierilor in AEGRM este formata din sumele achitate de X cu titlu de onorariu avocat, taxe Ministerul Justiţiei si onorariu operator arhiva;

- suma de 50 Euro menţionata in Lista de Costuri reprezintă notificarea pentru neplata a Facturii 1, care a fost emisa ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de către X de a achita Factura 1.

Capătul de cerere cu privire la solicitarea de daune interese este neîntemeiat şi solicită  sa se observe ca solicitarea de daune interese de 1.000 Euro nu a fost formulata prin cererea introductiva si prin notele de şedinţa depuse de X la termenul de judecata din data de 13 mai 2015, acesta modificându-si astfel cererea de chemare în judecată.

Prin apelul formulat, X susţine ca X nu si-ar fi respectat obligaţia de radiere a garantei, motiv pentru care este îndreptăţit sa primească daune interese de 1.000 Euro, având in vedere ca ar fi fost prejudiciat in ceea ce priveşte imposibilitatea acestuia de a garanta cu Bunul ce a făcut obiectul Contractului de Credit pentru o noua linie de credit de la Veneto Banca.

Însa, având in vedere aspectele indicate la pct. 2 si 3, dar si potrivit Contractului de Credit:

 9.3 Creditorul va înscrie in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare garanția (ile) constituite potrivit acestui art. 9 si va menţine in vigoare înscrierea respectivei(lor) garanţii pana la plata de către Client a tuturor sumelor datorate in temeiul sau in legătura cu prezentul Contract de Credit, iar Clientul va rambursa cheltuielile suportate de Creditor pentru efectuarea acestor înscrieri in termen de 2 zile lucrătoare de la primirea unei notificări in acest sens din partea Creditorului (s.n.).

coroborat cu prevederile din Contractul de Garanţie:

7.2 [...] in cazul in care orice plata este contestata, Creditorul Ipotecar nu va putea sa eliberere Garanţia creata prin prezentul Contract pana la data hotărârii definitive si irevocabile a instanţei competente cu privire la aceasta contestaţie. In aceasta perioada, prezentul Contract va fi considerat a produce efecte depline,

si cu cele din Codul Civil:

Art. 2419 In cel mult 10 zile de la data la care obligaţia garantata a fost plătită, creditorul ipotecar este obligat sa ceara operatorului arhivei radierea ipotecii. [...]

rezulta în mod expres ca X nu are nicio obligaţie de a stinge garanţiile constituite de X, din contra are obligaţia contractuala de a „menţine in vigoare înscrierea".

In consecinţa, atât timp cat Factura 1 si Factura 2, la care se adaugă penalităţile contractuale, nu sunt achitate si mai mult sunt contestate, X nu are nicio obligaţie de a radia garanţiile constituite de X.

Prin respingerea cererii privind anularea Facturii 1 si Facturii 2 se confirma ca obligaţia garantata nu este plătită, si deci, termenul de 10 zile prevăzut de art. 2419 din Codul civil, citat mai sus, nu a început sa curgă.

Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a arătat că, faţă de capătul de cerere privind anularea celor două facturi, în această cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod Civil şi noului Cod de Procedură Civilă, dispoziţii care au abrogat în mod expres art.46 din Codul Comercial dar şi art.948, 966-968 din vechiul Cod Civil precum şi orice alte dispoziţii care au stat la baza emiterii deciziei 1017 din 26.03.2009 a ICCJ dar şi a sentinţei civile nr.5107/19.10.2009 a Judecătoriei Slatina, astfel ca aceste decizii ale instanţelor de judecată nu pot fi acceptate ca şi practică judiciară întrucât au soluţionat anumite aspecte ridicate anterior legislaţiei în vigoare şi a căror temei juridic nu se mai regăseşte la momentul actual.

Cât priveşte noul Cod Civil art.1324 reglementează actul juridic unilateral ca ... este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său...

Mai mult noul Cod de procedură Civilă reglementează la art.265 că ... înscrisul este orice scriere sau consemnare care cuprinde date despre actul sau faptul juridic, indiferent de suportul ei material ori modalitatea de conservare şi stocare...

Astfel facturile fiscale reprezintă în fapt acte juridice unilaterale ale pârâtei care pe Ungă rolul de document justificativ au şi un caracter de sine stătător producând efecte juridice faţă de beneficiarul lor în speţă apelantul.

În fapt facturilor fiscale emise de pârâtă le sunt aplicabile dispoziţiile art.277 alin.3 CPC ca fiind întocmite în exerciţiul activităţii unei întreprinderi şi sunt considerate ca fiind întocmite de profesionişti.

Pe de alta parte art.1013 din CPC impune condiţia constatării prin înscris a contractului sub forma de înscrisuri iar art.289 CPC stabileşte că ... contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ... sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată... astfel că indiferent de denumirea sa marginal factura fiscală are caracterul său de act juridic autonom şi care produce efecte juridice între părţi.

Însăşi art.1014 alin. 1 Cod Procedură Civilă arată că ... prevederile prezentului articol se aplică creanţelor născute din... contracte civile, inclusiv de cele încheiate într-un profesionist şi autoritate contractantă, constatat printr-un înscrisceea ce face ca facturile fiscale catalogate ca şi înscrisuri în forma legii nr.82/1991 să capete în actuala reglementare caracter de act juridic.

Astfel, la ora actuală facturile fiscale se înscriu în categoria înscrisurilor menite a dovedi contractul în formă simplificată aşa cum reiese şi din sentinţa civilă nr.1825/2013 a Judecătoriei Hunedoara ( a se vedea şi articolul publicat de av. Elena Florea-Baroul Hunedoara cu referire la sentinţei menţionate), nepublicată astfel că aceste acte juridice sunt supuse dispoziţiilor legale în vigoare a căror anulare se poate cere în cadrul unei acţiuni civile.

Faţă de susținerile apelantului instanţa de fond s-a pronunţat în mod netemeinic şi nelegal astfel că sub acest aspect consideră că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost admisă în mod nelegal.

Cât priveşte comunicarea condiţiilor specifice aplicabile clienţilor corespondenţa dintre cele două părţi s-a făcut şi pe calea scrisorilor recomandate trimise în plicuri însă nu confirmăm că în plicul primit de noi în data de 21.03.2013 s-ar fi aflat această listă, de care a luat la cunoştinţă abia cu ocazia acestei întâmpinări depuse de pârâtă cu atât mai mult cu cât nu recunosc scrisul şi nici nu este ştampila noastră pe această confirmare iar pârâtă nu poate face dovada că în acel plic a fost trimis acest document.

Din verificările făcute de apelant la firma care a livrat corespondenţa a aflat că acel plic a fost predat de agent în mun.Bacău şi nicidecum în com.Săuceşti, sat Siretu jud.Bacău. De altfel din practica de corespondenţă avută atât cu firmele de curierat cât şi cu Poşta Română semnătura apelantului este însoţită şi de ştampilă, lucru inexistent în această situaţie iar asupra semnăturii aceasta prezintă semne care la o analiză amănunţită nu coincid cu specimenul sau de semnătură aşa cum este el înregistrat în registrele speciale.

Prezumările instanţei de fond că menţiunea ...ctr... sa reprezinte abrevierea de la contract ca fiind nefondate. în dicţionarul de abrevieri şi în practica găsită pe site-urile juridice dar şi în Revista de Drept, sau de Drept Privat nu am găsit până acum această abreviere ...ctr... şi mai mult nu există nici o prezumţie legal recunoscută  şi acceptată cu privire la acest fapt. Depune alăturat şi alte corespondenţe primite în care se menţionează exact documentul trimis şi nu ctr.

Am invocat art.2419 Cod Civil reglementează instituţia radierii din Arhiva de Garanţii Mobiliare şi stabileşte şi termenul în care această operaţiune trebuia să fie tăcuta şi anume 10 zile precum şi valoarea daunelor interese ce se pot acorda în cazul neexecutării culpabile.

Ori pârâta nu a făcut nici un demers pentru a radia din Arhiva de Garanţii Mobiliare ipoteca mobiliară constituită, nu a prezentat nici o dovadă cu privire la efectuarea vreunor demersuri în acest sens, însă a solicita plata unor operaţiuni inexistente totul pentru a se. îmbogăţi fără justă cauză prin emiterea unor acte juridice unilaterale, respectiv facturile emise.

Pe de altă parte operaţiunea de radiere nu este prevăzută în condiţiile specifice aplicabile clienţilor anexă la contractele încheiate între părţi astfel că ea nu este supusă nici unei taxe ceea ce demonstrează în continuare că cele două facturi nu sunt izvorâte din contractele încheiate între părţi ci sunt acte juridice separate care nu rezultă din contractul de credit sau contractul de garanţie şi nu a solicitat această operaţiune de radiere.

Pe de altă parte şi în aceste condiţii specifice aplicabile clienţilor sunt tarifate înregistrare/modificare/retragere garanţii în/din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi nu de radiere iar aşa cum pârâta invocă ... posibilitatea de a modifica condiţiile contractuale... şi radierea din arhivă se ...poate... face la cererea apelantei după plata cheltuielilor făcute de către pârâtă.

Pe de altă parte art.2419 nu condiţionează solicitarea daunelor directe sau indirecte, care nu pot fi mai mici de 500 euro, nu este condiţionată de dovedirea prejudiciului, deşi acest lucru a fost dovedit si este în fapt o sancţiune civilă datorată neexecutării culpabile a obligaţiei de radiere a ipotecii mobiliare ca măsura de sancţionare a abuzului şi poziţiei dominante a instituţiilor de credit.

Solicită să se aibă în vedere şi delegarea de competenţă a instanţei de fond şi anume de a nu menţiona care este calea corectă pentru valorificarea drepturilor noastre consider că au fost încălcate dispoziţiilor art.22 Cod Procedură Civilă iar pe de altă parte tot o încălcare a principiului unui proces echitabil il consideră şi faptul că motivele în drept invocate, respectiv dispoziţiile artl226 ale art.1236 alin.l ale art.1350 şi ale art.1345 Cod Civil cu raportare la art. l270 Cod Civil, precum şi pe cele ale contractului de credit nr.l864/26.02.2013 a contractului de ipotecă mobiliară asupra unui echipament nr.l864A/26.02.2013 a anexei privind condiţiile specifice aplicabile clienţilor şi legislaţiei semnate şi însuşite de apelant,  nu cele necomunicate , nu au fost analizate de instanţa de fond.

Faţă de toate cele de mai sus solicită admiterea apelului promovat

La termenul de judecată din data de 28.06.2016, tribunalul a invocat  excepţia de inadmisibilitate a cererii de  apel având ca obiect „constatarea ca fiind nescrisă clauza de la art.14 pct.14.3 din condiţiile generale, ale contractului de credit privind  competenţa de soluţionare a prezentului litigiu”, excepţie ce a fost admisă pentru considerentele arătate  în partea introductivă a hotărârii.

În consecinţă, Tribunalul urmează să respingă această cerere de apel ca fiind inadmisibilă.

Cu privire la restul criticilor, tribunalul analizând sentinţa apelată reţine următoarele:

Apelantul-reclamant a solicitat ca instanţa sa dispună anularea facturilor nr.4790/20.11.2014 şi nr.5105/09.01.2005 susţinând că au fost emise fără „bază contractuală” astfel încât sunt lovite de nulitate.

Astfel cum corect a reţinut  şi prima instanţă, tribunalul apreciază că facturile fiscale nu  reprezintă „acte juridice” în înţelesul codului civil, câtă vreme sunt emise în executarea actelor juridice, iar nu pentru a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Or, nulitatea este sancţiunea aplicabilă actelor  juridice pentru nerespectarea, la încheierea lor, a condiţiilor de validitate stabilite de legiuitor. Aşa fiind, în situaţia in care o parte emite o factură fiscală cu nerespectarea prevederilor contractuale, cealaltă parte nu poate solicita instanţei să constate /să dispună anularea facturii, având însă la  dispoziţie alte mijloace juridice pentru valorificarea dreptului său (cum ar fi  acţiunea în constatarea inexistenţei obligaţiei  de plata).

În mod neîntemeiat susţine apelantul că potrivit  noilor dispoziţii legale (Codul Civil şi Codul de procedură civilă) facturile fiscale reprezintă acte juridice unilaterale.

Din coroborarea dispoziţiilor art.1166 C.civil cu dispoziţiile art.1324 şi 1325 C.civil rezultă că actele juridice (contractele cât şi actele juridice unilaterale)  reprezintă manifestări de  voinţă făcute cu intenţia de a constitui , modifica sau stinge un raport juridic  civil concret.

Dispoziţiile art.265 C.pr.civ. fac referire la „actul juridic”, or noţiunea de „act juridic” are semnificaţia  prevăzută de codul civil.

Facturile fiscale nu dau naştere şi nici nu modifică sau sting un raport juridic, ci sunt înscrisuri emise în executarea unui raport juridic deja  născut.

Prin urmare, în mod neîntemeiat apelanta  invoca dispoziţiile art.277 alin.3 C.pr.civ., art.1013 C.pr.civ., art.289 C.pr.civ. şi art. 1014 alin.1 C.pr.civ., aceste dispoziţii nefiind  aplicabile facturilor fiscale ci, doar actelor juridice (contracte sau acte juridice unilaterale).

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.1017/26.06.2009, instanţa supremă stabilind că factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului şi reprezintă un mijloc de probă cu privire la operaţiunea efectuată. Factura nu poate fi considerată un act juridic care să trebuiască să îndeplinească cerinţele prevăzute de art.948 C.civil (art.1179 din Noul Cod Civil) nici în situaţia în care probează existenţa unui contract comercial pentru care părţile nu au întocmit un instrumentum. Aşadar, nu se poate cere printr-o acţiune în justiţie constatarea nulităţii absolute a facturii pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate ale actului juridic, iar eventualele nereguli sau lipsuri ale facturii pot fi invocate doar ca apărări vizând forţa probantă a acestuia cu privire la pretenţiile emitentului consemnate în document.

În consecinţă, tribunalul reţine că în mod corect prima instanţă a admis excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea facturilor fiscale.

Cu privire la cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata  daunelor interese pentru neefectuarea operaţiunii de radiere din Arhiva de Garanţii Mobiliare, tribunalul apreciază că este nefondat.

Clauza 9.3 din contractul de credit prevede: Creditorul va înscrie in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare garanția(ile) constituitepotrivit acestui Art. 9 si va menţine in vigoare înscrierea respectivei(lor) garanţii pana la plata de către Client a tuturor sumelor datorate in temeiul sau in legătura cu prezentul Contract de Credit, iar Clientul va rambursa cheltuielile suportate de Creditor pentru efectuarea acestor înscrieri in termen de 2 zile lucrătoare de la primirea unei notificări in acest sens din partea Creditorului.

Totodată, clauza 8.3 prevede:” Clientul datorează Creditorului orice costuri, taxe, onorarii apărute in legătura cu prezentul Contract de Credit, potrivit listei de costuri si taxe aplicabile clientelei Creditorului, pusa la dispoziţia Clientului lasemnarea Contractului de Credit si de care acesta a luat cunoştinţa. Lista de costuri si taxe poate firevizuita in mod periodic de către Creditor, fiind transmisa Clientului in forma actualizata, in Biletele la Ordin in Alb, asa cum apar acestea in conformitate cu prevederile art.15.5 din prezentul Contract de Credit. Modificările aduse la lista de costuri si taxe vor fi aplicabile Clientului de la data la  care respectiva lista este transmisa Clientului.

La data de 1.03.2013 intimata a modificat lista de costuri, în temeiul clauzei 10 din comunicându-i  acestuia noile costuri, la data de 21.03.2013, conform dovezii de la fila 42 din dosarul de fond.

Apelantul a contestat doar denumirea localităţii indicată la rubrica „confirmare” şi a arătat faptul că nu este aplicată ștampila sa pe plic, însă nu a contestat semnătura aplicată la rubrica „Am primit expediţia”. Prin urmare, în condiţiile în care apelantul nu a dovedit că semnătura aplicata pe confirmarea de primire nu îi aparţine, Tribunalul apreciază  neîntemeiată susţinerea potrivit cu care nu a primit expediţia din data de 21.03.2016.

Câtă vreme apelantul a primit comunicarea, susţinerile sale referitoare la locul predării sunt lipsite de relevanţă.

Apelantul a mai susţinut că  nu s-a dovedit conţinutul plicului expediat la 21.03.2013.

În condiţiile în care intimata a  transmis comunicarea către apelant la scurtă vreme de la data  la care a modificat costurile  conform art.8.3 din  condiţiile generale ale contractului, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că  expediţia a avut ca obiect contractul în forma modificata.

În condiţiile în care apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a tuturor debitelor izvorâte din contractul de credit, nu s-a născut nici obligaţia intimatei de a radia din Arhiva de Garanţii Mobiliare ipoteca constituită, astfel cum dispun  prevederile art.9.3 din  condiţiile generale ale contractului. Prin urmare, cererea apelantului privind obligarea intimatei la  plata  sumei de 1000 euro cu titlu de despăgubiri pentru neefectuarea operaţiei de radiere  este nefondată.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că  soluţia apelată este legală şi temeinică, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art.453 alin.1 C.pr.civ. Tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând  onorariu avocat redus - conform art.451 alin.2 C.pr.civ. de la suma de 8052,84 lei, dată fiind valoarea pretenţiilor deduse judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă cererea de apel formulat de apelantul-reclamant X, cu domiciliul in  X, împotriva sentinţei civile nr.X pronunţată la data de X de Judecătoria Sectorului X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata pârâtă X, cu sediul in X, având ca obiect "constatarea ca fiind prescrisă clauza de la art.14 pct.14.3 din condiţiile generale ale contractului de credit privind competenţa de soluţionare a prezentului litigiu".

Respinge în rest cererea de apel.

Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, X.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,  GREFIER,

Red. X.

Dact. X./4 ex/X

Judecătoria Sectorului X - Dosar nr.X

Judecător fond X

Domenii speta

Spete similare