Acţiune în anularea transferului fraudulos

Dosarul nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. **

Şedinta  Publică din data de 08.06.2017

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC: **

GREFIER: **

Pe rol se află soluţionarea cererii formulate de către reclamantul **  în contradictoriu cu  pârâţii **, prin curator special ** şi **,  având  ca obiect acţiune în anulare, întemeiată pe dispoziţiile Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a  insolvenţei  şi de insolvenţă .

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa din data de 04.05.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18.05.2017, 26.05.2017, apoi pentru astăzi, când a pronunţat prezenta  hotarare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile, constata următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 05.07.2016 sub nr. ** reclamantul ** în contradictoriu cu pârâţii ** prin curator special ** şi **, a formulat acţiune în anulare solicitând anularea transferului fraudulos al dreptului de proprietate asupra imobilului-apartament nr. **, situat in **, având în vedere ca este o operaţiune pentru care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primita, aspect prevăzut de art. 117, alin. 2, lit. b), din Legea 85/2014, operaţiune menita sa permită cumpărătorului, în frauda creditorilor, achiziţionarea bunului imobil la un preţ mult sub preţul pieţei si a permite debitorului, prin fostul administrator statuar, lichidarea urgenta a averii debitorului, in scopul sustragerii de la urmărire a creditorilor.

În motivare, în fapt, reclamanta a arătat că, în data de 11.06.2015 (la 28 de zile anterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii de faliment de către creditorul urmăritor), prin încheierea de autentificare nr. **, a fost declarat autentic contractul de vânzare de către **, contract prin care a fost înstrăinat un bun imobil apartament situat in **) vânzător fiind ** prin administrator statutar **, iar cumpărător persoana fizica **. Ulterior acestei vânzări, in data de 15.10.2015, a fost deschisa procedura insolventei împotriva debitorului **. Având în vedere că aceasta înstrăinare s-a efectuat în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii insolventei, înstrăinarea se încadrează în termenul prevăzut expres de art. 117, alin. 2, lit. b) din Legea 85/2014.

Motivarea acţiunii:

Conform contractului de vânzare sus amintit, imobilul-apartament instrainat, in suprafaţa totala de 89,31 mp, format din 4 camere si dependinţe, este situat in **

Preţul înstrăinării, aşa cum este prevăzut la punctul 5 din contract este de 268.002 lei, adică echivalentul a aproximativ 60.000 Euro la cursul BNR de la data autentificării de 1 Euro = 4,4667 lei. Preţul pe metru patrat. din aceasta vânzare este de aproximativ 672 Euro/mp.

Printr-o simpla analiza de piaţa şi comparând cu imobile similare scoase la vânzare din aceeaşi zona **, in aceeaşi perioada, preluata de pe site-uri de specialitate, respectiv agenţii imobiliare, putem observa următoarele preturi de vânzare:

■ crt.Imobile Calea DorobanţiSuprafaţa in mpPretPret pe mp

14 camere80155.000,00 €1.937,50 €

24 camere87125.000,00 €1.436,78 €

34 camere100183.000,00 €1.830,00 €

44 camere107190.000,00 €1.775,70 €

54 camere102220.000,00 €2.156,86 €

O medie ponderata a preţului pe metru patrat pentru cele 5 apartamente expuse in tabelul de mai sus, rezulta o valoare de 1.827 Euro pe metrul patrat, care este vădit mai mare decât valoarea de instrainare a bunului imobil din speţa, anume 672 Euro pe mp, caz in care se fac incidente prevederile art. 117, alin. 2, lit. b) din Legea 85/2014.

Practic debitoarea a instrainat un bun imobil fix in perioada suspecta de 6 luni anterioare deschiderii procedurii, prevăzută si de art. 67 alin. 1, lit. d) din Legea 85/2014, la un pret mai mic cu aproximativ 63% fata de preţul real al pieţei.

Fata de toate cele de mai sus, solicitam instanţei:

1.Anularea transferului fraudulos imobilului-apartament nr. **, situat in **, efectuat de debitoare, in dauna creditorilor, in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii,

si

2.Repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul readucerii in patrimoniul debitoarei a bunului imobil sus precizat, in temeiul art. 120 din Legea 85/2014.

In drept a invocat dispoziţiile art. 117,118 din Legea 85/2014 iar în temeiul dispoziţiilor art. art. 223 CPC a  solicitat  judecarea in lipsa.

La data de 24.08.2016, pârâta ** a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

1.Condiţiiile legale pentru promovarea acestei acţiuni in temeiul art. 117-122 din Legea 85/2014 in forma actuala nu sunt îndeplinite.

Textele de reglementare la care face referire administratorul judiciar în argumentaţia sa în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii în anulare nu îşi găsesc aplicabilitatea la situaţia particulara dedusa judecaţii.

Subsemnata am încheiat in condiţii de deplina legalitate un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect un apartament pentru care am plătit un preţ care nu poate fi calificat din niciun punct de vedere ca fiind derizoriu, situându-se in limita preturilor practicate pe piaţa imobiliara pentru astfel de tranzacţii, buna mea credinţa în ceea ce priveşte încheierea acestui contract a fost completa, nefiind ştirbită de nici cel mai mic dubiu cu privire la legalitatea unei astfel de operaţiuni cu atât mai mult cu cat, aşa cum am arătat, preţul imobilului a fost achitat prin virament bancar in contul societăţii vânzătoare.

Ceea ce este extrem de important si doresc sa invederez instantei de judecata este legat de faptul ca tranzacţia pe care am încheiat-o perfect legal cu societatea vânzătoare a fost realizată în condiţiile in care creditorul care a deschis procedura in prezentul dosar de insolventa cunoştea despre realizarea acestei tranzacţii, la momentul la care s-a perfectat contractul neavând niciun fel de obiecţiune, de nicio natura in ceea ce priveşte plata preţului.

Este cat se poate de stranie atitudinea creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura insolventei in prezentul dosar care, a cunoscut si, mai mult decât atât, s-a ocupat prin reprezentanţii săi în mod nemijlocit de încheierea acestor tranzacţii pe care, daca le-ar fi considerat frauduloase sau neconforme realităţii pieţei, ar fi putut reacţiona in cel mai eficient mod cu putinţă, fi prin promovarea unor cereri de executare silita, fie prin promovarea mult mai devreme a cererii de deschidere a procedurii insolventei.

Absolut toate vânzările apartamentelor existente in patrimoniul debitoarei s-au făcut cu acordul şi concursul nemijlocit al reprezentanţilor **. care a intermediat propriu - zis aceste vânzări, astfel cum rezulta din corespondenta electronica pe care o anexam prezentei întâmpinări, or, in acest context, cererea administratorului judiciar de anulare a acestor vanzari pentru un presupus caracter fraudulos este cat se poate de neintemeiata, cu atat mai mult cu cat a fost promovata cu acordul creditorului care a avut initiativa deschiderii procedurii insolventei.

Modalitatea de acţiune in acest dosar pe care o supunem controlului instantei de judecata pentru ca se tinde cat se poate de clar la fraudarea intereselor noastre, terti de buna credinţa care am contractat cu debitoarea, este următoarea: **. (creditorul care a deschis procedura in dosarul de insolventa) intermediază si controleaza toate vanzarile debitoarei, asteapta ca aceasta sa finalizeze de vândut toate imobilele pe care le avea in patrimoniu si care erau administrate de **., dupa care introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva societăţii vânzătoare şi încuviinţează ca administratorul judiciar să promoveze împotriva terţilor cumpărători de buna credinţa, cereri in anularea vânzărilor, după ce banii au fost încasaţi în totalitate de către reprezentanţii debitoarei.

Trebuie sa aratam instantei ca, in momentul finalizării tuturor acestor vânzări de care creditoarea avea cunoştinţă pentru că le intermediase si controlase in mod direct, debitoarea încasase sume foarte mari de bani din care creditoarea îşi putea satisface creanţa cu uşurinţa, dar aceasta a preferat să aştepte ca toţi aceşti bani să părăsească conturile debitoarei şi după aceea sa încerce să readucă valoarea preţului tuturor imobilelor vândute in patrimoniul acesteia prin promovarea acestora acţiuni in anulare.

De totala rea credinţa si coniventa cu debitoarea vânzătoare, ** a urmărit in realitate fraudarea intereselor celor care au cumpărat aceste apartamente şi consideram ca aceasta este perspectiva din care ar trebui abordata chestiunea litigioasa supusa analizei Tribunalului.

2.Contractul de vânzare - cumpărare nu s-a realizat în fraudarea intereselor societăţii vânzătoare pentru ca preţul achitat pentru acest apartament este un preţ real cu corespondent direct in preturile practicate pe piaţa imobiliara. Exemplele pe care administratorul judiciar le prezintă in susţinerea cererii sale nu sunt elocvente deoarece ilustrează situaţia unor imobile care nu se afla în aceeaşi categorie cu imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare.

Art. 117 alin. 2 lit. b din Legea 85/2014 in forma actuala face referire la elementul determinant pe care instanţa îl va verifica in astfel de cauze care este disproporţia vădită de prestaţii în tranzacţia încheiata cu debitorul, or, simpla analiza a unor anunţuri imobiliare cu privire la imobile care nu prezintă aceleaşi caracteristici cu imobilul ce a format obiectul vânzării nu are cum sa suplinească aceasta cerinţa a legii care are caracter determinant in aprecierea caracterului fraudulos al tranzacţiei.

Preţul cu care s-a vândut apartamentul către subsemnata este acelaşi preţ cu care vânzătoarea l-a cumpărat în anul 2012 (preţul plătit de vânzătoare incluzând TVA), de menţionat ca anul 2012 a fost mult mai prolific pentru piaţa imobiliara decât anul 2015, creditele imobiliare înregistrând o scădere vertiginoasa în anul 2015.

In acest context, nu vedem care a fost caracterul vădit disproporţionat al preţului cil care s-a vândut imobilul către subsemnata prin raportare la preţul pe care însăşi debitoarea l-a achitat cu 3 ani înainte pentru acelaşi apartament intr-o perioada in care efervescenta vânzărilor imobiliare era infinit superioara anului in care am realizat eu însămi tranzacţia.

Concluziile raportului de expertiza evaluatoare extrajudiciara pe care il anexam de asemenea prezentei întâmpinări vin in sprijinul celor aratate de noi, expertul facand o judicioasa evaluare a apartamentului ce a format obiectul contractului de vanzare - cumparare.

Astfel, va solicitam sa observaţi faptul ca data de construire a imobilul din care face parte apartamentul supus vanzarii este situata in perioada 1975-1977, fiind începută constructia acestuia înainte de seismul ce a avut loc in anul 1977, structura sa de rezistenta fiind in mod inevitabil afectata de aceasta calamitate, iar vechimea blocului se reflecta direct proporţional in preţul de vânzare- cumparare al apartamentului.

De asemenea, potrivit contractului de construire a imobilului pe care il depunem la dosarul cauzei, rezulta cat se poate de clar ca suprafaţa utila a apartamentului este de 84,63 mp, la aceasta suprafaţa urmând sa se raporteze preţul cu care subsemnata am cumparat acest apartament.

Administratorul judiciar prezintă in susţinerea cererii sale o serie de extrase din anunţurile imobiliare postate pe diverse site-uri de profil sau extrase din publicaţii de mica publicitate care se refera la apartamente situate in vile, unele dintre ele la etaje inferioare si, cel mai important, majoritatea fiind amplasate in imobile noi, or, aşa cum am menţionat, imobilul din care face parte apartamentul nostru are o vechime de 40 de ani!!!

Oricum, preturile prezentate de către administratorul judiciar nu reflecta preturile reale cu care s-au vândut, daca s-au vândut vreodată acele apartamente, ştiut fiind ca preţul de tranzacţionare este cu mult mai mic decât preţul la care se postează un imobil in vederea vânzării.

La un studiu pe care l-am realizat la rândul nostru asupra pieţei imobiliare, a rezultat o medie a preţului pe mp pentru un imobil care însă dispunerea de condiţii mult mai bune decât imobilul din care face parte apartamentul meu, de 716 euro/mp, ţinând însă cont de faptul ca majoritatea apartamentelor utilizate pentru comparaţie făceau parte din vile cu 3-4 etaje, cu condiţii de confort incomparabil, mai bune, in timp ce apartamentul meu, pe lângă vechimea sa de 40 de ani este situat la penultimul etaj al blocului.

În probaţiune, s-a cerut încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 04.05.2017,lichidatorul judiciar al debitoarei a depus concluzii scrise.

In fapt, asa cum am aratat si prin cererea introductiva de instanţă, la data de 06.2015 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a bunului imobil apartament nr. ** situat in ** între administratorul statutar al debitoarei **, dl. ** - in calitate de vânzător si dna. ** - in calitate de cumpărător. Preţul înstrăinării a fost de 268.002 lei, adică echivalentul a aproximativ 60.000 Euro la cursul BNR de la data autentificării de 1 Euro = 4,4667 lei. Prestaţiile celor doua părţi nu sunt echivalente, prestaţia debitorului ** depăşeşte vădit pe cea primita, motiv pentru care suntem in prezenta unui transfer fraudulos, fiind incidente prevederile art. 117 alin 2, lit. b din Legea 85/2014.

Cu privire la susţinerile paratei de la punctul 1 al întâmpinării:

Privitor la condiţiile legale pentru promovarea prezentei acţiuni, criticate de parata ca nelegale si insuficiente, dar nedemonstrate, precizam următoarele:

Cu privire la primul paragraf din pagina 2 a întâmpinării, presupusa cunoştinţă a terţului-creditor urmăritor, **, de încheierea contractului de vânzare cumpărare semnat de debitoare si parata, afirmaţie nedovedita, nu are nicio relevanta si nicio legătură cu “caracterul fraudulos” sau “disproporţia de preţ” si nici cu temeiul de drept in baza caruia subscrisa am înaintat acţiunea in anulare. Parata s-a rezumat la a invoca aspecte care ar demonstra acordul acestui terţ pentru vânzare, dar în întâmpinarea depusă nu se regăseşte nicio dovada a acestui acord (presupusa corespondenta). Chiar daca ar exista acest acord, creditorul urmăritor nu este parte in acest dosar şi nu are nicio legătură nici cu contractul de vânzare cumpărare semnat in forma autentica in fata notarului, cum de altfel nici notarul nu consemnează acest acord in contract, întrucât dreptul de proprietate al vânzătoarei nu era afectat la transfer de un acord al unui tert. Aceste susţineri ale paratei nu sunt de natura a anihila transferul fraudulos care a avut loc intre aceasta si debitoare, dispoziţiile din Legea 85/2014 privitoare la anularea actelor frauduloase, nefacând nicio menţiune cu privire la “acordul creditorilor”, dat in acest sens.

Cu privire la afirmaţiile paratei din paragraful 4 din pagina 2, cum ca terţul creditor urmăritor “intermediază şi controlează toate vânzările debitoarei” sunt complet eronate si menite sa inducă instanţa in eroare. Conform documentelor depuse ca anexa la cererea de înscriere la masa credala, respectiv contractul de administrare încheiat intre creditorul urmăritor si debitoare, obiectul era administrarea imobilelor in sensul “efectuării lucrărilor de intretinere si reparaţii..., demersuri in vederea inchirierii imobilelor, incasarea chiriei, plata impozitelor pe venitul din chirii, achitarea cheltuielilor de intretinere si gaz..., sa asigure curatenia si igienizarea apartamentelor”. Prin urmare, onorata Instanta, tertul creditor urmăritor NU avea cum sa intermedieze si sa controleze vanzarile debitoarei asa cum eronat susţine parata. In cadrul aceluiaşi paragraf din intampinare, parata afirma in mod greşit ca “** (creditorul care a deschis procedura in dosarul de insolventa [...] incuviinteaza ca administratorul judiciar sa promoveze impotriva tertilor cumpărători de buna-credinta, cereri in anularea vanzarilor”, formularea de acţiuni in anulare intrând exclusiv in atributiile administratorului judiciar, si nu este necesar acordul creditorilor in aceasta privinţa.

Cu privire la susţinerile paratei din paragraful 5 din pagina 2 a intampinarii, cum ca in urma valorificărilor bunurilor debitoarei, creditorul urmăritor si-ar fi putut “satisface creanţa cu uşurinţa”, asa cum am aratat mai sus, conform contractului, creditorul urmăritor nu avea control si nici mandat in vederea stabilirii plaţilor efectuate de către debitoarea **. Suspectam, onorata Instanta, ca parata confunda creditorul urmăritor cu debitorul **Lsau confunda natura contractuala dintre cele doua entitati, persoane juridice.

Prin urmare toate criticile invocate de parata la punctul 1, nu sunt demonstrate si nici nu au vreo legătură juridica cu temeiul de drept al acţiunii in anulare, motiv pentru care solicitam Instantei respingerea acestora ca nefondate si nedemonstrate.

Cu privire la susţinerile paratei de la punctul 2 al întâmpinării:

In paragraful 1 si 2 din pagina 3 a întâmpinării, parata susţine ca imobilul supus vânzării nu este comparabil cu exemplele date de către subscrisa in acţiune si nu “prezintă aceleaşi caracteristici”, dar din nou nu demonstrează de ce nu este comparabil si de ce nu prezintă aceleaşi caracteristici, ci doar se rezuma la a face simple afirmaţii lipsite de continut.

In paragrafele 3 si 4 din pagina 3 a  întâmpinării, pârâta afirma ca preţul cu care s-a vândut apartamentul este acelaşi cu preţul cu care debitoarea l-a achiziţionat, încercând sa înlăture caracterul fraudulos prin simple tertipuri care nu au nicio legătură cu transferul actual. Precizam faptul ca istoricul preturilor transferurilor pentru acest imobil NU au nici cea mai mica legătură cu transferul din 2015, intrucat piaţa imobiliara dupa cum bine cunoaştem, da dovada de o volatilitate constanta. Norocul paratei ca nu a făcut referiri la preturile imobilelor din 2007-2008, cand bine cunoaştem, aceste preturi au atins valori record. Singurul aspect RELEVANT este daca preţul de vanzare din 2015 a fost unul serios sau nu! Prin urmare, aceste critici nu inlatura caracterul fraudulos al transferului intrucat NU au cum sa aiba nicio legătură cu acesta.

Cu privire la susţinerile paratei din ultimele paragrafe ale intampinarii, constatam ca aceste susţineri sunt pe atat de derizorii, pe cat de nedovedite. Mărturie sta paragraful de închidere a întâmpinării, care concluzionează ca oricum preturile prezentate de subscrisa nu reflecta preturile reale cu care s-au vândut aceste imobile, ştiut faptul ca preţul de tranzacţionare este mai mic decât preţul la care se scoate la vânzare un imobil. Chiar daca ar sta lucrurile asa, ne indoim de faptul ca ar fi cu aproximativ 63% mai mici fata de valoarea promovata, adică la jumătate. Preţul imobilului in opinia noastra este derizoriu daca luam in considerare o scădere de aproximativ 50% fata de preturile pieţei, dictate chiar si de anunţuri.

Prin urmare, toate criticile invocate de parata la punctul 2, nu sunt demonstrate si nici nu au vreo legătură juridica cu temeiul de drept al acţiunii in anulare, motiv pentru care solicitam Instantei respingerea acestora ca nefondate si nedemonstrate.

Aducem la cunoştinţa instanţei faptul ca raportul juridic creat direct intre debitorul insolvent şi terţul sau contractant este lovit de o prezumţie relativa de frauda din partea debitorului, prezumţie menţinută prin dispoziţiile art. 122 alin. 3 din Legea insolventei “In privinţa actelor si operaţiunilor prevăzute la art 117 alin 2 se instituie o prezumţie relativa de frauda in dauna creditorilor1’.

In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumţia de frauda îşi produce efectele, frauda constând în însăşi disproporţia vădită de valoare dintre cele doua prestaţii, şi aşa cum am arătat în cererea introductiva sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru anularea actelor frauduloase si anume: înstrăinarea a avut loc in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii de insolventa şi prestaţia debitorului.

In deliberare :

Art. 117. - (1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii. 

(2) Următoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate: 

b) operaţiuni în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; 

In speta :

Reclamantul **, in calitate de lichidator judiciar al debitorului **, a invederat ca, in data de 11.06.2015 (la 28 de zile anterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii de insolventa de către creditorul urmăritor), prin încheierea de autentificare nr. ** a fost declarat autentic de către ** contractul de vânzare prin care a fost înstrăinat un bun imobil apartament situat in **vânzător fiind debitoarea ** prin administrator statutar **, iar cumpărător persoana fizica **. Ulterior acestei vânzări, in data de 15.10.2015, a fost deschisa procedura insolventei împotriva debitorului **. Având în vedere că aceasta înstrăinare s-a efectuat în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii insolventei, înstrăinarea se încadrează în termenul prevăzut expres de art. 117, alin. 2, lit. b) din Legea 85/2014.

In motivarea actiunii in anulare, reclamantul a sustinut ca, printr-o simpla analiza de piaţa şi comparând cu imobile similare scoase la vânzare din aceeaşi zona ** in aceeaşi perioada, preluata de pe site-uri de specialitate, respectiv agenţii imobiliare, se pot observa preturi de vânzare net superioare celui la care a fost vandut respectivul imobil.

Cumparatoarea, parata **, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.

A depus in sustinere contractul de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 421/17.08.2012 incheiat intre vanzatoarea - societatea ** si cumparatoarea debitoarea **, avand ca obiect acelasi imobil-apartament, pretul vanzarii fiind de 72.500 euro (inclus TVA).

Au fost depuse si documentele de predare-primire a imobilului datand din 29.12.1977 (f.34-35).

La dosar exista raportul de evaluare intocmit de un expert autorizat cu ocazia vanzarii imobilului-apartament in anul 2015, acesta stabilind ca pretul vanzarii este de 267.080 lei la data evaluarii (11.06.2015) – f.29.

Parata ** a mentionat ca reclamantul nu a luat in considerare data constructiei apartamentului – anul 1977, faptul ca se afla la etajul 6 si are o suprafata utila de 81,04 mp.

Instanta a retinut si faptul ca debitoarea are ca obiect principal de activitate cumpararea si vanzarea de bunuri imobiliare proprii (f.82).

Reclamantul nu a dovedit vadita disproportie intre prestatii, simpla referire la analiza de piaţa a imobilelor similare scoase la vânzare din aceeaşi zona (in aceeaşi perioada, preluata de pe site-uri de specialitate, nefiind edificatoare.

Pentru considerentele expuse, se va respinge cererea formulata.

In temeiul art. 453 Cpc, va obliga reclamantul sa achite paratei ** suma de 2000 lei, cheltuieli de judecata conform documentelor justificative (f.76-78).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE

 Respinge cererea formulata de reclamantul ** în contradictoriu cu pârâţii ** prin curator special ** şi **, avand ca obiect acţiune în anularea transferului fraudulos de proprietate.

Obliga reclamantul sa achite paratei ** suma de 2000 lei, cheltuieli de judecata.

Cu apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare in BPI, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08.06.2017.

PREŞEDINTE,  ****  GREFIER,****

Domenii speta

Spete similare