Necitarea părţilor în procesul penal, consecinţă – trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea penală nr. 209 din 21.07.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Dragomireşti s-a respins, în baza art. 345 şi 346 alin.2 C.pr.pen., cererea inculpatului II de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti.

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit la 6 iunie 2016 în dosarul nr. 342/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti privindu-l pe inculpatul II, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privindu-l pe acelaşi inculpat.

În considerentele încheierii s-a reţinut faptul că în art. 54 C.pr.pen. s-au stabilit clar competenţele judecătorul de cameră preliminară, iar această procedură de cameră preliminară are obiectul stabilit la art. 342 C.pr. pen, respectiv verificarea competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Un element de noutate în procedura camerei preliminare îl constituie reglementarea unei proceduri scrise privind formularea unor cereri şi excepţii.

Procedura de soluţionare a unor asemenea cereri sau excepţii este reglementată de art. 345 şi 346 CPP.

În cazul de faţă inculpatul solicită prin notele scrise de la f. 10 din dosarul asociat restituirea cauzei la parchet pentru nelegalitatea sesizării instanţei, neregularitatea actului de sesizare, precum şi nulitatea unor acte de urmărire penală şi excluderea unor probe.

Pentru a se putea dispune în sensul solicitat judecătorul verifică dacă, în speţă, subzistă vreuna din cele trei situaţii limitativ prevăzute de art. 346 alin. 3 C.pr.pen Conform art. 346 alin. 4 C.pr. pen.  în toate celelalte cazuri, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Cu privire la invocarea de către inculpat a neregularităţii actului de sesizare a instanţei pe motivul încălcării dispoziţiilor art. 328 alin. 2 C.pr. pen.,  apreciind că s-a stabilit în mod greşit calitatea de parte civilă a Gărzii Forestiere Cluj, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 21.664,57 lei, reprezentând 50% din valoarea pagubei produse prin săvârşirea infracţiunii, judecătorul de cameră preliminară nu este competent să se pronunţe în această etapă procesuală deoarece recunoaşterea calităţii de parte civilă a unei persoane vătămate indicate în rechizitoriu ţine de soluţionarea fondului cauzei, aspect cu privire la care instanţa se va pronunţa odată cu fondul prin rezolvarea acţiunii civile, conform art. 397 CPP, nicidecum în această procedură de cameră preliminară în care verifică doar sub aspectul legalităţii dacă rechizitoriul cuprinde datele prevăzute la art. 328 C.pr.pen.

 Verificând rechizitoriul, prin prisma elementelor prev. de art 328, alin. 1 C.pr.pen, judecătorul a constatat că acesta cuprinde menţiunile prev. la art. 286, alin. 2 C.pr.pen., datele referitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului, încadrarea juridică, probele şi mijloacele de probă, dispoziţia de trimitere în judecată, a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de primul-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti.

S-a constatat că sunt respectate prev. art 328 alin. 2 C.pr. pen.,  respectiv sunt arătate persoanele care trebuie citate în instanţă cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.

Faptul că inculpatul nu este de acord cu partea civilă indicată în rechizitoriu  pe motiv că inculpatul nu a putut identifica vreo vătămare suferită de partea civilă indicată în rechizitoriu în sensul prev. de art. 79 C.pr. pen., nu înseamnă că actul de sesizare a instanţei nu este legal întocmit.

Cu privire la criticile aduse de inculpat privind modalitatea de calculul a prejudiciului s-a arătat că verificarea acestui aspect ţine tot de fondul cauzei, iar nu de legalitatea administrării probelor, ce face obiectul camerei preliminare.

Cu privire la solicitarea de constatare a nelegalităţii şi deci nulitatea efectuării tuturor actelor de urmărire penală precum şi a administrării tuturor probelor de la momentul sesizării (29.05.2014) până la data aducerii la cunoştinţa inculpatului a calităţii acestuia de suspect (14.10.2015 - fila 54 dosar urmărire penală) cu consecinţa excluderii acestora pe motivul încălcării dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil ale inculpatului pe motiv că deşi încă de la sesizare se cunoştea persoana căreia i se aduc acuzaţiile cu privire la care se efectuează acte de urmărire penală şi se administrează probele, s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de II doar în 16.09.2015, calitatea de suspect fiindu-i adusă la cunoştinţă doar în 14.10.2015, la aproape un an şi jumătate după sesizare şi la mai bine de un an şi trei luni după dispunerea începerii urmăririi penale faţă de faptă, s-a arătat că art. 281 alin 1 n.C.pr.pen.  prevede expres nulităţile absolute.

Inculpatul a  invocat încălcarea dreptului la informare cu privire la natura şi cauza acuzării garantat de dispoziţiile art. 10 alin. 3 C.pr.pen., art. 6 parag. 3 lit. a din CEDO, art. 3 din directiva nr. 2012/13/UE

 Însă art. 305 alin. 3 C.pr. pen.,  prevede că doar când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, aceasta dobândeşte calitatea de suspect.

Inculpatul a susţinut că organele de urmărire penală cunoşteau de la început că acesta ar fi fost vinovat de săvârşirea unor fapte de natură penală, însă au început urmărirea penală in rem, fără să-i aducă la cunoştinţă învinuirea, însă judecătorul de cameră preliminară a arătat  că tocmai pentru a se respecta drepturile şi garanţiile procesuale ale inculpatului organele de urmărire penală au considerat că acesta poate dobândi calitatea de suspect abia după administrarea unor probe, conform art. 97 C.pr. pen., , fiindu-i apoi adusă la cunoştinţă calitatea de suspect, conform art. 307 C.pr. pen., la data de 14.10.2015, II fiind audiat în această calitate, aducându-i-se la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale prev.de art. 108 C.pr. pen.

La data de 13.01.2016 i s-a adus la cunoştinţă inculpatului faptul că prin ordonanţa din data de 09.12.2015 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori,  faptă prev. şi ped. art. 52, alin. 3 din n.C.pen.  rap. la art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 rep.

Judecătorul a constatat că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un  proces echitabil, acesta având posibilitatea să propună probe în apărarea sa, posibilitate pe care o are, de altfel, şi în cursul procesului penal.

Cu privire la solicitarea inculpatului de constatare a nulităţii procesului-verbal de reconstituire din 26.10.2015 (f 25-32 dos up) şi a procesului-verbal de cercetare la faţa locului din 05.04.2016 (f 43-51 dos up) şi excluderea acestor mijloace de probă pe motiv că aceste acte de urmărire penală nu au fost dispuse prin ordonanţă, apreciind ca fiind incidente disp. art. 192 -195 C.pr. pen., judecătorul a constatat că art. 192 şi 193 C.pr. pen. nu prevăd obligativitatea dispunerii acestora prin ordonanţă motiv pentru care a  înlăturat criticile ca nefondate.

Acolo unde legiuitorul a considerat că este necesară emiterea unei ordonanţe Codul de procedură penală prevede expres. Chiar şi aşa procurorul de caz a emis ordonanţa din data de 28.03.2016 (f.40) prin care a delegat organele de cercetare penală din cadrul IPJ Maramureş pentru efectuarea unor cercetări la locul producerii infracţiunii.

Cu privire la solicitarea de la pct. 4 din „notele scrise” ale inculpatului privind constarea nulităţii şi excluderea notei de constatare nr. 1924/15.02.2016 întocmită de către Garda Forestieră Cluj şi anexele privind inventarul cioatelor pe motiv că acel calcul al prejudiciului s-a efectuat în temeiul unor constatări pe care le apreciază ca nelegale, judecătorul a constatat că actele respectă cerinţele legale, constatarea efectivă la faţa locului fiind la data de 20.06.2014 (imediat după comiterea faptelor), cu participarea organelor de cercetare penală. Legea nu prevede obligativitatea ca înscrisurile constatatoare ale unor mijloace probatorii să fie întocmite exact în ziua deplasării efective la faţa locului pentru că ar fi şi absurdă o asemenea cerinţă.

În plus, pentru a se putea constata nulitatea acestor înscrisuri şi exclude trebuie ca acestea să fie lovite sau de nulitate absolută, ceea ce nu este cazul de faţă raportat la art. 281 C.pr. pen., sau de nulitate relativă, caz în care inculpatul trebuie să dovedească vătămarea drepturilor inculpatului, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului, aşa cum prevede art. 282 alin. 2 C.pr. pen., ceea ce nu este cazul de faţă.

Cu privire la acest aspect inculpatul a invocat invocă încălcarea, doar la modul general, a dreptului său la apărare şi la un proces echitabil fără să indice în concret vătămarea produsă.

Referitor la pct. 5 din notele scrise, prin care inculpatul solicită constatarea nulităţii şi excluderea calculului prejudiciu întocmit de Ocolul Silvic Dragomireşti (fila 74 dos up) înregistrat sub nr. 2490 din 05.06.2014, apreciindu-l ca nelegal, fiind realizat cu încălcarea dispoziţiilor art 7 din O.U.G. nr. 85/2006 pe motiv că proba a fost întocmită de personal silvic din cadrul RNP - Direcţia Silvică Maramureş, Ocolul Silvic Dragomireşti în legătură cu pădurea unei persoane ce nu avea încheiat contract de prestări servicii silvice cu RNP –Romsilva, judecătorul a constatat că acel calcul al prejudiciului a fost întocmit de către organele silvice, la solicitarea organelor de cercetare penală, apreciind că nu poate fi considerată ca nelegală şi să dispună excluderea unei probe pe motiv că acel calcul al prejudiciului a fost întocmit de personal silvic din cadrul Ocolului Silvic Dragomireşti, din cadrul RNP-Direcţia Silvică Maramureş, deşi persoana nu avea încheiat contract de prestări servicii silvice, deoarece, potrivit art. 2 alin 1 din OU  nr. 85 din  8 noiembrie 2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, “evaluarea pagubelor se realizează în mod unitar, indiferent de natura proprietăţii, sau de proprietar.”

Art. 7 alin.2 din OU  nr. 85/2006 prevede că personalul silvic împuternicit în condiţiile legii să constate faptele prin care s-au săvârşit infracţiuni sau contravenţii silvice este îndreptăţit să constatate şi să evalueze pagubelor produse prin săvârşirea de infracţiuni sau de contravenţii.

Coroborând aceste două texte de lege, judecătorul a constatat că personalul silvic care a întocmit calculul prejudiciului are competenţa legală necesară motiv pentru care a respins solicitarea inculpatului de constatare a nulităţii şi de excludere a calculului prejudiciu întocmit de Ocolul Silvic Dragomireşti.

În temeiul art. 328 coroborat cu art. 286 al. 2 C. pr. pen., s-a constatat regularitatea actului de sesizare atât sub aspectul conţinutului, cât şi sub aspectul confirmării.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din data de 06.06.2016 din dos nr. 342/P/2014 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti privindu-l pe inculpatul II, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată s-a dispus începerea judecăţii în cauza privindu-l pe inculpatul II pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de tăiere fără drept de arbori,  faptă prev. şi ped. art. 52 alin. 3 din n.C.pen. rap. la art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 rep.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul care în cuprinsul notelor scrise de la filele 12-22 a solicitat a se desfiinţa această încheiere, a se constata neregularitatea actului de sesizare, nulitatea unor probe şi excluderea lor, comunicarea încheierii la procuror pentru remedierea neregularităţilor din rechizitoriu şi precizarea dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

În motivarea cererii sale contestatorul-inculpat a arătat, în esenţă, că invocă neregularitatea actului de sesizare a instanţei prin încălcarea art. 328 alin.2 C.pr.pen., fiind greşit stabilită calitatea de parte civilă a Gărzii Forestiere Cluj cu privire la suma de 21.664,57 lei reprezentând 50% din valoarea pagubei produse prin săvârşirea infracţiunii. Conform art. 328 alin.2 C.pr.pen., în rechizitoriu se indică numele, prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, a calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate. Dispoziţiile legale invocate ca şi temei de constituire de parte civilă de către Garda Forestieră Cluj (art. 105 alin.3 din Legea nr. 46/2008 şi art. 8 alin.5 din O.U.G. nr. 85/2006) au fost greşit interpretate atât de instituţia publică teritorială din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, dar şi de parchet care, în urma solicitării, a stabilit eronat calitatea ei de parte civilă.

Conform art. 105 alin.3 din Legea nr. 46/2008, dacă prejudiciul evaluat potrivit alin.1 nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea fondului forestier, acesta se recuperează în baza procesului-verbal, a actului de control de fond forestier (parţial întocmit de personalul silvic, de organele fiscale competente subordonate A.N.A.F. pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanei juridice. Aceste sume se fac venit la bugetul de stat, iar pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor fizice de către organele fiscale ale unităţii administrativ-teritoriale sumele astfel obţinute se fac venit la bugetul local.

Situaţia premisă din acest text legal nu este îndeplinită în cauză, neexistând un contract de servicii silvice sau de administrare încheiat cu privire la parcela de pe care se presupune că  s-au tăiat arbori fără drept. Recuperarea prejudiciului se face în baza procesului-verbal sau a actului de control efectuat, deci sunt acte administrative care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, fiind la scadenţă titluri executorii. Prin urmare, formularea unei constituiri de parte civilă într-un dosar penal este lipsită de interes legitim, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură trebuie să emită actul administrativ – titlu executoriu pentru a-şi recupera prejudiciul fără a mai solicita instanţei un alt titlu executoriu.

S-a făcut trimitere la art. 8 alin. 4, 5 din O.U.G. nr. 85/2006 potrivit cărora 50% din prejudiciu se suportă de proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice. Aşadar formularea unor asemenea pretenţii într-un dosar penal având ca obiect infracţiunea de tăiere fără drept de arbori este greşită în condiţiile în care prejudiciul este pretins de la persoana căreia i se aduce acuzaţia de tăiere de arbori, iar fapta de a nu asigura administrarea pădurii/serviciile silvice nu e infracţiune, ci contravenţie. Pentru că nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea de furt de arbori, calitatea de parte civilă într-un proces penal este exclusă, iar dreptul autorităţii de a imputa 50% din prejudiciu de la proprietar (deci nu de la autorul faptei de tăiere fără drept de arbori) se realizează prin emiterea unui act administrativ în legătură cu o eventuală răspundere contravenţională. Prin urmare, raportat la art. 79 C.pr.pen., conform căruia persoana vătămată este persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală şi pentru că nu există nici un fel de astfel de vătămare, determinată de fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, s-a solicitat a se constata neregularitatea actului de sesizare a instanţei. Concluzia judecătorului de cameră preliminară în sensul că verificarea calităţii de parte civilă a Gărzii Forestiere Cluj constituie o analiză pe fondul cauzei este greşită pentru că inculpatul nu a adus critici de netemeinicie, ci cu privire la reţinerea calităţii procesuale a gărzii forestiere cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

Contestatorul-inculpat a solicitat a se constata nelegalitatea şi deci nulitatea tuturor actelor de urmărire penală şi a administrării tuturor probelor de la momentul sesizării (29.05.2014) şi până la aducerea la cunoştinţa sa a calităţii de suspect (14.10.2015) cu consecinţa excluderii lor pentru că s-a încălcat în mod grav dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Deşi de la sesizare se cunoştea persoana căreia i se aduc acuzaţiile, s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de contestatorul-inculpat doar la data de 16 septembrie 2015, calitatea de suspect fiindu-i adusă la cunoştinţă doar la 14 octombrie 2015 (după 1 an şi jumătate de la sesizare şi 1 an 3 luni după începerea urmăririi penale in rem). Incă de la începerea cercetărilor din actele efectuate a rezultat convingerea lor în sensul comiterii faptelor de către contestatorul-inculpat, fiind evident că procesul penal se derulează împotriva lui, iar continuarea urmăririi penale faţă de acesta după peste 1 an 3 luni nu i-a dat posibilitatea de a se apăra prin aducerea la cunoştinţă a drepturilor sale (evidenta derulare a procesului faţă de contestatorul-inculpat încă de la începerea cercetărilor rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti din 30 mai 2014 către Poliţia Dragomireşti în care se arată că urmează a se efectua cercetări penale faţă de II, adresa Poliţiei Dragomireşti către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti din aceeaşi dată prin care se solicită atribuirea numărului unic şi se arată că lucrarea penală îl priveşte pe contestatorul-inculpat, procesul-verbal de constatare din 29 mai 2014 în care se indică acuzaţia de tăiere fără drept şi furtul unor arbori de către acesta, ordonanţa procurorului din 7 octombrie 2014 de trecere a cauzei de la un organ la altul în care s-a arătat că, în urma verificărilor, s-a stabilit că tăierile ilegale s-au făcut de acesta, etc.).

Dreptul unei persoane de a fi informată cu privire la natura şi cauza acuzării este garantat şi s-a făcut trimitere în acest sens la art. 10 alin.3 C.pr.pen., art. 6 par.1,3 lit.a din Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 305 alin.3 C.pr.pen.

În consecinţă, se impune a se constata nelegalitatea actelor de urmărire penală şi a administrării probelor cu consecinţa excluderii acestora din urmă: ordonanţa primului procuror delegat din 7.10.2014, calculul prejudiciului, proces-verbal de constatare din 20.06.2014, calculul prejudiciului realizat de Ocolul Silvic Dragomireşti înregistrat sub nr. 2490 din 05.06.2014, adresa Ocolului Silvic Dragomireşti către Poliţia Oraşului Dragomireşti nr. 2728/23.06.2014, declaraţii martori  BI din 08.09.2015, CI din 20.08.2015 şi din 06.10.2014, PI din 14.09.2015, DT din 14.09.2015, GC din 21.08.2015, proces-verbal de confruntare CI – BI din 25.09.2015, carnete inventar.

Contestatorului-inculpat nu i s-au respectat drepturile procesuale, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil pe care nu şi le-a putut exercita pe parcursul administrării cele mai mari părţi din probatoriu înainte de a i se aduce la cunoştinţă calitatea de suspect.

Contestatorul-inculpat a mai solicitat a se constata nulitatea procesului-verbal de reconstituire din 26.10.2015 şi a celui de cercetare la faţa locului din 5 aprilie 2016 şi a se exclude aceste probe cu motivarea că, potrivit art. 192-195 C.pr.pen., probele se dispun prin ordonanţă şi este necesar a se indica în aceste procese-verbale ordonanţa prin care s-a dispus măsura. In speţă, procesul-verbal de reconstituire nu cuprinde nici o menţiune cu privire la existenţa vreunei ordonanţe şi nici nu există o atare dispoziţie a organului de urmărire penală. De asemenea, în actul procesual prin care s-a dispus reconstituirea trebuie să fie menţionate activitatea, situaţia ce trebuie reconstituită, persoana care va face reconstituirea şi locul unde va avea loc. Pentru respectarea prezumţiei de nevinovăţie pentru aflarea adevărului (art. 4,5 C.pr.pen.), art. 193 alin.2 C.pr.pen. prevede obligaţia pentru organul judiciar de a verifica pe calea reconstituirii toate variantele de desfăşurare a faptei, iar în situaţia în care organul judiciar dispune efectuarea reconstituirii doar pentru una din variante se creează suspiciunea că imparţialitatea sa este afectată (art.64 alin.1 lit.f C.pr.pen.). Nici pentru cercetarea la faţa locului nu există în dosarul de urmărire penală ordonanţa de delegare din 28 martie 2016 indicată în procesul-verbal şi nu se face trimitere la vreo ordonanţă de dispunere a ei. Procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi de reconstituire s-au realizat  cu încălcarea art. 195 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, necuprinzând descrierea amănunţită a situaţiei locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate, a poziţiei şi stării celorlalte mijloace de probă astfel încât să fie redate cu precizie, iar cu privire la reconstituire nu s-a consemnat în plus în mod amănunţit modul de desfăşurare a ei. Conform art. 195 alin.1 lit.a C.pr.pen., despre efectuarea reconstituirii se încheie proces-verbal în care trebuie să se indice ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus măsura.

Contestatorul-inculpat a mai solicitat a se constata nulitatea şi a se dispune excluderea notei cu privire la prejudicii cu anexa nr. 1924/2016 a Gărzii Forestiere Cluj inclusiv nota de calcul a prejudiciului şi a inventarului cioatelor. Calculul prejudiciului s-a făcut în baza unor constatări nelegale conform celor arătate în pct.1 din motivarea contestaţiei.

Actele îndeplinite ulterior actului declarat nul sunt, la rândul lor, nule dacă există o legătură directă între ele. Întrucât nota de calcul a prejudiciului se bazează pe constatările din iunie 2014 care sunt nelegale, actul ulterior nu putea fi îndeplinit în lipsa celui nul. Nu se poate verifica temeinicia notei de calcul a prejudiciului şi implicit din cauza încălcării dreptului la apărare al inculpatului şi a dreptului la un proces echitabil. Nu există nici o referire la modul în care s-a realizat inventarierea, evaluarea pagubei astfel că nu se poate verifica eventuala respectare a art. 3 din O.U.G. nr. 85/2006 şi a anexei 1 la acest act normativ. Dispoziţiile legale stabilesc  criterii clare de evaluare a pagubei prin folosirea valorii factorului K (art.3 alin.2-4 din O.U.G. nr. 85/2006).

Contestatorul-inculpat a solicitat a se exclude calculul prejudiciului întocmit de Ocolul Silvic Dragomireşti cu motivarea că acesta este nelegal, fiind realizat cu încălcarea art. 7 din O.U.G. nr. 85/2006 cu privire la faptul că atât constatarea, cât şi evaluarea pagubelor se realizează de personalul din cadrul structurilor care asigură administrarea/serviciile silvice/pază împuternicit să constate faptele prin  care s-au comis infracţiuni sau contravenţii silvice, dacă e cazul. Conform art. 2 lit.a pct.1, 9, 18 din Regulamentul de organizare şi funcţionare  R.N.P. „Romsilva”, aceasta are competenţe principale în domeniul silviculturii, a exploatării şi prelucrării lemnului constând în asigurarea integrităţii fondului forestier (…) pe care îl are în administrare sau pentru care prestează servicii silvice, organizarea şi efectuarea pazei fondului forestier pe care îl administrează împotriva tăierilor ilegale de arbori (…) exercitarea controlului respectării regulilor silvice de exploatare a lemnului în pădurile pe care le administrează.

Calculul prejudiciului s-a făcut de personalul silvic din cadrul R.N.P. – Direcţia Silvică Maramureş – Ocolul Silvic Dragomireşti pentru pădurea unei persoane ce nu avea încheiat contract de prestări silvice cu R.N.P. Romsilva. Deci proba s-a obţinut nelegal, actul fiind nul.

Nerespectarea dispoziţiilor legale invocate mai sus cu ocazia efectuării actelor de urmărire şi administrării probelor indicate a adus o vătămare importantă dreptului la apărare şi la un proces echitabil al inculpatului, administrarea probei cu expertiza în faza cercetării judecătoreşti neputând complini obligaţia procurorului de respectare a principiului legalităţii procesului penal şi de administrare a probelor conform dispoziţiilor procesual penale cu respectarea efectivă a dreptului la apărare.

Vătămarea este dovedită, decurgând din chiar modul în care au fost efectuate actele de urmărire penală şi administrate probele criticate. In temeiul probelor nelegale s-a stabilit existenţa unui element constitutiv al infracţiunii, respectiv prejudiciul, dar şi încadrarea juridică a faptelor.

Organul de urmărire penală a administrat probele criticate cu încălcarea principiului legalităţii, aducând atingere drepturilor garantate de Convenţie (art.6 par.1), Constituţia României (art.21) şi Codul de procedură penală (art.2); din aceste mijloace de probă au rezultat fapte şi împrejurări ce au condus la inculparea şi trimiterea în judecată a numitului Iuga Ioan.

Examinând încheierea penală contestată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului reţine următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la 6 iunie 2016 în dosarul nr. 342/P/2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti a dispus trimiterea în judecată a contestatorului-inculpat II pentru participaţie improprie la tăierea fără drept de arbori prev.de art. 52 alin.3 din noul Cod penal rap.la art.107 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 republicată (s-a dispus clasarea cauzei faţă de contestatorul-inculpat pentru infracţiunea de furt de arbori prev.de art. 109 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 republicată şi faţă de numitul BI pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori prev.de art. 109 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 republicaă). S-a dispus citarea contestatorului-inculpat II şi a părţii civile Garda Forestieră Cluj (precum şi a 7 martori).

In cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut, în esenţă, că în primăvara anului 2014 contestatorul-inculpat II le-a solicitat numiţilor BI şi DV să taie la ras arbori din U.P. II Baicu de pe raza localităţii Dragomireşti – loc în care deţine 9,5 ha de pădure, în fapt cele două persoane menţionate tăind de pe picior 191 de arbori de esenţă fag în valoare de 43.329,14 lei (fără TVA).

De asemenea, s-a mai reţinut şi faptul că Garda Forestieră Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 21.664,57 lei (50% din valoarea pagubei produse prin comiterea infracţiunii).

Judecătorul de cameră preliminară  din cadrul tribunalului reţine faptul că în faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă Ocolul Silvic Dragomireşti, conform adresei nr. 2490/05.06.2014 (f.73 dosar u.p.) faţă de care nu s-a urmat procedura din camera preliminară, ci doar faţă de Garda Forestieră Cluj (indicată ca şi parte civilă în rechizitoriu) şi inculpat. Pe de altă parte, Garda Forestieră Cluj a trimis la dosar la filele 34-36 o notă de calcul a prejudiciului,  solicitând a se atrage răspunderea civilă a urmaşilor defunctei IP ca părţi civilmente responsabile pentru suma de 21.664,57 lei fără TVA (reprezentând 50% din paguba ce se va face venit la fondul de ameliorare) pentru neîndeplinirea obligaţiilor de a asigura paza pădurii printr-un contract de pază cu un ocol silvic autorizat fără a preciza în mod expres dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză (gărzile forestiere s-au înfiinţat prin O.U. nr. 32/2015 care au preluat atribuţiile comisariatelor de regim silvic şi cinegetic care s-au desfiinţat; organizarea şi funcţionarea lor s-a stabilit prin H.G. nr. 743/2015, ele având rolul de a constata faptele ce constituie contravenţii sau infracţiuni conform legislaţiei din domeniul silviculturii, de a sesiza organele de urmărire penală competente conform Codului de procedură penală; ele au preluat patrimoniul fostelor comisariate de regim silvic şi cinegetic şi s-au substituit în drepturile şi obligaţiile, litigiile fostelor comisariate).

Faţă de cele de mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a apreciat că procedura din camera preliminară nu s-a urmat faţă de Ocolul Silvic Dragomireşti (care s-a constituit parte civilă în cauză), nu s-a verificat dacă Garda Forestieră Cluj se constituie parte civilă în cauză pentru a se putea urma faţă de aceasta procedura din camera preliminară astfel că se impune desfiinţarea integrală a încheierii penale contestate şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va proceda în acest sens. Judecătorul de cameră preliminară este obligat ca în această fază a procesului penal să stabilească cadrul procesual legal – fază pe care are dreptul să o parcurgă toate părţile, neputând fi private de acest drept chiar dacă în mod eronat nu au fost indicate ca şi părţi în actul de sesizare a instanţei, urmând ca aceasta, la fondul cauzei, dacă va aprecia că unele părţi care au solicitat să fie introduse în cauză nu au calitate procesuală, să se pronunţe în consecinţă cu privire la acest aspect.

Apărările formulate de contestatorul-inculpat cu privire la celelalte aspecte care nu vizează cadrul procesual din camera preliminară nu au putut fi examinate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului având în vedere considerentele pentru care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă şi care au prioritate faţă de celelalte apărări formulate de contestatorul-inculpat.

Domenii speta

Spete similare