Solicitare revizuire în temeiul art. 453 alin. 1 lit. f) din Codul proc.pen. Respingere. Circumscrierea posibilitătii de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curtii Constitutionale nr. 126/2016 sferei persoanelor care au declansat acest control.

În prezentul dosar este incidentă Decizia nr.126 din 3 martie 2016 a Curţii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial nr.185 din 11.03.2016, prin care s-a constatat că solu?ia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excep?ia de neconstitu?ionalitate, este neconstitu?ională, reţinându-se că în reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art.453 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Cur?ii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declan?at acest control, astfel că în ceea ce prive?te cauzele solu?ionate până la data publicării deciziei Cur?ii Constitu?ionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau o ordonan?ă a Guvernului ?i în care nu a fost dispusă sesizarea Cur?ii Constitu?ionale cu o excep?ie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect (cum este şi cazul dosarului în care a fost condamnat revizuentul [...]), acestea reprezintă facta praeterita, de vreme ce cauzele au fost definitiv ?i irevocabil solu?ionate.

Art. 453 lit. f) Cod procedură penală

Decizia Curţii Constitu?ionale nr. 126/2016

Instanţa constată că prin sentinţa penală nr. 444 din data de 02.11.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1079/118/2016 s-a hotărât:

„În baza art.459 alin.5 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul-condamnat [...] privind revizuirea sentinţei penale nr.49/30.01.2013 pronunţată în dosarul penal nr.4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă la data de 11.03.2015, prin dec.pen. nr.314/11.03.2015 a ÎCCJ, nefiind modificată în apel, prin dec. pen. nr.132/P/11.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă revizuientul-condamnat [...] la plata sumei de 1065 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Motivele invocate de către petentul-condamnat [...] în cererea de revizuire nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de revizuire enumerate în mod expres şi limitativ de legiuitor în cuprinsul art.453 Cod procedură penală. În cadrul acestei enumerări legale limitative şi exprese este inadmisibil orice al caz de revizuire, analogia nefiind permisă în materie penală, remarcând şi caracterul special al acestei proceduri.

Temeiul invocat în drept de condamnatul [...], respectiv art.453 alin.1, lit.f C.p.p. respectiv: „hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”, are în vedere expres această situaţie, cu toate condiţionările legale, inclusiv aspectul esenţial-condiţional ca să fie cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, ca atare doar în acea cauză, deci cazul invocat nu este incident. Acelaşi caz de la art.453 lit.f C.p.p. nu este incident referitor la existenţa denunţului, nici prin raportare la Decizia nr.67/2015 invocată de revizuient, pentru motivele de mai sus.

Nu sunt îndeplinite nici condiţiile (cazurile) de revizure prevăzute la art.453 lit: a, b, c, d, e C.p.p.

Prin Decizia nr. LX/2007 ÎCCJ a admis recursul în interesul legii şi a arătat că: ”cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 C.p.p. din 1968, este inadmisibilă.”

Vechile cazuri de revizuire se reiau şi în actualul art.453 cu anumite completări, dar fără restrângerea acestora.

Art.459 alin.5 c.p.p. precizează expres că dacă instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor impuse la alin.3 (care implică şi existenţa unuia dintre cazurile de revizuire permise de art.453 c.p.p.), se dispune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Chiar dacă petentul [...] este nemulţumit de pedeapsa ce i s-a aplicat, apreciind că s-ar impune reevaluarea cuantumului acesteia, acest aspect nu reprezintă un caz de revizuire, enumerarea de la art.453 c.p.p. este strictă şi limitativă, cauza dedusă judecăţii a urmat toate gradele de jurisdicţie în dreptul intern şi s-a constatat vinovăţia acestuia, astfel că i s-a aplicat o pedeapsă, iar toate celelalte critici a avut ocazia şi a putut să le invoce în cursul judecăţii.

 Având în vedere că s-a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă în principiu, instanţa nu mai poate trece la analizarea aspectelor de fond invocate de condamnat în referire la latura civilă, respectiv solicitarea de returnare a autoturismului marca Audi cu nr. [...].

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul revizuent [...].

În dezvoltarea motivelor de apel ale condamnatului revizuent [...] s-a arătat că instanţa de fond a apreciat că nu este îndeplinit nici unul dintre cazurile de revizuire, dar s-a solicitat să se aibă în vedere, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la instanţa de fond şi din cererea de revizuire, că sunt îndeplinite şi se poate dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire, precizându-se că se referă la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) Cod procedură penală; în acest sens, s-a arătat că inculpatul a făcut un denunţ, la acel moment nu i se puteau aplica prevederile, însă ulterior, când a fost condamnat, prevederile art. 16 în ceea ce priveşte reducerea pedepsei, au fost declarate neconstituţionale şi apreciază că inculpatul putea beneficia de reducerea pedepsei în legătură cu denunţul formulat către DNA unde ulterior a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea săvârşită.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu este fondat apelul formulat de către condamnatul revizuent [...], pentru următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49/30.01.2013 pronunţată în dosarul penal nr. …/118/2011 al Tribunalului Constanţa, nefiind modificată în apel prin dec. pen. nr. 132/P/11.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa s-a hotărât cu privire la revizuentul [...]:

„În baza art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.  art. 75 lit.a c.p şi art. 37 lit. b c.p.  ;

Condamnă pe inculpatul [...] la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârsirea infractiunii de înselăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 c.p. rap. art. 66 c.p. ;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi b c.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b si alin.21 lit.a si b C.pen. cu aplic art. 37 lit.b c.p. ;

Condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie .

În baza art. 323 alin.1 C.pen. cu aplic art. 37 lit.b c.p. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârsirea infractiunii de asociere pentru săvârsirea de infractiuni.

În baza art. 33 lit. a – art. 34 lit. b c.p. ;

Dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate astfel că inculpatul [...] execută pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 c.p. rap. art. 66 c.p. ;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi b c.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.1,2 c.p. ;

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b c.p.

În baza art. 88 c.p. deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 30.10.2010 până la data de 16.03.2012.”

Hotărârea pronunţată de către Tribunalul Constanţa a rămas definitivă la data de 11.03.2015 prin decizia penală nr. 314/11.03.2015 a ÎCCJ, prin care s-a hotărât cu privire la revizuentul [...]:

„Descontopeşte pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art.244 (3) Cod penal, cu referire la art.17 (2) şi art.16 (1) lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.244 (2) Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, a art.41 (1) Cod penal (în dauna părţii vătămate SC [...] SRL, în cauză intervenind împăcarea părţilor.

Reduce pedeapsa pentru art.47 Cod penal, raportat la art.244 (2) Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, a art. 41 (1) şi art.43 (5) Cod penal, de la 12 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.6 6 lit.a şi b Cod penal, pe durata de 2 ani.

Conform art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a şi b Cod penal ca pedeapsă accesorie.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.233 (1), raportat la art.234 (1) lit.a şi d Cod penal, cu aplicarea art.41 (1) şi art.43 (5), art.77 lit.a, art.19 din Legea nr.682/2002, de la 10 ani închisoare la 5 ani şi 3 luni închisoare.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.367 (1) Cod penal, cu aplicarea art.41 (1) şi art.43 (5), de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art.38 (1), art.39 (1) lit.b, art.45 Cod penal, dispune contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani şi 3 luni închisoare, la care se adaugă spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a şi b Cod penal.

Conform art.65 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.66 lit.a şi b Cod penal ca pedeapsă accesorie.”

Condamnatul revizuent [...] a invocat în prezentul dosar cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) cod procedură penală: „hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”.

Astfel, s-a invocat Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor, publicată în M.Of.  nr.185 din 18 martie 2015, prin care s-a constatat că soluţia legislativă reglementată de art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a) pct.1, şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională.

În consecinţă, revizuentul condamnat a susţinut că se impune aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art.19 din Legea nr.682/2002 nu doar pentru infracţiunea prevăzută de art.233 (1), raportat la art.234 (1) lit.a şi d Cod penal ci şi pentru infracţiunile prevăzute de art.47 Cod penal, raportat la art.244 (2) Cod penal şi de art.367 (1) Cod penal.

Curtea constată că această solicitarea a revizuentului condamnat nu este întemeiată, cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. f) cod procedură penală aplicându-se doar în situaţia în care chiar revizuentul condamnat a invocat excepţia de neconstituţionalitate care a fost admisă.

În acest sens, Curtea are în vedere Decizia nr.126 din 3 martie 2016 a Curţii Constitu?ionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11.03.2016, prin care s-a admis excep?ia de neconstitu?ionalitate ?i a constatat că solu?ia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excep?ia de neconstitu?ionalitate, este neconstitu?ională.

În motivarea acestei decizii a Curţii Constituţionale, la punctele 33-35 s-a reţinut următoarele:

„33.Curtea constată însă că, în reglementarea cazului de revizuire examinat — art.453 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală, de?i inten?ia legiuitorului actual a fost de a da în continuare eficien?ă controlului de constitu?ionalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Cur?ii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declan?at acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condi?iile prevăzute de lege. În acest sens este ?i jurispruden?a recentă a Cur?ii, respectiv Decizia nr.866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, potrivit căreia, „în cadrul procesului judiciar, excep?ia de neconstitu?ionalitate se înscrie în rândul excep?iilor de procedură prin care se urmăre?te împiedicarea unei judecă?i care s-ar întemeia pe o dispozi?ie legală neconstitu?ională. Constatarea neconstitu?ionalită?ii unui text de lege ca urmare a invocării unei excep?ii de neconstitu?ionalitate trebuie să profite autorilor acesteia ?i nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât ?i-ar pierde caracterul concret”. În aceste condi?ii, având în vedere importan?a principiului autorită?ii de lucru judecat, Curtea constată că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât ?i o bună administrare a justi?iei, este necesar ca ceea ce a stabilit instan?a de contencios constitu?ional, pe cale jurispruden?ială, cu privire la condi?iile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excep?iei de neconstitu?ionalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză. A?adar, Curtea re?ine că o decizie de constatare a neconstitu?ionalită?ii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justi?iabili care a invocat excep?ia de neconstitu?ionalitate în cauze solu?ionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstitu?ionalitatea, precum ?i autorilor aceleia?i excep?ii, invocate anterior publicării deciziei Cur?ii, în alte cauze, solu?ionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine ?i stabilitate juridică.

34. Întrucât principiul autorită?ii de lucru judecat este de o importan?ă fundamentală atât în ordinea juridică na?ională, cât ?i în ordinea juridică comunitară, precum ?i la nivelul Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, Curtea re?ine că atingerea adusă acestuia prin legisla?ia na?ională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestui principiu să i se aducă derogare doar dacă o impun motive substan?iale ?i imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronun?ată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, ?i Hotărârea din 24 iulie 2003, pronun?ată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52). În spe?ă, Curtea constată că motivul substan?ial ?i imperios care justifică derogarea de la principiul autorită?ii de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excep?iei de neconstitu?ionalitate, pronun?ată de instan?a de contencios constitu?ional. Însă nereglementarea condi?iei ca excep?ia de neconstitu?ionalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronun?at hotărârea a cărei revizuire se cere atribuie efecte ex tunc actului jurisdic?ional al Cur?ii, cu încălcarea dispozi?iilor art.147 alin.(4) din Constitu?ie, determină o încălcare nepermisă a autorită?ii de lucru judecat, o atingere adusă principiului securită?ii raporturilor juridice — element fundamental al suprema?iei dreptului, care prevede, printre altele, ca solu?ia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instan?e să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28?octombrie 1999, pronun?ată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).

35. Având în vedere toate cele arătate, Curtea constată că solu?ia legislativă cuprinsă în art.453 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală, care nu circumstan?iază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excep?ia de neconstitu?ionalitate, este neconstitu?ională.”

Prin urmare, Curtea a re?inut că în ceea ce prive?te cauzele solu?ionate până la data publicării deciziei Cur?ii Constitu?ionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau o ordonan?ă a Guvernului ?i în care nu a fost dispusă sesizarea Cur?ii Constitu?ionale cu o excep?ie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect, acestea reprezintă facta praeterita, de vreme ce cauzele au fost definitiv ?i irevocabil solu?ionate. Curtea a mai re?inut că din momentul introducerii cererii în instan?ă ?i până la solu?ionarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de prezum?ia de constitu?ionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronun?ării hotărârii prin care s-a tran?at în mod definitiv litigiul şi care a dobândit autoritate de lucru judecat.

În consecinţă, Curtea Constituţională a constatat că inciden?a deciziei de admitere pronunţată de instan?a de contencios constitu?ional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tunc actului jurisdic?ional al Cur?ii, cu încălcarea dispozi?iilor art.147 alin.4 din Constituţia României, conform cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, ?i ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ata?ată hotărârilor judecătore?ti definitive.

Faţă de aspectele expuse mai sus, şi reţinând că:

- hotărârea Tribunalului Constanţa a rămas definitivă prin decizia penală nr. 314/11.03.2015 a ÎCCJ la data de 11.03.2015, deci înainte de data de 18.03.2015 când a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor (M.Of.  nr.185 din 18 martie 2015),

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor, care a făcut obiectul Deciziei nr. 67 din 26 februarie 2015 a Curţii Constituţionale, nu a fost invocată în dosarul în care a fost judecat revizuentul condamnat [...], excepţia fiind ridicată de către reprezentatul Ministerului Public în dosarul nr. …/303/2013 (190/2014) al Curţii de Apel Bucureşti,

Curtea de Apel Constanţa constată că în prezentul dosar este incidentă Decizia nr.126 din 3 martie 2016 a Curţii Constitu?ionale, publicată în Monitorul Oficial nr.185 din 11.03.2016, prin care s-a constatat că solu?ia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excep?ia de neconstitu?ionalitate, este neconstitu?ională, reţinându-se că în reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art.453 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Cur?ii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declan?at acest control, astfel că în ceea ce prive?te cauzele solu?ionate până la data publicării deciziei Cur?ii Constitu?ionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau o ordonan?ă a Guvernului ?i în care nu a fost dispusă sesizarea Cur?ii Constitu?ionale cu o excep?ie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect (cum este şi cazul dosarului în care a fost condamnat revizuentul [...]), acestea reprezintă facta praeterita, de vreme ce cauzele au fost definitiv ?i irevocabil solu?ionate.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea constată că în prezentul dosar nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, cereerea de revizuire fiind astfel indamisibilă, şi în consecinţă va respinge ca nefondat apelul formulat de către condamnatul revizuent [...].

Domenii speta

Spete similare