Achitare legitima aparare prezumata de art.19 alin.3 C.p

Asupra cauzei penale de faţă ;

Prin rechizitoriul nr.X/P/2015 din data de 11.05.2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus:

- trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului CI, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev.  de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 C.p., 189 alin. 1 lit. f C.p. cu aplic art. 75 alin. 1 lit. a C.p.

- clasarea cauzei în care s-au efectuat cercetări faţă de ZM şi DDI, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 C.p. şi faţă de inculpatul CI pentru infracţiunea de distrugere prev. de  art. 253 alin. 1 C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că în noaptea de 22.05.2015, inculpatul CI a exercitat acte de violenţă fizică asupra persoanelor vătămate, ZM şi DDI, pe care le-a agresat cu un cuţit, provocându-le leziuni traumatice descrise în raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.X/A1/226/03.07.2015, întocmit de SJML Olt,  respectiv, plagă înjunghiată abdominală penetrantă, perforantă cu leziuni de epilon şi colon transvers, cu punerea vieţii în primejdie,  ce a necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale,  în ceea ce-l priveşte pe ZM şi în certificatul medico-legal nr. X/A2/04.06.2015 întocmit de aceeaşi unitate medicală, respectiv, plagă hemitorace drept, necesitând pentru vindecare 12-13 zile îngrijiri medicale, produsă persoanei vătămate DDI.

S-a arătat că, agresiunea exercitată de inculpat s-a consumat pe fondul unui conflict anterior cu  acelaşi persoane vătămate, constând în aceea că, în jurul orelor 23:00, în timp ce inculpatul se afla în faţa localului administrat de numitul SM, închis la acea oră, iar  persoana vătămată ZM  a stațIat  autoturismul, acestuia din urmă , „i-a fost spart geamul de la portiera stângă spate şi pentru că, în apropierea acestuia se afla CI, cele două persoane vătămate i-au reproşat spargerea geamului şi i-au solicitat achitarea contravalorii acestuia”.(fila 2 verso din rechizitoriu)

 Actul de sesizare a  mai reţinut că, pentru a evita amplificarea conflictului, inculpatul a mers în locuinţa părinţilor săi situata în apropiere „ unde după câteva momente, s-au deplasat părţile vătămate ZM şi DID, însoțiți de BDF, PE şi OI” şi unde, „ cele doua părţi vătămate au intrat câţiva pași in curtea famIi C, strigându-l pe CI să iasă la poartă pentru a achita contravaloarea gemului de la mașina, spart”.

Inițial, au ieșit părinții acestuia, cărora persoana vătămată ZM le-a adus la cunoștința motivul prezentei la acea oră „ după care a sosit si inculpatul şi între cei trei membri ai famIi C şi cele două părţi vătămate a avut loc un conflict, împrejurare în care inculpatul CI, cu un cuțit, a lovit atât pe ZM în zona abdominală, cât şi pe DID pe toracele drept anterior, incident derulat la poarta locuinței famIi C”.

Deși inculpatul  a  recunoscut incidentul pe care l-a avut cu persoanele vătămate şi împrejurarea că le-a lovit cu un cuţit, susţinând însă că acesta s-a derulat în curtea locuinței sale ( lovind cele doua persoane vătămate pentru că una dintre acestea, exercita acte de violenţă asupra tatălui său pe care îl lovea cu pumnii şi picioarele) organul de urmărire penală a înlăturat această apărare, în considerarea „depozițiilor martorilor audiaţi în cauză”, care au mențIat ca incidentul s-a derulat la poarta locuinței, unde de altfel au fost identificate şi urmele de sânge.

În acest context probator, s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea în condițiile circumstanţei atenuante a provocării „ având în vedere faptul că cele două părţi vătămate au pătruns în curtea locuinței famIi C pentru a discuta cu aceștia pe tema achitării contravalorii geamului spart şi ora târzie la care au procedat de o asemenea manieră” .

S-a apreciat că, în drept fapta inculpatului CI, astfel descrisă,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, comisă în stare de provocare, prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art.188 alin .1  C.p. – 189 alin. 1 lit. ,,f” C.p. cu aplic. art. 75 alin. 1lit.,,a” C.p., poziția subiectivă a inculpatului caracterizându-se prin intenţia de a suprima viaţa celor două persoane vătămate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 16.05.2016 sub nr. X/104/2016, fiind repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară pentru verificarea competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, dar şi a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, conform dispoziţiilor  art. 342 şi urm. C.p.p.

Întrucât  nu au fost  formulate cereri şi excepţii de către inculpat ori apărătorul desemnat din oficiu şi nici judecătorul de cameră preliminară nu a invocat din oficiu asemenea excepţii, prin încheierea nr.65 din data de 22.06.2016 în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X/P/2015  al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt privindu-l pe inculpatul CI, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii, fiind stabilit prim termen de judecată la data de 06 septembrie 2016.

La termenul de judecată din data de 04.10.2016 au fost audiate persoanele vătămate ZM şi DDI,  care nu s-au constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului CI, (filele 37-38 dosar instanţă).

La acelaşi termen de judecată, cu ocazia audierii, inculpatul CI nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii aşa cum este descrisă în actul de sesizare,  susţinând că în ziua de 21.05.2015 a fost la muncă la o asociaţie agricolă, împreună cu martorii DI şi MI, până la orele 21:00, la finalul zilei, împreună cu aceştia oprindu-se la barul administrat de „S pentru a bea o bere”.

Întrucât la terminarea programului barul s-a închis, împreună cu DI, MI, NS şi MI a ieşit afară pentru a termina consumaţia, moment în care, în faţa barului a oprit o maşină din care au coborât patru persoane, recunoscându-l pe PE, vecinul lui, dar şi persoana vătămată DID, pe care a observat-o în sala de judecată.

Aceasta din urmă, i-a reproșat spargerea geamului de la autoturism,  situație în care a negat acest fapt şi „ de frica acestuia, care l-a tras de haine cu intenția de a-l baga în mașină pe motivul că ar fi spart geamul”, a plecat acasă.

 După jumătate de oră, a auzit gălăgie în curte „ chiar lângă casă, identificând pe DDI şi Z”, persoane care îi cereau să achite paguba, context în care, din casă au ieșit părinții săi, care le-au solicitau să iasă din curte, observând când cei doi l-au agresat pe tatăl său, „ punându-l la pământ şi lovindu-l pe acesta cu picioarele”, în incident intervenind şi mama sa, pentru „a-i lua apărarea”.

 Inculpatul a  recunoscut că, în timp ce asupra tatălui său se exercitau violente „ de către persoana care avea un tatuaj pe braț şi care a spart geamul de la mașină, respectiv persoana vătămată DDI”,  a intervenit „ în favoarea tatălui său şi în acest sens este posibil să fi luat din solar cuţitul ce i-a fost prezentat de instanţă, cu care a lovit cele două persoane vătămate aplicându-le câte o lovitură, după care au plecat din curte”.(fila 39-40 dosar instanţă).

Conform art. 374 alin. 8 C.p.p., s-a dispus readministrarea probelor administrate în faza  urmărire penală şi necontestate în procedura de cameră preliminară, apreciindu-se de către instanţă că  aceasta se impune pentru aflarea adevărului şi justa soluţIare a cauzei .

Au fost audiaţi martorii din acte OI, BDF, PE (filele 53-58 dosar instanţă), C I, C L, M F C (filele 64-67 dosar instanţă), DI P (filele 91-92 dosar instanţă), MI V şi din oficiu s-a dispus audierea numitului MIG,  (filele 124-126 dosar instanţă).

 Cu adresa nr. X/23.05.2016 Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina a solicitat suma de 90,93 lei, actualizată la data plăţii cu dobânda legală,  cu titlul de cheltuieli de spitalizare, reprezentând serviciul medical acordat persoanei vătămate DDI în secţia chirurgie toracică  la data de 22.05.2015, anexânD D econtul aferent (filele 8-18 dosar instanţă).

Cu adresa nr. Y/23.09.2016 (fila 29 dosar instanţă), Spitalul Municipal Caracal a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.589,58 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazIate cu internarea persoanei vătămate ZM la secţia chirurgie generală în perioada 22.05.2015-29.05.2015, anexânD D econtul aferent, (filele 29-34 dosar instanţă).

S-a dispus efectuarea unui referat de evaluare  psihosocială a inculpatului, de către Serviciul de Probaţiune Olt, ce a fost ataşat la dosar (filele 121-123 dosar instanţă), au fost solicitate fişele de cazier  judiciar  a persoanelor vătămate  ZM şi DDI (filele103-118 dosar instanţă), precum şi  relaţii de la Poliţia oraşului Corabia, în sensul înaintării oricăror altor înscrisuri ce ar fi fost întocmite de organele de poliţie, în urma sesizării telefonice la numărul de urgenţă 112, altele decât  cele care se regăsesc în dosarul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, (filele 132-138 dosar instanţă).

În  circumstanţiere, inculpatul CI a  depus o „caracterizare”  emisă de SC C SRL C, (fila131 dosar instanţă).

Din oficiu şi având în vedere aspectele contradictorii existente în cuprinsul depoziţiilor martorilor audiaţi pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, pentru lămurirea situaţiei de fapt şi aflarea adevărului, instanţa a dispus reaudierea martorilor C I şi C L, (filele 159-162 dosar instanţă).

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală,  precum şi probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti  şi apreciindu-le, în ansamblu  şi în urma evaluării tuturor, conform art. 103 alin. 1 C.p.p.,  instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 21.05.2015, persoanele  vătămate ZM şi DDI s-au deplasat în localul administrat de către numitul AM, situat  în oraşul Corabia, unde s-au întâlnit cu numiţii B  D F şi PE, „ cu toţii consumând băuturi alcoolice”,  local în care au rămas până în jurul orelor  23.00. (declarații martori PE, BDF, filele 52, 57- dosar urmărire penală).

 În jurul acestei  ore, au plecat cu autoturismul condus de persoana vătămată ZM spre cartierul Tudor Vladimirescu, cu intenția de a-l conduce la  locuinţa sa, pe martorul  PE.

Persoana vătămată a oprit autoturismul în faţa localului administrat de numitul SM, închis la acea oră, acolo  unde,  se aflau inculpatul CI şi martorii DI, NS şi MI, care consumau bere, din autoturism  coborând  persoanele vătămate şi martorul PE.

În momentul în care din autoturism a coborât şi martorul BDF, geamul de la portiera stângă spate s-a spart şi pentru că, în apropierea autoturismului se afla inculpatul CI, cele două persoane vătămate i-au reproşat spargerea geamului şi i-au solicitat achitarea contravalorii acestuia. Mai mult decât atât, persoana vătămată DDI l-a agresat pe inculpat „lovindu-l cu palmele peste faţă, trăgându-l de tricou pentru a-l determina să achite această pagubă”, (declaraţii martori DI P - fila 92 dosar instanţă, MI V - fila 124-125 dosar instanţă, MIG - fila 126 dosar instanţă).

 În aceeaşi împrejurare şi în scopul arătat anterior, persoana vătămată DDI „ a încercat să-l introducă pe I în portbagajul maşinii pentru a-l duce la Corabia, l-a lovit peste faţă şi când l-a prins pentru a-l băga în maşina a intervenit D”, ( declaraţia martorului NS – fila 65 dosar urmărire penală).

Pentru a  stopa  agresiunile exercitate asupra inculpatului, martorii MI V, MI şi D P  au intervenit  şi  au solicitat persoanei vătămate DDI să nu-l mai lovească, iar inculpatului să plece acasă, tocmai pentru  evitarea amplificării conflictului.

De teama persoanelor vătămate şi având în vedere solicitarea expresă a  martorilor,  inculpatul CI  s-a  îndepărtat în fugă, îndreptându-se  spre locuinţa părinţilor săi, situată în apropierea localului.

După plecarea inculpatului aceleaşi patru persoane, respectiv persoanele vătămate ZM şi  DDI însoţite de martorii BDF şi PE, la inițiativa persoanei vătămate ZM, au hotărât să se deplaseze la domiciliul inculpatului  pentru a solicita acestuia şi famIi sale achitarea contravalorii geamului spart.

 Aşa cum rezultă din depozițiile martorilor DI P şi NS (filele 62-66 dosar urmărire penală) cei patru au solicitat  celor prezenţi date despre domiciliul inculpatului şi „ pentru că nu le-au spus, l-au sunat pe ON”.

Astfel, martorul PE l-a contactat telefonic pe martorul OI, comunicându-i că se află la barul numitului SM împreună cu persoanele vătămate, iar „CI le-a spart geamul la maşină” şi  aşa cum susţine martorul OI (declarație 23.05.2015 dosar urmărire penală – fila 49) „pentru a nu veni la mine acasă, fiind târziu, iar copii dormeau, am mers la locul unde se aflau”.

Cu această ocazie, martorul a constatat „ că ZM şi DD, precum şi PE se cunoşteau că se află sub influenţa băuturilor alcoolice”, primul dintre aceștia întrebându-l unde locuieşte inculpatul, context în care le-a explicat („cu toate că PE locuieşte lângă acesta”.)

După obţinerea acestei informaţii, persoana vătămată ZM, deși consumase băuturi alcoolice, s-a urcat  din nou la volanul autoturismului Peugeot cu numărul de înmatriculare (evidențiat în planşele foto de la filele 80-81 dosar urmărire penală) şi împreună cu persoana vătămată DDI şi martorii BDF şi PE s-au deplasat la locuinţa inculpatului.

 După ce au coborât din maşină, cele două persoane vătămate au strigat la poarta locuinţei, după care au pătruns în curtea imobilului inculpatului, ţipând şi aplicând lovituri în uşile de acces în locuinţă, context în care, din locuinţă a ieşit tatăl inculpatului, martorul C I, care le-a  cerut în mod expres să părăsească imobilul solicitându-le să se adreseze organelor judiciare pentru recuperarea prejudiciului pe care l-ar fi cauzat fiul său prin spargerea geamului  de la autoturism. Cele două persoane vătămate nu au dat curs acestei solicitări şi mai mult decât atât persoana vătămată DDI zis M, l-a agresat pe martor în propriul domiciliu, doborându-l la pământ, acesta fiind momentul în care din locuință a ieșit şi  martora C L, soţia acestuia şi  mama inculpatului, care a intervenit - agresând persoana vătămată - dar şi inculpatul CI, care, constatând prezenţa persoanelor vătămate în curtea locuinței, dar şi agresIarea tatălui său, „pentru a-i lua apărarea” s-a înarmat cu un cuţit pe care l-a luat din solarul din apropiere, aplicând  câte o lovitură celor două persoane vătămate.

 După exercitarea acestor agresiuni, persoanele  vătămate au ieșit în fugă din curtea locuinței inculpatului,”acuzand dureri ca şi când ar fi fost loviţi, unul dintre aceştia având mâna la cap iar celălalt în zona abdomenului” (declaraţie martor OI, fila 53 -54 dosar instanţă) urmate fiind detatăl inculpatului, martorul C I şi s-au  deplasat  la  autoturismul staţIat în apropiere, acolo unde se afla martorul BDF, urcându-se în autoturism şi  părăsind locul faptei, fără ca la poarta locuinţei inculpatului conflictul să mai continue.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, cu referire la declaraţiile părţilor şi ale martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti precum şi aspectele contradictorii evidenţiate de declaraţiile persoanelor vătămate şi ale celor doi martori, care le-au însoţit permanent în seara respectivă.

În acest sens, în procesul de evaluare şi analiză  a mijloacelor de probă, instanţa a avut în vedere împrejurarea că, atât persoanele vătămate, cât şi inculpatul, dar şi martorii conceptați în rechizitoriu, au dat mai multe declaraţii, fiind audiaţi atât de către  organele  de poliţie (declaraţii olografe, date la scurt timp după momentul derulării  incidentului) cât şi de către procuror, dar şi în mod nemijlocit de către instanţă.

Instanţa a constatat astfel că  persoanele vătămate şi martorii din acte au retractat în faţa procurorului declaraţiile date iniţial la organele de poliţie, existând vădite contradicţii, în ceea ce priveşte  aspecte esenţiale ale cauzei, dar şi că  depoziţiile date pe parcursul cercetării judecătoreşti sunt  mai apropiate de conţinutul declaraţiilor date iniţial, în faţa  organelor de poliţie.

Ţinând seama de aceste constatări, în ceea ce priveşte  situaţia de fapt expusă în actul de sesizare,  se reţine că două din elementele esenţiale,  ce au fundamentat acuzaţia reţinută în sarcina inculpatului, sunt infirmate de cercetarea judecătorească efectuată cu respectarea tuturor garanţiilor de procedură, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate. Pe cale de consecinţă  actul de sesizare se constată a fi defectuos,  atunci când reţine  următoarele:„ în momentul în care partea vătămata ZM a oprit autoturismul, i-a fost spart geamul de la portiera stângă spate şi pentru că, în apropierea acestuia se afla CI, cele două părţi vătămate i-au reproşat spargerea geamului şi i-au solicitat achitarea contravalorii acestuia” .

 Şi aceasta, deoarece,  deşi sub aspectul infracţiunii de „distrugere” prev. de art. 253 alin. 1 C.p. s-a dispus clasarea „întrucât lipseşte plângerea prealabilă”, organul de urmărire penală  nu a stabilit  cu certitudine dacă inculpatul a spart geamul autoturismului persoanei vătămate ZM, însăşi modalitatea în care se descrie în rechizitoriu acest fapt, fiind una echivocă şi impersonală . ( „ i-a fost spart geamul de la portiera stânga spate”).

 Existenţa unei cauze ce a împiedicat exercitarea acţiunii penale (lipsa plângerii prealabile) nu ar fi trebuit să împiedice organul de urmărire penală să stabilească cu certitudine  dacă inculpatul a spart sau nu geamul autoturismului, în condițiile în care pe de o parte, acesta este elementul de fapt declanşator al incidentului din  seara respectivă, iar pe de alta parte, actul  de sesizare a reţinut „ faptul că  cele două părţi  vătămate au pătruns în curtea locuinţei famIi C pentru a discuta cu aceştia pe tema achitării contravalorii geamului spart”, pătrunderea persoanelor vătămate în domiciliul inculpatului fiind aşadar  „ determinată” de necesitatea despăgubirii acestora ca urmare a distrugerii provocate de inculpat.

Chiar dacă urmărirea penală nu a lămurit acest fapt, probatoriul administrat de instanţă a relevat cu certitudine însă, că nu inculpatul a spart geamul autoturismului, apărare pe care inculpatul a invocat-o atât în faţa persoanelor vătămate în seara zilei de 21.05.2015, cât şi ulterior în fata organelor judiciare.

 În acest sens, relevante sunt chiar depoziţiile  persoanelor vătămate ZM („nu știu cum s-a spart geamul, i-am întrebat pe cei din spate cine a spart geamul, dar nimeni nu a știut cine a spart geamul, am dedus că inculpatul, pentru că nu mai era acolo – declarație instanța – fila 41”), DDI ( „ în timp ce stăteam de vorbă, am auzit un zgomot de geam spart şi am văzut o persoană depărtându-se în fugă, eu nu am văzut nicio persoană să spargă geamul, nu l-am văzut pe inculpat să dea cu piatra – declarație instanță fila 43”), dar şi ale martorilor  BDF („ în timp ce mă pregăteam să cobor şi eu – din maşină - s-a spart geamul din stânga spate, nu știu cine a spart acest geam, nu l-am văzut pe inculpat sa spargă geamul - declarație – fila 55 dosar instanţă”), PE („fac precizarea că eu am stat pe bancheta din spate dreapta şi în momentul în care s-a oprit maşina s-a spart geamul din partea stânga spate, am fost uimiţi şi aproximativ jumătate de minut nu am reacțIat, l-am auzit pe inculpat afirmând că nu a spart geamul, eu nu am văzut ca inculpatul să fi spart geamul maşinii în acea seară, nu știu cine a spart acel geam, însă în acel moment eu nu l-am bănuit pe inculpat ca fiind autorul spargerii geamului, însă la acest moment când mă audiază instanţa îl bănuiesc, deși nu am nici un element în plus faţă de data respectivă – declarație instanță – fila 57”),  DI P („ am observat  că în momentul în care pasagerul din spate stânga al autoturismului a încercat să lase geamul în jos, ori să coboare din mașină, s-a auzit trosnind geamul şi apoi s-a spart, lucru pe care l-am observat în moD D irect,  în acel moment, inculpatul se afla în grupul nostru la o distanţă de aproximativ 2-3 m de mașină,  inculpatul  nu a spart acel geam, atât eu cât şi inculpatul şi MI am încercat să explicăm părților vătămate că nu inculpatul a spart geamul pentru că nu avea cum să-l spargă, nefiind prezent lângă mașină – declarație instanță – fila 91-92”), MI V („ nu știu cum s-a spart acel geam, lângă geam nu era nici o persoană în acel moment, precizez că în acel moment inculpatul era în grupul nostru şi a privit spre acel geam , personal le-am spus că nu inculpatul a spart geamul pentru ca era în grupul nostru, însă aceștia au continuat să-l acuze pe inculpat – declarație – fila 94 dosar instanţă”), MIG („în momentul în care de pe bancheta din spate a coborât una din aceste persoane, am auzit un zgomot de geam spart, fapt pentru care am privit în acea direcție şi am văzut cum a căzut geamul jos, precizez că în acest moment, grupul în care mă aflam eu, ca şi inculpatul, şi ceilalți, se găsea la  3-4 m, noi ne aflam lângă gardul barului, iar mașina stațIase în stradă lângă gardul barului” - fila 124 dosar instanță).

 De altfel, acesta este şi motivul pentru care  persoana vătămată ZM nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere „considerând că nu mai contează un geam” ( declarație fila 42 – dosar instanţă) şi mai mult decât atât, nu  a înţeles să se constituie parte civilă în această cauză.

În  condițiile  în care inculpatul nu a adus prejudicii persoanei vătămate ZM şi  incidentul  a fost generat, dezvoltat şi amplificat de  cele două persoane  vătămate şi  martorii PE şi BDF  care l-au agresat verbal şi fizic sub pretextul distrugerii geamului, persoana vătămată DDI afirmând că „va intra  în casă peste el şi îi va lua nepotul pe care i-l va da înapoi după ce va primi banii pentru geam „ ( declarație martor DI P – fila 91 dosar instanţă), inculpatul aflat într-o puternică stare de temere, a fugit la domiciliul său.

 Aşa cum s-a arătat anterior, cele două persoane vătămate (care  în mod repetat consumaseră  băuturilor alcoolice), însoțite şi încurajate de prezenţa  permanentă  a martorilor  BDF şi PE F au continuat starea de conflict,  deplasându-se la locuința inculpatului cu intenţia vădită şi declarată de a-l determina să le achite paguba,  excluzând orice posibilitate de refuz, câtă vreme  la momentul la care, în faţa localului, atunci  inculpatul afirmase că nu a spart geamul, aceştia l-au  agresat verbal şi fizic, agresiunile  încetând ca urmare a intervenţiilor persoanelor prezente şi părăsirii locaţiei de către inculpat.Analizând  depoziţiile celor două  persoane vătămate, instanţa reţine că acestea au recunoscut, cel mult, existenţa unei discuţii contradictorii cu inculpatul în faţa localului negând cu desăvârşire exercitarea vreunei agresiuni fizice asupra acestuia .Or,aşa cum s-a demonstrat în paragrafele anterioare ale prezentei hotărâri, agresarea fizică a inculpatului în faţa localului sub pretextul arătat, este o certitudine, toţi martorii din acte ( cu excepţia celor doi direct implicaţi, PE şi B  D F)  confirmând acest aspect, în timp ce  pătrunderea fără drept, în timpul nopţii  în curtea locuinţei inculpatului este reţinută chiar de la urmărirea penală, în expunerea situaţiei de fapt din rechizitoriul, fiinD D eci probată şi certă această împrejurare.

 Astfel,  cu ocazia audierii la data de 24.05.2015 (la două zile după incident), persoana vătămată ZM a susținut că  în seara incidentului se află la barul de pe strada C cu „prietenii” săi, DD, B Dşi PE, iar la un moment dat, au plecat spre cartierul Tudor Vladimirescu pentru a-l conduce acasă pe P, însă pe drum  a oprit la barul din centrul satului şi la un moment dat  „în timp ce stăteau de vorbă şi consumau bere, au auzit o pocnitură şi a constatat ca geamul de la portiera din spate stânga s-a spart, el şi prietenii săi bănuind un băiat  dintre cei care se aflau în faţa barului”.

 Împreună cu prietenii săi a făcut deplasarea la locuința inculpatului, unde  „ am coborât toţi patru şi am intrat în curtea locuinței, am bătut în ferestre, cu scopul de  a ieşi C afară să ne plătească geamul”, în continuare arătând ca „au ieșit la poartă, întrucât nu a ieşit nimeni din casă”, acesta fiind momentul în care inculpatul şi  părinții  acestuia au ieşit din casă, având loc o altercaţie: „ şi ne-am lovit reciproc, faptele de agresiune Pcându-se atât în curtea famIi C, cât şi pe stradă, la poarta locuinței acesteia”. Mai arată persoana vătămată, că la un moment dat au plecat  urcându-se în mașină „ şi atunci a observat ca a fost înjunghiat în zona abdominală”. ( declarație  fila 21 dosar urmărire penală).

 Fiind audiat la procuror, persoana vătămată îşi nuanțează depoziția, arătând că după ce au coborât din autoturism,  el şi persoana vătămată DDI „ au intrat câțiva pași în curtea  locuinței famIi C”, moment în care, au apărut părinţii inculpatului, cărora a încercat să le explice motivul prezenţei sale acolo (achitarea contravalorii geamului de la mașină, spart de către fiul acestora), aceștia refuzând orice formă de dialog, mai mult decât atât, lovindu-i cu ciomegele „fără însă a riposta”, împrejurare în care a ieșit din casă inculpatul, incidentul continuându-se şi la poarta locuinței „fără a realiza la momentul respectiv, faptul ca a fost înjunghiat în zona abdominală de către CI”.( fila 20 – dosar urmărire penală).

 Depoziția dată în faţa instanței are cu totul alt conținut, persoana vătămată arătând ca nu menţine declarațiile date în cursul urmăririi penale, „ pentru că nu a intrat în curtea inculpatului”,  susținând că, la un moment dat s-a spart geamul autoturismului, însă nu știe cum s-a spart acest geam, că  i-a reproșat inculpatului acest fapt şi „nu știe ce s-a întâmplat în continuare, pentru ca s-a dus la mașina”.

 A negat că l-ar fi agresat pe inculpat „ şi la inițiativa sa au hotărât sa meargă acasă la inculpat pentru a discuita cu părinţii săi, OI oferindu-se să-i conducă la adresa inculpatului” . În continuare a arătat că el şi D s-au sprijinit de poartă, care „s-a deschis, că nu a intrat în curte nici măcar un pas”, fiind agresat la poarta locuinței inculpatului de către inculpat şi părinții acestuia.Or, faţă de modalitatea total diferită în care această persoană vătămată a înţeles să relateze, în cuprinsul celor trei declaraţii , aceiaşi situaţie de fapt , denaturând în mod vizibil adevărul, cu scopul diminuării gradului său de culpă în producerea incidentului, instanţa va privi cu maximă circumspecţie, aspectelor relatate dându-le eficienţă probatorie numai în măsura în care se coroborează cu alte elemente de fapt relevate de celelalte  mijloace de probă.

 Aceeaşi inconstanţă în ceea ce priveşte aspectele relatate, reţine instanţa şi cu privire la declaraţiile  persoanei vătămate DDI, relevante fiinD D ouă aspecte: la organele de politie persoana vătămată a arătat că în faţa barului a observat un tânăr care, fără motiv a spart geamul maşinii, iar în momentul în care s-au deplasat la locuinţa inculpatului „ toți trei au intrat în curte un metru” chiar pentru a-l scoate pe ZM afară (ajutat de B a reușit să-l scoată pe Z din curte), în timp ce la instanţă a arătat că nu a văzut nicio persoană care să spargă geamul autoturismului şi că  nu a intrat în curtea locuinței inculpatului: „nici eu, nici Z  nu am intrat în curtea inculpatului în acea seara, nici ceilalți doi, P şi B”.

Pe cale de consecinţă  instanţa va înlătura aceste depoziţii, în contextul în care probatoriul administrat în cauză confirmă o altă situație de fapt, respectiv,  că inculpatul nu a spart geamul autoturismului în acea seară, că fost agresat în mod repetat de cele două persoane vătămate în fata barului, în prezenţa mai multor persoane, agresiunea încetând ca urmare a intervenţiei celor prezenţi şi părăsirii locaţiei de către inculpat care de teama agresorilor s-a refugiat în propriul domiciliu, că persoanele vătămate însoțite de cei doi martori implicați în mod nemijlocit în incident (prin simpla prezenţa, numărul acestora şi modul în care s-au manifestat determinând o profundă stare de teamă inculpatului) s-au deplasat la locuința inculpatului şi au pătruns în curtea  imobilului acestuia, în mod injust până  lângă imobilul  în care se aflau inculpatul şi părinții săi.

 Aceste elemente de  fapt sunt reținute de instanță în raport cu depozițiile martorilor DI P (… „apoi s-au auzit lovituri în uși şi ulterior țipete, în curtea famIi C”  - fila 63 dup),  NS („am auzit lovituri în uși, țipete „– fila 66 dosar urmărire penală) MI – V(„..am auzit gălăgie în curtea locuinţei lui CI, care se învecinează în partea  de est cu strada pe care  stau eu, chiar în dreptul casei lui C. Se auzeau înjurături din partea acelor tineri cu maşina precum şi lovituri în ferestre”) care se coroborează cu constatările procesului verbal de cercetare la faţa locului, încheiat la data de 22.05.2015, înscris  semnat de martorul BDF( fila 13 dosar urmărire penala).

Din observarea acestuia se constată astfel că, în cuprinsul său  sunt redate susținerile martorului C I, cu ocazia deplasării la faţa locului a organului de poliţie, în ziua de 22.05.2015,  care a indicat atât locul până unde au pătruns agresorii în curtea locuinței sale „conducându-ne până în dreptul ferestrei situate în extremitatea estică a locuinței sale,  la 20 m de uşa de acces în curtea locuinţei”, cât şi locul „ unde a fost agresat în interiorul curţii sale, la o distanţă de aproximativ, 8 m faţă de ușa de acces”.

 Aşa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal, aceste relatări au fost consemnate de organul de poliţie în prezenta martorului BDF care, în aceiaşi împrejurare a condus organul de poliţie „ pe strada principală din satul Tudor Vladimirescu în faţa barului A. F S, indicând că acesta ar fi fost locul unde, între fiul persoanei vătămate, CI şi agresori ar fi avut loc o altercaţie în urma spargerii unui geam de la portiera autoturismului, persoane care mai apoi au violat domiciliul famIi C”

 Reținând aşadar, că martorul BDF a  confirmat  susţinerile martorului C I, consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului, prin semnarea acestui mijloc de probă, instanța constată existenţa unor vădite contradicții în depozițiile aceluiași martor, care audiat fiind, chiar în faţa instanţei a arătat că nu a văzut foarte bine incidentul pentru că era întuneric, mai ales că „ nu a coborât din maşină imediat ce au ajuns la locuinţa inculpatului, ci numai părțile vătămate şi PE „.

 Astfel, martorul a arătat că, cele două părți vătămate au strigat la poarta inculpatului şi pentru că nu a ieșit nimeni, „ una din cele două părți vătămate a bătut la poartă – cum se face la ţară – cu pumnul şi s-a deschis poarta”, acesta fiind momentul în care la poarta a ieșit inculpatul CI, „ după care s-au luat la bătaie”(fila 55 dosar instanţă).

Ulterior, pe parcursul audierii, la interpelarea instanței martorul a revenit recunoscând aspectele relatate anterior la organele de poliţie, ca fiind cele reale, respectiv împrejurarea că  cele două persoane vătămate „au deschis poarta şi au intrat în curtea locuinței inculpatului aproximativ 2 m, moment în care au apărut doi bătrâni care le-au cerut să iasă  din curte „ în tot acest timp aflându-se în maşină , astfel „ că nu știe dacă în curtea inculpatului a  avut loc  vreo agresiune, pentru ca era întuneric”.

 Deşi martorul încearcă  să acrediteze ideea susținută ulterior în faţa instanței de către persoanele vătămate, respectiv aceea că incidentul dintre părţi nu s-a consumat în  curtea locuinței inculpatului, ci în exteriorul acesteia,  această susţinere va fi înlăturată de instanță ca neveridică , în considerarea caracterului  oscilant al celor declarate de acesta referitoare la pătrunderea persoanelor vătămate în curtea inculpatului, al gradului de implicare şi participare la scandalul generat de persoanele vătămate în seara respectivă (împreună cu acesta şi martorul PE consumaseră băuturi alcoolice, de la început a însoţit persoanele vătămate, în acea seară fiind prezent în autoturismul persoanei vătămate  ZM , context în care în mod indirect a adus acuze inculpatului referitoare la faptul ca ar fi spart gemul autoturismului,în condiţiile în care  martorul DI P  indicându-l  ca autor al spargerii geamului, el fiind cel care a ocupat  locul din spate stânga  al  autoturismului - fila 91 dosar instanţă -  ) şi al aspectele reținute în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului, pe care le-a confirmat prin semnătura pe acel înscris.

 Aceeaşi lipsă de obiectivitate  cu privire la aspectele declarate, va retine instanța în ceea ce privește depoziţia martorului PE, având în vedere prezenţa sa alături de persoanele vătămate în cele două localuri în seara respectivă, însoțirea acestora la domiciliul inculpatului,  acuzaţiile nefondate aduse acestuia în ceea ce privește spargerea geamului, ca şi caracterul vădit contradictoriu al elementelor esenţiale ce se regăsesc în declaraţiile  sale.

Astfel, constată instanţa că, audiat fiind decătre organele de poliţie la data de 23.05.2015, martorul recunoaşte că, inițial a consumat băuturi alcoolice cu cele două persoane vătămate şi B Dîn barul numitului AM din Corabia, împreună cu care au mers „la  barul lui S  pentru a mai consuma câte o bere”, iar în momentul în care a oprit autoturismul  „CI a spart geamul de la portiera stângă spate a autoturismului şi a fugit”, ulterior deplasându-se la locuința inculpatului, unde „ZM şi D D  a coborât din autoturism şi a intrat în curtea lui CI, strigând la acesta să  iasă afara”.

Martorul a arătat în continuare  că „în timp ce se afla în stradă, a auzit scandal şi țipete în curtea lui C I” şi mergând până în faţa porții de acces în curte „ a văzut pe ZM şi D D  că se îmbrânceau cu CI şi tatăl acestuia, C  I”, dar şi că fiind întuneric nu a observat ca vreunul să aibă asupra lor cuțite sau obiecte tăietoare, „scoțându-i afară din curte, pe ZM şi D D şi i-a dus la autoturism unde era şi B D , cei trei plecând cu autoturismul către oraş”.

 Audiat fiind la procuror, martorul a nuanţat în declaraţia sa, două aspecte referitoare la spargerea geamului de către inculpatul CI (în sensul că nu a mai văzut dacă inculpatul a spart acest geam) şi la împrejurarea că incidentul s-a derulat la poarta locuinţei vecinilor săi, deoarece persoanele vătămate au strigat la poartă, ocazie cu care a ieşit inculpatul şi părinţii acestuia „care au purtat o discuţie circa 10-15 minute” şi pentru a preîntâmpina un eventual scandal „am mers la poarta vecinului meu şi i-am luat pur şi simplu pe ZM şi DD, cărora le-a sugerat să meargă la autoturism, însă aceștia au refuzat, moment în care nu mai știe ce s-a întâmplat, deoarece a mers la domiciliul său”.

În fata instanței, martorul a arătat că nu a văzut ca inculpatul să fi spart geamul mașinii, dar şi că, după ce s-au deplasat la locuinţa inculpatului şi persoanele vătămate au strigat la poarta locuinţei, din curtea inculpatului au ieșit părinţii acestuia şi inculpatul, „între părți având loc discuţii despre geam”, susținând că nu a făcut declarații în sensul celor consemnate de organul de politie, deși i-a fost citită declarația înainte de a o semna. Evident că aceste depoziții sunt contradictorii şi relevă gradul de subiectivism al martorului cu privire la cele declarate, neputându-se înlătura declarația dată la organul de poliţie,  pe care a semnat-o după ce i-a fost citită, în lipsa unui motiv justificat.

Aceste depoziţiile sunt contrazise de susţinerile martorilor OI,  DI P, MI V şi NS  în ceea ce privește  afirmaţia acestuia (dată în faţa instanţei), referitoare la împrejurarea că persoanele vătămate „nu ar fi făcut altceva care să îl sperie pe inculpat” la momentul la care i-au reproșat că a spart geamul, în condițiile în care exercitarea de violente fizice şi verbale asupra  inculpatului de către cele două persoane vătămate, pentru acest motiv, rezultă din depoziţia inculpatului care se coroborează în totalitate cu  depoziţiile martorilor amintiți, ce confirmă susţinerea inculpatului.

Faţă de  toate aceste constatări, instanța va înlătura din ansamblul probator depozițiile martorilor BDF şi PE, sub aspectul elementelor contradictorii, pe care le conțin astfel cum sunt mai sus relevate, dând eficienţă probatorie  depoziţiilor acestora numai în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, administrate în cauză.În  ceea ce priveşte apărarea inculpatului, aşa cum a fost în mod constant susţinută (în toate declaraţiile date în faţa organelor judiciare ) se reţine că, în ceea ce priveşte incidentul consumat în domiciliul inculpatului, aceasta este confirmată  în totalitate de depozițiile martorilor C I şi C L, care  deși ar putea fi prezumate ca fiind nesincere (martorii fiind părinții inculpatului) au relevat constant pe parcursul procesului aceleași elemente de fapt şi parţial, în conformitate aspectele percepute în mod nemijlocit , de către  depoziţiile martorilor MI V, OI, D P şi NS persoane neimplicate în conflict, în ceea ce priveşte incidentul derulat în faţa localului, dar şi în domiciliul inculpatului, la momentul final al acestuia. 

 Astfel, cei doi martori au susținut că în seara incidentului se aflau în  locuință, iar în momentul în care au auzit strigate în curtea imobilului au ieșit din casă, mai întâi martorul C I şi apoi martora C L, primul dintre aceștia fiind agresIat de persoana vătămată D D Iuț, recunoscut şi identificat de aceștia ca fiind persoana cu multiple tatuaje pe braţ.

 Împrejurarea că cei doi au suferit leziuni în incidentul consumat în seara de 21 spre 22.05.2015 este reală, fiinD D ovedită cu procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 22.05.2015 (fila 12 dup) dar şi cu  imaginile evidențiate de planșele foto de la filele 86-87 dosar urmărire penală.

Aceste depoziţii confirmă în totalitate apărarea inculpatului care a susținut că deși a agresat persoanele vătămate cu un cuţit, pe care l-a şi predat la data de 24.05.2015 organelor de politie (fila 17 dup) a procedat în acest mod, constrâns fiind desituația  generată de pătrunderea fără drept pe timpul nopții şi prin violenţă, în domiciliul său, a celor două persoane vătămate, care consumaseră băuturi alcoolice şi care anterior îl agresaseră fără motiv, cel puţin  una dintre acestea  aplicând lovituri tatălui său, martorul - C I - nefiind veridică situaţia de fapt susținută de persoanele vătămate, susţinere reținută  şi în actul de sesizare,  în sensul că incidentul s-ar fi derulat „la poarta famIi C.”(fila 3 rechizitoriu)

 Deși în susținerea acestei aprecieri, organul de urmărire penală invocă ca element determinant, pe lângă depozițiile martorilor (fără a fi nominalizați), existenţa unor pete de sânge la poarta locuinței inculpatului, evidențiate în planșele foto de la fila 84-85 dosar urmărire penală, instanța reţine că această localizare a petelor de sânge  se datorează  traseului persoanelor vătămate, care au ieșit din curtea inculpatului în fuga , după ce fuseseră agresate de inculpat şi s-au îndreptat spre autoturismul staţIat în apropiere, în care se afla martorul B I  D .

Un alt element probator ce pledează pentru  consumarea incidentului în această modalitate este împrejurarea că  susținerea inculpatului , potrivit căreia „în  timp ce aceste persoane se aflau în curtea sa a apelat 112” este reală,  fiind confirmată  de relațiile comunicate la data de 09.02.2017 cu adresa  nr.X/POC/BA de către Poliţia orașului Corabia, din care rezultă că „ la data de 22.05.2015. ora 01,00 Poliţia oraşului Corabia  a fost sesizată prin S.N.U.A.U. 112, de către CI, din Corabia, sat Tudor Vladimirescu, cu privire la faptul că persoane necunoscute au provocat scandal în locuinţa sa şi l-au agreat”.(fila 132 dosar instanţă).

 Se constată aşadar că apărarea inculpatului a fost constantă încă din faza de urmărire penală, arătând că a  intervenit  în favoarea tatălui său, în timp ce era lovit  de  persoana vătămată DDI în curtea locuinţei sale, cu un cuţit aplicând câte o singura lovitură celor două persoane vătămate, motiv pentru care au părăsit curtea locuinţei, moment în care a intrat în casă şi a sunat la poliţie, fără  ca incidentul să fi continuat  la poarta locuinţei sale.Deşi în declaraţia iniţială, dată la procuror inculpatul a susţinut că în curtea locuinţei sale au pătruns atât cele două persoane vătămate cât şi martorul PE, care nu a lovit pe nimeni ,”ci stătea  doar în curte şi privea” în faţa instanţei  a arătat că a observat două persoane , cu siguranţa una fiinD D DI, aceste contradicţii datorându-se  capacităţilor  sale de percepţie şi gradului  de educaţie  extrem de reduse . Astfel,  în cuprinsul raportului de evaluare întocmit de Serviciul  de Probaţiune Olt cu ocazia evaluării inculpatului s-a reţinut: :nivel scăzut de instrucţie, absolvinD D oar trei clase primare , fiind o persoană „liniştită” dar cu oarecare probleme de raţIament  „pe parcursul interviului comportamentul inculpatului fiind unul conformist şi defensiv, foarte atent să nu încalce reguli, supus, având o stare de teamă accentuată şi de agitaţie „De-altfel cu privire la acest aspect (al pătrunderii persoanelor vătămate în curtea locuinţei inculpatului) întregul material probator confirmă că în seara incidentului în domiciliul inculpatului au intrat fără drept  cele două persoane vătămate, chiar şi martorii PE  şi B I  D susţinând aceste aspecte, atât la organele de poliţie cât şi în faţa instanţei.

În ceea ce priveşte  inexistenţei unui incident la poarta locuinţei inculpatului, această concluzie  este susţinută pe lângă depozițiile martorilor C I şi C L, care au observat în moD D irect această parte a incidentului  şi de depoziţiile martorilor OI şi DI P.

 Astfel, martorul OI audiat fiind decătre instanță, a relatat că  „ în momentul în care  eu am ajuns la locuința inculpatului, i-am văzut pe ZM şi D D ieșind din curtea inculpatului, acuzand dureri, ca şi când ar fi fost loviți, unul dintre aceștia având mâna la cap, iar celalalt în zona abdomenului; aceștia s-au urcat în mașină şi au plecat, eu nu am mai apucat să stau de  vorbă cu aceștia…. Imediat în urma părților vătămate, din curtea inculpatului a ieșit tatăl acestuia având în mână un lemn, iar eu am stat de  vorbă cu acesta, tatăl inculpatului afirmând că intraseră peste noi în curte…. Nu am văzut iesind din curtea inculpatului în acea seară decât cele două părți vătămate”.

În acelaşi sens, martorul DI P a relatat în faţa instanței că din poziția în care se afla a auzit „ cum țipau şi înjurau”, precum şi „ țipetele unei femei recunoscând pe mama inculpatului care striga lăsați-l în pace şi de asemenea, le cerea să iasă din curte” arătând: „precizez totuși că am văzut finalul incidentului în mod nemijlocit, observând când inculpatul a ieșit din curtea sa, având în mână un par, în faţa sa aflându-se trei persoane care au urcat în mașină”.

 Faţă de toate aceste mijloace de probă, instanţa reţine că în seara zilei de 21/ 22 mai 2015, în jurul orelor 1:00,  persoanele vătămate  ZM şi DDI, după ce în mod repetat consumaseră băuturi alcoolice, însoțite fiind demartorii B Fşi P I, pe motiv că inculpatul ar fi spart un geam al autoturismului ce aparținea persoanei vătămate  ZM, aspect nereal, l-au agresat verbal şi fizic în faţa barului administrat de  numitul SM, agresiune ce i-a provocat o puternică stare de temere, pe fondul căreia inculpatul s-a refugiat în locuința sa.

 În continuare, cei patru au făcut demersuri pentru a identifica domiciliul inculpatului (deși numitul P I era vecinul acestuia ), contactându-l pe martorul OI, care pentru a evita deplasarea acestora în domiciliul său (deoarece era târziu şi copiii săi dormeau), s-a deplasat la barul mai sus mențIat şi la solicitarea acestora, i-a condus la locuința inculpatului.

 După ce a stațIat autoturismul pe care îl conducea ( deși consumase băuturi alcoolice, conform propriilor susțineri) persoana vătămată ZM, împreună cu persoana vătămata DDI şi martorul P I, au coborât din autoturism, primii doi avansând spre poarta locuinței inculpatului, după care au pătruns fără drept şi  prin violentă (  prin „strigate şi țipete” )în interiorul curții, s-au apropiat de imobilul în care se afla inculpatul şi familia acestuia (părinții  săi şi un nepot în vârstă de 9 ani ) au bătut în geamurile locuinței, iar la vederea martorului C I, care a ieșit din locuinţă,  persoana vătămată DDI l-a agresat pe acesta doborându-l la pământ. În acest moment  din imobil şi-a făcut apariția martora C L şi inculpatul CI, care la vederea tatălui său, agresat în timp ce se afla la pământ, s-a înarmat  cu un cuțit, aflat în solarul din apropiere şi a intervenit în apărarea acestuia,  agresând la rândul său cele două persoane aflate fără drept în locuinţa sa , care au părăsit în fugă curtea locuinței, urcându-se în autoturismul stațIat în apropiere, în care se afla numitul B F.

 Agresiunea s-a consumat așadar,  numai în curtea locuinței inculpatului,  pe fondul violentelor exercitate de persoana vătămată DDI asupra tatălui  său în domiciliu, fără a mai continua la poarta locuinţei , deoarece persoanele vătămate s-au urcat în autoturism şi au părăsit locul faptei(susţinere inculpat, martorii C I, C L, DI, OI). De menţIat că martorul BDF „nu a văzut cum s-au agresat părţile pentru că era întuneric, însă părţile vătămate erau la pământ” ( deşi acestea nu au susţinut acest fapt) în timp ce potrivit declaraţiei martorului PE „persoanele vătămate nu au intrat în curtea inculpatului , toată cearta fiind la poartă” de acolo de unde le-a condus pe acestea la maşină, arătând că ” în momentul în care a plecat de la poarta inculpatului , acesta şi părinţii săi pe de o parte şi persoanele vătămate pe de alta se aflau în stradă discutand despre geam, certându-se, ţipând”.

ConcluzIând faţă de cele  mai sus expuse, instanța a înlăturat ca nefiind conforme adevărului depozițiile persoanelor vătămate, pentru considerentele anterior expuse, precum şi susținerile martorilor B Fşi PE, calificându-le ca fiind vădit subiective, reținând ca fiind relevante din perspectiva adevărului obiectiv depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, respectiv depozițiile martorilor OI şi DI P, care au observat nemijlocit momentul de final al incidentului consumat la locuința inculpatului, din care rezultă că la poarta locuinţei inculpatului nu s-a mai consumat vreun incident, şi  în plus ale martorilor M I V şi NS, relevante din perspectiva celor ce s-au Pcut în faţa localului, unde a fost generat incidentul.

 Faţă de această situație de fapt, instanţa constată că fapta inculpatului a fost comisă în stare de legitimă apărare, în varianta prev. de art. 19 alin. 3 C.p., starea de legitimă apărare fiind prezumată, subzistând ori de câte ori, pe lângă condițiile generale, referitoare la atac şi apărare, sunt îndeplinite şi cerințele speciale  ce vizează pătrunderea într-o locuința, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ţinând  de aceasta, acțiunea de pătrundere realizându-se fără drept, prin violenţă, viclenie, efracție sau alte asemenea modalităţi nelegale, ori în timpul nopţii.

 Astfel, legitima apărare ca şi cauză justificativă care înlătură caracterul penal al faptei, constă în apărarea realizată prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, pentru a împiedica un atac material, direct, imediat  şi injust, care pune în pericol persoana celui care se apără, a altuia, a drepturilor acestora, sau un interes general, dacă apărarea este proporțIala cu gravitatea atacului. (art. 19 alin. 2 C.p.)

 Legea penală instituie o prezumție relativă de legitimă apărare în cazul în care atacul constă în fapta unei persoane de a pătrunde ori de a încerca să pătrundă fără drept, prin violenţă, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, ori în timpul nopții, într-o locuință, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ținut de acestea , iar apărarea prezumată legitimă este comisă printr-o faptă  prevăzută de legea penală, pentru a respinge pătrunderea fără drept,fiind  necesară pentru înlăturarea atacului şi proporțIală cu gravitatea acestuia, organelor de urmărire penală revenindu-le sarcina de a proba neîndeplinirea acestor condiţii.

 Analizând aşadar, în mod prioritar condițiile generale ale cauzei justificative, instanța reţine că,  în seara incidentului persoanele vătămate au declanșat un atac material direct, imediat şi injust împotriva dreptului inculpatului la viaţă privată şi inviolabilitatea domiciliului, pătrunzând fără drept în curtea locuinţei sale – pătrunderea  este nelegitimă, chiar şi în condiţiile în care inculpatul ar fi distrus geamul autoturismului, fapt infirmat de probatoriu cauzei -  care s-a amplificat în momentul în care  asupra tatălui  inculpatului au fost exercitate agresiuni fizice de către „o persoană necunoscută , care avea tatuaj în partea abdominală” (declaraţie martor C I), fiind doborat la pământ, în condiţiile în care anterior aceleaşi persoane îl agresaseră şi  pe inculpat iar de teama acestora s-a refugiat  în propria locuință,  atac  de natură a pune în pericol persoana tatălui său, context în care, apărarea inculpatului materializată în agresarea cu un cuţit a persoanelor aflate fără drept în domiciliul său, a fost necesară pentru înlăturarea atacului, fiind îndreptată împotriva acestor persoane, în timp ce  una dintre acestea aplica lovituri tatălui său  şi totodată proporțIală cu gravitatea atacului.

 Şi aceasta, întrucât în ceea ce privește proporțIalitatea apărării cu atacul, în literatura de specialitate s-a apreciat că  nu se impune  să existe o  identitate între cele două manifestări ori o exactitate matematică şi nici măcar similitudine, ci o aproximativă proporțIalitate, susținându-se că, de regulă, cel care se apără folosește mijloacele pe care le are la îndemână pentru a înlătura agresiunea, respectând însă condiția proporțIalității ( G. A, Legitima apărare - cauze justificative, vol. I , pag. 186).

 Aşadar, legitima apărare implică ideea de reacţie necesară contra unui atac material, direct, imediat şi injust, reacţie care în înţelesul legii penale trebuie să se afle într-un raport de proporţIalitate aproximativă cu pericolul creat făptuitorului de agresiunea atacatorului.

 De asemenea, s-a statuat că întotdeauna trebuie sa se analizeze împrejurările concrete în care au acțIat atât agresorul cât şi cel care se apăra, modul de a percepe şi a acțIa, în cazul legitimei apărări neexistând condiția ca pericolul să nu  fi putut fi altfel înlăturat decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, însemnând așadar că cel care se apără ar putea beneficia de legitima apărare, chiar dacă a folosit mijloace mai periculoase, deşi ar fi putut  folosi şi alte mijloace, mai puțin periculoase pentru a înlătura agresiunea.

Or în cauza dedusă analizei şi având în vedere conflictul derulat în seara incidentului, în integralitatea sa, generat de atitudinea agresivă şi injustă a persoanelor vătămate, care l-au agresat pe inculpat fără motiv, în favoarea acestuia intervenind mai multe persoane, starea de temere cauzată inculpatului, care l-a determinat „să fugă la domiciliul său”, prezenţa persoanelor vătămate în domiciliul său manifestând aceeași atitudine agresivă, deoarece adresau strigăte şi ţipete, lovind geamurile locuinței, starea de  conflict  culminând cu agresIarea tatălui său, doborât la  pământ în propriul domiciliu, reacția inculpatului materializată în înarmarea cu un cuțit şi agresIarea celor două persoane vătămate în curtea locuinței sale, cu scopul de a - l  apăra pe tatăl său dar şi pe sine, si de a respinge atacul, în sensul întreruperii acţiunii de violenţă şi determinării agresorilor să părăsească domiciliul , se circumscrie unei apărări legitime, necesară pentru înlăturarea atacului şi  proporțIală cu gravitatea acestuia.

 Este evident că pătrunderea persoanelor vătămate în propriul domiciliu a amplificat starea de tulburare şi temere în care se afla inculpatul, datorată acelorași persoane, care, în aceiaşi seară, anterior,  fără motiv îl agresaseră, în condiţiile în care nu numai că nu au părăsit imobilul la cererea expresă a tatălui acestuia, ci au amplificat  atacul, doborându-l  la pământ şi lovindu-l pe martorul C I, această  stare de temere, prezentând relevanţă în ceea ce priveşte mijloacele folosite de inculpat pentru respingerea acestui atac, deoarece nu s-ar fi putut pretinde inculpatului să nu reacţIeze în momentul în care a constatat pătrunderea fără drept în locuinţa s,a a persoanelor vătămate.Instanța va  reţine așadar că inculpatul a săvârșit o faptă penală în stare de legitimă apărare, materialul probator administrat evidenţiind că în seara incidentului persoanele vătămate au pătruns fără drept în curtea locuinței acestuia,  pentru a purta o discuţie cu părinții inculpatului, în scopul achitării contravalorii geamului  de la autoturism, aspect reținut şi în actul de sesizare, cercetarea judecătorească efectuată în mod nemijlocit de către instanţă stabilind însă că, agresIarea acestora de către inculpat nu s-a consumat în afara perimetrului domiciliului şi după ce acestea ar fi părăsit de buna voie, la solicitarea tatălui inculpatului, ci în curtea locuinței acestuia, în scopul de a-l apăra pe tatăl  său care era căzut la pământ şi agresat de persoana  vătămată DDI,persoanele vătămate părăsind  domiciliul inculpatului, după ce au fost agresate de inculpat.

 Această situație de fapt  a fost susținută constant în toate declarațiile  sale de inculpatul CI şi confirmată de depozițiile martorilor C I si C L, părinții acestuia, dar şi de martorii OI, DI (care confirmă susținerea inculpatului referitoare la imprejurarea că cele două persoane vătămate au părăsit în fugă curtea locuinței inculpatului, acuzand dureri în zona abdomenului şi a capului, mergând la autoturismul aflat în apropiere, cu care au părăsit locul faptei, urmate fiind detatăl inculpatului) şi martorii NS şi MI V (cu referire la modul agresiv în care aceștia au intrat în curtea inculpatului țipând, adresând injurii şi lovind cu pumnii geamurile locuinței) dar şi de martorul P I, care în declaraţia  inițială data la organele de poliţie a recunoscut  reproşurile aduse  persoanelor vătămate deoarece  au pătruns fără drept în curtea inculpatului, „pe care le-a observat îmbrâncindu-se cu CI şi tatăl acestuia C I, el fiind cel care le-a scos afară din curte”.

Pe cale de consecinţă, instanţa, în baza art. 396 alin. 5  C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 C.p.p. şi art. 19 alin.3  C.p. va dispune achitarea inculpatului CI pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p., art. 189 alin.1 lit. f C.p. cu aplic. art. 75 alin.1 lit. a C.p. reţinând ca fapta acestuia astfel cum a fost descrisă anterior nu are caracter penal  fiind  justificată, comisă  în stare de legitimă apărare.

Se va lua act că persoanele  vătămate ZM şi DDI nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În ceea ce priveşte acţiunile civile promovate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi Spitalul Municipal Caracal, instanţa reține că potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr.72/2006 „ persoanele care prin faptele lor aduc  daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazIate de asistenţa medicală acordată” . Cu toate acestea, potrivit  art. 1360 C.Civ.  „nu datorează despăgubiri cel care, fiind în legitimă apărare a cauzat agresorului un prejudiciu” legitima apărare înlăturând aşadar  răspunderea civilă delictuală, întrucât acțiunea/ inacţiunea comisă  nu constituie fapta ilicită, motiv pentru care  urmează a  respinge ca neîntemeiate, acţiunile civile promovate.

În baza art. 275 C.p.p., cheltuielile judiciare în sumă de 1800 lei, din care 520 lei onorariu avocat oficiu în procedura de cameră preliminară şi judecată (conform delegaţiei  pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 703/18.05.2016), vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 396 alin. 5  C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 C.p.p. şi art. 19 alin.3  C.p.

Achită inculpatul CI, fiul lui I şi L, născut la data de 25.04.1983, în C, jud. Olt, cu acelaşi domiciliu, str. jud. Olt, CNP, pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p., art. 189 alin.1 lit. f C.p. cu aplic. art. 75 alin.1 lit. a C.p.

 Ia act că persoanele  vătămate ZM şi DDI nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Respinge acţiunile civile promovate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi Spitalul Municipal Caracal, ca neîntemeiate.

În baza art. 275 C.p.p., cheltuielile judiciare în sumă de 1800 lei, din care 520 lei onorariu avocat oficiu în procedura de cameră preliminară şi judecată (conform delegaţiei  pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 703/18.05.2016), rămân în sarcina statului.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Data publicarii pe portal:10.08.2017

Domenii speta

Spete similare