Procedura insolvenţei. Legea nr. 85/2014, art. 14, 15 Cod civil. Abuzul de majoritate.

Prin sentinţa nr. 82 din 14 februarie 2017, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondată excepţia lipsei de interes invocată de SC X., a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de acelaşi creditor intimat şi a respins, ca nefondată, contestaţia formulată împotriva procesului verbal al adunării creditorilor din 02.11.2016.

La pronunţarea soluţiei, prima instanţă a avut în vedere, referitor la excepția lipsei de interes că nu este întemeiată, întrucât folosul practic pe care l-ar avea nu numai contestatoarea, ci și ceilalți creditori, rezidă în valorificarea unor bunuri la un preț cât mai mare, astfel încât atacarea hotărârii adunării creditorilor din această perspectivă nu este lipsită de interes.

De asemenea, a reţinut că dreptul de vot reprezintă un instrument legal pus la dispoziția creditorilor în cadrul procedurii insolvenței prin intermediul căruia decid modalitatea concretă de derulare a procedurii în limitele stabilite de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2014, iar înlăturarea sau limitarea lui nu poate avea loc decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, nefiind posibilă extinderea sa dincolo de prevederea legală.

În aceste condiţii, a apreciat că nu este dat niciunul din cazurile expres prevăzute de lege de restrângere a dreptului unui creditor de a vota în cadrul adunării creditorilor, ceea ce urmăreşte în cauză fiind instituirea unui abuz de minoritate în desfășurarea prezentei proceduri. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – Administrația Județeană a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului, a arătat că pentru aprobarea ofertelor au votat creditorii SC A. S.R.L., SC B. S.R.L., SC C. S.R.L., SC D. S.R.L., SC E. S.R.L., SC F. S.R.L., creditori chirografari, G. SA, SC H. SA, SC I. SA, SC J. S.R.L creditori garantaţi, iar votul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a fost negativ, preţurile fiind inferioare valorilor de evaluare şi sub pragul minim al licitaţiilor în curs.

Mai arată că hotărârea adunării creditorilor a fost de aprobare a ofertelor  financiare ale S.C. X. S.R.L., în condiţiile în care creditorii SC. H. S.R.L. şi SC J. S.R.L. aveau în garanţie alte bunuri faţă de cele supuse discuţiei şi urmau să-şi încaseze creanţa cu prioritate din vânzarea acestor bunuri, creditoarea bugetară apreciind că votul acestora în şedinţa din 2.11.2016 a fost exercitat  prin abuz de drept, contrar dispoziţiilor art. 15 Cod civil.

Precizează faptul că ofertele financiare se referă nu numai la bunul supus garanţiei G. SA, pentru care s-a oferit un preţ de 75% din valoarea de evaluare, ci şi la bunurile libere de sarcini, din valorificarea cărora creditorii bugetari şi-ar putea recupera parte din creanţă.

Învederează că este înscrisă în tabelul creditorilor cu o creanţă bugetară în sumă de 14.729.452 lei, iar ofertele de cumpărare depuse de către SC X. SA pentru bunurile libere de sarcini reprezintă aproximativ 33%, respectiv 31% din preţul de evaluare, în condiţiile în care pentru vânzarea acestora se aflau în derulare şedinţele de licitaţie publică, cu preţuri de pornire de 100% din preţurile de evaluare.

Mai arată că modalitatea de vânzare aprobată de creditori în şedinţa din 17.02.2016 a fost licitaţie publică, nu a fost supusă aprobării creditorilor schimbarea modalităţii de valorificare, astfel încât aprobarea ofertelor SC X. SA contravine atât procedurii aprobate, cât şi dispoziţiilor art. 769 şi urm. din Codul de procedură civilă, iar vânzarea bunurilor libere de sarcini la preţuri sub 50% din preţul de evaluare prejudiciază în mod evident creditorii bugetari.

A concluzionat că în cauză este dat un abuz de majoritate prin votul creditorilor garantaţi, care nu au votat în interes propriu, nefiind afectaţi de decizia luată, dar determină luarea unei hotărâri contrare interesului  celorlalţi creditori.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei, admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii adunării creditorilor din 2.11.2016.

Apelul formulat de creditoare a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive: 

Motivul de nulitate invocat de către contestatoare se referă la abuzul de majoritate exercitat de către adunarea creditorilor în şedinţa adunării creditorilor din 2.11.2016.

Textele reclamate în materia abuzului invocat de către contestatoare sunt reprezentate de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Codul civil.

Astfel,  în art. 15 din Codul civil se arată că: „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.”, iar în art. 14 din Cod se prevede că: „(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.  (2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.”

Rezultă din cuprinsul acestor texte că orice persoană îşi poate exercita drepturile şi executa obligaţiile cu bună credinţă, în acord cu ordinea publică şi cu bunele moravuri, iar buna credinţă se prezumă până la proba contrară.

Specificul procedurii insolvenţei este dat de faptul că aceasta este reglementată prin dispoziţii legale speciale, scopul procedurii fiind instituirea unei proceduri colective şi concursuale pentru acoperirea pasivului debitorului. În această procedură fiecare creditor îşi urmăreşte propriul interes direct proporţional cu procentul votului ce se raportează la cuantumul creanţei sale. În aceste circumstanţe, votul exprimat în cadrul şedinţelor adunării creditorilor poate fi considerat abuziv doar atunci când se probează acte comisive sau omisive în dezacord cu ordinea publică sau bunele moravuri.

Însă, în cauza de faţă, contestatoarea nu a invocat şi probat astfel de acte, bazându-se pe o simplă presupunere, neputându-se accepta ideea unei prezumţii de rea credinţă.

Faţă de cele ce preced, cum în cauză nu s-au probat cele susţinute, în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare