Redeschiderea procesului penal. Condiţii.

Prin sentinţa penală nr. 86 din 03 martie 2017, Tribunalul Suceava a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A. cu privire la dosarul nr. 4818/86/2015 al Tribunalului Suceava în cadrul căruia a fost pronunţată sentinţa penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat persoana condamnată A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub numărul 4818/86/2015 numita A., în temeiul art. 466 pct. 3 Cod procedură penală a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate a cauzei cu numărul 4818/86/2015 a Tribunalului Suceava şi a solicitat în primă fază pronunţarea unei hotărâri de admitere în principiu, iar pe fondul cauzei a solicitat să se dispună reducerea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 din actualul Cod penal. În motivarea cererii persoana condamnată a arătat faptul că prin sentinţa penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la violenţă în familie. Totodată, a arătat faptul că imediat după condamnare, având un contract de muncă pentru o perioadă nedeterminată în Grecia a plecat la muncă. Când a plecat persoana condamnată a arătat faptul că a lăsat un domn avocat pe care l-a plătit să îi declare cale de atac ceea ce nu s-a întâmplat, apelul fiind declarat tardiv.

Prin sentinţa penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava s-a dispus:

„Condamnă pe inculpata A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de violenţă în familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 199 alin. (1) Cod penal, art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. e Cod penal şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, e şi f Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), conform art. 67 alin. (2) Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatei A. drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, e şi f Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii inculpatei, din 28.07.2015, ora 21,15 până la data de 29.07.2015, ora 21,15.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, obligă inculpata A. să se supună procedurii prelevării probelor biologice la introducerea în penitenciar în vederea reţinerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. (2) Cod procedură penală, respinge acţiunea civilă exercitată din oficiu de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava pentru persoana vătămată minoră B. ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 alin. (1), teza 1 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1), teza 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpată, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2748/18.09.2015 eliberată de Baroul Suceava, în cuantum de 520 lei (260 lei cameră preliminară + 260 lei fază judecată), precum şi cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu pentru persoana vătămată B., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2804/24.09.2015 eliberată de Baroul S., în cuantum de 195 lei, pentru faza de judecată, rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului S.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.”

Împotriva sentinţei penale nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava prin avocat ales a declarat apel inculpata A.

Prin decizia penală nr. 959 din data de 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţa penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava.

Analizând cererea de redeschidere a procesului penal raportat la dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod procedură penală, Tribunalul Suceava a apreciat că cererea este neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 469 alin. (1) Cod procedură penală instanţa, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466; b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal; c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.

Potrivit art. 469 alin. (2) Cod procedură penală este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

Analizând dosarul nr. 4818/86/2015 al Tribunalului Suceava, prima instanţă a constatat că ulterior trimiterii inculpatei A. în judecată prin rechizitoriul nr. 591/P/2015 din data de 17.09.2015 emis Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de violenţă în familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 199 alin. (1) Cod penal, art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. e Cod penal, inculpata A. a fost prezentă personal la termenul din data de 21.09.2015 termen la care judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispus faţă de inculpată. În cadrul măsurii controlului judiciar inculpata A. în baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpata A. trebuia să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza, respectiv Tribunalul Suceava, cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Poliţia Municipiului C. – Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată.

În baza art. 215 alin. (2)  Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, inculpata A. trebuia să respecte în continuare şi următoarele obligaţii:

a) să nu părăsească limita teritorială a judeţului Suceava, decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată;

b) să nu se apropie de persoana vătămată B.

La termenul din data de 14.10.2015 judecătorul de cameră preliminară a înlocuit faţă de inculpata A. măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării.

Instanţa de fond a constatat faptul că inculpata A. nu se află în niciuna dintre ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 466 alin. (2)  Cod procedură penală având în vedere faptul că aceasta a fost legal citată la proces, fiind prezentă la termenul din data de 21.09.2015 şi a lipsit în mod nejustificat de la proces având în vedere faptul că inculpata A. a încălcat obligaţiile stabilite în cadrul măsurii controlului judiciar.

Având în vedere motivele, instanţa de fond a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A., cu privire la dosarul nr. 4818/86/2015 al Tribunalului Suceava în cadrul căruia a fost pronunţată sentinţa penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat persoana condamnată A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel petenta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele dezvoltate în scris şi cele susținute oral succint în fața instanței de apel de către apărătorul ales al acesteia.

În esenţă, reiterându-se dispoziţiile legale invocate şi în faţa primei instanţe, apărarea condamnatei s-a axat pe faptul că a fost judecată şi condamnată în lipsă, că nu a participat la administrarea probatoriului şi nici la dezbaterea în fond a cauzei, că nu a renunţat în mod expres şi neechivoc la dreptul său de a participa la propriul proces şi ca atare judecarea sa în lipsă atrage încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, a arătat că există dovezi la dosar că era plecată în Grecia de la data de 06.10.2015, că nu avea domiciliul la adresa la care a fost citată, întreaga procedură fiind astfel viciată, că minuta nu i-a fost comunicată niciodată ei, ci părinţilor acesteia cu care avea o relaţie conflictuală, că nu a avut angajat avocat, iar minuta nu a fost comunicată apărătorului din oficiu pentru ca acesta să declare apel, fiindu-i încălcat grav atât dreptul la apărare, cât şi dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, apreciind că sunt date condiţiile judecării în lipsă, a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, susținând că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa sa şi nu a avut apărător ales în faţa primei instanţe.

Analizând apelul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate de condamnată, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept aplicabile în materie, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1), (2)  şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile alin. (1) al art. 466 Cod procedură penală, stipulează că persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, iar prevederile alin. (2)  al aceluiaşi text legal, definesc noţiunea de persoană judecată în lipsă, respectiv fie persoana care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, fie persoana care, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Totodată, teza a II a a art. 466 alin. (2)  Cod procedură penală vine să precizează expres că nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, daca aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

Cu alte cuvinte, procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. (2)  Cod procedură penală este admisibilă doar în două situaţii respectiv persoana nu a fost citată şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre proces sau a avut cunoştinţă de proces, dar a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Fiind o procedură inclusă în capitolul V – căile extraordinare de atac, al Codului de procedură penală, legiuitorul a prevăzut condiţii stricte, limitative, care trebuie să fie cumulativ îndeplinite, pentru a se asigura accesul la o nouă judecată numai în situaţii excepţionale şi nu atunci când condamnatul s-a sustras de la judecată sau nu a fost interesat de propria situaţie juridică.

Astfel, Curtea, analizând lucrările dosarului nr. 4818/86/2015 în care s-a dispus condamnarea inculpatei A., constată că aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de suspectă (filele 1130-135) şi, ulterior, în calitate de inculpată (filele 141), în condiţiile în care la data de 28 iulie 2015 i s-a adus la cunoştinţă faptul că împotriva sa a fost pusă în mişcare acțiunea penală, încadrarea juridică a faptei, precum şi drepturile şi obligaţiile procesuale pe care le are, inclusiv obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citațiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă, aspecte ce au fost consemnate în procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală, semnat de luare la cunoştinţă de cea în cauză, care a şi primit un exemplar de pe acest înscris (filele 139-140 ds.u.p.).

Tot în cursul urmăririi penale, faţă de A. au fost dispuse măsuri preventive, respectiv reţinerea pe o durata de 24 ore şi, ulterior, măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, sub incidenţa acestei măsuri fiind şi la data sesizării instanţei competente cu rechizitoriul nr.591/P/2015 din 17.09.2015 emis Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de violenţă în familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 199 alin. (1) Cod penal, art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. e Cod penal.

 În instanţă, inculpata A. a fost prezentă personal la termenul din data de 21.09.2015 termen la care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpată, şi totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 344 alin. (2) Cod procedură penală a înmânat acesteia o copie certificată a rechizitoriului (f.18 ds inst.), atenţionând-o că până la următorul termen de judecată poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, pe care să le depună la dosar.

Prin încheierea din 21.09.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpata A. şi a menţinut această măsură (pe durata căruia cea în cauză trebuia să respecte obligaţiile prev. de art. 215 alin. (1) lit. a-c şi alin. (2) lit. a şi b Cod procedură penală, respectiv să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată; să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza, respectiv Tribunalul Suceava, cu privire la schimbarea locuinţei; să se prezinte la Poliţia Municipiului C. – Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată; să nu părăsească limita teritorială a judeţului Suceava, decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată; să nu se apropie de persoana vătămată B., până la termenul din data de 14.10.2015 când a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării, cu argumentarea că inculpata, având cunoştinţă de procedurile care se desfăşoară împotriva sa, precum şi de măsura preventivă care a fost menţinută, a ales să nu respecte nici măsura preventivă şi nici să se prezinte la judecată.

Așadar, ulterior momentului menţionat, este real că A. nu a mai fost prezentă în faţa Tribunalului Suceava la niciunul din termenele acordate în cauză şi nici la termenul la care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă din cuprinsul dosarului penal nr. 4818/86/2015 al acestei instanţe, rezultă cu certitudine faptul că aceasta a fost citată legal în cursul procesului penal desfăşurat împotriva sa, despre care avea cunoştinţă, în toate modalităţile prevăzute de Codul de procedură penală, fără însă a se putea asigura prezenţa sa. 

Astfel, la judecarea cauzei în primă instanță, condamnata A. a fost citată la adresa de domiciliu pe care aceasta a indicat-o expres, respectiv în sat D, nr. 123, comuna E, jud. Suceava (f. 45, 105 în procedura de cameră preliminară, f. 132, 150, 186 în cursul judecăţii), procedura de citare fiind realizată prin înmânarea citației, iniţial chiar destinatarei la data de 28.09.2015, conform art. 260 alin. (1) Cod procedură penală (f.44 ds, inst), apoi tatălui sau mamei acesteia conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1), (3) Cod procedură penală, dispunându-se totodată și emiterea mandatului de aducere pe numele condamnatei pentru fiecare termen de judecată, încă din faza procedurii de cameră preliminară, însă demersurile efectuate de organele de politie cu ocazia încercării de punere în executare a mandatului de aducere au rămas fără rezultat, din discuţiile purtate cu părinţii inculpatei, rezultând că aceasta a plecat de la domiciliu din data de 06 octombrie 2015, cel mai probabil în Grecia la concubinul său, fără a se putea preciza însă o adresă la care acesta să poată fi citat.

De asemenea, prin adresa nr. 1765232/SEB din 09.11.2015, IGPR – Biroul Naţional INTERPOL a comunicat instanţei de fond că A. a fost pusă în urmărire internaţională în vederea arestării la data de 09 noiembrie 2015, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/AJ din 19 octombrie 2015.

Pe tot parcursul judecăţii în faţa primei instanţe, condamnatei menţionate i-a fost asigurat dreptul la apărare, fiindu-i desemnat avocat din oficiu, iar în calea de atac promovată de aceasta la data de 09.08.2016, a fost reprezentată de avocat ales în persoana d-nei F.

Așadar, având în vedere actele existente la dosarul nr. 4818/86/2015, instanța de apel constată, pe lângă faptul că inculpata A. avea cunoştinţă despre proces, fiind înştiinţată în mod oficial despre acesta, dar a ales să se sustragă de la judecată, că aceasta a fost în mod legal citată la judecarea pe fond a cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr. 51/24.02.2016 a Tribunalului Suceava, astfel cum prevăd dispozițiile Codului de procedură penală.

Mai mult, după pronunțarea și redactarea sentinței penale nr. 51/24.02.2016 a Tribunalului Suceava, o copie a minutei hotărârii de condamnare, cât şi hotărârea în întregul său au fost legal comunicate persoanei condamnate A. la adresa cunoscută, fiind înmânate tatălui acesteia, G., în acord cu procedura penală în vigoare (f.212, 226 ds.inst).

Împotriva soluţiei primei instanţei, condamnată a declarat apel la data de 09 august 2016, prin avocat ales, în care a invocat aceleaşi aspecte ca cele din cererea ce face obiectul prezentei cauze, relativ la citare şi necomunicarea minutei, apel care a fost considerat a fi tardiv, fiind respins de Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 959 din 16 noiembrie 2016.

S-a apreciat că, în cazul de faţă, inculpatei A. comunicându-i-se, în mod legal, soluţia instanţei de fond la data de 01.03.2016 (f. 226 ds. fond) şi promovând calea de atac a apelului la data de 09.08.2016 (f. 4 ds. apel), termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege anterior menţionat a fost depăşit şi că nu se poate da curs prevederilor art.411 alin. (1) Cod procedură penală în contextul în care aceasta nu a înţeles să încunoştinţeze instanţa de schimbarea adresei, obligaţie despre care avea cunoştinţă şi pe care şi-a asumat-o încă din faza de urmărire penală, dar pe care nu a respectat-o. 

Ca atare, condamnata a avut posibilitatea sa îşi exercite dreptul la apărare pe parcursul întregului proces penal, însă a înţeles să nu participe la judecarea cauzei sale. Şi în jurisprudenţa CEDO în materia art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. c din convenţie, s-a arătat că instanţele trebuie sa respingă o cerere de rejudecare formulată de persoanele care au renunţat, în mod neechivoc la dreptul de a fi prezente în instanţă şi de a se apăra, sustrăgându-se procedurilor judiciare, fugind din ţară în cursul procesului penal, cum este cazul în speţa de faţă.

În altă ordine de idei, sintagma „nu a fost citat la proces” nu poate fi interpretată nici în sensul că s-ar afla în această ipoteză orice persoană care nu a luat personal la cunoştinţă despre citarea legal efectuată, întrucât o asemenea abordare ar echivala cu limitarea posibilităţilor de legală citare doar la înmânarea citaţiei personal celui citat. Or, în reglementarea procesual penală legiuitorul a permis în mod explicit ca, în ipoteza în care citaţia nu se poate înmâna personal celui citat, aceasta să se înmâneze fie altor persoane prevăzute de lege, fie să se afişeze în locurile şi în formele expres prevăzute de lege. În aceste din urmă situaţii, din punct de vedere procedural, persoana este considerată că a luat cunoştinţă de citarea legal efectuată.

În consecinţă, având în vedere ca apelanta a avut cunoştinţă permanent despre desfăşurarea procesului penal a cărui redeschidere o cere, nefiind judecată în lipsă, Curtea constată neîndeplinite condiţiile imperative de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 466 alin. (2) Cod procedură penală.

Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnata A. împotriva sentinţei penale nr. 86 din 03.03.2017 a Tribunalului Suceava.

Domenii speta

Spete similare