Necitarea unei părţi. Nelegalitatea sentinţei.

Prin sentinţa penală nr.  309/19.06.2008, pronunţată de Judecătoria Reghin, în dosar nr. 1942/289/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului XXpentru săvârşirea infracţiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea 241/2005  la pedeapsa de 1000 de lei, amendă penală, şi obligarea lui la plata sumei de 11409 lei cu titlu de accesorii ale debitului.

În motivarea hotărârii se arată că, în calitate de administrator al Xx, în perioada 17.06.2004-31.12.2006, a reţinut şi nu avărsat în termenul legal lşa buget sume reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând încetarea procesuluipenal în baza art. 11 pct. 2 lit. b , art. 10 lit. i ind. 1 Cod pr. penală şi art. 10 alin. 1 teza finală din Legea 241/2005 , întrucât a achitat integral prejudiciul cauzat , înainte de primul termen de judecată la prima instanţă.

Analizând apelul declarat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prev art 378 alin 1 Cod procedură penală, instanţa îl consideră fondat, dar pentru următoarele motive:

Hotărârea primei instanţe este criticabilă pentru mai multe motive ţinând de nelegalitatea ei, dintre care cel puţin o parte impun desfiinţarea sa cu trimiterea dosarului spre rejudecare. Astfel:

Deşi începând cu termenul din 10.04.2008 Administraţia Finanţelor Publice Reghin a învederat primei instanţe că în cauză calitatea de parte responsabilă civilmente s-a transmis XX, instanţa nu a verificat această susţinere, pentru legala citarea a acestei părţi.

Ori, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală instanţa, judecând apelul, admite apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecata a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate..

 În afară de acestea, prima instanţă nu s-a pronunţat în nici un fel asupra cererii de încetare a procesului penal în urma achitării debitului, deşi o asemenea cerere fusese formulată încă pentru termenul din 14.02.2008. Nu a făcut nici un demers pentru a soluţiona problema, dacă debitul este achitat sau nu, iar în acest din urmă caz, la cât se ridică el. Este de menţionat în acest sens că, la dosarul Tribunalului, partea civilă a depus înscrisuri din care rezultă că la data când inculpatul pretinde că a făcut plata datoriei principale, accesoriile se ridicau la suma de 5030 lei, debitul era 0, şi că art.  119 alin. 2  din Codul de procedură fiscală dispune că nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale accesorii . Mai mult, în data de 7.12.2007 suma rămasă de plată era , potrivit constituirii de parte civilă, 2278 de lei. Aceste contradicţii nu-şi găsesc nici un răspuns în hotărârea primei instanţe.

Nu în ultimul rând, prima instanţă nu a făcut demersuri în conformitate cu decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, dată în interpretarea  art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală , pentru a îndrepta neregularitatea sesizării izvorâtă din aceea că Rechizitoriul a fost verificat chiar de autorul lui.

Ca urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală instanţa va admite apelul , va desfiinţa sentinţa atacată şi va dispune trimiterea cauzei primei instanţe, spre rejudecarea ei într-un mod conform celor de mai sus.

 Având în vedere şi prev. art.  192 alin. 3 Cod procedură penală,

Domenii speta

Spete similare