2.Contencios administrativ. Acțiune în pretenții – rezultând din aplicarea unui anume tarif unic de asigurare a nivelului de captare a apei la prize

Reluarea ciclului negocierilor directe, între părți - după încheierea procesului verbal de negociere, de către A.N.A.R. care nu relevă o reală „etapă finală” a negocierilor - cu rezultatul ajungerii părților la un acord privind tariful, nu mai face obligatorie parcurgerea etapei de negocieri în fața A.N.A.R., specifică numai situațiilor de divergență.

-O.U.G. nr. 73/2005, Anexa nr. 3, art. 5, art. 4 alin. 1

În situația în care, în procesul verbal încheiat de A.N.A.R., se relevă faptul că părțile își mențin pozițiile (divergente) din cadrul negocierii directe, concluzia procesului verbal fiind „aplicarea legislației în vigoare”, de către A.B.A., nu înseamnă că s-a parcurs „etapa finală” a negocierilor, cum cere art. 5 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005 (astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 400/2005). O dovadă în plus o constituie și reluarea, ulterioară, a negocierilor directe, în minuta întocmită cu acea ocazie consemnându-se că se va transmite, către A.N.A.R., noua propunere de tarif, formulată de A.B.A., precizându-se și că fiecare parte și-a menținut punctul de vedere inițial.

Așadar, nu se poate susține, cu temei, că procesul verbal de conciliere a marcat etapa finală a negocierilor cu privire la tariful unic de asigurare a nivelului de captare a apei la prize, cu atât mai mult cu cât, în minută s-a înscris, în mod expres, cu referire la tarif, faptul că documentația s-a transmis „în vederea unei eventuale negocieri la nivel de ANAR București”.

În consecință, cu privire la tarif, părțile au ajuns, din nou, în fața A.N.A.R. care a încheiat un nou proces verbal de conciliere, cu toate că, referitor la tariful aferent anului 2014 încheiase, deja, tot în temeiul abilitării date prin art. 5 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005 (aprobată prin Legea nr. 400/2005), un procesul verbal de conciliere. Fără a face vreo referire la îndeplinirea/neîndeplinirea, în primul rând, a obligației A.B.A. minută, vizând fundamentarea tarifelor, pe baza recalculării lor, conform normativelor în vigoare, cu prezentarea documentelor justificative care dovedesc valorile înscrise în calculație, A.N.A.R. a consemnat, în procesul verbal de conciliere finală că „divergențele rămân nesoluționate atât pentru anul 2014 cât și pentru anul 2015”, precum și o concluzie lapidară, similară cu cea din primul proces verbal de conciliere, referitoare la aplicarea legislației în vigoare privind gospodărirea resurselor de apă”. Faptul că nici acest al doilea proces verbal de conciliere nu a fost „final” rezultă, în mod evident, din continuarea negocierilor între părți, consemnate într-o notă de conciliere prealabilă. Însă,  de vreme ce părțile au ajuns la un acord în privința tarifului, afirmația potrivit căreia actul este doar o formalitate prin care s-a încercat, în principiu, o discuție prealabilă/o simulare a tarifelor, nu poate fi primită. Concluzia se impune și prin prisma obligațiilor pe care părțile și le-au asumat, ca efect al ajungerii la un consens în privința tarifului, urmând a se încheia contractele de prestări servicii de asigurarea nivelului de captare la prize și a se emite facturile, pentru anii 2014-2020.

Prin Sentinţa nr. 1217/10 noiembrie 2015, Tribunalul Mureş a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ MUREȘ – SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR MUREȘ, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA A. SA, obligând pârâta să-i plătească reclamantei suma totală de 1.488.997,88 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.

Împotriva Sentinţei nr. 1217/10 noiembrie 2015 a declarat recurs pârâta COMPANIA A. SA, invocând art. 483 „și următoarele”, Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi casarea hotărârii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei şi a respingerii cererii reclamantei. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: acțiunea este prematură, astfel cum pârâta a susținut și în primă instanță; potrivit art. 4 din Legea nr. 400/2005, tariful pentru prestarea serviciului de asigurare de nivel (acțiunea vizând acest serviciu la prizele de apă nr. 1 Tg.-Mureș, Cipău, Gurghiu, Albești, pentru perioada 31 martie 2014 – 9 ianuarie 2015) se stabilește prin negociere directă între părți; contractele i-au fost remise recurentei, spre semnare, cu un tarif lunar de 54,65 lei/mii mc, dar le-a restituit, în original – ultimul tarif acceptat prin contract, pe anul 2013, fiind de 18,65 lei/mii mc – și a solicitat stabilirea unei date pentru negocierea tarifului; șirul de negocieri, în perioada 20 ianuarie 2014 – 23 iunie 2015, a fost redat de părți în acțiune în întâmpinare, la data de 23 iunie 2015 încheindu-se Procesul verbal de conciliere finală, de către AN „APELE ROMÂNE” BUCUREȘTI, sub nr. 11990/ML/23 iunie 2015 (înregistrat la recurentă sub nr. 209613/24 iunie 2015), însă, negocierile privind tariful pentru anul 2014 au continuat și o nouă notă de conciliere prealabilă a fost încheiată la data de 26 noiembrie 2015, afirmațiile reclamantei, privind purtarea negocierilor numai pentru anul 2015, fiind total gratuite; deci, acțiunea este prematură, dreptul pretins de reclamantă fiind supus unei condiții, cea a negocierii directe între părți, care la data înregistrării cererii de chemare în judecată nu a fost finalizată; lipsa contractului este un element important deoarece, astfel cum s-a reținut în practica judiciară (Sentința nr. 1181/2015 a Judecătoriei Mediaș, pronunțată în dosarul nr. 720/257/2015 și Sentința nr. 1999/2013 a Judecătoriei Mediaș, pronunțată în dosarul nr. 3022/257/2013, hotărâri definitive, fiind menținute în căile de atac), nicio persoană neputând fi obligată să încheie un contract fără consimțământul liber exprimat; faptul că părțile de aflau în negocieri rezultă din Minuta nr. 3529/24 martie 2015, cu privire la tarifele anilor 2014 și 2015, și din Nota de conciliere prealabilă încheiată la 26 noiembrie 2015; dreptul subiectiv afirmat de reclamantă nu este actual, recurenta solicitând admiterea excepției prematurității cererii; cu privire la fondul cauzei, a susținut că, prin adresele din 18 decembrie 2013, intimata i-a remis Contractele de prestare servicii de gospodărire a apelor privind asigurarea de nivel pentru anul 2014, nr. 402, 406A, 521A, 601A, cu tariful de 54,65 lei/mii mc, deci, cu o creștere de 200% față de anul anterior și, având în vedere art. 4-6 din Anexa 3 la Legea nr. 400/2005, recurenta i-a restituit contractele intimatei, solicitând stabilirea unei ședințe de negociere, comunicându-i, totodată, prin adresa nr. 219328/VII/C/18/20 decembrie 2013, că nu are posibilitatea financiară de a asigura o asemenea creștere semnificativă a cheltuielilor pentru prestarea serviciilor de apă potabilă întrucât, în Contractul de delegare a gestiunii nr. 22/202622/2010, prețurile au fost stabilit și aprobate până în anul 2016, ținându-se seama de gradul de suportabilitate a tarifelor de către populație, de dispozițiile legislației naționale și de politica de finanțare a U.E. privind proiectele de mediu; pe parcursul negocierilor, recurenta a avut o poziție constantă, fiind de acord cu majorarea tarifelor cu 61%, având în vedere limitările legale și contractuale cărora le era supusă; solicitarea recurentei de reducere a tarifului majorat de intimată a fost și este justificată, COMPANIA A. SA fiind o societate cu capital integral public, guvernată de principiul asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice; prin urmare, i-a comunicat intimatei că tariful ce poate fi acceptat pentru următorii 3 ani, conform Contractului de delegare a gestiunii nr. 22/202662/2010, Contractului de finanțare semnat cu Ministerul Mediului și Contractului de împrumut semnat cu BERD, este de maxim 30 lei, fără TVA; acest tarif a fost acceptat de intimată, astfel cum rezultă din Nota de conciliere prealabilă încheiată la 26 noiembrie 2015, înregistrată sub nr. 219715/27 noiembrie 2015, impunându-se, deci, admiterea recursului; prin Procesul verbal de conciliere nr. 1460/6 februarie 2014 (nr. 201988/6 februarie 2014), intimata a fost de acord cu tariful de 24 lei/mii mc, pe lunile ianuarie, februarie 2014 și martie-decembrie 2014, respectiv, cu o creștere a tarifului cu 15 lei/mii mc (oferta fiind de 39 lei/mii mc); tariful de 54,65 lei/mii mc este, prin urmare, nefundamentat, sentința atacată nefiind legală nici sub acest aspect, întrucât a luat în considerare acest tarif; de asemenea, deoarece veniturile recurentei derivă din tarifele pentru prestarea serviciilor, care sunt reglementate și aprobate – orice cost suplimentar atrăgând majorarea acestor tarife care ar urma să fie suportată de populație –, se impunea negocierea lucrărilor de la barajul din Tg.-Mureș și, întrucât, nu este singurul beneficiar, nu poate fi obligată, exclusiv, la suportarea investițiilor; tariful de 54,65 lei/mii mc, care este aproape triplu față de cel din anul anterior (18,65 lei/mii mc în anul 2013) nu are fundamentare, cu atât mai mult cu cât intimata a acceptat, în 26 noiembrie 2015, un tarif de 30 lei/mii mc.

Prin întâmpinarea depusă la 2 martie 2016 (f. 26-31, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș), intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ MUREȘ – SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR MUREȘ a solicitat a se dispune respingerea recursului, formulând, în esență, următoarele apărări: prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, prin raportare la art. 4, art. 5 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005, acțiunea nefiind prematură, etapele de conciliere pentru tariful de asigurare nivel pentru anul 2014 fiind parcurse și concretizate prin Procesele verbale de negociere nr. 890/24 ianuarie 2014 și nr. 4187/18 martie 2014, încheiate la ABA MUREȘ și, respectiv, la ANAR BUCUREȘTI, chiar dacă recurenta nu a acceptat tariful intimatei, dorind să impună tariful de 30 lei/mii mc; Procesul verbal de conciliere prealabilă din 26 noiembrie 2014 este doar o formalitate prin care s-a încercat, în principiu, o discuție prealabilă/simulare a tarifelor acceptabile eventual prin recuperarea integrală a tuturor costurilor, doar ANAR având dreptul să încheie negocierile finale; prestarea serviciilor de asigurare nivel, constând în captarea apei  brute la cele patru sucursale ale recurentei, este dovedită și prin faptul existenței contractelor părților în perioada 2009-213, la tariful de 18,65 lei/mii mc, pentru anul 2013, și la tariful negociat de 24 lei/mii mc, pentru lunile ianuarie-februarie 2014; începând cu luna martie 2014, intimata a fost obligată să modifice tariful la 54,65 lei/mii mc, din cauza costurilor uriașe generate de lucrări capitale la barajele de priză; chiar și în prezent serviciile sunt prestate de intimată, fără să fie refuzate de recurentă și fără a fi încheiat un contract de prestări servicii, din culpa exclusivă a recurentei care putea să semneze contractele cu obiecțiuni, fapt ce denotă o rea-voință din partea acesteia; prima instanță a reținut în mod corect că între părți a existat un acord de voință asupra prestării serviciilor de asigurare nivel, chiar în lipsa unui contract încheiat în scris pentru anul 2014 și că serviciile au fost executate – intimata arătând că au fost prestate în temeiul Legii nr. 400/2005 și al O.U.G. nr. 107/2002; invocarea Contractului de delegare a gestiunii nr. 22/2010 nu are relevanță, recurenta încercând să sensibilizeze instanța prin trimitere la gradul de suportabilitate a tarifelor de către populație, însă populația/beneficiarii serviciilor oferite de intimată rămân fără apă, în cazul în care nu dețin contracte sau nu achită la timp serviciile, însă, intimata nu poate să oprească serviciile prestate către operator din vina exclusivă a acestuia, din motive sociale lesne de înțeles; dacă recurenta nu poate accepta tariful propus, intimata se întreabă de ce nu renunța la serviciile prestate de ea; bonificațiile la care recurenta se referă, invocând art. 6 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005, nu se referă la contractele de prestări servicii – asigurare nivel, ci la abonamentele de utilizare/exploatare a resurselor de apă; faptul că recurenta are în derulare contracte pentru realizarea unor proiecte POS Mediu, de 110 milioane euro, și că nu va reuși rambursarea împrumutului de cofinanțare în cazul în care ar trebui să cuprindă costuri suplimentare, cum ar fi tariful de 54.65 lei/mii mc, nu este un argument logic sau juridic pentru că recurenta are oricând posibilitatea să deschidă o linie de credit ca să-și onoreze obligațiile contractuale; recurenta nu a dorit să negocieze tariful, ci și-a impus tariful de 30 lei/mii mc, profitând de faptul că beneficiază de un serviciu fără să achite contravaloarea acestuia și pe care nici nu avea de gând să-l refuze, deși, cum rezultă din interogatoriu, avea posibilitatea să-și realizeze serviciul de asigurare nivel prin pompare; intimata a încercat rezolvarea divergențelor cu privire la negocierea tarifului pe care ar fi putut să-l accepte pentru anul 2014, în valoare de 45,22 lei/mii mc, în ideea de a recalcula, pentru viitor, tarifele în așa fel încât să poată recupera costurile, intimata neputând fi confundată cu o societate comercială care are tot interesul de a acumula profit, algoritmul de calcul al tarifului supus negocierii reieșind din toate actele depuse la instanța de fond; recurenta a beneficiat de serviciile prestate de intimată timp  de 2 ani fără a achita contravaloarea acestora, iar din valoarea totală a costurilor se poate, ipotetic, conchide că recurenta ar fi putut realiza investiții care să genereze profit.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit disp. art. 483 alin. 1, precum și regulii instituite prin art. 499 teza I Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

Administrația Națională „Apele Române” (A.N.A.R.) a încheiat – pe fundamentul abilitării legale date prin art. 5 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005 (astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 400/2005), text normativ conform căruia divergenţele apărute la încheierea contractelor sau a abonamentelor de utilizare/exploatare între direcţiile de ape sau alte unităţi din subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi utilizatori se negociază ca etapă finală a concilierii, la nivelul central al Administraţiei Naţionale "Apele Române", în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor competente –, Procesul verbal de conciliere nr. 4187/18 martie 2014, în care a consemnat că obiectul concilierii îl constituie „obiecțiunile rămase în divergență la contractele de prestări servicii respectiv asigurarea nivelului de captare la prize nr. 601A, 406A, 521A, 402A/2014 și anume stabilirea tarifului unic de asigurare a nivelului de captare la prize pentru anul 2014 la valoarea de 54,65 lei/mii mc”. Beneficiarul Compania A. SA a solicitat practicarea tarifului de 24 lei/mii mc, pe lunile ianuarie și februarie 2014, iar, începând cu luna martie 2014, practicarea tarifului de 28,08 lei/mii mc, motivându-și acceptarea majorării tarifului cu 4,08 lei/mii mc, prin „aplicarea procentului de 17% la tariful practicat în anul 2013 așa cum este prevăzut în Contractul de delegare pentru prețul apei potabile” (f. 137-138, dos. Tribunalului Mureș).

Concluzia concilierii a fost că, întrucât reprezentantul Companiei A. SA nu poate accepta varianta propusă de A.B.A. Mureș (față de mandatul pe care îl are), „părțile își mențin pozițiile”, iar „A.B.A. Mureș urmează să aplice legislația în vigoare privind gospodărirea resurselor de apă”. Curtea a constatat, însă, că procesul verbal nu conține nicio referire la modalitatea de structurare a prețului de 54,65 lei/mii mc, afirmat de A.B.A. Mureș, ci doar o simplă referire la faptul că aceasta își „susține calculația de fundamentare a tarifului unic de asigurare a nivelului de captare la prize” (f. 137, dos. Tribunalului Mureș).

În acest context, concluzia privind aplicarea „legislației în vigoare” nu relevă o reală negociere, ca „etapă finală”, cum cere art. 5 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005 (astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 400/2005). Această împrejurare este confirmată și prin faptul că negocierile pentru stabilirea tarifului pentru anul 2014 au fost reluate, ulterior, astfel cum rezultă, în mod clar, din Minuta nr. 3529/24 martie 2015 (înregistrată la Compania A. SA sub nr. 20447/24 martie 2015), în care s-a consemnat transmiterea, către A.N.A.R., cu adresa nr. 2444/27 februarie 2014, a noii propuneri de tarif, formulate de A.B.A. Mureș care „a reanalizat fundamentarea tarifului și a aprobat în Comitetul de Direcție din data de 16.02.2015 valoarea acestuia respectiv 52,06 lei/mii mc”, precizându-se și că, între părți (Compania A. SA și A.B.A. Mureș), au avut loc negocieri, consemnate în Procesul verbal nr. 15004/11 decembrie 2014, respectiv, că „fiecare parte și-a menținut punctul de vedere inițial” (f. 161, dos. Tribunalului Mureș).

Așadar, nu se poate susține, cu temei, că Procesul verbal de conciliere nr. 4187/18 martie 2014 a marcat etapa finală a negocierilor cu privire la tariful aferent anului 2014, cu atât mai mult cu cât, în Minuta nr. 3529/24 martie 2015 s-a înscris, în mod expres, cu referire la tariful pentru anul 2014, faptul că documentația s-a transmis la A.N.A.R., prin adresa nr. 2444/27 februarie 2015 „în vederea unei eventuale negocieri la nivel de ANAR București” (f. 161, dos. Tribunalului Mureș).

Curtea a reţinut, însă, în privința modalității de structurare a tarifului, de către A.B.A. Mureș, pentru anul 2014 – inițial, acesta fiind de 54,65 lei/mii mc, iar cu ocazia continuării negocierilor, a fost redus la 52,06 lei/mii mc, astfel cum rezultă din înscrisurile relevate –, că reprezentantul Companiei A. SA a solicitat „fundamentarea tarifelor” aprobate de Comitetul de direcție al A.B.A. Mureș, în data de 16 februarie 2015, adică a tarifului de 52,06 lei/mii mc, pentru anul 2014 și a tarifului de 56,07 lei/mii mc, pentru anul 2015, referitor la primul solicitând și „documentele justificative care au stat la baza fundamentării pe baza normativului de calcul aplicabil acestuia” (f. 162, dos. Tribunalului Mureș).

În „concluziile discuțiilor”, consemnate în Minuta nr. 3529/24 martie 2015, semnată de reprezentanții ambelor părți, s-a înscris următoarea obligație: „ABA Mureș prin SGA Mureș va pune la dispoziție în termen de 5 zile lucrătoare fundamentarea tarifelor pe baza recalculării lor conform normativelor în vigoare, inclusiv documente justificative care dovedesc valorile înscrise în calculație, conform celor solicitate de SC COMPANIA A. SA Tg.-Mureș (spre exemplificare: se solicită în detaliere dovada că acest consum de energie electrică este strict cel de pe baraj; lista mijloacelor fixe pentru care este calculat amortismentul; pentru reparațiile curente 2011 și 2013 solicităm facturile sau după caz, recepțiile acestora; pentru alte cheltuieli și cheltuieli generale ale AN Apele Române solicităm detalierea conținutului lor)”. De asemenea, în concluziile discuțiilor s-a cuprins și o obligație a Companiei A. SA, aceea de a „analiza fundamentările tarifelor propuse, inclusiv documentele justificative care dovedesc valorile înscrise în calculație” și de a „înainta un punct de vedere în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora”, părțile stabilind că, în funcție de poziția remisă către ANAR, se va putea finaliza situația litigioasă pentru 2014 și cea aflată în divergență pentru 2015, iar afectarea nivelului barajului se amână, până la finalizarea acestor etape (f. 163, dos. Tribunalului Mureș).

Ca efect al Minutei nr. 3529/24 martie 2015, precum și al adresei nr. 205.095/VIII/C/3 aprilie 2015, întocmită de Compania A. SA și transmisă către A.B.A. Mureș (înregistrată sub nr. 4118/7 aprilie 2015), aceasta a emis adresa nr. 4118/6 mai 2015 (înregistrată la Compania A. SA sub nr. 206.792/7 mai 2015), acceptând tariful de 45,22 lei/mii mc, pentru anul 2014, ca urmare a renunțării la unele elemente ale calculației, și făcând mențiunea „alăturat, vă înaintăm calculația de asigurare nivel refăcută pentru anul 2014 – valoare 45,22 lei/mii mc” (f. 285, dos. Tribunalului Mureș). Aquaserv SA a analizat propunerea de tarif, astfel cum reiese din adresa nr. 207.484/VIII/C/18 mai 2015 (înregistrată la A.B.A. Mureș sub nr. 6098/19 mai 2015), conchizând că „nivelul acceptabil al tarifului pentru asigurare nivel captare este de 30 lei/mii mc apă brută” (f. 297, do. Tribunalului Mureș). Curtea a observat că tariful este la aceeași valoare cu cel propus anterior, prin adresa nr. 210.595/VII/C/18/1 iulie 2014 (înregistrată la A.B.A. Mureș sub nr. 7932/23 iulie 2014).

În consecință, cu privire la tariful pentru anul 2014, părțile au ajuns, din nou, în fața A.N.A.R. care a încheiat Procesul verbal de conciliere finală nr. 11.990/15 iunie 2015 (înregistrat la A. SA sub nr. 209.673/24 iunie 2015), cu toate că, referitor la tariful aferent anului 2014 încheiase, deja, tot în temeiul abilitării date prin art. 5 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005 (aprobată prin Legea nr. 400/2005), Procesul verbal de conciliere nr. 4187/18 martie 2014. Curtea a constat că, deși prin adresa nr. 4118/6 mai 2015 (înregistrată la Compania A. SA sub nr. 206.792/7 mai 2015), A.B.A. Mureș acceptase, în mod expres, tariful de 45,22 lei/mii mc, pentru anul 2014, totuși, în prima parte a Procesului verbal nr. 11.990/15 iunie 2015, la „obiectul concilierii”, apare „…stabilirea tarifului unic de asigurare a nivelului de captare la prize pentru anul 2014 la valoare de 54,65 lei/mii mc…” (f. 294, do. Tribunalului Mureș), fără nicio explicație a nemenționării tarifului expres acceptat de A.B.A. Mureș, redus la 45,22 lei/mii mc. În procesul verbal s-a menționat, însă, tariful acceptat de Aquaserv SA, de 30 lei/mii mc (corespunzător celui comunicat către A.B.A. Mureș prin adresa nr. 207.484/VIII/C/18 mai 2015).

Curtea a constatat, de asemenea, că, fără a face vreo referire la îndeplinirea/neîndeplinirea, în primul rând, a obligației A.B.A. Mureș înscrise în Minuta nr. 3529/24 martie 2015 (semnată de reprezentanții ambelor părți), vizând fundamentarea tarifelor, pe baza recalculării lor, conform normativelor în vigoare, cu prezentarea documentelor justificative care dovedesc valorile înscrise în calculație, A.N.A.R. a consemnat, în Procesul verbal de conciliere finală nr. 11.990/15 iunie 2015, faptul că „divergențele rămân nesoluționate atât pentru anul 2014 cât și pentru anul 2015”, precum și o concluzie lapidară, similară cu cea din Procesul verbal de conciliere nr. 4187/18 martie 2014, adică „A.B.A. Mureș urmează să aplice legislația în vigoare privind gospodărirea resurselor de apă” (f. 205, dos. Tribunalului Mureș).

Faptul că nici acest al doilea proces verbal de conciliere nu a fost „final” rezultă, în mod evident, din continuarea negocierilor între părți, pentru tariful anului 2014, consemnate în Nota de conciliere prealabilă din 27 noiembrie 2015 (înregistrată la A. SA sub nr. 219/715/27 noiembrie 2015). În aceasta s-a menționat, în mod clar, că „obiectul concilierii” îl constituie „obiecțiunile rămase în divergență la contractele de prestări de servicii, respectiv asigurarea nivelului de captare la prize nr. 402A, 406A, 521A, 601A/2014 și nr. 402, 406A, 521A, 601A/2015, anume stabilirea tarifului unic de asigurare a nivelului de captare la prize pentru anul 2014 la valoarea de 54,65 lei/mii mc, pentru anul 2015 la valoarea de 44,49 lei/mii mc și pentru anul 2015 la valoarea de 44,49 lei/mii mc”, concluzia fiind, însă, că „părțile sunt de acord și convin stabilirea tarifului unic de asigurare a nivelului de captare la prize – pentru anul 2014 – la valoarea de 30 lei/mii mc, pentru anul 2015 – la valoarea de 30 lei/mii mc, pentru anii 2016-2020 – la valoarea de 38,46 lei/mii mc, urmând a se încheia contractele de prestări servicii de asigurarea nivelului de captare la prize și a se emite facturile, pentru anii 2014-2020, în acest sens” (f. 6, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș).

Așadar, părțile au ajuns la un acord în privința tarifului pentru anul 2014, acceptând suma de 30 lei/mii mc - Nota de conciliere prealabilă din 27 noiembrie 2015 fiind semnată de directorul A.B.A. Mureș și de directorul general, respectiv directorul economic al Companiei A. SA -, afirmația intimatei, potrivit căreia actul este doar o formalitate prin care s-a încercat, în principiu, o discuție prealabilă/o simulare a tarifelor nefiind susținută nici de conținutul notei, care este foarte clar – părțile sunt de acord și convin stabilirea tarifului unic de asigurare a nivelului de captare la prize – pentru anul 2014 – la valoarea de 30 lei/mii mc –, și nici de înscrisurile dosarului, anterior analizate. Concluzia se impune și prin prisma obligațiilor pe care părțile și le-au asumat, ca efect al ajungerii la un consens în privința tarifului, urmând a se încheia contractele de prestări servicii de asigurarea nivelului de captare la prize și a se emite facturile, pentru anii 2014-2020, în acest sens (f. 6 verso, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș).

În consecință, ca rezultat al negocierii directe, desfășurate pe fundamentul art. 4 alin. 1 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 73/2005 (aprobată prin Legea nr. 400/2005), părțile au stabilit tariful de 30 lei/mii mc, pentru anul 2014, și, prin raportare la împrejurarea că, în mod concret, au ajuns la un acord, nu mai era nevoie parcurgerea etapei de negocieri în fața A.N.A.R., specifică numai situațiilor de divergență.

În acest context, referirile intimatei la faptul că tariful de 54,65 lei/mii mc este fundamentat și că algoritmul de calcul reiese din actele depuse în primă instanță rămân fără eficiență juridică pentru că, pe de o parte, la dosar nu s-a depus calculația tarifului (nici a celui inițial, de 54,65 lei/mii mc și nici a celui expres acceptat, de 30 lei/mii mc, pentru anul 2014), după cum pârâta nu a depus nici documentele justificative ale calculației, respectiv documentele referitoare la fundamentarea tarifelor pe baza recalculării lor, conform normativelor în vigoare, cu prezentarea documentelor justificative care dovedesc valorile înscrise în calculație – obligație asumată, în acest mod, de A.B.A. Mureș prin Minuta nr. 3529/24 martie 2015 (f. 163, dos. Tribunalului Mureș). La dosar a fost depusă doar adresa nr. adresa nr. 4118/6 mai 2015 (înregistrată la Compania A. SA sub nr. 206.792/7 mai 2015), de acceptare a tarifului de 45,22 lei/mii mc, pentru anul 2014, de către A.B.A. Mureș, ca urmare a renunțării la unele elemente ale calculației.

Pe de altă parte, referirea intimatului la caracterul „fundamentat” al tarifului de 54,65 lei/mii mc, pentru anul 2014, prin raportare la „principiul recuperării costurilor” rămâne fără temei, în condițiile în care acest tarif a fost redus, succesiv, de A.B.A. Mureș, la 52,06 lei/mii mc (f. 161, dos. Tribunalului Mureș) și la 45,22 lei/mii mc (f. 285, dos. Tribunalului Mureș), pentru ca, apoi, să accepte tariful de 30 lei/mii mc (f. 6, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș).

În condițiile acordului părților cu privire la tariful de 30 lei/mii mc, pentru anul 2014, Curtea reține și faptul că referirile recurentei la un alt tarif, respectiv 24 lei/mii mc - cu trimitere la un act anterior, și anume Procesul verbal de conciliere nr. 1460/6 februarie 2014 -, nu pot produce efecte, prin raportare la împrejurarea că, asupra acelui tarif, părțile nu și-au exprimat acordul, astfel cum rezultă din cronologia actelor încheiate de ele, mai înainte redată.

De asemenea, dintr-o altă perspectivă, faptul că, ulterior Notei de conciliere prealabilă din 27 noiembrie 2015, s-a încheiat Procesul verbal de negociere din 27 ianuarie 2016, nu are relevanță, în cauză, pentru că acesta vizează stabilirea tarifului pentru anul  2016 – pentru anul 2016 prestatorul fundamentează și propune tariful de 38,46 lei/mii mc –, referirea la anii 2014 și 2015 fiind făcută, așadar, numai în contextul „renegocierii” tarifului pentru anul 2016 (f. 45, dos. Tribunalului Mureș).

În fine, prin raportare punctuală la prestarea serviciilor „de asigurare de nivel”, de către A.B.A. Mureș, pentru anul 2014, și la beneficierea, efectivă, de aceste servicii, de către Compania A. SA – împrejurări necombătute cu înscrisuri – , sistarea serviciilor neavând loc din cauza prelungirii perioadei de negocieri cu privire la tariful aferent anului 2014, situație care a determinat, însă, prorogarea momentul încheierii contractului, Curtea nu a dat efecte susținerii recurentei referitoare la lipsa obligației de plată a contravalorii acestor servicii, pe motiv că părțile nu au încheiat un contract. De altfel, în acest sens, Curtea a reţinut că, în adresa nr. 201/791/VIII/C/3 februarie 2015, Compania A. SA a menționat că nu recunoaște datoria cuprinsă în somația emisă de A.B.A. Mureș, „în lipsa unui acord dintre părțile implicate, la data emiterii somației și a existenței unei etape de negociere…”, recurenta invocând, așadar, necesitatea acordului părților cu privire la tarif - împrejurare care a intervenit la 27 noiembrie 2015 -, fără, însă, a nega prestarea serviciilor și obligația corelativă de plată a acestora, opunerea recurentei la pretențiile intimatei vizând cuantumului tarifului propus și inclus în facturile trimise recurentei, pentru anul 2014, pe care aceasta le-a refuzat la plată (f. 170-171, dos. Tribunalului Mureș).

În ce privește apărarea pârâtei, referitoare la prematuritatea cererii reclamantei, pe motivul că dreptul nu ar fi actual, Curtea a constatat că această apărare a fost apreciată, în mod corect, de prima instanță, ca  neîntemeiată, prin raportare la faptul că reluarea negocierilor și după sesizarea instanței este relevantă sub aspectul efectelor vizând fondul cauzei – anterior argumentate –, însă nu afectează dreptul reclamantei de o condiție sau de un termen, dreptul subiectiv afirmat fiind actual, din perspectiva concretă a prestării/recepționării serviciilor (conform proceselor verbale încheiate, în acest sens – f. 97-136, dos. Tribunalului Mureș) și a obligației corelative de plată a contravalorii acestora, așa încât partea care și-a îndeplinit obligația, în speță, prestatorul (reclamanta) poate cere concursul instanței pentru a obține contraprestația, cu atât mai mult cu cât reclamanta este o autoritate publică, supusă unei discipline bugetare specifice.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a admis recursul reclamantei, casând în parte hotărârea atacată – art. 496 alin. 1 teza I, alin. 2 teza finală Cod proc. civ. – și, rejudecând cauza în limitele casării – art. 498 alin. 1 Cod proc. civ. -, a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să-i plătească reclamantei contravaloarea serviciilor care au fost prestate pârâtei la Sucursala Tg.-Mureș, de la priza de apă nr. 1 Tg.-Mureș, la Sucursala Iernut, de la priza de apă Cipău, la Sucursala Reghin, de la priza de apă Gurghiu și la Sucursala Sighișoara, de la priza de apă Albești, aferente anului 2014, calculate la tariful de 30 lei/mii mc. 

Domenii speta

Spete similare