Prin invocarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală nu se poate solicita reaprecierea probatoriului.

Art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală

Prin invocarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală nu se poate solicita reaprecierea probatoriului.  Astfel temeiul prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală invocat de către revizuent nu poate fi acceptat, înscrisurile invocate fiind cunoscute şi în ciclul ordinar de către instanţele de judecată. Chiar dacă aceste înscrisuri nu au fost nominalizate în mod direct, nu se poate concluziona că instanţele de judecată nu le-ar fi analizat.

Prin sentinţa penală nr. 1106 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, în dosarul penal nr. 7776/320/2016, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. C. K. împotriva sentinţei penale nr. 458 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş la data de 25 mai 2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 320/A pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 19 mai 2016.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim grad a constatat că prin sentinţa penală nr.458 din 25 mai 2015 a Judecătoriei Târgu Mureş (dosar nr.7553/320/2014), definitivă prin respingerea apelului declarat de inculpat - decizia penală nr.320/A din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în baza art. 396 alin 1 şi 2 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare a inculpatului C. C. K., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal cu reţinerea art. 41 alin. 1 Cod penal şi cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 96 alin 4 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281/11.11.2008 a Tribunalului Mureş definitivă prin decizia penală cu nr. 43/12.01.2010 a ÎCCJ.

În baza art. 96 alin 4 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 66 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 lit. g Cod penal, şi anume dreptul de a exercita activităţi de comerţ pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului mai sus-menţionat ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din datele de 04.10.2005 şi 24.07.2012.

În baza art. 404 şi art. 25 alin 3 Cod procedură penală, s-a desfiinţat în tot înscrisul denumit “ contracto de compreventa de vehiculos usados” încheiat la data de 30.09.2010 ( fila 34 d.u.p).

În baza art. 397 cu referire la art. 20 Cod procedură penală, s-a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă S. L.

Analizând cererea de revizuire formulată în prezenta cauză prin prisma condiţiilor de admisibilitate stabilite de legiuitor, instanţa de prim grad a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, iar faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea. 

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.453 Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor  judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, presupune  descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea  cauzei. În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. Nu constituie fapte sau împrejurări noi nici apărările care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

Faptele sau împrejurările noi pot determina revizuirea hotărârilor definitive atacate dacă nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei întrucât nu au fost invocate în faţa acesteia şi nici nu rezultă din materialul probator existent la dosar şi trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Analizând motivele arătate în cerere de revizuent, instanţa a apreciat că aspectele susţinute nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, ci apărări de fond cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, nevinovăţia inculpatului fiind invocată pe parcursul procesului penal, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de control judiciar de către apărătorul ales al acestuia. Petentul reiterează practic prin cererea de revizuire cele susţinute cu ocazia concluziilor puse anterior în cauză, cu intenţia de a obţine o reanalizare şi reapreciere a probatoriului examinat în procesul finalizat prin hotărârea definitivă de condamnare atacată pe calea revizuirii şi, mai ales, o prelungire a acestuia, dovezi care nu ar aduce în cauză nici un argument nou.

Astfel, s-a arătat că primul înscris la care se face referire, respectiv adresa nr. 50389 din 22 aprilie 2016 a Instituţiei Prefectului Judeţului Mureş – Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor a fost depusă la dosarul de apel atât în original – fila 112, cât şi în copie – fila 127 dosar, fiind avut în vedere cu ocazia soluţionării căii de atac. Împrejurarea că în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 05 mai 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş nu se face referire şi la conţinutul acestuia ci doar la faptul că a fost depus la data de 27 aprilie 2016, împreună cu alte două acte (adresa înaintată completului şi cererea adresată instituţiei prefectului), nu conduce automat la concluzia că a fost ignorat ori că nu a fost analizat de completul investit cu judecarea apelului, care a menţinut hotărârea primei instanţe ca urmare a justei aprecieri a probelor.

Cât priveşte celălalt înscris invocat în susţinerea motivelor de revizuire, respectiv adresa nr.975538 din 25 mai 2016 a Direcţiei regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, s-a arătat că acesta nu atestă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei ci doar îl direcţionează pe solicitant să ceară relaţii de la serviciul public comunitar în a cărui rază de competenţă a fost autorizat provizoriu vehiculul.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că, cu ocazia, analizării probatoriului de către instanţa care a pronunţat condamnarea inculpatului a fost avută în vedere şi adresa nr. 3600 din 25 martie 2015 a RAR Bucureşti, căreia i s-a dat valoare probantă în coroborare cu restul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuentul C. C.K. solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.

În motivare s-a arătat că cererea de revizuire care a făcut obiectul de judecată al acestui dosar penal şi care în prezent face obiectul de judecată al apelului declarat în cauză împotriva Sentinţei penale nr,458/25 mai 2015 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în Dosarul nr.7553/320/2014, precum şi a Deciziei penale nr.320/A/19 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în acelaşi dosar (7553/320/2014) este admisibilă sub toate aspectele, atât cele de fapt cât şi cele de drept, fiind explicate cu trimitere directă la înscrisurile existente în dosar, înscrisuri care întrunesc întrutotul cerinţele disp. art. 453 alin. 1 lit. a N.C.P.P., însă din „nefericire” aceste aspecte au fost tratate cu destul de multă superficialitate de către magistratul care a soluţionat în fond această cerere de revizuire, superficialitate care a însemnat soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Se arată că doar în 4 alineate destul de confuze existente la pag. 5 a sentinţei atacate se „procedează” la analiza înscrisurilor noi pe baza cărora a fost formulată cererea de revizuire, dar chiar şi în această analiză, care în realitate este doar o quazi analiză, se aminteşte despre cele două înscrisuri depuse la dosar cu ocazia susţinerii cererii, dar şi cu ocazia depunerii notelor scrise, însă acestea nu sunt evidenţiate în mod concret nici din punctul de vedere al emitentului acestora, dar nici din punctul de vedere al conţinutului deosebit de semnificativ al lor şi care formează în mod cert dovada existenţei ÎNSCRISULUI NOU, care realmente a stat şi stă la baza întrunirii tuturor elementelor definite din acest punct de vedere de disp.art. 453 alin. 1 lit. a C.P.P.

Atâta vreme cât despre înscrisurile depuse la dosar nu se aminteşte nimic concret cu privire la conţinutul lor, ci în exclusivitate se aminteşte doar despre faptul că au fost depuse „nişte înscrisuri la dosar” , concluzia nu poate fi decât una singură şi anume aceea că nu a existat pentru completul de judecată respectiv care a soluţionat apelul în dosarul de fond, interesul cu privire la cunoaşterea acestora ca şi conţinut.

Aprecierea contrară făcută sub acest aspect de către instanţa care a soluţionat în fond cererea de revizuire, este desigur superficială şi se încearcă prin aceasta, într-un fel sau altul să se „justifice” dezinteresul total al instanţei de apel în cunoaşterea actelor existente la dosar, în cunoaşterea conţinutului acestora, dar şi în ceea ce priveşte semnificaţia deosebită a lor în lămurirea unui element esenţial şi anume acela al existenţei sau nu a relei credinţe în ceea ce priveşte operaţiunea de vânzare-cumpărare a autovehiculului în litigiu.

Se mai arată că în alin. 6 de la pag. 5 a Sentinţei pronunţate în acest caz de revizuire, se face o apreciere de-a dreptul aberantă şi care este în totală contradicţie cu întregul material probator existent încă de la soluţionarea cauzei în primă instanţă a fondului cauzei.

Revizuentul arată că esenţa faptului că operaţiunea de vânzare-cumpărare a autovehiculului în litigiu, s-a produs în condiţii de deplină legalitate este demonstrată de faptul că mai înainte de a fi valorificat acest autovehicul, el a primit numerele roşii de înmatriculare, care au fost obţinute în mod legal de la Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Mureş, prin respectarea tuturor prevederilor legale din acest punct de vedere, consemnate în Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie, sau pentru probe cu completările şi modificările ulterioare, (a se vedea disp.art 15 alin. 1 din acest Ordin):

Această situaţie deosebită, rezulta în egală măsură din înscrisul depus la dosar cu ocazia Notelor Scrise la soluţionarea apelului cauzei în instanţa de apel, al cărui conţinut identic a fost într-un fel confirmat chiar de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, (a se vedea adresa cu nr.975538/25 mai 2016), ignorată total de către instanţa de apel a fondului cauzei, dar în egală măsură, sau poate chiar mai mult de către completul de judecată care a soluţionat în fond această cerere de revizuire.

În cazul în care la data la care inculpatul ar fi solicitat să i se atribuie numerele roşii de înmatriculare pentru autovehiculul respectiv, iar acesta (autovehiculul) era „blocat” la RAR, numerele roşii respective, nu mai puteau fi eliberate pentru ca mai apoi autovehiculul să poată circula în mod legal ori să fie valorificat de asemenea în mod legal.

Instanţa care a soluţionat această cerere de revizuire, a ignorat în cele din urmă chiar şi EPILOGUL acestei operaţiuni de vânzare-cumpărare a  acelui autovehicul şi care a însemnat în cele din urmă o înmatriculare legală a acestuia de către partea civilă din dosar, numitul S.L., după ce au fost obţinute relaţiile respective din Spania de la proprietarul autovehiculului respectiv, cât şi de la Societatea de Asigurări Spaniolă, că acel autovehicul nu a fost niciodată declarat ca fiind furat din Spania.

Un singur element care este deosebit de semnificativ şi care a fost realmente ignorat chiar şi de către instanţa care a soluţionat prezenţa cerere de revizuire, este acela că cu referire la acelaşi autovehicul au fost făcute cercetări ca urmare a disjungerii dispuse prin Rechizitoriul emis în cauză, de către Parchetele de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Sighetu Marmaţiei, Judecătoria Bistriţa şi Judecătoria Alexandria, iar în toate aceste dosare Parchetele respective au emis soluţii de neurmărire, cercetările fiind efectuate la fiecare dintre aceste Parchete în mod efectiv in personam.

Pentru considerentele de fapt, dar şi de drept, mai înainte expuse şi suficient analizate se solicită admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate.

Examinând apelul promovat, din prisma dispoziţiilor art. 416 şi urm. rap. la art. 459 alin. 7 C. pr. pen, instanţa de control judiciar l-a găsit nefondat, pentru următoarele considerente:

În acord cu judecătorul fondului, s-a constatat că temeiul prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală invocat de către revizuent nu putea fi acceptat, înscrisurile invocate de către revizuent fiind cunoscute şi în ciclul ordinar de către instanţele de judecată. Chiar dacă aceste înscrisuri nu au fost nominalizate în mod direct, nu se poate concluziona că instanţele de judecată nu le-ar fi analizat.

Prin invocarea acestui caz de revizuire, petentul prin apărător a solicitat în fapt o reinterpretare a probatoriului administrat iniţial pentru a se putea dispune achitarea sa. Totuşi nu putem să nu remarcăm faptul că atât revizuentul cât şi apărătorul acestuia fac o gravă confuzie între procedura înmatriculării şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie (confuzie care apreciem că este greu de făcut de o persoană cu studii juridice sau de o persoană a cărei preocupare principală este chiar cumpărarea şi vânzarea de autovehicule).

Astfel, conform art. 7 din O.M.A.I. nr. 1501/2006:

(1) Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente:

a) cererea solicitantului. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare şi a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul va menţiona solicitarea explicită în cerere;

b) fişa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului şi având viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare şi a altei persoane, se va depune şi fişa de înmatriculare completată cu datele acesteia. În cazul înmatriculării temporare pentru export nu este necesară viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale;

c) cartea de identitate a vehiculului, în original şi în copie;

d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original şi în copie;

e) actul de identitate al solicitantului, în original şi în copie. În situaţia în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă şi o altă persoană, se vor prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalităţii juridice, denumirea şi sediul, în copie;

f) dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia, cu excepţia autovehiculelor şi remorcilor noi;

g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulaţie, în termenul de valabilitate a acesteia;

h) dovada efectuării formalităţilor vamale de import definitiv sau temporar pentru înmatricularea temporară, în cazul autovehiculelor şi al remorcilor dobândite din străinătate, în cazurile prevăzute de lege, în original sau copie legalizată a acesteia;

i) dovada plăţii taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii;

j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilită potrivit legii;

k) dovada plăţii contravalorii certificatului de înmatriculare;

l) dovada plăţii contravalorii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare;

m) certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepţia vehiculelor noi, a autovehiculelor destinate competiţiilor sportive şi a vehiculelor istorice;

n) procura specială, după caz.

Eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie presupune însă doar un drept de circulaţie pentru autovehiculul respectiv, fără a fi efectuate verificări de către RAR în bazele de date, art. 15 din O.M.A.I. nr. 1501/2006 prevăzând:

(1) Până la înmatriculare, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor competente potrivit art. 1 alin. (2) autorizează provizoriu circulaţia autovehiculelor şi a remorcilor neînmatriculate, pentru o perioadă ce nu va putea depăşi 30 de zile, dar nu mai mult de data la care expiră asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.

Prin urmare, doar în cazul iniţierii procedurii de înmatriculare a autovehiculelor se efectuează verificările specifice de către R.A.R., pe când în cazul eliberării autorizaţiilor de circulaţie provizorie, autovehiculele nu sunt verificate în bazele de date, autorizaţiile fiind emise în baza actelor depuse de către proprietarul autovehiculului, conform art. 16 din O.M.A.I. nr. 1501/2006:

(1) Autorizaţia de circulaţie provizorie se eliberează în baza următoarelor documente:

a) cererea solicitantului;

b) dovada asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în termenul de valabilitate a acesteia;

c) dovada plăţii taxei de autorizare provizorie a circulaţiei;

d) copii ale documentelor care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra vehiculului;

e) actul de identitate al solicitantului, în original şi în copie, sau, în cazul persoanei juridice, documentele care să ateste dobândirea personalităţii juridice, denumirea şi sediul, în copie;

f) dovada plăţii contravalorii plăcuţelor cu număr provizoriu şi a garanţiei de returnare a acestora;

g) dovada plăţii contravalorii autorizaţiei de circulaţie provizorie;

h) copia declaraţiei vamale pentru vehiculele de provenienţă străină pentru care se solicită înmatricularea în România, cu excepţia primei autorizări.

De asemenea, instanţa de apel constată că unul din înscrisurile invocate de către revizuent, respectiv cel provenit de la Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş - SPCRPCIV conţine doar interpretarea acestei instituţii cu privire la dispoziţiile O.M.A.I nr. 1501/2006, această interpretare nereprezentând vreun fapt nou care să tindă la admiterea cererii de revizuire. De altfel acest înscris a fost depus şi la instanţa de apel din primul ciclu şi chiar dacă nu a fost nominalizat în mod expres, menţionarea sau nu a acestuia în motivarea instanţei nu are vreo relevanţă asupra soluţiei de condamnare.

Prin urmare, având în vedere că în faţa instanţei de apel, petentul nu a invocat alte motive care să se încadreze în cazurile prev. de art. 453 Cod procedură penală, iar temeiul invocat nu poate fi primit, s-a apreciat că hotărârea primei instanţe era legală şi temeinică, motiv pentru care a fost menţinută hotărârea atacată.

În consecinţă s-a respins ca nefondat apelul, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei. În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 200 lei (delegaţia pentru asistenţă obligatorie nr. 3580/2016 – f. 11), reprezentând contravaloarea parţială a onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare