Achiziţie publică. o.u.g. nr. 34/2006. Plata unor lucrări suplimentare. Condiţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1640/40/2015, din data de 01.07.2015, reclamantul Judeţul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la restituirea sumei de 16.096,10 lei, reprezentând lucrări neefectuate, constatate cu ocazia inventarierii lucrărilor executate la obiectivul de investiţii „Reparaţii capitale imobil str. xx nr. 2-4  din municipiul A.” şi a penalităţilor calculate până la data achitării efective.

La data de 08 octombrie 2015, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea Judeţului A. la plata sumei de 161.939,20 lei, cu titlu de lucrări imprevizibile nedecontate (95.623,52 lei) şi penalităţi de întârziere aferente (66.315,68 lei), cu cheltuieli de judecată.

Pentru termenul de judecată din data de 08.12.2015, Judeţul A. a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 161.939,20 lei – solicitată de S.C. B. S.R.L. prin cererea reconvenţională, pentru lucrări executate care nu au fost decontate întrucât nu au fost prevăzute în proiect.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 01 martie 2016, instanţa a disjuns cererea reconvenţională formulată de SC B. SRL în contradictoriu cu Judeţul A., precum şi cererile de chemare în garanţie formulate de Judeţul A. în contradictoriu cu SC D. SA şi SC C. SRL şi a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect „litigiu privind achiziţiile publice”.

Tribunalul Botoșani, prin sentinţa nr. 482/20.09.2016, a respins cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul Judeţul A., respectiv chemaţii în garanţie S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A., ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. B. SRL a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1544 din 22 noiembrie 2016 Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de reclamanta S.C. B. SRL, prin administrator E., împotriva sentinţei nr. 482/ 20.09.2016, pronunţată de Tribunalul Botoșani – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 505/40/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât Judeţul A., intimate-chemate în garanţie fiind S.C. C. SRL şi S.C. D. S.A., ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei sus menţionate a formulat contestaţie în anulare SC B. SRL, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1051/39/2016 din 19 decembrie 2016.

În motivarea contestaţiei în anulare se arată următoarele:

În motivarea sentinţei, instanţa a justificat tardivitatea recursului prin următoarea situaţie de fapt: „din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei – reclamantei la data de 30.09.2016 (fila 167 dosar fond), recursul acesteia fiind înregistrat la Tribunalul Suceava la data de 06.10.2016, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut imperative de art. 28716 din OUG nr. 34/2006".

Consideră că instanţa se află într-o eroare, având în vedere că recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 482 din 20.09.2016 a Tribunalului Botoşani a fost depus la serviciul de

Curierat Fan curier în data de 05.10.2016, la ora 16;53 pentru a fi trimisă la Tribunal Botoşani, unde a ajuns, într-adevăr, în data de 06.10.2016. Acest aspect rezultă fără echivoc din recipisa „Fan Courier Expres” şi din „status comanda” AWB - Fan Curier.

În aceste condiţii, consideră că instanţa, dintr-o eroare materială, a confundat acest element esenţial pentru soluţia pronunţată, şi prin urmare, consideră temeinică contestaţia în anularea Deciziei nr. 1544/22.11.2016 raportat la prevederile art. 183 alin. (l) şi (3) Cod procedura civilă.

 Mai arată că potrivit legislaţiei, pentru a fi admisibilă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţate de o instanţa de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor.

Consideră că în acest caz sunt îndeplinite toate aceste condiţii, în sensul că se referă la o greşeală de procedură - respingerea recursului ca tardiv cu toate că acesta a fost formulat în termen, nu se discută probe şi nici nu se face o reexaminare a fondului cauzei.

Prin întâmpinarea depusă, S.C. C. S.R.L. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare arătând următoarele:

Prin contestaţia în anulare se invocă faptul că instanţa de recurs a fost în eroare cu privire la data declarării recursului, câtă vreme cererea de recurs a fost depusă la serviciul de curierat Fan Courier în data de 05.10.2016, orele 16:53, şi nu la data de 06.10.2016.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv al contestaţiei în anulare speciale se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat: sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluţionarea recursului în absenţa motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, menţiuni greşite referitoare la incidente procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea recurată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale.

În prezenta speţă, chiar şi în data de 05.10.2016 era împlinit termenul legal de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de Secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. z) teza I din O.U.G. nr. 34/2006, noţiunea de „zile" reprezintă zilele calendaristice, în afara cazului în care se prevede expres că sunt zile lucrătoare. Termenul exprimat în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului.

Ziua de la care a început să curgă termenul de 5 zile este 30.09.2016, când hotărârea recurată a fost comunicată contestatoarei din prezenta cauză, ziua la care s-a împlinit termenul fiind 04.10.2016.

Separat de aceste aspecte, în soluţionarea contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă, instanţa trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă.

Or, la momentul pronunţării deciziei nr. 1544/22.11.2016 a Curţii de Apel Suceava în dosar nr. 505/40/2016, instanţa de recurs nu a putut analiza conţinutul recipisei emisă de Fan Courier Expres, câtă vreme contestatoarea nu a depus-o la dosarul cauzei şi nici nu a formulat vreun fel de apărări în combaterea excepţiei tardivităţii, prin care să aducă la cunoştinţa instanţei de recurs aspectele invocate prin contestaţia în anulare.

În ceea ce priveşte contestaţia, Curtea observă că, în argumentarea cererii promovate, este invocat cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod de procedură civilă, arătându-se faptul că recursul a fost respins ca tardiv în mod incorect. În acest sens, susţinerile contestatoarei sunt întemeiate. Astfel, sentinţa atacată în cauză a fost comunicată părţii interesate la data de 30.09.2016. Având în vedere termenul de 5 zile în care putea fi exercitat dreptul la recurs, şi utilizând algoritmul de calcul prevăzut de dispoziţiile art. 3 lit. z din O.U.G. nr. 34/2006 (aplicabilă în speţă), se observă că ultima zi în care se putea promova calea de atac era 05.10.2016. Din examinarea plicului ataşat pe coperta dosarului în care se afla sentinţa în cauză, se observă că recurenta a procedat la expedierea către tribunal a căii de atac promovate prin intermediul unui serviciu de curierat, la data de 05.10.2016. Luând în considerare dispoziţiile art. 183 Cod de procedură civilă, rezultă că recursul în cauză a fost formulat în termen. Soluţia dată de Curte în soluţionarea recursului apare ca fiind rezultatul unei erori materiale obiectivată în neobservarea plicului prin intermediul căruia a fost expediat memoriul de recurs, eroare explicabilă prin faptul că plicul în discuţie a rămas ataşat la coperta dosarului de primă instanţă, fiind astfel mai greu de observat. Prin urmare, contestaţia în anulare apare ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi a rejudecării recursului în speţă.

Procedând la analiza recursului, Curtea începe prin a reaminti faptul că procedura achiziţiilor publice este guvernată de un regim legal extrem de restrictiv, de natură a asigura atât respectarea principiilor enunţate de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, cât şi a imperativului cheltuirii cât mai eficiente şi transparente a banului public. Printre consecinţele translaţiei menţionatelor principii la situaţiile vizând încheierea contractelor de achiziţie publică se numără şi reglementarea modului în care au a fi efectuate/decontate lucrări suplimentare celor deja contractate printr-o procedură ce respectă exigenţele actului normativ anterior amintit. Astfel cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, efectuarea de astfel de lucrări suplimentare era în mod necesar subordonată încheierii unui act adiţional, în condiţiile art. 122 lit. i din Ordonanţă, cerinţă nu a fost îndeplinită în speţă. Plata unor prestaţii suplimentare de felul celor efectuate în cauză are a fi efectuată doar prin raportare la reglementările legale menţionate, care au în mod evident un caracter derogator de la dreptul comun. Recurenta nu se poate prevala de instituţia juridică a îmbogăţirii fără justă cauză pentru a obţine plata lucrărilor efectuate suplimentar întrucât îi este în mod cert imputabil faptul nesemnării unui act adiţional pentru a putea obţine compensaţii în condiţiile legii speciale. O acţiune de felul celei promovate în speţă este în contradicţie cu principiile în materie de achiziţii publice, putându-se foarte facil constitui într-un instrument de eludare a cerinţelor foarte restrictive impuse de prevederile legale în materie. Prin urmare, plata unor lucrări suplimentare de felul celor efectuate de recurentă poate fi obţinută de la beneficiar doar în contextul respectării cerinţelor art. 122 lit. i din textul de lege amintit. Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile din recurs privitoare la o pretinsă motivare străină de natura cauzei a hotărârii de fond, judecătorul de primă instanţă nefăcând altceva decât să releve modul în care lucrări de felul celor efectuate în cauză pot fi decontate, nefondate fiind şi motivele de recurs privesc greşita aplicare a legii, întrucât, astfel cum s-a arătat neplata sumelor pretinse a fost generată de conduita culpabilă a recurentei-reclamante, care a procedat la efectuarea de lucrări suplimentare cu neobservarea condiţiilor stabilite de lege pentru astfel de ipoteză.

În consecinţă, având în vedere cele anterior menţionate, recursul este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Domenii speta

Spete similare