11.Contencios administrativ. Anulare act administrativ. Ofertă declarată eligibilă în urma procedurii de evaluare

Nelegalitatea respingerii acesteia în etapa soluționării contestației ce vizează în fapt cuantumul sumei acordate în cadrul programului de finanțare. Lipsa algoritmului de calcul (conversie a punctelor acordate – în lei) nu poate determina respingerea cererii reclamantei, fiind obligația autorității finanțatoare să justifice în concret sumele acordate, indiferent dacă că s-a solicitat sau nu anularea procedurii

-Legea 350/2005, art. 6, art. 4

-Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. 3

Art. 6 din Legea 350/2005 stabilește explicit etapele procedurii de selecţie de proiecte, făcând distincție clară între etapa de verificare a eligibilităţii, înregistrării şi îndeplinirii criteriilor referitoare la capacitatea tehnică şi financiară, respectiv etapa de evaluare a propunerilor de proiecte. 

În condițiile în care autoritatea contractantă a decis că o ofertă este eligibilă și i-a comunicat ofertantului această decizie, nu mai are posibilitatea de a și-o revoca întrucât a produs efecte juridice. O conduită contrară este susceptibilă de a fi cenzurată de instanța de judecată pe aspecte de nelegalitate, autoritatea publică având obligația de a adopta orice decizie în condițiile și limitele legii.

Deși autoritatea contractantă nu a justificat modul de conversie a punctelor acordate - în lei, iar reclamanta nu a solicitat Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor să dispună anularea procedurii (ci reevaluarea cererii de finanțare), lipsa algoritmului de calcul nu putea conduce la respingerea cererii reclamantei, fiind obligația autorității finanțatoare să justifice în concret sumele acordate, indiferent de faptul că s-a solicitat sau nu anularea procedurii. Întrucât nu a fost emis niciun act prin care autoritatea contractantă să stabilească în concret modul de conversie a punctelor  în bani, nu există actul care să poată face obiectul unei acțiuni în anulare. Faptul că reclamanta nu a înțeles să solicite anularea întregii proceduri nu poate determina respingerea acțiunii, în condițiile în care contestă, în limitele în care a fost vătămată de conduita autorității, strict modul de conversie a punctelor, nu și celelalte etape ale procedurii.

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată că prin Sentinţa nr.2144 din 8 decembrie  2015 pronunţate de Tribunalul  Harghita în dosarul nr. 662/96/2015, s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAŢIA CLUB SPORTIV V. F. F. CLUB, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL ODORHIEU SECUIESC şi, în consecinţă:

S-a anulat actul emis de pârât la data de 30.04.2015 prin care s-a stabilit neeligibilitatea cererii de finanţare nr.11248 şi nr.11249 din data de 26.03.2015 formulată de reclamantă.

S-a respins capătul de cerere al reclamantei privind publicarea Procesului-verbal de atribuire a fondurilor nerambursabile în cadrul „Programului anual de sprijinire a sportului de performanţă din Municipiul Odorheiu Secuiesc pe anul 2015”, ca rămasă fără obiect.

S-a respins  cererea reclamantei de reevaluare a cererii de finanţare nr.11248 şi nr.11249 din 26.03.2015, precum şi cererea de suspendare a procedurii de atribuire a fondurilor nerambursabile în cadrul „Programului anual de sprijinire a sportului de performanţă din Municipiul Odorheiu Secuiesc pe anul 2015”, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat recurs reclamanta ASOCIAŢIA CLUB SPORTIV V. F. F. CLUB şi pârâtul  MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC.

Prin cererea de recurs formulată de reclamanta ASOCIAŢIA CLUB SPORTIV V. F. F. CLUB, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce priveşte respingerea petitului de reevaluare a cererii de finanţare nr. 11248/26.03.2015 şi 11249/26.03.2015 pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., rejudecarea procesului în fond de către instanţa de recurs şi reevaluarea cererilor de finanţare nr. 11248/26.03.2015 şi 11249/26.03.2015.

In motivele de recurs reclamanta a învederat faptul că, prima instanţă nu a respectat unele norme procedurale prin respingerea petitului privind reevaluarea cererii de finanţare.

Deşi instanţa de fond în dispozitivul hotărârii respinge această cerere ca neîntemeiată, de fapt, din considerentele hotărârii reiese clar, că refuză soluţionarea ei deoarece nu are repere în funcţie de care ar putea să reevalueze. Or, pentru a decide că o cerere este sau nu întemeiată trebuie în primul rând examinată. Din moment ce instanţa îşi motivează soluţia pe faptul că nu există prevederi în acte normative în funcţie de care ar putea decide, rezultă că nici nu a examinat în fond respectiva cerere, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sentinţa.

Instanţa de fond, practic a refuzat soluţionarea unei cereri pe motiv că legea nu prevede, ceea ce contravine atât dispoziţiilor art. 5 alin. (2) C. proc. civ. cât şi prevederilor art. 4 alin (2) din Legea 303/2004 respectiv art. 1 alin (2) C. civ. (art 488 pct. 8 din C.pr.civ).

In astfel de situaţii judecătorul nu poate refuza soluţionarea cererii, ci trebuie să aplice dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare sau trebuie să judece în baza principiilor generale ale dreptului, ţinând seama de cerinţele echităţii, precum stabileşte alin. (3) al art. 5 din C. proc.civ.

Reclamanta recurentă a arătat că, punctajul maxim posibil obţinut la acest program era 50 de puncte, iar ea a obţinut 29 de puncte, deci un procent de 58%. Dacă instanţa nu avea alte posibilităţi putea să ţină semăna de acest procent şi să acorde un astfel de procent din suma solicitată de, respectiv suma de 37.597,92 lei, din 64.824,0 lei solicitată.

In opinia reclamantei recurente, încălcarea acestor reguli procedurale atrage nulitatea virtuală a actului procedural, în cauză nulitatea parţială a hotărârii judecătoreşti.

Reclamanta recurentă a subliniat faptul că, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (2) C. proc. civ. Prin motivarea hotărârii instanţa a susţinut, că nici intimata şi nici actele normative nu prevăd modalitatea de calcul a finanţării, astfel nu are repere în funcţie de care să rezolve cererea. Instanţa trebuie să soluţioneze petitul chiar în lipsa unor reglementări exprese privind criteriile de evaluare şi algoritmul de calcul. Aceste criterii şi algoritmul în cauza de faţă nu există, deşi pârâta a avut obligaţia de a o elabora potrivit prevederilor art. 31 alin (3) din Legea nr. 350/2005, tocmai lipsa acestui algoritm atrage nelegalitatea procedurii de finanţare.

A doua condiţie privind existenţa unei vătămări este şi ea îndeplinită, din moment ce instanţa a refuzat examinarea în fond a petitului în discuţie, astfel recurenta este lipsită de o sumă considerabilă de bani, constând în diferenţa dintre suma de 64.824 (cea solicitată prin cererea de finanţare nr. 11248/26.03.2015 şi 11249/26.03.2015) şi cea de 20.000 (la care este îndreptăţită în temeiul sentinţei nr. 2144/08.12.2015).

Reclamanta recurentă a susţinut că, vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea parţială a hotărârii atacate. Din moment ce prima instanţă s-a dezinvestit singura posibilitate de a invoca neregularităţile este calea recursului.

In drept, reclamanta recurentă a invocat prevederile art. 483, art. 488, pct.6 si 8 , 5, art. 175 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul  MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în consecinţă eliminarea din hotărârea atacată a dispoziţiei privind anularea actului emis de Municipiu la data de 30.04.2015 prin care s-a stabilit neeligibilitatea cererii de finanţare nr. 11248 şi nr. 11249 din data de 26.03.2015, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, motivul de nelegalitate: hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă).

In considerentele recursului, pârâtul a învederat faptul că, prima instanţă nu a luat în considerare regula potrivit căruia interesul public prevalează interesului privat.

Pârâtul recurent a susţinut că, reclamanta nu a invocat în faţa primei instanţe nerespectarea condiţiilor legale de derulare a procedurii şi nu a contestat neconcordanţele invocate de Municipiu privind actele depuse la dosarul de proiect.

Nu s-a lămurit până la judecarea pe fond a cauzei împrejurarea în care Cererea de finanţare a fost semnată de dl. L. B., iar Declaraţia solicitantului din data de 24.03.2015 a fost semnată atât de L. B. cât şi de S. C. I., ambii recomandându-se ca reprezentanţi ai Asociaţiei în condiţiile în care numai preşedinte ACS V. are această calitate conform art. 17 din Statut raportat la Actul constitutiv al acestei asociaţii.

Pârâtul recurent a arătat că, sentinţa atacată este imposibil de pus în aplicare faţă de actele normative care reglementează finanţele publice locale (Legea nr. 82/1991, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, Legea 227/2015 privind Codul fiscal, Legea 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general), prin urmare suma de 20.000 lei accesat de ACS V. F. FC nu poate fi decontat în 2016.

In concluzie, pârâtul recurent a susţinut că, din probele administrate în cauză rezultă că Municipiul nu a încălcat nicio lege sau interes legitim a reclamantei, fie că vorbim de faza administrativă a procedurii de atribuire a contractului de finanţare din cadrul „Programului anual de sprijinire a sportului de performanţă în Municipiul Odorheiu Secuiesc pe anul 2015", fie de faza de judecată în faţa Tribunalului, prin urmare prima instanţă în mod greşit a reţinut culpa cu ocazia emiterii actului prin care s-a stabilit neeligibilitatea cererii de finanţare.

In drept, pârâtul recurent a invocat prevederile art. 483 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de pârâtul Municipiul ODORHEIU SECUIESC, raportat la art. 488 Cod proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, odată declarată eligibilă o ofertă în urma procedurii de evaluare, aceasta nu mai poate fi respinsă în etapa soluționării contestației ce vizează în fapt cuantumul sumei acordate în cadrul programului de finanțare. În acest sens, art. 6 din Legea 350/2005 stabilește explicit etapele procedurii de selecţie de proiecte sens în care prin literele f și g ale acestui text de lege se face o distincție clară între etapa de verificare a eligibilităţii, înregistrării şi a îndeplinirii criteriilor referitoare la capacitatea tehnică şi financiară respectiv de evaluare a propunerilor de proiecte. 

Din moment ce autoritatea contractantă a decis că o ofertă este eligibilă și a comunicat acest aspect ofertantului, nu mai are posibilitatea de a-și revoca această decizie care s-a definitivat și a produs efecte juridice. O conduită contrară este susceptibilă de a fi cenzurată de instanța de judecată pe aspecte de nelegalitate, autoritatea publică având obligația de a adopta orice decizie în condițiile și limitele legii, în cazul de față cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Legea 350/2005 respectiv a secțiunii 4 din același act normativ.

 Recurenta face trimitere la preeminența interesului public în raport de cel privat, însă dispozițiile art. 8 alin. 3 din legea 554/2004 vizează raportul dintre interesul public și principiul libertății contractuale, noțiuni care evident nu sunt echivalente. Simpla invocare a interesului public (componentă constantă a litigiilor în contencios administrativ ) nu este suficientă prin ea însăși să determine o soluție favorabilă autorității. În fapt, recunoașterea în favoarea autorității publice a unor atribute ce determină raporturi de putere este  însoțită de obligația autorității de a-și manifesta voința în limitele stricte ale legii. În cazul dedus judecății autoritatea finanțatoare avea dreptul și obligația legală de a verifica eligibilitatea proiectelor la un anumit moment, o acțiunea ulterioară în acest sens fiind lipsită de suport legal.

În ceea ce privește faptul că suma de 20.000 lei nu ar putea fi decontată în anul 2016 intimatei, Curtea a reţinut că aceste apărări nu au relevanță în cauză. În fapt, instanța de judecată este chemată să se pronunțe cu privire la legalitatea actelor autorității publice, aspect ce presupune verificarea condițiilor existente la momentul adoptării actului administrativ.  Nu se poate concepe o validare judecătorească a unui act administrativ nelegal pe simplul considerent că acesta a produs efecte juridice respectiv consecințele de ordin practic ar face dificilă o măsură de remediere. În fapt, este de esența procedurii judiciare cererea de anulare a unui act administrativ care a produs efecte juridice (sens în care art.1 alineat 6 din legea 554/2004 prevede că autoritatea emitentă a actului care a produs efecte are calitatea de a formula acțiunea în contencios ), instanța de judecată, în limitele investirii, având strict obligația verificării legalității actului administrativ.

 Față de considerentele anterioare, Curtea a reţinut că sentința primei face o corectă aplicare a prevederilor legale, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentul MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC, astfel încât în baza art. 496 alin.1 Cod proc.civ recursul a fost respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul formulat de ASOCIAŢIA CLUB SPORTIV V. F. F. CLUB, Curtea a reţinut următoarele:

Instanța de fond a constatat că autoritatea contractantă nu a justificat modul de conversie a punctelor acordate în lei  dar reținând că nu s-a solicitat anularea procedurii de atribuire a respins cererea de reevaluare formulată de reclamantă pe considerentul că nu are repere suficiente.

Curtea a reţinut că prin cererea adresată de reclamantă  Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor s-a solicitat a se dispune reevaluarea cererii de finanțare. Așadar, instanța sesizată prin hotărârea de declinarea  a CNSC, nu trebuia să reevalueze ea însăși cererea de finanțare (de altfel, în conformitate cu art. 18 din Legea 554/2004 instanța nu se substituie în atribuțiile autorității publice ci doar obligă la o anumită conduită ).

Din această perspectivă, lipsa algoritmului de calcul nu putea conduce la respingerea cererii reclamantei, fiind obligația autorității finanțatoare să justifice în concret sumele acordate, indiferent de faptul că s-a solicitat sau nu anularea procedurii.

În acest sens  s-a reţinut că, nu a fost emis nici un act de către autoritate, prin care să se stabilească în concret modul de conversie a punctelor în bani, act care să poată face obiectul unei acțiuni în anulare. Faptul că reclamanta nu a înțeles să solicite anularea întregii proceduri nu poate determina respingerea acțiunii acesteia, în condițiile în care reclamanta contestă, în limitele în care a fost vătămată de conduita autorității, strict modul de conversie a punctelor nu și celelalte etape ale procedurii. Acțiunea reclamantei este limitată de interesul acesteia în procedură, sens în care nu se poate reține ca fine de neprimire omisiunea de a contesta un anumit act. 

Pe de altă parte, autoritatea finanțatoare are obligația legală (în temeiul art. 4 din Legea 350/2005) de a justifica suma finală acordată reclamantei astfel încât susținerile intimatei prin întâmpinarea la recursul reclamantei nu pot fi reținute.

În fapt, contrar susținerilor intimatei întreaga reglementare incidentă obligă autoritatea să respecte reguli stricte în procedură, fiind exclus orice comportament discreționar în procedura de acordare a finanțării din bani publici. În acest sens, art. 29 din legea 350/2005 prevede :” Criteriile de selecţie pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă trebuie să facă posibilă evaluarea, pe baze competitive şi concurenţiale, a capacităţii solicitanţilor de a finaliza activitatea propusă pentru finanţare.”

În cazul de față, deși au fost stabilite criterii de evaluare (fila 132-134 dosar fond) care s-au tradus în numărul de puncte acordate fiecărui solicitant, documentul final (proces-verbal 15088/2015) lipsește de conținut procedura parcursă, acordarea finanțării nerambursabile nefiind justificată prin raportare la punctajul obținut. Astfel, reclamanta a obținut suma de 20.000 lei pentru un număr de 29 de puncte din 50 posibile, iar autoritatea nu a justificat prin nimic suma acordată fiind încălcate dispozițiile art. 31 alineat 3 din legea 350/2005. Susținerile pârâtei în sensul că doar suma de 21.8247 lei ar fi fost eligibilă conform proiectului reclamantei, de asemenea nu pot fi reținute, neexistând nici o  justificare în acest sens.

Mai mult, dacă avem în vedere ca atare afirmațiile pârâtei în sensul că reclamanta ar fi obținut pentru punctajul maxim doar suma de 21.8247 lei, astfel încât acordarea  sumei de 20.000 lei pentru 29 de puncte a fost ”un gest generos” , trebuie să concluzionăm  că autoritatea finanțatoare a acordat discreționar finanțare publică nerambursabilă. Acordarea alocațiilor financiare din fonduri publice se face în condițiile reglementate de Legea 350/2005 și nu pe considerente subiective.

Având în vedere considerentele anterioare, Curtea a constatat că autoritatea finanțatoare, prin omisiunea de a justifica în concret sumele acordate reclamantei, a încălcat prevederile Legii 350/2005, aspect ce se impunea a fi cenzurat ca atare de instanța de fond. Pe cale de consecință, în temeiul art.496 alin. 2 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe a fost casată  în parte şi în rejudecare s-a admis cererea reclamantei având ca obiect recalcularea cererii de finanţare iar autoritatea contractantă  a fost obligată să reevalueze cererea de finanţare a reclamantei, înregistrată sub nr. 11248 respectiv 11243/26.03.2015.

Domenii speta

Spete similare