1.Contencios administrativ. Anulare document constatator privind neîndeplinirea obligațiilor izvorând dintr-un contract de achiziții publice. Neechivalarea refuzului semnării contactelor subsecvente cu refuzul semnării acordului-cadru

-OUG nr. 34/2006, art. 2, art. 181 lit. c^1

-HG 925/2006, art. 971  alin. 6, art. 67, art. 70 alin. 2, art. 93 alin. 1

Autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură un ofertant/candidat care în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia. Această reglementare vizează o formă specifică de sancţionare a ofertantului care a avut o conduită contractuală defectuoasă într-o procedură anterioară, conferind autorităţii contractante posibilitatea de a-i îngrădi dreptul de a participa la o nouă procedură. O astfel de situație constituie, practic, o derogare de la principiul tratamentului egal şi nediscriminatoriu impus de art. 2 din OUG 34/2006, având caracter excepţional şi, ca atare, se impune analizare, cu prioritate, în ce măsură conduita contractantului la care se referă documentul constatator se înscrie cerinţelor prevăzute de textul de lege.

Textul art. 971  alin. 6 din HG 925/2006 este de strictă interpretare, refuzul semnării contactelor subsecvente neputând echivala cu refuzul semnării acordului-cadru. Formularea utilizată de legiuitor – refuzul ofertantului declarat câştigător – exclude o interpretare în sensul că şi refuzul semnării contractelor subsecvente ar intra sub incidența acestor dispoziţii legale. Semnarea contractului subsecvent acordului-cadru reprezintă o obligaţie contractuală, şi nu o obligaţie determinată de calitatea de ofertant câştigător în procedură.

De subliniat importanţa distincţiei între refuzul ofertantului de a semna contractul/acordul-cadru – aspect ce are ca efect nefinalizarea procedurii de achiziţie (în sensul art. 93 alin. 1 din HG 925/2006) şi refuzul operatorului economic de a semna un acord subsecvent, aspect ce se subsumează noţiunii de executare a obligaţiilor contractuale asumate prin acordul-cadru – cu referire la acest din urmă refuz impunându-se o analiză a noţiunii de neexecutare a obligaţiilor contractuale.

Prin sentinţa civilă nr. 1540/8.11.2016 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 603/96/2016 s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul S. J. DE U. MIERCUREA CIUC şi, în consecinţă s-a anulat Documentul constatator referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale nr.2302/10.03.2016 emis de pârât.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul S.J.U MIERCUREA CIUC, solicitând  admiterea recursului şi menţinerea Documentului constatator emis.

In motivele de recurs pârâtul a învederat faptul că, prima instanţă nu a ţinut cont de motivul pentru care Spitalul a avut 2 acorduri cadre valabile la momentul solicitării prelungirii contractului-subsecvent cu S.C. P. S.R.L.

Pârâtul recurent a susţinut faptul că acordul-cadru nr. 704/30.10.2015 încheiat cu S.C. P. S.R.L. a fost valabil în perioada 01.11.2016-01.03.2016.

Licitaţia nouă cu nr. anunţ de participare 15976/26.05.2015 cu scopul de a încheia un nou acord-cadru având ca obiect Servicii prestate de laboratoare medicale nu a fost finalizat din cauza a patru contestaţii depuse, iar acordul-cadru vechi (nr.704/30.10.2015) a fost valabil până la 01.03.2016, prestatorul fiind S.C. P. S.R.L., pârâta recurentă a fost obligată să organizeze o procedură de negociere în vederea încheierii unui nou acord-cadru, valabil 3 luni de la 01.03-31.05.2016.

Pârâtul recurent a arătat că pentru asigurarea reglementărilor art. 2 din OUG 34/2006 (valabil la momentul acela), respectiv asigurării şansei de a putea concura mai mulţi operatori economici şi prevenirea excluderii vreunui operator economic, instituţia pârâtă a oferit tuturor potenţialilor ofertanţi un spaţiu aproximativ de 68,00 mp, destinat pentru efectuarea analizelor de urgenţă conform Caietului de sarcini. Acest spaţiu a fost pusă la dispoziţia câştigătorului clasat pe primul loc în momentul atribuirii acordul-cadru, respectiv S.C. M.S.R.L. Pentru a acorda şansa obţinerii tuturor operatorilor economici autorizaţia sanitară, termenul de eliberare fiind de 15 de zile conform art. 4 (2) al OMS 1149/2007 pentru aprobarea Normelor privind înfiinţarea şi autorizarea punctelor externe de recoltare ale laboratoarelor care efectuează analize medicale în regim ambulatoriu, precum şi a condiţiilor de organizare şi funcţionare a acestora, autoritatea contractantă trebuia să încheie primul contract subsecvent la data de 01.03.2016, prezentarea autorizaţiei fiind la data de 25.02.2016.

Autorizaţia mai sus menţionată se eliberează de către Direcţia de Sănătate Publică câştigătorului clasat pe primul loc (S.C. M. S.R.L.) pe baza unui Acord-cadrul valabil, motiv pentru care pârâtul recurent a încheiat Acordul-cadru nr. 60/01.02.2016 cu această societate. Pentru a putea încheia primul contract subsecvent la data de 01.03.2016 trebuia încheiată Acordul-cadru mai sus menţionat la data de 01.02.2016 la care se adaugă perioada de eliberare a autorizaţiei sanitare.

Întrucât până la data de 25.02.2016 S.C. M. S.R.L. nu a obţinut autorizaţia respectivă pentru noul spaţiu, cea veche fiind ocupată de S.C. P. S.R.L. şi pentru a nu rămâne fără servicii medicale de laborator - având un Acord-cadru valabil încheiat între P. şi pârâtul recurent, a optat la trimiterea adreselor privind încheierea unui nou contract subsecvent valabil încă 3 luni, începând cu data de 01.03.2016, perioadă aproximativă pentru finalizarea Licitaţiei deschise cu anunţ de participare 159767/26.05.2015, însă au fost refuzaţi, chiar dacă S.C. P. S.R.L. a avut posibilitatea de a încheia legal acest contract subsecvent, Acordul-cadru încheiat cu aceasta fiind valabil până la data de 01.03.2016.

Pârâtul recurent a susţinut faptul că încheierea noului Acord-cadru (cu nr. 60/01.02.2016) a fost absolut necesar doar pentru eliberarea autorizaţiei sanitare şi aceasta nu poate fi considerat un motiv pentru care a fost refuzată semnarea noului contract subsecvent, aşa cum a reţinut prima instanţă, în mod eronat, deoarece fără încheierea acestui acord procedura nu ar fi putut fi continuată.

In opinia pârâtului recurent instanţa de fond nu a avut în vedere gravitatea situaţiei în care a ajuns spitalul ca urmare a refuzului semnării unui nou contract subsecvent, creând premisele unei situaţii catastrofale (imposibilitatea de stabilire a unui diagnostic, intervenţii chirurgicale, transfuzii etc.), punând în pericol viaţa pacienţilor.

In drept pârâtul recurent şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 486 Codului de procedură civilă.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate raportat la prevederile art. 488 Cod proc.civ., Curtea a apreciat că recursul formulat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei, privind necesitatea obiectivă care a determinat iniţierea unei noi proceduri de atribuire în perioada de valabilitate a acordului-cadru, nu pot fi reţinute ca motiv de reformare a sentinţei atacate, având în vedere  apărările formulate de intimată atât în recurs cât şi în cursul judecării cauzei în fond.

În dezacord cu judecătorul fondului, Curtea, a apreciat că  prevederile art. 3.2 din acordul-cadru 704/2015 trebuie interpretate în sensul că, nu putea fi demarată o nouă procedură care să vizeze produsele care fac obiectul contactului-cadru, cu luarea în considerare a perioadei de valabilitate a acordului-cadru. Aşadar o procedură de atribuire care să aibă ca obiect aceleaşi servicii dar pe o perioadă ulterioară celei vizate de acordul-cadru, nu ar reprezenta o încălcare a obligaţiilor contractuale, sens în care, de altfel, art. 67 alineat 1 litera a din HG 925/2006 prevede obligaţia autorităţii contractante de a nu încheia cu alt operator economic, pe durata acordului-cadru, un contract având ca obiect achiziţionarea produselor/serviciilor/lucrărilor care fac obiectul acordului-cadru respectiv.  Aşadar, interpretarea clauzelor contractuale în conformitate cu dispoziţiile legale în temeiul cărora au fost edictate, impune ca în noţiunea de obiect al acordului-cadru să fie avută în vedere perioada în care urmau a fi prestate serviciile.

Pe de altă parte, am reţinut că apărările formulate de reclamantă (şi expres indicate ca motiv de refuz al semnării contractului subsecvent) se impuneau a fi analizate în cauză, fiind reiterate în recurs. În acest sens am reţinut că, documentul constatator ce face obiectul prezentului litigiu a fost emis în temeiul art. 97 indice 1 alineat 6 din HG 925/2006 conform căruia, „ Refuzul ofertantului declarat câştigător de a semna contractul/acordul-cadru este asimilabil situaţiei prevăzute la art. 181 lit. c^1) din ordonanţa de urgenţă. Documentele constatatoare se emit în acest caz în termen de 14 zile de la data la care ar fi trebuit încheiat contractul dacă ofertantul nu ar fi refuzat semnarea acestuia.”

Art. 181 lit. c^1) din OUG 34/2006  dă dreptul autorităţii contractante de a exclude dintr-o procedură un ofertant/candidat care în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia.

Textele de lege anterior indicate reglementează o formă specifică de sancţionare a ofertantului care, a avut o conduită contractuală defectuoasă într-o procedură anterioară,  respectiv conferă autorităţii contractante posibilitatea de a-i îngrădi dreptul de a participa la o nouă procedură fiind practic o derogare de la principiul tratamentului egal şi nediscriminatoriu impus de art. 2 din OUG 34/2006.

O asemenea măsură, are un caracter excepţional şi ca atare, cu prioritate, trebuie analizat în ce măsură conduita contractantului la care se referă documentul constatator se înscrie cerinţelor prevăzute de textul de lege.

În cazul dedus judecăţii, nu se pune în discuţie refuzul ofertantului câştigător de a semna contractul/acordul-cadru pentru care s-a derulat procedura de achiziţie  ci refuzul de a semna un contract subsecvent acordului-cadru însușit de părţi.

Textul art. 97 indice 1 alineat 6 din HG 925/2006 nu acoperă şi situaţia în care se refuză semnarea contractelor subsecvente acordului-cadru. Dat fiind caracterul de excepţie a textului, acesta este de strictă interpretare astfel încât,  trebuie să reţinem că refuzul semnării contactelor subsecvente nu poate echivala cu refuzul semnării acordului-cadru. De altfel, chiar formularea utilizată de legiuitor - refuzul ofertantului declarat câştigător – exclude o interpretare în sensul că şi refuzul semnării contractelor subsecvente ar intra sub incidența acestor dispoziţii legale. Astfel, încheierea contractului subsecvent se realizează în temeiul acordului-cadru cu operatorul economic parte a acestui acord (a se vedea art. 67 din HG 925/2006). Aşadar nu se pune în discuţie refuzul unui ofertant câştigător ci refuzul operatorului economic, în calitate de parte contractantă, de a-şi îndeplini obligaţiile din acordul-cadru. Or, semnarea contractului subsecvent acordului-cadru reprezintă o obligaţie contractuală şi nu o obligaţie determinată de calitatea de ofertant câştigător în procedură. În acest sens, Curtea a reţinut că un asemenea refuz reprezintă în temeiul art. 7.1 litera c din Acordul-cadru 704/2015, un motiv de  reziliere de drept a  acordului-cadru.

De asemenea apar ca relevante dispoziţiile art. 70 alineat 2 din HG 925/2006 care reglementează conduita autorităţii contractante în cazul în care operatorul economic căruia autoritatea contractantă îi transmite o solicitare pentru încheierea unui contract subsecvent nu are capacitatea de a răspunde acestei solicitări din propria sa culpă, coroborat cu alineatul 3 al aceluiaşi text de lege care prevede „ Operatorul economic în culpă va suferi consecinţele prevăzute în acordul-cadru pentru neîndeplinirea obligaţiilor în sarcina sa.”

Raportat la cele ce preced, Curtea a subliniat importanţa distincţiei între refuzul ofertantului de a semna contractul/acordul-cadru – aspect ce are ca efect nefinalizarea procedurii de achiziţie (în sensul art. 93 alineat 1 din HG 925/2006) şi refuzul operatorului economic de a semna un acord subsecvent, aspect ce se subsumează noţiunii de executare a obligaţiilor contractuale asumate prin acordul-cadru. Dacă în situaţia expres reglementată de textul de lege (respectiv refuzul ofertantului declarat câştigător de a semna contractul/acordul-cadru) este necesar şi suficient să se constate refuzul ofertantului câştigător pentru a interveni sancţiunea prevăzută de lege, în cazul dedus judecăţii, se impune o analiză a noţiunii de neexecutare a obligaţiilor contractuale.

În acest sens apare ca pertinentă susţinerea intimatei în sensul că, trebuie avută în vedere inclusiv natura diferită a sancțiunii ce intervine în cazul în care refuzându-se semnarea acordului-cadru, situaţia se asimilează de drept Art. 181 lit. c^1) din OUG 34/2006  şi emiterea certificatului constatator în condiţiile art. 97 indice 1 alineat 1 din HG 925/2006 respectiv pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant, cum este cazul nesemnării contractelor subsecvente.

În altă ordine de idei, Curtea a reţinut că refuzul de a semna un contract subsecvent, astfel cum s-a materializat în adresa de răspuns nr. 164/2016, a fost justificată de intimată prin raportare la expirarea acordului-cadru nr. 704/2015. În acest context, trebuie subliniat faptul că, termenul, reprezintă un element esenţial al acordului-cadru, sens în care de altfel,  ANEXA 3 A la OUG 34/2006 prevede expres că anunţul de participare în cazul unui acord-cadru,  precizează durata acestuia.

De asemenea, art. 145 din OUG 34/2006 revede că, „atunci când atribuie un contract de achiziţie publică pe baza prevederilor dintr-un acord-cadru, autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune sau de a accepta modificări substanţiale ale elementelor/condiţiilor stabilite iniţial prin acordul-cadru respectiv.”

În condiţiile în care acordul-cadru nr. 704/2015 avea ca termen expres prevăzut 01.11.2015-01.03.2016 (4 luni), solicitarea autorităţii contractante de încheiere a unui contact subsecvent valabil de la data de 01.03.2016 a fost în mod corect apreciată ca nejustificată, prin raportare la prevederile contractuale. Practic, contractul subsecvent urma a produce efecte începând cu ziua expirării contractului-cadru, reprezentând aşadar o modificare a condiţiilor stabilite inițial, respectiv a termenului.  Conform art. 7.2 (1) litera f, din acordul-cadru nr. 704/2015, acesta încetează de drept la expirarea duratei, respectiv la data de 01.03.2016, sens în care, încheierea unui contact subsecvent cu efecte de la data încetării contractului-cadru, ar încălca dispozițiile contractuale.

Din această perspectivă, refuzul intimatei de a încheia un contract subsecvent nu poate fi apreciat ca o încălcare a obligaţiilor contractuale, nefiind incidente dispoziţiile art. 97 indice 1 alineat 1 din HG 925/2006.

De asemenea, având în vedere considerentele anterioare, am reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 indice 1 alineat 6 din HG 925/2006 (text de lege în baza căruia s-a emis certificatul constatator) respectiv nu a existat un refuz de semnare a acordului-cadru, astfel încât şi din această perspectivă se impune anularea actului emis de autoritatea contractantă.

Având în vedere considerentele anterioare, care substituie motivarea instanței de fond, Curtea a respins ca nefundat recursul dedus judecăţii.

Domenii speta

Spete similare