Apel. Procedura insolvenței. Anulare transfer fraudulos

Decizie 24 din 04.02.2021


LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Apel. Procedura insolvenței. Anulare transfer fraudulos

- art. 117 - 118 din Legea nr. 85/2014

- art. 2409, art. 2413, art. 2415 și art. 2513 Cod civil

- art. 185 și art. 480 Cod procedură civilă

Invocarea direct în apel a excepției prescripției dreptului la acțiune în anularea transferului fraudulos este tardivă câtă vreme prescripția poate fi opusă numai în primă instanță prin întâmpinare sau până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Operațiunea de înscriere în A.E.G.R.M. a garanției asupra bunului mobil al debitoarei reprezintă o operațiune de publicitate, ulterioară încheierii contractului de garanție, care nu se circumscrie prevederilor art. 117 din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 24 din 4 februarie 2021

Prin Sentința nr. (...) din 14.07.2020, Tribunalul (...) a respins cererea formulată de (Lj) SPRL, cu sediul în (...), membru UNPIR, nr. înregistrare RFO II 0(...), având C.I.F. (...), în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL, cu sediul în (...), înregistrată în Registrul Comerțului (...) sub nr. J(...)/2005, având cod unic de înregistrare fiscală nr. (...), în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL, cu sediul în (...), înregistrată în Registrul Comerțului (...) sub nr. J(...)/2005 prin administrator special d-na (As), domiciliată în (...) și sediu ales în (...), pârâții (P1) APS - societate daneză, cu sediul în Danemarca, (...), și sediu ales la cabinet de avocat (...), cu sediul în (...), ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE, cu sediul în București, șoseaua Mihai Bravu, nr. 186, bl. 212, sc. A, et. 1, ap. 3, sect. 2, având ca obiect acțiune în anulare acte frauduloase.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. (...)/F/2018 din data de 09.08.2018 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)//2018 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC (D2) SRL, cu sediul în (...), fiind desemnat administrator judiciar (Aj) SPRL, cu sediul în (...), căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014.

Ulterior, prin Sentința nr. (...)/F/2020 din 10.03.2020 pronunțată în dosarul nr. (...)/2018 instanța a dispus intrarea în faliment a societății debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar același practician în insolvență.

La data de (...).07.2018 între societatea pârâtă (P1) APS și administratorul special al debitoarei (As), în nume personal, s-a încheiat Contractul de împrumut autentificat sub numărul (...)/(...).07.2018 prin intermediul căreia pârâta a acordat acesteia din urmă cu titlu de împrumut suma de 2.600.000 coroane daneze pe o perioadă de 10 luni începând cu luna august 2018, cu o dobândă de 6% calculată conform graficului de rambursare anexat contractului menționat anterior. La data de (...).07.2018 cursul de schimb era de 0,6213, astfel că suma împrumutată în lei a fost de 2.600.000 x 0,6213 = 1.615.380 lei.

Prin contractul de împrumut s-au prevăzut o serie de garanții, printre care și instituirea unei ipoteci imobiliare asupra bunului mobil proprietatea debitoarei (D) SRL, constând în autoturism marca Porche tip (...) având număr de identificare (...) și număr de înmatriculare (...) - filele 9 - 11 dosar.

Contractul de ipotecă mobiliară nr. (...)/(...).07.2018 a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2018-00(...)-JET din 01.08.2018 cu valabilitate până la data de 01.08.2023 – fila 13 dosar.

Deși lichidatorul judiciar nu a indicat în concret care din ipotezele legale menționate la art. 117 din Legea nr. 85/2014 sunt incidente în cauză, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 1 și 2 lit. c) din Legea nr. 85/2014, text de lege care prevede că ,,(l) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii. (2) Următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate: (...). c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile (...)”.

În speță, judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt nu îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat mai sus, astfel:

Instanța a reținut că la momentul încheierii contractului de împrumut menționat mai sus pârâta (As), deși nu s-a menționat în contract, a acționat atât în nume personal cât și în calitate de administrator statutar al debitoarei SC (D) SRL, aspect ce rezultă din Contractul de împrumut când administratorul special (As) a fost de acord să garanteze restituirea împrumutului și cu bunurile societății debitoare fără ca această din urmă societate să fie parte în contract, dar și din Contractul de ipotecă mobiliară, semnat de societatea debitoare (D) SRL prin administratorul statutar (As) prin care debitoarea a fost de acord să garanteze restituirea împrumutului cu bunul societății debitoare – filele 23, 24 verso dosar.

Potrivit art. 2387 din Codul civil „ipoteca mobiliară se constituie prin încheierea contractului de ipotecă, însă ea produce efecte de la data la care obligația garantată ia naștere, iar constituitorul dobândește drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate”.

Conform art. 2388 din Codul civil „contractul prin care se constituie ipoteca mobiliară se încheie sub forma autentică sau sub semnătura privată, sub sancțiunea nulității absolute”.

Art. 2409 din Codul civil prevede că ipoteca mobiliară este perfectă ,,atunci când produce efecte potrivit art. 2.387, iar formalitățile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost îndeplinite. Publicitatea ipotecilor mobiliare se asigură prin înscrierea acestora în arhivă, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ipoteca perfectă este opozabilă celorlalți creditori ai constituitorului, celor care dobândesc ulterior drepturi asupra bunului ipotecat, precum și tuturor celorlalte persoane”.

În cauză, instanța a reținut că într-adevăr contractul de împrumut cu ipotecă mobiliară a fost încheiat cu 10 zile înainte de deschiderea procedurii insolvenței debitoarei și că grevarea bunurilor debitoarei ar fi de natură a afecta drepturile celorlalți creditori ai debitoarei înscriși la masa credală.

Or, din modul cum a fost concepută cererea de anulare a transferurilor patrimoniale, și anume anularea înscrierii în AEGRM a garanției asupra bunului mobil al debitoarei actele, efectul juridic urmărit de către lichidatorul judiciar nu poate fi atins, întrucât Contractul de ipotecă mobiliară nr. (...)/(...).07.2018 rămâne în ființă și își produce efectele în continuare asupra bunului ipotecat, aspect corect susținut de către pârâți.

Mai mult, în cauză nu s-a dovedit intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Dimpotrivă, din actele de la dosar rezultă că suma împrumutată de administratorul special (As) în nume personal, a fost utilizată inițial pentru finanțarea societății (S) SRL, unde acesta are calitatea de asociat deținând o participație de 50%.

Astfel, între administratorul special (As) și societatea (S) SRL s-a încheiat contractul de împrumut nr. (...)/(...).08.2018 prin intermediul căruia doamna (As) a acordat societății (S) (unde are calitatea de asociat deținând o participație de 50%) suma de 1.580.000 lei, aproape în totalitate suma împrumutată de la pârâtă (diferența rezultând din comisioane și diferențe de curs valutar) – filele 26, 27 dosar.

La data de 3.08.2018 din contul (S) SRL au fost virate în contul societății (D) următoarele sume: 797.073,50 lei și 457.689,17 lei, total 1.254.762,67 lei – fila 27 verso dosar.

Ulterior, din suma primită de societatea (S), au fost achitate în numele (D) diverse servicii și bunuri, aspect adus la cunoștința administratorului (Aj) la data de 13.08.2019 – fila 28 dosar.

Ca atare, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar, instanța a respins-o ca neîntemeiată.

 În ce privește cererile formulate de către pârâți de amendare a lichidatorului judiciar cu amendă judiciară, instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada relei credințe a lichidatorului judiciar în promovarea cererii de față. Mai mult cererea formulată nu a fost formulată cu scopul de a șicana pârâții ci în vederea reîntregirii patrimoniului societății debitoare cu scopul de a se acoperi creanțele înscrise la masa credală.

Reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 187 alin. 1 lit. a) Noul Cod de procedură civilă, instanța a respins cererea formulată de către pârâți de sancționare a lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel administratorul judiciar al debitoarei (D) SRL, (Aj) SPRL solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în anulare formulate de către administratorul judiciar.

În fapt, administratorul judiciar arată că împotriva debitoarei (D) SRL s-a deschis procedura generală de insolvență la data de 09.08.2018, conform Încheierii nr. (...)/2018, pronunțată de Tribunalul (...) în cadrul dosarului nr. (...)/2018, iar cu ocazia analizării documentelor prezentate de debitoare, s-a constatat faptul că la data de (...).07.2018, cu 10 zile înainte de intrarea debitoarei (D) SRL în procedura generală de insolvență, dna (As) care deține calitatea de asociat unic și administrator al societății a încheiat, în nume personal, un contract de împrumut cu societatea comercială daneză (P1) Aps cu sediul în Danemarca, (...), prin care a împrumutat suma de 2.600.000 DKK (coroane daneze).

În vederea garantării contractului de împrumut, dna (As) a constituit o garanție reală mobiliară asupra bunului mobil al debitoarei (D) SRL constând în autoturism marca PORSCHE tipul (...), având număr de înmatriculare (...), număr identificare (...).

Având în vedere că societatea debitoare (D) SRL nu este parte în contractul de împrumut nr. (...)/(...).08.2018 și nu a beneficiat de suma împrumutată de dna (As), în nume personal, administratorul judiciar arată că constituirea unei garanții asupra unui bun al debitoarei este un act fraudulos făcut în detrimentul creditorilor, ce poate fi anulat, raportat la prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce privește constituirea garanției reale mobiliare asupra bunului debitoarei (D) SRL, cu 10 zile înainte de deschiderea procedurii de insolvență, cu fraudarea creditorilor prin conferirea unui caracter privilegiat societății împrumutătoare (P1) Aps (creditor garantat), administratorul judiciar consideră că aceasta este o măsură frauduloasă în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (l) din Legea nr. 85/2014.

În plus, administratorul judiciar precizează că societatea (P1) Aps este înscrisă provizoriu în tabelul creanțelor societății (D) SRL, cu suma de 1.619.540 lei, la categoria creditorilor garantați, până la soluționarea dosarului nr. (...)/2018/a12, suma împrumutată fiind solicitată atât de societatea (P1) Aps de la debitoarea (D) SRL, cât și de dna (As) de la societatea (S) SRL, în condițiile în care persoana împrumutată este d-na (As) în nume personal, iar contractul de împrumut nr. (...)/(...).08.2018 nu figurează înregistrat în contabilitatea societății debitoare (D) SRL.

Referitor la susținerile instanței de judecată cum că „din modul cum a fost concepută cererea de anulare a transferurilor patrimoniale, și anume anularea înscrierii în AEGRM a garanției asupra bunului mobil al debitoarei actele, efectul juridic nu poate atins”, administratorul judiciar solicită a fi respinse de către instanța de control judiciar, raportat la prevederile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, respectiv ale articolului 2347 Cod civil, din coroborarea cărora rezultă că doar înscrierea în AEGRM a ipotecii mobiliare asupra bunului debitoarei (D) SRL îi conferă creanței caracterul de garantat, sens în care, în mod corect s-a solicitat doar anularea înscrierii în AEGRM a ipotecii mobiliare asupra bunului debitoarei, urmând ca creditorul garantat să beneficieze de drepturile recunoscute de Legea insolvenței nr. 85/2014.

În condițiile în care dna (As) în calitate de asociat unic și administrator al societății (D) SRL a fost de acord și a recunoscut faptul că în cursul anului 2016, societatea (S2) SA și-a înscris în AEGRM ipoteca mobiliară asupra bunului debitoarei constând în autoturism marca Porsche (...), achiziționat prin credit bancar, administratorul judiciar precizează că nu înțelege raționamentul pentru care, în cursul anului 2018, urmare a contractului de împrumut încheiat cu o societate daneză, a fost de acord cu înscrierea unei garanții suplimentară asupra aceluiași bun.

Având în vedere că societatea (D) SRL nu a adoptat o hotărâre AGA pentru contractarea împrumutului sau a garanției asupra bunului mobil al debitoarei, contractul de împrumut nefiind înregistrat în contabilitatea debitoarei, respectiv acesta nu are ștampila debitoarei și având în vedere prevederile art. 1444 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, administratorul judiciar susține că dna (As) în calitate de asociat unic și administrator al societății (D) SRL nu putea să garanteze un credit personal cu bunurile societății (D) SRL, sens în care solicită admiterea apelului formulat.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile cuprinse de Legea nr. 85/2014, Codul de procedură civilă și Legea societăților comerciale.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatele (P1) APS și (As) au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.

În primul rând, intimatele arată că instanța a reținut în mod corect că formularea cererii de anulare nu este aptă să producă efectele solicitate de lichidator, deoarece înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale nu produce efecte asupra contractului de ipotecă, contract care rămâne în ființă.

Referitor la anularea înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale, având în vedere că aceasta este o procedură separată față de nașterea ipotecii, apreciază că lichidatorul ar trebui să aducă argumente pentru care înscrierea nu s-a făcut în mod legal, câtă vreme doar în cazul existenței unui viciu în legătură cu procedura de înscriere în Arhivă, aceasta ar putea fi anulată.

Faptul că administratorul judiciar critică contractul, intimatele susțin că nu reprezintă motive pentru anularea înscrierii în AEGRM și face trimitere la dispozițiile art. 2387 și 2388 Cod civil, din care rezultă că singura condiție de valabilitate pentru existența ipotecii mobiliare este aceea ca actul să se încheie în forma prevăzută de art. 2388 din Codul civil.

Or, analizând contractul de ipotecă mobiliară (...)/(...).07.2018 (Anexa nr. 2), intimatele arată că acesta a fost încheiat în forma autentică, astfel că nu există niciun viciu de formă care să afecteze valabilitate actului.

Pe de altă parte, cum ipoteca mobiliară produce efecte de la data înregistrării acesteia în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, acestea arată că în prezența unui contract valabil încheiat și în prezența unei cereri din partea unei persoane interesate, AEGRM are obligația să publice ipoteca, însă cum prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat strict radierea înscrierii din AEGRM, având în vedere modalitatea de înscriere, cererea administratorului (Aj) SPRL este inadmisibilă, deoarece contractul de ipotecă mobiliară își păstrează ființa, administratorul nesolicitând prin cererea de chemare în judecată anularea acestuia.

În al doilea rând, referitor la situația de fapt și la fondul cauzei, intimatele arată că la data de (...).07.2018 între (P1) și doamna (As) a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub numărul (...)/(...).07.2018, prin intermediul căreia societatea a acordat persoanei fizice, cu titlu de împrumut, suma de 2.600.000 coroane daneze, la cursul de schimb era de 0,6213, astfel că suma împrumutată în lei a fost de 2.600.000 x 0,6213 = 1.615.380 lei.

Prin contractul de împrumut s-au prevăzut o serie de garanții, printre care și instituirea unei ipoteci imobiliare asupra bunului mobil al debitoarei (D) SRL, constând în autoturism marca Porche tip (...) având număr de identificare (...) și număr de înmatriculare (...).

În baza acestei înțelegeri, la aceeași dată, intimatele arată că a fost încheiat contractul de ipotecă mobiliară autentificat sub numărul (...)/(...).07.2018, garanție care poartă asupra autoturismului marca Porche, decapotabil, (...), cu număr de identificare (...), număr de înmatriculare (...), al societății debitoare, iar ipoteca a fost înscrisa în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

La data de 2.08.2018, între doamna (As) și societatea (S) SRL s-a încheiat contractul de împrumut nr. (...)/(...).08.2018, prin intermediul căruia doamna (As) a acordat societății (S) (unde are calitatea de asociat deținând o participație de 50%) suma de 1.580.000 lei, aproape în totalitate suma împrumutată de la societatea (P1) Aps, diferența rezultând din comisioane și diferențe de curs valutar.

Dincolo de faptul că cele două contracte au fost semnate la diferență de o zi, intimatele susțin că un alt indiciu care arată că suma împrumutată a fost utilizată pentru creditarea societății (S) este dată de mențiunea de la art. 4.3 din contractul de împrumut, unde se prevede că sumele vor rambursate în euro sau în coroane daneze.

La data de 3.08.2018 din contul (S) SRL au fost virate în contul societății (D) următoarele sume: 797.073,50 lei și 457.689,17 lei, total 1.254.762,67 lei, iar din suma primită de (S), au fost achitate în numele (D) diverse servicii și bunuri, aspect adus la cunoștința administratorului (Aj) la data de 13.08.2019, după cum urmează: „traseul sumei de 1.254.762,67 lei încasate de la (S) SRL (suma încasată din creditul de 2.600.000 DKK): 649.646,14 Ron schimb valutar pentru plata la (...) a sumei de 120.000 euro (autospeciala combinata de 8mc), la (...) a sumei de 10.000 euro (cutii compost) și contract administrare (As) perioada mai-august 2018 sumei de 8.480 euro; 293.922,30 Ron la (...) SRL (manopera tablouri electrice la (S); 76.536 ron salariile lunii iulie 2018; 55.096,77 ron la (...) SRL (avans rezervoare incendiu, hidranți și sprinklere (S) SRL); 50.000 ron la (...) SRL (ansamblu containere pentru (S) SRL); 45.538,38 ron la (...) SRL (lucrări montaj platform Cluj); 38.000 ron la (...) SRL (avans aplicare rasina la (S) SRL); 24.715,32 ron la (...) SRL (cămine beton pentru platforme); 29.923,43 ron la (...) SRL (scadente facturi de leasing Auto) și 17.186,13 ron la (...) SRL (chirie pct. lucru iunie, iulie 2018)”.

Așa cum se poate observa mai sus, intimatele susțin că suma împrumutată a fost folosită în fapt pentru a achita facturi pe care trebuia să le plătească (D), astfel că, în mod indirect, suma împrumutată a ajuns în conturile (D), condiții în care apreciază că este justificată înscrierea ipotecii asupra autoturismului marca Porche tip (...) având număr de identificare (...) și număr de înmatriculare (...) al (D), garanția constituindu-se în scopul garantării restituirii unei sume care a ajuns în conturile debitoarei (D), motiv pentru care cererea administratorului (Aj) SPRL este neîntemeiată.

În concluzie, intimatele apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că sumele au fost împrumutate cu scopul de a credita societatea (D), aspect necontestat nici de către lichidatorul judiciar și că, prin urmare, nu există frauda în instituirea ipotecii.

În cauză a formulat întâmpinare și Ministerul Justiției prin care a invocat lipsa capacității procesuale a Registrului Național de Publicitate Mobiliară, acesta fiind lipsit de aptitudinea de a avea drepturi și obligații în plan procesuale, raportat la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 287/2009 și 134/2010, precum și excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției, raportat la dispozițiile art. 4 alin. 6, art. 34 alin. 7 din Legea nr. 297/2018 și art. 1 alin. 2 pct. 8 și art. 5 alin. 3 din aceeași lege.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:

În primul rând, instanța, a analizat excepția tardivității formulării acțiunii în anularea actelor frauduloase ale debitoarei, invocată de către pârâta intimată (P1) APS, la ultimul termen de judecată, în baza art. 118 alin. 1 din Legea 85/2014, dar și excepția tardivității invocării primei excepții, susținută de practicianul în insolvență.

S-a reținut că la data de 22.11.2019, (Aj) SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL prin administrator special d-na (As), și pârâții (P1) APS, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, a solicitat anularea înscrierii în AEGRM a garanției asupra bunului mobil al debitoarei SC (D) SRL, constând în autoturism marca PORSCHE tip (...), având număr identificare (...) și număr înmatriculare (...), invocând în drept dispozițiile art. 117 alin. 1 din Codul insolvenței.

Referitor la cererea intimatei (P1) APS de respingere a acțiunii pe excepția tardivității, care are natura unei apărări de fond în apel, în condițiile în care, nu este vorba despre o excepție susținută în legătură cu faza de judecată a apelului, instanța a considerat că, în realitate, se susține excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În aceste sens, se impun scurte clarificări, în legătură cu art. 118 alin. 1 teza întâi din Codul insolvenței.

Prin aceste prevederi legale se stabilește că, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Din analiza textului redat se desprinde că legiuitorul a instituit un termen de prescripție, de un an, reglementat pentru a sancționa pasivitatea titularului acțiunii și un termen de 16 luni, care este unul de decădere, adică intervalul de timp maxim în care poate fi inițiată acțiunea în anulare, indiferent de motivele împiedicării.

Ca atare, într-o acțiune în anularea actelor frauduloase, va opera sancțiunea specifică în funcție de termenul care ajunge să se împlinească mai întâi. În acest sens, acțiunea va fi prescrisă dacă s-a împlinit termenul de prescripție de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, respectiv va fi tardivă, dacă s-a împlinit termenul de decădere de 16 luni, de la data deschiderii procedurii, cu mențiunea că, intervenția termenului de decădere este una subsidiară, aplicabilă doar în situația în care, până la împlinirea acestuia, nu a fost epuizat încă termenul de prescripție de un an respectiv, în situații în care a operat întreruperea ori suspendarea cursului termenului de prescripție.

Față de cele arătate și ținând cont de împrejurarea că, în pricina de față, prin argumentele formulate, intimata (P1) APS a invocat excepția, pe motivul că, la data introducerii acțiunii era depășit termenul de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, rezultă că impropriu s-a solicitat prin apel admiterea excepției de tardivitate, când de fapt se viza prescripția.

În acest context, fiind în prezența unui termen de prescripție sunt incidente dispozițiile art. 2513 Cod civil care stabilesc că prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Deoarece în cauză, excepția prescripției a fost invocată direct în apel, instanța văzând și dispozițiile art. 185 Cod procedură civilă, a admis excepției tardivității invocării excepției prescripției acțiunii în anularea actelor frauduloase ale debitoarei, ridicată de către practicianul în insolvență și în consecință a respins ca tardiv formulată excepția prescripției acțiunii de către intimata (P1) APS.

În ceea ce privește apelul declarat de (Aj) SPRL administratorul judiciar al debitoarei SC (D) SRL, acesta este neîntemeiat.

Așa cum se desprinde din cuprinsul acțiunii, practicianul în insolvență a investit tribunalul cu o acțiune prin care a cerut anularea înscrierii în AEGRM, a garanției asupra bunului mobil al debitoarei SC (D) SRL, constând în autoturism marca PORSCHE tip (...), având număr identificare (...) și număr înmatriculare (...).

Din actele dosarului reiese că, la data de (...).07.2018, între intimata pârâtă (P1) APS, împrumutător și (As), în nume personal, împrumutat, s-a încheiat convenția de împrumut autentificată sub numărul (...)/(...).07.2018, prin care, împrumutătorul a acordat celei din urmă un împrumut în suma de 2.600.000 coroane daneze pe o perioadă de 10 luni, începând cu luna august 2018, cu o dobândă de 6% calculată conform graficului de rambursare anexat contractului menționat anterior.

În vederea restituirii împrumutului de către împrumutat, a fost încheiat și un contractul de ipotecă mobiliară autentificat sub nr. (...)/(...).07.2018, între (P1) APS, împrumutător și garantul ipotecar, debitoarea (D) SRL prin administrator (As), obiectul ipotecii, constituindu-l autoturismul marca Porche tip (...) având număr de identificare (...) și număr de înmatriculare (...), proprietatea societății. Contractul de ipotecă mobiliară nr. (...)/(...).07.2018 a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2018-00(...)-JET din 01.08.2018, cu valabilitate până la data de 01.08.2023.

Conform art. 117 alin. 1 din Legea 85/2014, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

Pornind de la dispozițiile legale enunțate reiese că, pentru promovarea unei acțiuni în anularea actelor frauduloase este necesar, în primul rând, să fie vorba despre un act sau o operațiune frauduloasă a debitorului, în dauna drepturilor creditorilor, efectuată în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

În speță această cerință nu este îndeplinită.

Acțiunea în anulare prevăzută de art. 117 din Codul insolvenței, reprezintă un mijloc juridic menit să desființeze actele juridice perfectate de debitoare cu terțe persoane, în perioada suspectă, în vederea fraudării creditorilor, iar scopul acestei acțiuni este acela de refacere a activului debitoarei.

Așa cum s-a mai arătat, practicianul în insolvență, în prezentul dosar a investit tribunalul cu o acțiune prin care a cerut anularea înscrierii în AEGRM, a garanției asupra bunului mobil al debitoarei SC (D) SRL, or, aceasta reprezintă o operațiune de publicitate, ulterioară încheierii unui contract de garanție mobiliară, care nu se poate circumscrie niciuneia din noțiunile de act sau operațiune frauduloasă a debitoarei, și în niciun caz, prin anularea sa, scopul acțiunii în anulare, acela de reconstituire a activului falitei, nu poate fi atins.

Caracterul de operațiune de publicitate a înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, decurge din art. 2409 alin. 1 și 2 Cod civil, care prevede că, ipoteca mobiliară este perfectă atunci când produce efecte potrivit art. 2.387, iar formalitățile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost îndeplinite, precum și că, publicitatea ipotecilor mobiliare se asigură prin înscrierea acestora în arhivă, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Totodată art. 2413 alin. 1 Cod civil stabilește că, înregistrarea operațiunilor privind ipotecile mobiliare, a operațiunilor asimilate acestora, precum și a altor drepturi prevăzute de lege se efectuează numai în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, dacă prin lege nu se prevede altfel. Mai mult, prin art. 2415 Cod civil se arată că, creditorul care înscrie o ipotecă asupra unui bun este prezumat că are cunoștință despre existența tuturor ipotecilor care au fost înscrise mai înainte cu privire la același bun, dovada contrară nefiind admisibilă.

În contextul celor arătate, nu poate fi primit punctul de vedere al lichidatorului judiciar, prin care se susține că cererea poate fi circumscrisă prevederilor art. 117 din Codul insolvenței.

Răspunzând criticilor apelantei care s-au dovedit a fi nefondate, instanța în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul.

Apreciind culpa procesuală a apelantei, instanța în baza art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 39 alin. 1 din Legea 85/2014, a obligat apelanta (Aj) SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL, să-i plătească intimatei (P1) APS, din averea debitoarei, cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 5.066,73 lei, reprezentând onorariu avocațial.