Acţiune în constatarea dării în plată Legea nr. 77/2016. Analiza condiţiilor impreviziunii în cazul creditelor contractate în euro

Acţiune în constatarea dării în plată Legea nr. 77/2016. Analiza condiţiilor impreviziunii în cazul creditelor contractate în euro

Contrar susţinerilor creditoarei, instanţa apreciază că dovada invocată poate fi administrată şi în cursul judecăţii, cu condiţia întrunirii la data notificării a prescripţiilor legii, cu atât mai mult cu cât art. 5 impune consumatorului numai detalierea, dovada directă fiind o componentă cantitativă şi nu calitativă.

Sentința civilă nr. 3598/05.05.2017

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul R. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.C.R. S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se:

-Constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit nr. ….

-Transmită dreptul de proprietate către creditor asupra imobilului-apartament situat în ….

-Dispună obligarea pârâtei la plata cheltuitelor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3598/05.05.2017, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Pentru a beneficia de stingerea obligaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii.

Astfel, pentru pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor trebuie să se facă dovada îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016,  notificării instituțiile bancare cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi 2  şi  instituţia bancă să nu dea curs notificării şi nici să nu fi formulat contestaţie în temeiul art. 7 alin. 1.

De asemenea, pentru a limita caracterul discreţionar al dreptului consumatorilor de a solicita darea în plată, prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituţională a stabilit că procedura dării în plată (în concret art. art.11 teza întâi raportat la art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016) este constituţională numai în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

Instanţa are în vedere că reclamantul a notificat pârâtul, acesta din urmă neformulând contestaţie în temeiul art. 7 alin.1  şi refuzând să se prezinte la notarul public pentru a se perfecta vânzarea şi transmiterea dreptului de proprietate în vederea dării în plată şi stingerea creanţei.

De asemenea, raportat la cuantumul împrumutului acordat reclamantului, anume 43000 euro, sumă situată sub pragul maxim de 250.000 euro îndeplinită şi condiția  prevăzut de art. 4 lit. b din Legea nr. 77/2016, iar potrivit cazierului judiciar reclamantul nu a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul astfel cum prevede art. 4 lit. d.

Creditul acordat nu a avut ca scop achiziţionarea, construirea, extinderea, modernizarea, amenajarea, reabilitarea un imobil, însă a fost garantat cu un imobil, fiind astfel incidentă teza a II-a a art. 4 lit. c.

În ceea ce privește îndeplinirea condiţiei ca imobilul să aibă destinaţie de locuinţă, instanţa reţine că potrivit adresei emisă de ONRC la adresa imobilului ipotecat nu figurează sediul social al niciunei societăţi comerciale.  Cu toate acestea, instanţa constată că domiciliul reclamantului este în ……, astfel cum acesta a indicat în cererea de chemarea în judecată şi cum reiese din cartea de identitate a acestuia, fără a face dovada că locuiește efectiv în imobilul din …….., motiv pentru care instanţa apreciază că în situaţia în care consumatorul are mai  multe imobile cu destinaţie de locuinţă şi nu locuiește efectiv în imobilul ce face obiectul dării în plată nu se justifică scopul Legii nr. 77/2016 şi nu este conformă cu voinţa legiuitorului, anume locuinţa personală sau de familie folosită efectiv de către debitor sau de garant cu acest scop.

Cu toate acestea, chiar şi apreciind că imobilul din ……, obiect al dării în plată reprezintă un imobil cu destinație de locuinţă, instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia impreviziunii în planul obligaţiilor împrumutaţilor, impreviziune derivând din contractul perfectat, în contextul evenimentelor ulterioare survenite, ce ar fi atins o limită impunând darea în plată a apartamentului, pentru următoarele motive.

Se are în vedere că şi aşa cum s-a statuat şi de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 623/2016, în perioada de executare a convenţiei există posibilitatea ca, pe fondul unor împrejurări exterioare, excepţionale, imprevizibile relativ, care se reflectă asupra prestaţiilor la care s-a îndatorat una dintre părţi, atribuindu-le un caracter excesiv de oneros, să poată fi identificat un risc specific, supraadăugat, care nu a putut forma obiectul unei aprecieri, în concret, la data contractării, aflat dincolo de posibilitatea de prevedere efectivă, în măsură a justifica şi fundamenta o reamenajare sau reconsiderare a îndatoririlor la care părţile s-au obligat, în condiţiile noii realităţi economice sau juridice, însă evaluarea intervenirii acestui risc trebuie cercetată din prisma calităţii şi pregătirii cocontractanţilor, respectiv după cum aceştia erau profesionişti în domeniu sau simplii consumatori, a valorii prestaţiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat şi suportat, pe perioada derulării convenţiei de credit, precum şi a noilor împrejurări economice, care denaturează atât voinţa părţilor, cât şi utilitatea socială a actului juridic.

Cu toate acestea, întrucât teoria impreviziunii îşi regăseşte resorturile pe principiile forţei obligatorii a convenţiilor şi executării lor cu bună credinţă, determinând o atenuare, în anumite circumstanţe, a forţei obligatorii a contractului, în măsura în care, pe perioada executării sale, intervine o situaţie ce nu a putut fi prevăzută, totuşi, aceasta nu poate semnifica că vreuna din părţi ar putea fi exonerată de la sarcinile ce îi revin, potrivit principiului executării cu bună credinţă a convenţiei, aşa încât, având în vedere cele stabilite de Curtea Constituţională, trebuie conchis în sensul că, pe tărâmul aplicării Legii nr. 77/2016, examinarea existenţei situaţiei neprevăzute ( condiţie obiectivă ) şi a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale ale părţilor ( condiţii subiective ), precum şi a echităţii ( ce presupune atât o latură obiectivă, cât şi una subiectivă ) trebuie realizată cu maximă rigoare şi cade în sarcina instanţei judecătoreşti, urmând ca, în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale de înfăptuire a justiţiei, potrivit art. 126 alin. (1) din legea fundamentală, instanţa judecătorească, independentă în aprecierea sa, să poată aplica impreviziunea până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016, adică predarea imobilului şi stingerea datoriilor debitorului, fără ca aceasta să poată opera de drept, ca o consecinţă a voinţei puterii legiuitoare.

Referitor la pricina de faţă, se remarcă faptul că, ţinând seama de circumstanţele cauzei, nu se poate afirma că ar exista o schimbare semnificativă a împrejurărilor, a cărei întindere nu a fost şi nici nu a putut fi preconizată, în mod rezonabil, de către reclamant, la momentul contractării, ce s-ar fi produs posterior perfectării actului juridic. Instanța apreciază ca fiind cert că, în realitate, reclamantul a anticipat posibilitatea fluctuaţiei cursului monedei creditului, în condiţiile în care la momentul perfectării contractului cursul valutar EURO-LEU era de 1 euro - 3,2627 lei, ori variaţia cursului în sens ascendent fiind de aproximativ 37 % în 9 ani, raportat la cursul EURO-LEU din data formulării notificării de 1euro-4,4572 lei.  De asemenea, se are în vedere şi istoricul cursului valutar EURO-LEU anterior perfectării contractului, raportat fluctuaţia cursului valutar într-o perioadă asemănătoare anterior perfectării contractului d credit,  anume de  140 %  în sens ascendent,  avându-se în vedere cursul valutar din anul 1999 anume 1 euro = 1,3 /1,8 lei.

Astfel că, la un momentul în care fluctuaţia parităţii dintre monede era una ascendentă, este cert că  reclamantul a putut avea în vedere şi şi-a asumat, implicit, posibilitatea unei noi variaţii în acelaşi sens,

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, referitor la atitudinea sau conduita părţilor contractante în intervalul de timp relevant, respectiv lipsa culpei debitorului în executarea convenţiei, nu se poate considera că motivele de natură subiectivă exhibate de împrumutaţi ar putea fi în măsură a conduce la concluzia existenţei impreviziunii cu efectul dării în plată. Aspectul privind veniturile încasate ca urmare a activităţilor desfăşurate nu pot fi luat în seamă, sub aspectul discutat, în contextul în care, de vreme ce reclamantul a contractat un credit şi şi-a asumat inclusiv sarcina de restituire, aceasta presupune, dincolo de orice îndoială, că s-a subînţeles necesitatea obţinerii unor venituri care să acopere toate cheltuielile, or faptul că acestea nu ar putea fi asigurate, în prezent, rămâne imputabil celor interesaţi.

Instanţa apreciază că, venitul realizat în prezent către reclamant pe perioada desfăşurării raportului juridic cu pârâta nu poate fi în măsură a contura o imposibilitate de executare a obligaţiei ca efect al unor evenimente exterioare ce nu puteau fi prevăzute, în mod rezonabil, exterioare şi independente de influenţa părţilor, ci, dimpotrivă, ansamblul circumstanţelor legate de acte sau atitudini privitoare la veniturile realizate, în concret, de împrumutat, prin raportare la cele înregistrate la momentul încheierii actului juridic sau pe durata executării sale, reprezintă împrejurări ce ţin de un plan subiectiv, care puteau fi preconizate, anticipate, preîntâmpinate, înlăturate sau diminuate de un consumator mediu, ce se manifestă diligent şi prudent, la data la care se angajează în câmpul contractual, prin acordarea creditului de către profesionistul comerciant.

Prin decizia civilă nr. 261/17.08.2017 Tribunalul Galaţi a respins apelul ca nefondat, constatând că în cauza de faţă nu s-a probat intervenirea unui eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor,ce nu putea fi prevăzut în  mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, în privinţa amplorii şi efectelor sale,  care să facă excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului, instanţa de apel constată că apelantul nu a probat incapacitatea sa de a-şi  executa  obligaţiile contractuale.

Domenii speta

Spete similare