Renunţarea la judecată de către creditorul care a formulat cererea de deschidere a procedurii după deschiderea procedurii. Efecte în cazul în care în tabelul creditorilor au fost înscrişi şi alţi creditori.

Principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil în baza căruia părţile pot determina, pe de o parte, existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului şi, pe de altă parte, conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, nu are caracter absolut.

În anumite cazuri expres prevăzute de lege acestui principiu îi sunt aduse limitări.

Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei stabileşte o derogare de la principiul disponibilităţii în sensul că după deschiderea procedurii, procedura nu mai este la dispoziţia părţii care a declanşat-o, ci odată deschisă ea devine colectivă potrivit principiului prevăzut de dispoziţiile art.5 pct.44 care defineşte procedura colectivă ca fiind procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute delege.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 85/2014,  care condiţionează închiderea procedurii, fără radierea debitorului, de plata creanţelor către toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor sau renunţarea  la judecată a tuturor creditorilor.

Prin sentinţa nr. 462 din data de 27 iunie 2017, Tribunalul Dolj- Secţia a II-a Civilă a admis cererea creditoarei SCETASRL.

În temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SCNCSRL.

În temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2014 a numit administrator judiciar provizoriu pe MRLISPRL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014 cu o retribuţie lunară provizorie de 1.000 lei lunar.

În temeiul art. 99 şi urm. din  Legea nr. 85/2014 a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării din oficiu a menţiunilor, precum şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.

În temeiul art. 74 din Legea nr. 85/2014 a pus în vedere debitoarei ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună actele şi informaţiile prevăzute de art. 67  alin. 1 din lege.

Raportul prevăzut de art. 92 şi art. 54 din lege s-a depus la data de 20.07.2017, iar raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 s-a depus în termen de 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.

A fixat termenul limită pentru depunerea creanţelor la 30.07.2017,  termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, înregistrarea la tribunal şi publicarea în BPI a tabelului preliminar al creanţelor la 19.09.2017, termenul de definitivare şi publicare în BPI a tabelului creanţelor la 03.10.2017.

A dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii debitoarei de către lichidatorul judiciar,  publicarea într-un ziar de largă circulaţie, precum şi în B.P.I.

În temeiul art. 53 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 a dispus convocarea adunării generale a asociaţilor de către administratorul judiciar, în termen de maximum 10 de zile de la notificarea deschiderii procedurii, pentru desemnarea administratorului special.

In temeiul art. 39 din Legea nr. 85/2014 a dispus deschiderea de către debitoare a unui cont la o unitate bancară la care aceasta are deschis cont, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către lichidatorul judiciar. Eventualele disponibilităţile băneşti vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

A dispus comunicarea sentinţei către instanţele judecătoreşti în a căror  jurisdicţie se află sediul debitorului şi tuturor băncilor unde acesta are deschise conturi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că debitorul datorează creditorului ETASRL suma de 95.270,05 lei, compusă din 39.752,05 lei – debit principal cu o vechime mai mare de 60 de zile şi 55.518,00 lei – penalităţi de întârziere cu o vechime mai mare de 60 de zile.

Potrivit art. 5 (20) din Legea nr. 85/2014, orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile a căror valoare să fie superioară valorii prag, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta, timp de cel mult 60 de zile.

Pentru a se aplica procedura insolvenţei, legea impune astfel îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă având o valoare cel puţin egală cu valoarea-prag indicată de lege şi debitorul să se afle în situaţia de a nu mai putea face faţă datoriilor sale comerciale.

Creanţa trebuie să aibă un cuantum superior sumei de 40.000 lei, conform art. 5 pct. 72 din lege.

Totodată, potrivit Codului de procedură civilă, creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.

Creanţa este exigibilă atunci când aceasta a ajuns la scadenţă.

Instanţa a constatat astfel, cu privire la cererea introductivă a creditorului că, fiind constatată prin titluri executorii a căror validitate nu este afectată până în prezent, creanţa invocată de către acest creditor ca temei al solicitării sale depăşeşte la momentul soluţionării prezentei cereri valoarea prag de 40.000 lei şi prezintă caracterele certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii.

Potrivit art. 5 pct. 29 lit. a) din lege, insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, insolvenţa fiind tocmai acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Debitoarea nu a înlăturat prezumţia de insolvenţă, nefăcând dovada achitării debitului către creditoare.

Raportându-se şi la dispoziţiile art. 662 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că, în cauză, creditorul are împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile (condiţie impusă de art. 5 pct. 20), al cărei cuantum este superior celui prevăzut de art. 5  pct. 20 din Lg. nr. 85/2014, astfel că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este întemeiată.

În consecinţă, a fost admisă cererea de deschidere formulată de ETASRL.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel debitoarea SCNCSRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de Legea nr.85/2014 privind creanţa certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 40.000 lei şi starea de insolvenţă a debitoarei.

Apelanta debitoare a invocat faptul că pentru creanţa în cuantum de 95.270,05 lei creditoarea nu a făcut dovada existenţei unui contract în care să fie prevăzute penalităţile de întârziere.

Cu privire la starea de insolvenţă apelanta a invocat existenţa lichidităţilor şi faptul că intenţionează să achite creanţa creditoarei SCETASRL.

La data de 04.10.2017,  intimata creditoare SCETASRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

În cuprinsul întâmpinării intimata creditoare a invocat existenţa clauzei privind  penalităţile în art. 5 al contractului şi recunoaşterea acestora  de către debitoare prin semnarea facturilor, precum şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.

La cererea debitoarei Curtea a acordat termen la data de 28.11.2017 pentru ca aceasta să facă dovada achitării tuturor creanţelor înscrise în tabelul preliminar.

La termenul din data de 28.11.2017 debitoarea a depus la dosar dovada achitării creanţei creditoarei SCETASRL, iar creditoarea SCETASRL a formulat cerere de renunţare la judecata cererii de deschidere  ca urmare a tranzacţiei intervenite între părţi.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 70 alin.1 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii poate formula o cerere introductivă împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă.

În accepţiunea Legii nr. 85/2014, conform art. 5 pct. 20, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile.

În înţelesul aceleiaşi legi, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile şi este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori(art. 5 pct.29 lit. a).

Din interpretarea textelor menţionate coroborate cu dispoziţiile art. 5 pct. 72 care definesc valoarea prag ca reprezentând cuantumul minim al creanţei-40.000 lei - pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, rezultă condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru deschiderea procedurii insolvenţei: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile de mai mult de 60 de zile în cuntumul precizat şi starea de insolvenţă.

Condiţiile enumerate mai sus sunt întrunite în speţă.

Creanţa certă este acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul(art. 5 pct.20 din Legea nr. 85/2014).

Concluzia judecătorului sindic, potrivit căreia creanţa este certă, rezultând din contractul încheiat între părţi, care cuprinde clauze privind plata penalităţilor de întârziere şi facturile fiscale semnate de debitor este corectă.

Achitarea creanţei anterior pronunţării hotărârii de deschidere reprezintă tot o recunoaştere a creanţei şi nu este de natură a conduce la concluzia că nu este îndeplinită condiţia cuantumului valorii prag.

O interpretare contrară ar permite un comportament abuziv din partea debitorului chemat în judecată pentru a fi supus procedurii insolvenţei care ar putea să facă o plată parţială, astfel încât să diminueze cuantumul creanţei sub cuantumul valorii prag.

În plus  achitarea totală a creanţei efectuată după pronunţarea hotărârii de deschidere nu poate produce efecte, plata fiind nulă potrivit art. 84 din Legea nr. 85/2014 care stabileşte că în afara cazurilor prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.

Şi condiţia existenţei stării de insolvenţă este îndeplinită.

Chiar în contextul în care debitorul a avut disponibilităţi pentru plata datoriei faţă de creditorul SCETASRL nu a plătit creanţele către DGRFPC, UBSAB,  DITMC, SCJDTRD SRLC, SCMDGSRLB, SCEHSABB, SCERSAB, SCPPSRLT, SCRDSRLB, SCBSSRLB, SCBMSA, care au formulat cereri de înscrieri la masa credală ( fila 54 dosar apel).

Neplata acestor creanţe, ca de altfel şi plata efectuată după deschiderea procedurii a creanţei SCETASRL se datorează lipsei de disponibil care semnifică lipsa sumelor de bani de care debitorul să poată dispune imediat, cum ar fi: sume de bani în casă, disponibilităţi în conturile bancare, efecte de comerţ sau valori imobiliare încasabile la vedere, sume provenind din credite bancare, etc.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că  sentinţa de deschidere a procedurii prin care a fost admisă cererea de deschidere formulată de SCETASRL este temeinică şi legală în temeiul dispoziţiilor art. 480 C.pr.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

În ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecată formulată de SCETASRL  la data de 28.11.2017, Curtea nu i-a dat eficienţă.

Principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil în baza căruia părţile pot determina, pe de o parte, existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului şi, pe de altă parte, conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, nu are caracter absolut.

În anumite cazuri expres prevăzute de lege acestui principiu îi sunt aduse limitări.

Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei stabileşte o derogare de la principiul disponibilităţii în sensul că după deschiderea procedurii, procedura nu mai este la dispoziţia părţii care a declanşat-o, ci odată deschisă ea devine colectivă potrivit principiului prevăzut de dispoziţiile art.5 pct.44  care defineşte procedura colectivă ca fiind procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute delege.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 85/2014,  care condiţionează închiderea procedurii, fără radierea debitorului, de plata creanţelor către toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor sau renunţarea  la judecată a tuturor creditorilor.

Ca urmare, în contextul în care după deschiderea procedurii au formulat cereri de  declarare a creanţei şi alţi creditori (DGRFPC, UBSAB,  DITMC, SCJDTRDSRLC, SC MDGSRLB, SCEHSABB, SCERSAB, SCPPSRLT, SCRDSRLBI, SCBSSRLB, SCBMSA),  creditorul care a formulat cererea de deschidere nu poate închide singur  procedura renunţând la judecata cererii.

Domenii speta

Spete similare