Tentativa la infractiunea de omor. Art 20 Cod penal, art 188 Cod penal. Rejudecarea cauzei de catre instanta competenta material. Camera preliminara. Urmarirea penala. Legalitate.

Fapta inculpatelor astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare si cum rezulta din probele administrate pana in acest moment procesual constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere prin aplicarea unor lovituri cu doua obiecte apt să producă moartea, ce au vizat  mai multe regiuni anatomice , inclusiv zone vitale (zona capului şi hemitorace),  fiind  produse consecințe suficient de grave în ceea ce privește numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare – 25 de zile, stăruința depusă de inculpate în dominarea persoanei vătămate, întrucât succesiunea si modul de derulare a evenimentelor indica urmărirea  persoanei vătămate la sediul Politiei; mobilul răzbunării pentru plângerea formulata împotriva unei persoane apropiate  inculpatelor, cutezanța infracționala rezultata din locul savarsirii infracțiunii- chiar in fata  sediului autoritatii Politiei, ceea ce semnifica lipsa oricărei intenții de a respecta si a se supune autoritatii si  legii. 

Ca urmare a schimbarii incadrarii juridice a faptei din infractiunea de  loviri sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, in infractiunea de omor, prevazuta de art 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1,2 Cod penal, declaratiile formulate de inculpate in fata primei instante de judecata in sensul recunoasterii  acuzatiilor penale si  judecarii conform procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii conform art 375-377 Cod procedura penala , pentru infractiunea  initiala  de loviri sau alte violente prevazuta de art 193 alin 2 Cod  penal nu mai pot fi valorificate si  in raport de noul cadru determinat de incadrarea juridica in infractiunea de tentativa la omor,  avand in vedere distinctia dintre  laturile subiective specifice celor doua infractiuni analizate.

Tribunalul va relua  procedura  de cercetare judecatoreasca in prima instanta  si nu  se va relua procedura de camera preliminara, care a fost definitiv solutionata  prin incheierea  judecatorului de camera preliminara de la Judecatorie, competenta material si teritorial in acea faza procesuala .

Prin urmare, nu intervine o sanctiune a fazelor de urmarire penala si camerei preliminare, in mod retroactiv, în cazul schimbării încadrării juridice  în cursul judecăţii într-o infracţiune prevăzută în competenţa de judecata in prima instanta a unei instante ierarhic superioare si  competenta de efectuare a urmăririi penale a unui organ de cercetare superior. Lipsa unor consecinte în acest sens se justifică prin aceea că legalitatea actelor procurorului se examinează prin raportare la momentul dispunerii şi efectuării lor.

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de inculpatele ……….şi …………, precum și de partea civilă ………… împotriva sentinței penale nr. 484 din data de 25 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr……….

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenta părților şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunța, când instanța - printre altele -, având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 1 C.p.p. rap la art. 405 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 406 alin. 1 C.p.p., a stabilit termen pentru deliberare, redactarea si pronunțarea hotărârii la data de 20 mai 2022, când a hotărât următoarele:

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele: 

Prin sentința penală nr. 484 din data de 25 februarie 2022 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr………, în temeiul art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 375 Cpp rap la art. 396 alin.2 şi 10 C.p.p., a fost condamnată inculpata ……….. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 91 C.pen s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere  de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. s-a impus condamnatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri  de supraveghere:

-a)  să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;

-b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-d)să comunice schimbarea locului de muncă.

-e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin. 2 C.pen. s-a impus  condamnatei să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin.3 C.pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei Orașului …….., jud……….., sau al SC …….., jud……...

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen. s-a atras atenţia condamnatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 96 alin. 1 şi 4 C.pen., respectiv neîndeplinirea, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă sau săvârşirea din nou, în cursul termenului de supraveghere, a unei infracţiuni.

În temeiul art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 375 Cpp rap la art. 396 alin.2 şi 10 C.p.p. a fost condamnată inculpata ………la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 91 C.pen s-a disopus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere  de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. s-a impus condamnatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri  de supraveghere:

-a)  să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;

-b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-d)să comunice schimbarea locului de muncă.

-e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin. 2 C.pen. s-a impus condamnatei să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin.3 C.pen.s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei …………oraşului ………., jud. ………, sau al SC ……….., jud. …….

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen. s-a atras atenţia condamnatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 96 alin. 1 şi 4 C.pen., respectiv neîndeplinirea, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă sau săvârşirea din nou, în cursul termenului de supraveghere, a unei infracţiuni.

S-a constatat că inculpatele …… şi ………. au fost retinute, arestate preventiv şi apoi plasate în arest la domiciliu, de la data de 31.03.2021 la 27.05.2021.

În temeiul art. 399 alin.1 C.p.p. s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatele ……….. şi ……….. prin încheierea penală  nr.165/27 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr ………., astfel cum a fost modificată prin încheierea penală din 15.07.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. ………..

În baza art. 399 alin. 4 C.p.p., s-a dispus că prezenta sentinţă penală este executorie cu privire la menţinerea măsurii controlului judiciar a inculpatului.

În baza art. 25 C.p.p. şi art. 397 C.p.p. s-a admis în parte actiunea civilă formulată de persoana vătămată …….. şi au fost obligate inculpatele …………. şi ……… la plata sumei de 5.000 euro către partea civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu …….. au fost trimise în judecată inculpatele ……… Şi………. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În procedura camerei preliminare, fază procesuală distinctă de faza judecăţii, în baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală republicat s-au constatat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege cu privire la competenţa organelor judiciare; s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatele …………şi ……….., aflate sub control judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În şedinţa publică din data de 16.09.2021, inculpatele ……. şi ………..au solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alineatul 4 din Codul de procedură penală republicat.

În declaraţiile date, inculpatele au arătat că recunosc în totalitate fapta, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, solicitând  ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care şi le însuşesc. Totodată, în aplicarea dispoziţiilor articolului 378 alin. 3 din Codul de procedură penală republicat, inculpatele au arătat că, în cazul în care vor fi găsite vinovate, îşi manifestă acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Persoana vătămată …… s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale solicitând obligarea în solidar a inculpatelor la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 07.10.2021, instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatele …….. şi ………. au fost trimise în judecată, din infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 4 C.p.,  în infracţiunea de lovire sau alte violenţe faptă prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C.p. rap la art 188 Cp. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reținut aceeași situaţie de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu:

În fapt s-a reținut că, între persoana vătămată …….. şi familia agresoarelor ……… şi ………., există o stare conflictuală veche, generată de neînțelegeri privind achiziționarea unui teren de către persoana vătămată, situat pe strada ……. Nr…….. din mun………….

În data de 30.03.2021, ora 10:20, persoana vătămată ……. s-a deplasat cu autoturismul  la sediul secţiei … Poliţie ………, pentru a depune un CD însoţit de o cerere de probatorii în dovedirea plângerii penale formulate în urmă cu o zi la sediul aceloraşi organe de poliţie pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare comise de numitul ……., persoana aflată în legătură de rudenie cu inculpatele. Ajungând în faţa Secţiei….. de Poliţie ……….., persoana vătămată a parcat autoturismul, coborând din interiorul acestuia având asupra sa actele sus menţionate, cu scopul de a le depune la sediul organelor de poliţie. În acelaşi timp, în dreptul Secţiei ….. Poliţie ………. şi-a făcut apariţia un autoturism condus de o persoană de sex masculin, din care au coborât inculpata ……., având asupra sa o bară metalică şi inculpata …….., având asupra sa o bâtă de lemn, care s-au îndreptat către persoana vătămată şi au început să-i aplice lovituri în mod repetat cu obiectele contondente. Auzind ţipete şi zgomote, agenţii de poliţie ……. şi ………. s-au deplasat la locul agresiunii, ocazie cu care au observat prezenţa a două persoane de sex feminin care doborâseră la pământ o altă persoană de sex feminin,  căreia îi aplicau lovituri cu bâte, cu picioarele şi cu pumnii. Organele de poliţie au intervenit pentru aplanarea conflictului, determinându-le pe agresoare să înceteze violenţele, reuşind să le  imobilizeze şi să le conducă în incinta secţiei de poliţie, fiind identificate în persoana inculpatelor. În timpul intervenţiei organelor de poliţie, din interiorul autoturismului coborâseră o altă persoana de sex feminin şi  două persoane de sex masculine, rămase neidentificate, care au abandonat autoturismul, plecând în fugă de la locul agresiunii.

În continuare, persoana vătămată a apelat serviciul de urgenţă 112, solicitând intervenţia unui echipaj al serviciului de ambulanţă în vederea acordării de îngrijiri medicale, la scurt timp fiind condusă la secţia UPU a Spitalului Judeţean de Urgenţă ……..

În urma examinării fizice, persoanei vătămate i s-a eliberat o fişă de constatări preliminare din care a reieșit că, în urma agresiunii, au fost necesare număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii, stabilindu-se că leziunile au putut fi produse în data de 30.03.2021, prin lovire cu şi de  corp dur şi lovire repetată cu corpuri alungite, dure.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. …… din data de 12.04.2021 emis de IML ………. a reieșit că persoana vătămata a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur şi lovire repetată cu corpuri dure alungite, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale şi nu i-au pus viaţa în primejdie.

S-a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatele ……. și ………… în condițiile mai sus expuse întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul cod penal.

Prin încheierea din 07.10.2021, instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatele …… şi …….. au fost trimise în judecată, din infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 4 C.p. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C.p. rap la art 188 Cp.

Reţinând că intenţia inculpatelor a fost doar de a aplica victimei o corecţie corporală şi nu de a-i suprima viaţa, instanţa de fond a apreciat că faptele săvârşite de inculpatele …. şi ……….. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 C.p. rap la art 188 Cp., ci pe cele ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de persoana vătămată nefiind neîntemeiată.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor,  instanţa de fond a reținut disp. art. 74 alin. 1 şi 2 din actualul Cod penal, apreciind că prin aplicarea unor pedepse de 2 ani închisoare atât pentru inculpata ……., cât şi pentru inculpata ………., se va contribui la atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, în raport de gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpatelor, fiind necesare ca acestea să-şi corijeze comportamentul infracţional.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanţă de judecată a reținut dispoziţiile art.  91 Cod Penal, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatele nu vor mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată.

Pe latură civilă, instanța de fond a reținut că persoana vătămată …………, în dovedirea pretențiilor civile, a depus la dosar înscrisuri.

În ceea ce privește prejudiciul material suferit de persoana vatamată …….., s-a constatat că s-au depus acte medicale şi documente justificative aferente cheltuielilor necesare pentru îngrijirea acesteia, în cuantum total de 2.274 lei.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, prima instantă de judecată a apreciat existenta unui prejudiciu moral cauzat persoanei vătamate ………, raportat la leziunile fizice suferite în urma loviturilor repetate, cu obiecte contondente, precum şi  la trauma emoţională resimţită de victimă în contextul modalităţilor de comitere a faptelor; de asemenea, s-au avut în vedere şi actele medicale depuse la dosarul cauzei, din care a rezultat că persoana vătămată a fost diagnosticată cu tulburare depresivă cu atacuri de panică, pe fondul unei agresiuni.

Totodată, s-a apreciat că despăgubirile morale acordate victimei trebuie să constituie o justă şi integrală reparatie a pagubei cauzate prin fapta ilicită, fiind așadar stabilite într-un cuantum suficient a reprezenta o recompensare corectă a traumelor suferite de către victima infractiunii.

 În consecinţă, instanța de fond a apreciat că suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale va fi suficientă şi de natură a realiza o reparatie echitabilă şi suficientă a prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele ……….. și ………și partea civilă…………..

Inculpatele …………. și …………. au arătat că instanța de fond a dispus condamnarea lor la pedepse de câte 2 ani închisoare, cu aplic. art. 91 Cp, respectiv suspendarea executării pedepsei sub suspendare, cu un termen de supraveghere de 4 ani fiecare, deși ele au înțeles să recunoască in totalitate fapta astfel cum a fost reţinuta in actul de sesizare a instanţei si, totodată, ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-au am insușit.

Inculpatele au solicitat reindividualizarea cuantumului pedepselor in raport de persoana lor, in limitele legale, având in vedere faptul ca efectele pedepsei asupra conduitei viitoare in societate sunt de natura sa garanteze că, pe viitor, nu vor mai savarsi fapte de natura penala, având familii bine închegate, fiind mame, având în întreținere si minori, cu care au o relaţie foarte strânsa si înţeleg să le poată oferi un exemplu bun de urmat.

Totodată, au solicitat să se rețină retina lipsa antecedentelor penale si atitudinea lor sinceră, de recunoaștere si regret, scopul pedepsei si reînșirați sociala putând fi atinse si fara executarea pedepselor aplicate in limitele stabilite de instanţa de fond, astfel având posibilitatea de a li se aplica o pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Partea civilă ……… a criticat soluția instanţei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1. Faptele pentru care s-au formulat acuzaţii şi care au făcut obiectul judecăţii au primit o greşită încadrare juridică în dispoziţiile prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. (loviri sau alte violenţe), în realitate, inculpatele …………. şi ………… săvârşind infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art 188 alin. 1 şi 2 C.pen., din materialitatea activităţii infracţionale atribuită fiecăreia fiind dedusă intenţia directă de a-i suprima viaţa, inculpatele prevăzând şi urmărind rezultatul.

De asemenea, partea civilă a criticat hotărârea instanței de fond şi sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor principale aplicate inculpatelor, în raport de criteriile prev. de art. 74 C.pen., prima instanţă de judecată gravitatea faptelor săvârşite (decursă din urmările produse victimei), impunându-se majorarea pedepselor şi instituirea regimului de detenţie.

În ce priveşte latura civilă, partea civilă …….. a susținut că s-a rezolvat greşit acțiunea civilă in raport de dispoziţiile ce reglementează in cadrul procesului penal răspunderea civilă delictuală, prev. de art. 25, art. 397 C.pr.pen. rap. la art 1357 C.civ.

Pe de o parte, instanţa de fond, după ce a constatat că, sub aspectul capătului de cerere în despăgubiri civile patrimoniale, acţiunea civilă este întemeiată în limita sumei de 2274lei (a se vedea motivarea soluţiei, fila 7 din hotărâre), în dispozitivul hotărârii apelate, aceeaşi instanţă "omite" să dispună, în sensul obligării în solidar a inculpatelor la plata acelor despăgubiri.

Pe de altă parte, instanţa de fond, deşi motivează cu privire la existenţa unui prejudiciu personal nepatrimonial adus/produs victimei prin faptele inculpatelor (constând în suferinţe fizice şi psihice), atunci când îl indemnizează prin stabilirea unei despăgubiri băneşti, o face în limita a 5.000 euro (cu nesocotirea criteriilor/metodelor avute în vedere de jurisprudenţă, dar şi de lege), sumă apreciată de partea civilă ca nerăspunzând unei compensări suficiente.

 În cursul cercetării judecătorești în apel, inculpatele …….. și ………… au fost audiate conform art. 420 alin. 4 C.p.p., declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosar.

Prin Încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2022, instanța de control judiciar, în temeiul art. 386 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatele ………… și………… au fost trimise in judecata prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de loviri sau alte violente prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal, în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 si 2 Cod penal, pentru fiecare inculpată.

La data de 20 aprilie 2022, avocat …….. – pentru apelantele inculpate ……… și ……… - a depus la dosar concluzii, arătând, în esență, următoarele:

Având in vedere noua încadrare juridică reținută de instanța de apel, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. si art. 6 alin. 1 CEDO, s-a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, pentru asigurarea echitabilității procedurii, prin parcurgerea etapei camerei preliminare de către aceeași instanța care este competentă să judece fondul cauzei, cu verificarea competentei organului de urmărire penala, în raport de încadrarea juridică ce a determinat competența de judecata în primă instanță (Judecătoria Craiova).

S-a solicitat a se aprecia că faza procesuală a camerei preliminare are principal menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcției de judecată, astfel încât instanței de judecata îi rămâne să dezlege doar aspectele de fond ale acuzației, examenul de legalitate al rechizitoriului si al materialului de urmărire penala urmând a se realiza de către judecătorul de camera preliminară.

În raport de noua încadrare juridică, în măsura în care s-a menținut, poate apărea necesitatea constatării nulității absolute a actului de sesizare și a celorlalte acte procesuale efectuate la urmărire penală datorată necompetenței materiale a organului de urmărire penală, instanța de judecată sesizată prin declinarea de competență va avea obligația de a examina preliminar începerii judecății actele efectuate la Judecătoria Craiova (inclusiv cele dispuse în procedura camerei preliminare/începerea judecății etc.) potrivit art. 50 alin. (2) Cod procedură penală, în vederea menținerii înlăturării motivate a acestora, cu respectarea principiului contradictorialității.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel retine  următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu …… au fost trimise în judecată inculpatele ………….. Şi……….sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că  între persoana vătămată ………şi familia inculpatelor  ………. Şi……….., există o stare conflictuală veche, generată de neînţelegeri privind achiziţionarea unui teren de către persoana vătămată, situat pe strada Răşinari, nr.91 din mun.Craiova.

În data de 30.03.2021, ora 10:20, persoana vătămată …….. s-a deplasat cu autoturismul  la sediul secţiei …… Poliţie……….., pentru a depune un CD însoțit de o cerere de probatorii în dovedirea plângerii penale formulate în urmă cu o zi la sediul acelorași organe de politie pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare comise de numitul ……….., persoana aflată în legătură de rudenie cu inculpatele.

Ajungând în faţa Secţiei ….. de Poliţie …………, persoana vătămată a parcat autoturismul, a coborât vând asupra sa actele sus menţionate, cu scopul de a le depune la sediul organelor de poliţie. În acelaşi timp, în dreptul Secţiei ….. Poliţie ………. şi-a făcut apariţia un autoturism condus de o persoană de sex masculin, din care au coborât inculpata ……, având asupra sa o bară metalică şi inculpata ……………, având asupra sa o bâtă de lemn, care s-au îndreptat către persoana vătămată şi au început să-i aplice lovituri în mod repetat cu obiectele contondente.

Auzind ţipete şi zgomote, agenţii de poliţie ……….. şi………… s-au deplasat la locul agresiunii, ocazie cu care au observat prezenţa a două persoane de sex feminin care doborâseră la pământ o altă persoană de sex feminin,  căreia îi aplicau lovituri cu bâte, cu picioarele şi cu pumnii. Organele de poliţie au intervenit pentru aplanarea conflictului, determinându-le pe agresoare să înceteze violenţele, reuşind să le  imobilizeze şi să le conducă în incinta secţiei de poliţie, fiind identificate în persoana inculpatelor.

În continuare, persoana vătămată a apelat serviciul de urgenţă 112, solicitând intervenţia unui echipaj al serviciului de ambulanţă în vederea acordării de îngrijiri medicale, la scurt timp fiind condusă la secţia UPU a Spitalului Judeţean de Urgenţă ……..

În urma examinării fizice, persoanei vătămate i s-a eliberat o fişă de constatări preliminare din care a reieșit că, în urma agresiunii, au fost necesare număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, stabilindu-se că leziunile au putut fi produse în data de 30.03.2021, prin lovire cu și de  corp dur și lovire repetată cu corpuri alungite, dure.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. …….. din data de 12.04.2021 emis de IML ………. a reieșit că persoana vătămata a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur și lovire repetată cu corpuri dure alungite, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în primejdie.

Prin încheierea de ședință din data de 18.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, conform deciziei nr. 250/2019 a Curții Constituționale, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatelor  din disp. art. 193 alin. 2 C.p. în disp. art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 C.p.

Esențială pentru stabilirea încadrării juridice a faptei de lovire a persoanei vatamate este stabilirea formei și modalitătii vinovătiei cu care s-a săvârsit fapta. În cazul infractiunii de loviri sau alte violente, autorul actionează cu intentia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intentia de ucidere, intentie ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Aceasta rezultă chiar din modul de săvârsire a faptei, din materialitatea acțiunii , care evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intentia de a ucide.

Intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat.

Omorul se săvârșește cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane, iar nu cu intenţia generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 Cp actual , cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.

Intenţia are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte” (art. 16 alin 3  lit. a C. pen.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmăreste, acceptă posibilitatea producerii lui” (art. 16 alin 3 lit. b C.pen.). Ceea ce deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

In prezenta cauza, din ansamblul probelor administrate  pe parcursul  urmaririi penale, care au stat la baza pronuntarii hotararii apelate, in urma aplicarii procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii conform art 375-377 Cod procedura penala,  se concluzioneaza asupra existentei intentiei indirecte cu care au actionat cele doua inculpate, intrucat au prevazut ca  loviturile  aplicate sistematic cu corpuri dure si alungite ar putea determina decesul victimei, urmare imediata neurmarita in mod expres, dar acceptata  in mod neindoielnic.

Astfel, intentia indirectă de omor cu care inculpatele au actionat în cazul victimei decurge din  urmatoarele argumente:  au urmarit persoana vatamata  si au surprins-o cand a coborat din autoturism, ceea ce rezulta din faptul ca  autoturismul inculpatelor a ajuns simultan cu cel al persoanei vatamate in fata sediului Politiei;  au detinut in autoturismul cu care se deplasau bate din lemn si fier, ceea ce exprima  reprezentarea  evidenta a scopului viitoarei uzitari a acestor instrumente - un om diligent si prudent nu detine astfel de instrumente destinate loviturilor in autoturismul cu care circula pe drumurile publice;  inculpatele au cooperat material si  la nivel psihic, intrucat au coborat laolalta pentru a agresa persoana vatamata, au  avut fiecare asupra sa cate un obiect  apt de a  servi la lovire,  si-au contopit eforturile, lovind impreuna pe victima; loviturile aplicate au fost repetate, iar nu  izolate, au determinat caderea victimei la sol, insa  inculpatele au continuat sa o agreseze si in aceste momente de vulnerabilitate, lipsire de ajutor si posibilitatea de aparare, ceea ce exprima cutezanta specifica intentiei indirecte; loviturile au fost aplicate in fata sediului organelor de politie, inculpatele manifestand astfel indiferenta fata de  rolului acestei autoritati dar, in egala masura, au manifestat  curaj si  dorinta acuta de a  agresa  persoana vatamta, fiindu-le indiferente consecintele actiunilor proprii.

Intensitatea loviturilor executate de inculpate, precum şi gravitatea leziunilor produse victimei  sunt confirmate prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. ………. din data de 12.04.2021 emis de IML ……. , conform cărora  persoana vătămata a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur și lovire repetată cu corpuri dure alungite, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în primejdie. Au fost  constatate leziuni traumatice la nivelul:  bosa parietala stânga,  frontal aproximativ median,  antebraț stâng,  antebraț drept,  brațe stâng si drept,  dosul mâinii drepte,  braț stâng,  scapular si suprascapular stâng, hemitorace drept,  coapsa dreapta,  gama dreapta,  coapsa stanga,  genunchi stang,  genunchi drept,  gamba stanga,  degetele 4 si 5 de la piciorul drept,  coapsa stanga;  in urma  unui examen  radiologic s-au constatat  contuzii  minore craniu, coloana  cervicala,  torace,  antebrat drept si  genunchi stang.

Demonstrează intenţia de ucidere si urmatoarele elemente faptice: perseverenţa cu care inculpatele au aplicat victimei numeroase lovituri cu o bata din lemn  si una din metal, fiind nevoie de interventia organelor de politie, alarmate de tipetele victimei; stoparea activitatii infractionale s-a datorat interventiei organelor de politie, iar nu  atitudinii voluntare a inculpatelor;  multitudinea loviturilor si locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului – craniu, zona scapulara, hemitorace, coloana cervicala ; intensi¬tatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se obiecte dure.

Intentia indirectă sau eventuală analizată se caracterizează prin aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l urmărește, dar acceptă posibilitatea producerii lui, exista eventualitatea producerii rezultatului, făptuitorul adoptând o atitudine de indiferență față de acest rezultat.

Întrucât intenţia este un proces psihic intern, iar pentru a se putea stabili dacă făptuitorul a acţionat cu intenţie directă sau indirectă, este nevoie de un criteriu obiectiv, acest criteriu fiind al modului cum apare rezultatul - dacă rezultatul survine în mod inevitabil și făptuitorul, dându-si seama de aceasta, săvârșește acțiunea, înseamnă că a acționat cu intenţie directă; dacă survenirea rezultatului este posibilă (eventuală), iar făptuitorul își dă seama de eventualitatea producerii rezultatului și totusi înfăptuiește acțiunea, care duce la apariția lui, înseamnă că a acţionat cu intenţie indirectă (eventuală).

Intenția de a ucide  rezulta  in general din datele exterioare  ale faptei comise,  adică din  felul in care a  fost săvârșita fapta, din împrejurările in care a avut loc săvârșirea,  din mobilul care a determinat pe  făptuitor,  din scopul pe care acesta si-a propus sa il atingă, din mijloacele de execuție  folosite (  Vintila Dongoroz si colab.,  Explicații teoretice ale Codului Penal Roman,  Partea Speciala , vol. III,  ediția a doua,  Editura Academiei Romane , București, 2003).

In practica judiciara se retine intenția de a omori la persoana care lovește victima cu instrumente  apte de a ucide- bata de lemn si  bata de metal îndeplinesc aceasta cerința,  in regiuni vitale ale corpului( cap, stomac, coloana cervicala)  si cu intensitate. In toate aceste cazuri, cunoștințele elementare si  experiența de  fiecare zi  oferă suficiente date făptuitorului  pentru a-si da seama  de consecințele unor asemenea acțiuni. 

 Fapta inculpatelor astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare si cum rezulta din probele administrate pana in acest moment procesual constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere prin aplicarea unor lovituri cu doua obiecte apt să producă moartea, ce au vizat  mai multe regiuni anatomice , inclusiv zone vitale (zona capului şi hemitorace),  fiind  produse consecințe suficient de grave în ceea ce privește numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare – 25 de zile, stăruința depusă de inculpate în dominarea persoanei vătămate, întrucât succesiunea si modul de derulare a evenimentelor indica urmărirea  persoanei vătămate la sediul Politiei; mobilul răzbunării pentru plângerea formulata împotriva unei persoane apropiate  inculpatelor, cutezanța infracționala rezultata din locul savarsirii infracțiunii- chiar in fata  sediului autoritatii Politiei, ceea ce semnifica lipsa oricărei intenții de a respecta si a se supune autoritatii si  legii. 

Instrumentele folosite, respectiv o bata din lemn si una din metal constituie arme apte să producă moartea. Totodată, zona vizată, respectiv si zona capului, alaturi de alte multe zone anatomice vizate constituie un element semnificativ în aprecierea intenției de a ucide.

În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite, că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul zonelor anatomice vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii.

Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele si din relaţiile personale anterioare existente între inculpate şi victimă – relații conflictuale de  lunga durata care au si determinat-o pe victima sa  formuleze plângere si sa depună dovezi la Politie, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatelor, etc.

Fată de argumentele expuse mai sus, Curtea reţine că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, 2 C.p.

Conform art. 36 alin 1 litera a Cpp, tribunalul  judeca in prima instanta infractiunile de omor.

Se impune rejudecarea cauzei de către instanța competentă material pentru a fi făcută o analiză a fondului, fiind asigurat de acest fel şi dublul grad de jurisdicție.

Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală (art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) înseamnă că orice persoană judecată şi declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea condamnării de către o jurisdicţie superioară.

Solutionarea de catre Curtea de Apel , direct in calea de atac ordinara a apelului, a  raportului juridic de drept penal substantial calificat pentru prima data  ca fiind specific  tentativei de omor, in urma schimbarii incadrarii juridice a faptei conform art 386 Cpp, echivaleaza cu  incalcarea dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală (art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Nu sunt incidente exceptiile prevazute in mod limitativ de la acest principiu fundamental.

 Ca urmare a schimbarii incadrarii juridice a faptei din infractiunea de  loviri sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, in infractiunea de omor, prevazuta de art 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1,2 Cod penal, declaratiile formulate de inculpate in fata primei instante de judecata in sensul recunoasterii  acuzatiilor penale si  judecarii conform procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii conform art 375-377 Cod procedura penala , pentru infractiunea  initiala  de loviri sau alte violente prevazuta de art 193 alin 2 Cod  penal nu mai pot fi valorificate si  in raport de noul cadru determinat de incadrarea juridica in infractiunea de tentativa la omor,  avand in vedere distinctia dintre  laturile subiective specifice celor doua infractiuni analizate.

Instituţia juridică a schimbării încadrării juridice prev.de art.386 c.p.p.  este aplicabilă în cadrul cercetării judecătoreşti abreviate, desfăşurate conform art.375 – 377 C.p.p, insa este necesar ca prin schimbarea încadrării juridice să nu se obtina schimbarea, chiar şi în parte, a situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare.

Urmeaza ca Tribunalul sa efectueze cercetarea judecatoreasca in prima instanta, iar inculpatele sa isi manifeste pozitia procesuala in fata acestei instante competente material, in sensul daca solicita si sunt indeplinite cerintele aplicarii procedurii simplificate sau se va parcurge procedura de drept comun a cercetarii judecatoresti.

Tribunalul va relua  procedura  de cercetare judecatoreasca in prima instanta  si nu  se va relua procedura de camera preliminara, care a fost definitiv solutionata  prin incheierea  judecatorului de camera preliminara de la Judecatorie, competenta material si teritorial in acea faza procesuala .

Procedura de camera preliminara a fost parcursa de Judecatorie, instanta competenta material in raport de infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art 1893 alin 2 Cod penal. In acest sens este si reglementarea cuprinsa in art 342 Cod procedura penala, conform careia se verifica in aceasta faza procesuala, dupa trimiterea in judecata, competenta instantei, in sensul de competenta materiala si teritoriala in functie de infractiunea care formeaza obiectul trimiterii in judecata, intrucat in cadrul procedurii de camera preliminara nu se poate schimba incadrarea juridica, dupa cum corecta incadrare juridica nu formeaza obiectul acestei faze procesuale.

Judecatoria a fost competenta material sa parcurga faza procesuala a camerei preliminare pentru infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art 193 alin 2 Cpd penal , chiar daca in cursul cercetarii judecatoresti s-a schimbat incadrarea juridica a faptei in infractiunea de tentativa la omor, prevazuta de art 32 Cod penal rap la art 188 Cpd penal,  avand in vedere atat obiectul si limitele acestei faze procesuale, dar si principiul  activitatii  legii procesual  penale. Legea procesual penala, inclusiv dispozițiile art.386 Cod procedura penala privind schimbarea încadrării juridice, nu retroactivează, ci se aplica numai pentru viitor.

Conform dispozițiilor art.2 Cod procedura penala, procesul penal se desfășoară  potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, intelegandu-se dispozițiile legale  in vigoare si incidente la data desfășurării, in caz contrar producandu-se o destabilizare a raporturilor de drept procesual penal născute si  îndeplinite.

In acest sens s-a argumentat  si prin decizia nr. 7/2020 pronunţată  de Inalta Curte de Casatie si Justitie, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 568 din 30/06/2020 prin care s-a respins ca inadmisibilă o sesizare formulată prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, considerentele acestei decizii având aceeași forța juridica  laolaltă cu dispozitivul:

“Prin urmare, Înalta Curte constată că pe baza Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, nu se poate reţine că necompetenţa materială a procurorului care a efectuat sau supravegheat urmărirea penală poate fi determinată de o eventuală schimbare a încadrării juridice”(...)

 “ Chestiunea de drept invocată de instanţa de trimitere, rezultată din schimbarea încadrării juridice dispuse în cursul judecăţii, aduce în discuţie Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, prin s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei.

 Chiar dacă prin această decizie Curtea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării de faţă, în considerentele expuse a examinat conţinutul dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a formulat consideraţii din perspectiva obligaţiilor pe care norma procesual penală le instituie în sarcina instanţei de judecată, inclusiv sub aspectul stabilirii competenţei, raportat la noua încadrare juridică.”

Rezultă din considerentul nr. 41 mai sus redat că instanţa de contencios constituţional a menţionat neechivoc care sunt obligaţiile pe care norma procesual penală din art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală (referitoare la schimbarea de încadrare juridică) le instituie în sarcina instanţei de judecată atunci când procedează la schimbarea încadrării iniţiale, inclusiv sub aspectul stabilirii competenţei, raportat la noua încadrare juridică.

 Curtea Constituţională a stabilit că instanţa este obligată, faţă de noua încadrare juridică a faptei, să dispună în consecinţă, potrivit normelor procesual penale în vigoare, cu privire la obligativitatea asigurării asistenţei juridice a inculpatului. Nu se face nicio referire cu privire la existenţa nulităţii absolute pentru fazele şi etapele anterioare schimbării de încadrare juridică, ci numai cu privire la obligaţia instanţei care soluţionează cauza de a dispune asistarea de către avocat a inculpatului, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, în raport cu noua încadrare juridică a faptei.

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că instanţa este obligată, faţă de noua încadrare juridică a faptei, să îşi decline competenţa în favoarea instanţei superioare, dacă infracţiunea este de competenţa materială a acesteia. Nici în acest paragraf, Curtea Constituţională nu se referă la existenţa nulităţii absolute pentru fazele şi etapele anterioare schimbării încadrării juridice, ci numai la obligaţia instanţei de a-şi declina competenţa în favoarea instanţei superioare, pentru ca soluţionarea cauzei să se facă de către o instanţă competentă material, în raport cu noua încadrare juridică a faptei.

Ca urmare, aplicând considerentul nr. 41 al Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, după schimbarea încadrării juridice, prima instanţă dispune asistarea de către avocat a inculpatului, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie în raport cu noua încadrare juridică a faptei, iar instanţa superioară sesizată prin declinarea competenţei soluţionează cauza în primă instanţă, fără a dispune trimiterea dosarului la parchet sau la judecătorul de cameră preliminară”.

Prin urmare, nu intervine o sanctiune a fazelor de urmarire penala si camerei preliminare, in mod retroactiv, în cazul schimbării încadrării juridice  în cursul judecăţii într-o infracţiune prevăzută în competenţa de judecata in prima instanta a unei instante ierarhic superioare si  competenta de efectuare a urmăririi penale a unui organ de cercetare superior. Lipsa unor consecinte în acest sens se justifică prin aceea că legalitatea actelor procurorului se examinează prin raportare la momentul dispunerii şi efectuării lor.

O alta interpretare si aplicare a efectelor institutiei schimbarii incadrarii juridice reglementata de art 386 Cod procedura penala  ar avea drept consecinţă negarea efectului obligatoriu al deciziei interpretative nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019– decizia , în condiţiile în care obligativitatea unei asemenea decizii este ataşată în egală măsură şi considerentelor, iar acestea lămuresc pe deplin obligaţiile instanţei în cazul schimbării încadrării juridice a fapte, Curtea Constituţională nu se referă la existenţa nulităţii absolute pentru fazele şi etapele anterioare schimbării încadrării juridice.

Urmare a schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatele au fost trimise in judecata in tentativa la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal rap la art. 188 Cod penal, căile ordinare de atac a apelurilor formulate de apelantele inculpate vor fi respinse, acestea privind  individualizarea  judiciara a pedepselor pentru infracțiunea inițiala de loviri sau alte violente prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal.

In etapa de cercetare judecătorească  in prima instanța  care va fi desfășurata de Tribunal pentru tentativa la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal rap la art. 188 Cod penal,  se va stabili in condițiile legii  natura/  felul  procedurii care va fi urmata- cercetarea judecătorească de drept comun sau procedura simplificata,  urmând a fi soluționata acțiunea civila si acțiunea penala. Se vor avea in vedere inclusiv argumentele din motivele de apel formulate de inculpate privind individualizarea  pedepselor  daca  acestora li se va angaja răspunderea penala, precum si argumentele parții civile privind modul de soluționare a acțiunii civile, instanța de apel neputând soluționa aceste  probleme de drept, întrucât nu a dat o dezlegare definitiva raportului juridic de drept penal substanțial privind existenta faptelor, a vinovăției inculpatelor si îndeplinirii condițiilor pentru răspunderea penala.

In baza art. 424 alin 2 Cpp rap la art. 399 Cpp  se va menține măsura controlului judiciar fata de  inculpatele ……….. si …………., ca fiind legal si temeinic, luând in considerare  circumstanțele cauzei,  persoana inculpatelor, stadiul procesual si necesitatea aflării adevărului  conform art. 5 Cpp

In temeiul art. 275 alin. 2 Cpp  vor fi obligate apelantele inculpate, aflate in culpa procesuala,  la plata sumei de 200 lei fiecare, cheltuieli  judiciare către stat.

In baza art.  275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare rămân in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

In temeiul art 421 pct. 1 lit. b Cpp respinge apelurile  formulate de apelantele inculpate ……. (fiica lui………. Şi…………, născută la data de ………….. în mun…………., jud……….., cu domiciliu stabil în …………, str……………. nr. ……….., jud……….., CNP. ………..) si  ……….. (fiica lui……. Şi………., născută la data de ………… în mun…………., jud……….., cu domiciliu stabil în……….. str………… nr. ……….., jud…………, CNP. …………) împotriva sentinței penale nr. 484 din data de 25 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …….., ca nefondate.

In temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp  admite apelul declarat de apelanta parte civila …….. (domiciliată în mun. …….., strada ……….. nr……….., jud. …………) împotriva sentinței penale nr. 484 din data de 25 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Craiova .

Desființează  in totalitate sentința penala  apelata .

Constată că prin încheierea de ședință din data de 18.04.2022 a Curții de Apel Craiova s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatelor  din disp. art. 193 alin. 2 C.p. în disp. art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p.

Trimite cauza spre competenta judecare in prima instanța la  Tribunalul Dolj.

In baza art. 424 alin 2 Cpp rap la art. 399 Cpp menține măsura controlului judiciar fata de  inculpatele ………. si  ………….., ca fiind legal si temeinic.

In temeiul art. 275 alin. 2 Cpp obliga apelantele inculpate la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuieli  judiciare către stat.

In baza art.  275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare rămân in sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea deciziei la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, azi, data de 20 mai 2022.

Domenii speta

Spete similare