Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 736/19.11.2015 pronunţată în dos.nr. 714/829/2015 Judecătoria Podu Turcului a respins excepţia lipsei de interes invocată de contestatoarea contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. .

A respins excepţia prescripţiei dreptului la executare silită invocată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M..

 A admis contestaţia formulată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. în contradictoriu cu intimatul I.G. şi a anulat toate  actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 245/2015 al B.E.J. P.N.D.

A amis cerere fromulată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. de restituire a taxei de timbru şi cauţiunii depuse în prezentul dosar şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 6702 lei, ce a fost consemnată conform ordinului de plată nr. 657 din data de 04.09.2015 către C.B..

 A dispus restituirea sumei de 1000 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru la UAT Comuna D.M. conform chitanţei seria DM nr. 0008615 din data de 07.09.2015 şi conform ordinului de plată ordinului de plată nr. 674 din data de 17.09.2015.

 A luat act că contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Pentru a se pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut că „prin sentinţa nr. 242 din data de 06.05.2009 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 141/829/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 751 din data de 09.09.2009 a Tribunalului Bacău, a fost admisă plângerea petentului I.G. în contradictoriu cu pârâta C.L. A.L. F.F. D.M., prin care a fost obligată pârâta să pună în posesie pe reclamant cu suprafaţa de 29 ha teren forestier, de asemenea aceasta a fost obligată la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunţării şi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului.

În conformitate cu această sentinţă, domnul I.G. a fost invitat prin adresa nr. 1780/13.07.2009 pentru a se prezenta la data de 16.07.2009 la C.L. pentru a se întocmi documentaţia în vederea emiterii titlurilor de proprietate pentru autori săi, însă aceasta a refuzat să se prezinte.

Iar la data de 16.07.2009, C.L. împreună cu un reprezentant al O.S. Z. şi a specialistului în măsurători topografice a delimitat de restul fondului forestier suprafeţele primite, pentru care s-a folosit ciocan pătrat PS 110 şi vopsea albă, terenuri care nu au putu fi predare domnului I.G., care a refuzat să se prezinte, înregistrând în aceeaşi zi procesele verbale de punere în posesie, nr. 10/16.07.2009 cu 16 ha pentru autorul C.I., validat prin HCJ nr. 12208/2008, nr. 8/16.07.2009 cu 7 ha pentru autorul C.I., validat prin HCJ nr. 12209/2008 şi nr. 9/16.07.2009 cu 6 ha pentru autorul C.I., validat prin HCJ nr. 12206/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 618 din data de 14.07.2010 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr.634/829/2010, instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect „F.F. – obligaţia de a face, daune cominatorii”, formulată de intimatul I.G. în contradictoriu cu contestatoarea C.L.F.F. D.M. şi C.J. Bacău.

Prin decizia nr. 911/R din data de 09.11.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost admis recursul declarat de intimatul I.G. împotriva sentinţei mai sus menţionate, s-a casat în parte sentinţa şi s-a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru judecare pe fond a I capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu C.J. Bacău şi respectiv a capătului II de cerere, având ca obiect daune compensatorii, în contradictoriu cu contestatoarea C.L.F.F. D.M. şi C.J. Bacău.

În rejudecare, prin sentinţa nr. 657/16.03.2011 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 2142/829/2010 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de intimatului I.G. în contradictoriu cu cele două comisii şi a fost obligată pârâta C.J. Bacău la emiterea titlurilor de proprietate către intimatul I.G. pentru suprafaţa de 29 ha teren forestier, însă a fost respins capătul de cerere privind transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii.

Pentru a pronunţa această soluţie cu privire la capătul de cerere privind transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, instanţa a reţinut că, “din actele ataşate la filele 106-127 din dosar de către C.L.F.F. a Comunei D.M. rezultă că au fost emise procesele verbale de punere în posesie nr. 8,9 si 10 la data de 16.07.2009 prin care reclamantul a fost pus în posesie cu suprafaţa de 29 ha teren forestier în punctul “Z. “ com. D.M..

C.L.F.F. a com. D.M. a ataşat la fila 105 din dosar ordinul de plată nr. 446 în valoare de 6300 lei care face dovada plăţii daunelor cominatorii .

Faţă de faptul că punerea în posesie a reclamantului a fost efectuată prin procesele verbale de punere în posesie nr. 8, 9 şi 10 întocmite la data de 16.07.2009, procese verbale pe care reclamantul a refuzat cu rea-credinţă să le semneze instanţa constata ca, cererea reclamantului vizând acest capăt de cerere este lipsită de obiect.

În ceea ce priveşte transformarea sumei de 41.000 lei ce reprezintă daune cominatorii în daune compensatorii stabilite prin sentinţa civilă nr.  242/2009, instanţa constată că acestea au fost achitate de către pârâta C.L.F.F. a com. D.M. prin O.P. 446 ataşat la fila 105 din dosar transformarea acestora în daune compensatorii nu se mai justifică întrucât s-ar ajunge în mod evident la o îmbogăţire fără just temei a reclamantului în dauna pârâtei C.L.F.F. a com. D.M..”

Prin decizia nr. 829 din data de 18.10.2011 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. 2142/829/2010* a fost admis recursul civil declarat de către intimatul  I.G. împotriva sentinţei civile nr. 657/2011 din 16.03.2011, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, în dosarul civil nr. 2142/829/2010, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C.L.F.F. D.M. judeţul Bacău  şi C.J. A.L. BACAU, a fost casată în parte sentinţa civilă recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea cererii având ca obiect acordarea de daune cominatorii în contradictoriu cu C.J.Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că, „prima instanţă, cu încălcarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii în contradictoriu cu pârâta C.J. A.L. nr18/1991, situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile  art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea instanţei de fond va fi casată în parte, cu obligaţia pronunţării în rejudecare asupra capătului de cerere nesoluţionat.

Motivul de recurs referitor la respingerea capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii nu poate fi primit: C.L.F.F. D.M. a procedat la punerea în posesie a reclamantului astfel cum rezultă din procesele verbale din 16.09.2009 nr.8,9 şi 10 când partea deşi convocată nu s-a prezentat sau a refuza să semneze.

Ulterior, reclamantul a fost invitat prin adresele 1261/6.05.2011 şi 1439/20.05.2011 să semneze procesele verbale întocmite de C.L.

Prin adresa remisă Comisiei locale înregistrată sub nr.1454/23.05.2011, reclamantul precizează că nu se va prezenta în data de 26.05.2011 pentru  a semna procesele verbale de punere în posesie, întrucât le-a semnat la 13.04.2010 şi de asemenea, a invocat suspendarea procedurilor administrative având în vedere recursul existent pe rolul Tribunalului Bacău.

C.L. a fost obligată la plata daunelor cominatorii prin sentinţa civilă nr.242/2006, prin OP nr.446/24.12.2010 aceasta achitând reclamantului suma de 6300 lei reprezentând contravaloarea acestor daune de la data pronunţării hotărârii până la data încheierii procesului verbal de punere în posesie din 16.07.2009, astfel încât având în vedere data executării obligaţiei de către pârâtă în mod corect instanţa de fond a apreciat că prin acordarea acestora reclamantul ar beneficia de o dublă despăgubire, prejudiciul efectiv suferit de persoana îndreptăţită fiind astfel acoperit..”

Prin încheierea din data de 05.03.2010 pronunţată în dosarul nr. 164/829/2010 al Judecătoriei Podu Turcului a fost admisă cererea formulată de BEJ A.P.I. şi s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 242/06.05.2009 pronunţată în dosarul nr. 141/829/2009 al Judecătoriei Podu Turcului împotriva debitoarei C.L.F.F. Podu Turcului.

Prin încheierea din data de 31.05.2012 pronunţată în dosarul nr. 2142/829/2010 al Judecătoriei Podu Turcului, a fost admisă cererea formulată de petentul I.G. şi s-a dispus investirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 657/16.03.2011 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, casată în parte prin decizia civilă nr. 829/18.10.2011 a Tribunalului Bacău.

La data de 20.08.2015, creditorul I.G. a formulat o cerere de executare silită, înregistrată sub nr. de dosar 245/2015 la BEJ P.N.D., împotriva contestatoarelor, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 242/06.05.2009, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, definitivă prin decizia civilă nr. 751/R/2009 a Tribunalului Bacău pentru recuperarea creanţei în cuantum de 211.000 lei, reprezentând daune cominatorii pentru perioada 09.09.2009 – 19.08.2015, sume ce urmează a fi actualizate la data punerii efective în posesie şi punerea în posesie a creditorului I.G. de către UAT D.M. – C.L. A.L. F.F. cu suprafaţa de 29 ha teren forestier.

Prin încheiere din data de 20.08.2015 a BEJ P.N.D. în dosarul nr. 245/2015 a fost încuviinţată executarea silită formulată de creditorul I.G. împotriva debitoarei UAT D.M. – C.L. A.L. F.F., a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 242/06.05.2009, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, definitivă prin decizia civilă nr. 751/R/2009 a Tribunalului Bacău pentru recuperarea creanţei în cuantum de 211.000 lei, reprezentând daune cominatorii pentru perioada 09.09.2009 – 19.08.2015, sume ce urmează a fi actualizate la data punerii efective în posesie şi punerea în posesie a creditorului I.G. de către UAT D.M. – C.L. A.L. F.F. cu suprafaţa de 29 ha teren forestier.

Prin încheierea nr. 1 din data de 20.08.2015 pentru stabilirea onorariului şi cheltuielilor de executare în dosarul nr. 245/2015 BEJ P.N.D. s-a stabilit suma de 9,218,88 lei, reprezentând onorariu şi cheltuieli de executare silită.

Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanţa va analiza cu precădere excepţia lipsei de interes, invocată de contestatoare Comuna D.M..

Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar conform art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă,  orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitatea procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; formulează o pretenţie; d) justifică un interes..

Faţă de textele menţionate mai sus, rezultă că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond şi absolută, întrucât vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile, norme de ordine publică.

Potrivit art. 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube şi care nu s-ar putea repara.

Contestatoarele, în motivarea excepţiei lipsei de interes în promovarea executării silite a sentinţei civile nr. 242/2009, au arătat că, intimatul I.G. nu are interes în demararea procedurii de executare silită în temeiul sentinţei civile nr. 242/2009, întrucât au fost îndeplinite cele două dispoziţii trasate prin această sentinţă, respectiv, au procedat la punerea în posesie a intimatului prin procesele verbale nr. 8., 9 şi 10 din data de 16.07.2009, fapt constat şi prin sentinţa civilă nr. 657/2011, de asemenea au achitat intimatului în data de 24.11.2010 suma de 6300 lei cu titlu de daune cominatorii de câte 100 lei /zi întârziere de la data pronunţării sentinţei 242/06.05.2009 până la data de 16.07.2009 – data punerii în posesie.

Instanţa va respinge această excepţie, având în vedere faptul că, obligaţiile stabilite prin sentinţa civilă nr. 242/2009 sunt sau nu îndeplinite ţine de soluţionarea în fond a contestaţiei la executare formulate de contestatoare şi nu privesc faptul că, dacă s-ar aduce la îndeplinire prin executarea silită dispoziţiile sentinţei civile nr. 242/2009, intimatul nu ar obţine nici un folos practic pentru sine. De asemenea, instanţa mai reţine că,  dacă aceasta ar fi pusă în executare aşa cum doreşte intimatul acesta ar obţine beneficii cel puţin de ordin pecuniar.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că intimatul are interes în punerea în executare a sentinţei civile nr. 242/06.05.2009 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului,  urmând a respinge excepţia lipsei de interes invocată de contestatoarea contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M..

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la executare silită invocată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M., instanţa reţine următoarele.

Potrivit art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani, iar conform alineatului al doilea, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Potrivit art. 405 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care se naşte dreptul de a cere executarea silită. Alineatul 1 al aceluiaşi articol are un conţinut asemănător cu cel al art. 706 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.

Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2006, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Secţiile Unite au reţinut că daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului la executarea silită şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia asumată şi cu posibilitatea ca instanţa de judecată să le modifice dacă va considera necesar. Fără sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuşi o modalitate de constrângere ce rezultă din ameninţarea cu o atare executare dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată. Fata de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul executa obligaţia, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuşi la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluţie nefiind posibila. Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăşi valoarea prejudiciului pentru ca diferenţa s-ar transforma într-o pedeapsa civila în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăţi în acest mod fără justa cauza. Ca urmare, nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid. Fiind de principiu, deci, ca daunele cominatorii reprezintă doar un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum si ca suma stabilita în cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instanţei de judecata îndatorirea ca, după executarea obligaţiei respective, sa transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civila, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. În atare situaţie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotărârea judecătoreasca prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai întâi de instanţa de judecata, la cererea creditorului, în daune compensatorii.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că, dreptul de a cere executarea silită a daunelor cominatorii nu s-a născut încă în condiţiile în care nu există o hotărâre prin care să fost transformate daunele cominatorii.

Instanţa nu poate reţine argumentele contestatoarelor în sensul că dreptul intimatului I.G. de a cere executarea silită s-a născut la data pronunţării sentinţei civile nr. 242, respectiv data de 06.05.2009, de asemenea instanţa mai reţine că prin încheierea din data de 05.03.2010 pronunţată în dosarul nr. 164/829/2010 al Judecătoriei Podu Turcului a fost admisă cererea formulată de BEJ A.P.I. şi s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 242/06.05.2009 pronunţată în dosarul nr. 141/829/2009 al Judecătoriei Podu Turcului împotriva debitoarei C.L.F.F. Podu Turcului, astfel că termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt pe data formulării cererii de executare silită, conform art. 4052 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod de procedură silită şi ar fi început să curgă un nou termen de prescripţie a executări silite.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la executare silită invocată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M..

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că potrivit art.  663 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, conform alineatelor 2 şi 3, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlu executoriu, iar aceasta este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui.

Instanţa mai reţine că aşa cum a reţinut si Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că ca hotărârea judecătoreasca prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai întâi de instanţa de judecată, la cererea creditorului, in daune compensatorii, deoarece daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida.

De asemenea, instanţa nu poate omite faptul că prin sentinţa nr. 657/16.03.2011 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 2142/829/2010, rămasă în parte definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 829 din data de 18.10.2011 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. 2142/829/2010*, a fost respinsă cererea intimatului I.G. formulată în contradictoriu cu C.L.F.F. privind transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii.

Atât prima instanţă cât şi instanţa de control judiciar reţinând că, punerea in posesie a reclamantului a fost efectuata prin procesele verbale de punere in posesie nr. 8, 9 si 10 întocmite la data de 16.07.2009, procese verbale pe care reclamantul a refuzat cu rea-credinţă să le semneze. S-a mai reţinut că, ulterior, reclamantul a fost invitat prin adresele 1261/6.05.2011 şi 1439/20.05.2011 să semneze procesele verbale întocmite de C.L., iar prin adresa remisă Comisiei locale înregistrată sub nr.1454/23.05.2011, reclamantul precizează că nu se va prezenta în data de 26.05.2011 pentru  a semna procesele verbale de punere în posesie, întrucât le-a semnat la 13.04.2010 şi de asemenea, a invocat suspendarea procedurilor administrative având în vedere recursul existent pe rolul Tribunalului Bacău.

De asemenea instanţele au mai reţinut că, C.L.F.F. D.M. a fost obligată la plata daunelor cominatorii prin sentinţa civilă nr.242/2006, prin OP nr.446/24.12.2010 aceasta achitând reclamantului suma de 6300 lei reprezentând contravaloarea acestor daune de la data pronunţării hotărârii până la data încheierii procesului verbal de punere în posesie din 16.07.2009, astfel încât având în vedere data executării obligaţiei de către pârâtă în mod corect instanţa de fond a apreciat că prin acordarea acestora reclamantul ar beneficia de o dublă despăgubire, prejudiciul efectiv suferit de persoana îndreptăţită fiind astfel acoperit.

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că obligaţiile stabilite faţă de contestatoare C.L.F.F. D.M. prin sentinţa nr. 242 din data de 06.05.2009 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 141/829/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 751 din data de 09.09.2009 a Tribunalului Bacău la momentul începerii executării silite acestea au fost deja îndeplinite, iar pe de altă parte executarea silită a sumei de 211.000 lei, reprezentând daune cominatorii pentru perioada de 09.09.2009 – 19.08.2015, nu este posibilă datorită  caracterului lor incert şi nelichid, iar pe de altă parte ar fi neîntemeiate în condiţiile în care obligaţia de punere în posesie a fost îndeplinită la data de 16.07.2009, când au fost întocmite procesele verbale de punere în posesie nr. 8, 9 şi 10, iar  prin OP nr.446/24.12.2010 contestatoarea C.L. e F.F. D.M. a achitat intimatului I.G. suma de 6300 lei reprezentând contravaloarea acestor daune de la data pronunţării hotărârii până la data încheierii proceselor verbale de punere în posesie din 16.07.2009

Faţă de cele de până acum, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. în contradictoriu cu intimatul I.G. şi va anula toate  actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 245/2015 al B.E.J. P.N.D.,  inclusiv încheierea de încuviinţare a executări silite şi încheierea nr. 1 din data de 20.08.2014 pentru stabilirea onorariului şi cheltuielilor de executare, astfel încât nu se mai impune analizarea criticilor privind onorariu executorului judecătoresc.

Referitor la cerere formulată de contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. de restituire a taxei de timbru şi cauţiunii depuse în prezentul dosar, instanţa reţine că potrivit art. 7 din O.G. nr. 22/2002, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de la plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.

De asemenea, potrivit art. 1 al. 1 din OG 22/2002, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

Dispoziţiile actului normativ se referă la creanţele care au ca obiect sume de bani, stabilite împotriva titlurilor executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice.

Instanţa, remarcă faptul că executarea silită pornită în dosarul nr. 245/2015 al BEJ P.N.D., priveşte deopotrivă obligaţia de a pune în posesie pe creditorul I.G. cu suprafaţa de 29 ha teren forestier precum şi de achita creditorului suma totală de 220.218,88 lei, compusă din 211.000 lei, reprezentând daune cominatorii pentru perioada 09.09.2009 – 19.08.2015, sume ce urmează a fi actualizate la data punerii efective în posesie şi suma de 9,218,88 ei, reprezentând onorariu şi cheltuieli de executare silită.

Având în vedere că, contestaţia la executare formulată împotriva executării silite în dosarul de executare nr. 245/2015, prin care se urmăreşte punerea în executare pe lângă o obligaţia de punere în posesie şi o obligaţie de plată a unor sume de bani în sarcina contestatoarei, nu se poate stabili două taxe de timbru diferite pentru aceeaşi cerere instanţa va urma să admită cererea de restituire a taxei de timbru.

Instanţa constată că la fila 26 dosar se află ordinul de plată nr. 657 din data de 04.09.2015, prin care contestatoarea a consemnat cauţiunea la C.B., de asemenea instanţa constată că această cauţiunea nu a fost datorată în soluţionarea acestui dosar, care a avut ca obiect doar contestaţie la executare, iar pentru a ceste considerente va dispune restituirea acestei cauţiunii contestatoarelor, în condiţiile în care nu le-a fost restituită deja această cauţiune.

Pe cale de consecinţă va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 6702 lei, ce a fost consemnată conform ordinului de plată nr. 657 din data de 04.09.2015 către C.B.., precum şi restituirea sumei de 1000 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru la UAT Comuna D.M. conform chitanţei seria DM nr. 0008615 din data de 07.09.2015 şi conform ordinului de plată ordinului de plată nr. 674 din data de 17.09.2015.

Instanţa va lua act că, contestatoarele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M. îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată. ”

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul I.G. solicitând admiterea apelului , admiterea excepţiei prescripţiei dreptului debitorului  de a formula contestaţie la executare ,respingerea contestaţiei la executare şi menţinerea actelor de executare.

Apelantul arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

-instanţa a încălcat dispoziţiile NCPC ,respectiv art.3 şi 4. În dezvoltarea acestui motiv apelantul arată că sentinţa nr. 242/2009 a Judecătoriei  Podu Turcului, în temeiul căreia a solicitat punerea în executare, reprezintă recunoaşterea unui bun în sensul art.1  din Primul Protocol adiţional la CEDO iar  in situaţia în care contestatoarei refuza să respecte acest titlu executoriu  , garanţiile art.6 din Convenţie  îşi pierd raţiunea.

-instanţa nu a analizat cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului debitorului de a formula contestaţie la executare ,excepţie pe care a invocat-o prin concluziile scrise şi le-a susţinut oral la termenul din 19.11.2015,atunci când a susţinut că nu există o punere în posesie în dos.  execuţional nr. 27/2010 al BEJ A.P.I., dosar în care a fost emisă o somaţie potrivit căreia intimata trebuia să-l pună în posesie , să achite cheltuielile de judecată şi de executare . Menţionează că împotriva acestei executări intimata contestatoare nu a formulat contestaţie la executare  iar la data de 10.10.2010 BEJ A.B.I. a întocmit procesul-verbal de distribuire  sume. Întrucât  C.L. de aplicare a lg. Nr.18/1991 D.M.  nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin titlu executoriu a formulat o nouă cerere de executare silită înregistrată la BEJ P.N.D.  sub nr. 245/2015 prin care a solicitat recuperarea  creanţei de 211.000 lei reprezentând daune cominatorii pentru perioada  9.09.2009-19.08.2015şi punerea în posesie cu 29 ha teren forestier ., executare încuviinţată de executorul judecătoresc . Având în vedere că debitoarea a formulat contestaţie la executare şi cererea de suspendare şi cum terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute d art.786 CPC şi nu a virat suma de 220.218,88 lei a formulat cerere de validare poprire ce face obiectul dosarului nr. 733/829/2015 şi care a fost admisă prin sentinţa 695/2015 îndreptată prin încheierea din 14.12.2015.

Intimatele U.A.T. Comuna D.M. şi C.L.A. D.M.  au formulate întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

 Analizând actele şi lucrările dosarului  Tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

 Excepţia lipsei calităţii de reprezentant în formularea cererii de completare a contestaţiei la executare şi a intâmpinării nu va fi analizată având în vedere disp art.  82 alin2 CPC potrivit căruia excepţia lipsi dovezii calităţii de reprezentant înaintea  primei instanţe  nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

 Critica privind neanalizarea cu prioritate de către judecătorul fondului  a excepţiei prescripţiei dreptului creditorului de a formula  contestaţie la executare  este nefondată dat fiind că o astfel de excepţie  nu a fost invocată şi nici susţinută  de  apelant la judecata în fond a cauzei . Contrar susţinerilor acestuia ,  la dosarul de fond al cauzei nu sunt depuse concluzii scrise pentru termenul din  19.11.2015 iar din preambulul sentinţei nu rezultă că ar  fi invocat o astfel de excepţie.

 Pe  fondul cauzei, în mod corect prima instanţă a admis contestaţia la executare  şi a anulat actele de executare . În motivarea soluţiei sale prima instanţă a reţinut puterea de lucru judecat a considerentelor  sentinţei civile nr.657/16.03.2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 829/18.10.2011a Tribunalului Bacău  faţă de C.L.A. D.M. ,  prin care s-a stabilit, în mod irevocabil, că obligaţiile stabilite faţă de contestatoarea C.L.F.F. D.M. prin sentinţa nr. 242 din data de 06.05.2009 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 141/829/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 751 din data de 09.09.2009 a Tribunalului Bacău , la momentul începerii executării silite acestea au fost deja îndeplinite,  punerea în posesie realizându-se  la data de 16.07.2009, când au fost întocmite procesele verbale de punere în posesie nr. 8, 9 şi 10 iar  prin OP nr.446/24.12.2010 contestatoarea C.L. e F.F. D.M. a achitat intimatului I.G. suma de 6300 lei reprezentând contravaloarea acestor daune de la data pronunţării hotărârii până la data încheierii proceselor verbale de punere în posesie din 16.07.2009.

Din poziţia de parte pe care apelantul  a avut-o în litigiul  în care s-au pronunţat  sentinţa civilă nr. 657/16.03.2011 şi  decizia nr. 829/18.10.2011 acesta nu mai poate invoca o situaţie juridică diferită sub aspectul îndeplinirii de către contestatoarea obligaţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr. 242 din data de 06.05.2009, motiv pentru care  criticile privind încălcarea dispoziţiilor codului de procedură şi ale CEDO  vor fi  apreciate ca neîntemeiate şi în temeiul art.480 alin.1 CPC  Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare