Revendicare imobiliară

Prin sentinţa civilă nr. 5890 din  29.10.2014 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost admisă în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.G., domiciliat în Bacău,  în contradictoriu cu pârâta T.D., domiciliată în  jud.Bacău .

A fost obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesia suprafaţa de teren de 639 mp din T 77 P 1314/4 şi T 77 P 1316/4 identificată în raportul de expertiză topo-cadastru întocmit de expert D.V. (fl.43-45) pe perimetrul punctelor de contur 7-21-22-25-10-24-7 (schiţa anexă fl.48) .

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţi pe aliniamentul 21-22-25-23 (schiţa anexă fl.48) .

A fost obligată pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1249,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, taxă de timbru judiciar, onorariu de avocat şi onorariu de expert .

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin titlul de proprietate nr 120374/26.05.2005, aşa cum a fost modificat, (fl 8) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1 ha şi 2700 mp din sat R., com H.,  ce cuprinde şi suprafaţa de 2700 mp din T 77 P 1314/4, pe numele reclamantului B.G., B.M. şi C.M., în calitate de moştenitori ai defunctului B.D.

Prin titlul de proprietate nr 118255/28.04.1995, astfel cum a fost modificat, (fl 31) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 5 ha şi 8713 mp din sat R., com H.,  ce cuprinde şi suprafaţa de 1 ha şi 2700 mp din T 77 P 1316/4, pe numele B.D.M. (autoarea reclamantului).

Prin titlul de proprietate nr 120335/24.11.2004 emis pe numele C.V. (autorul pârâtei) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1 ha şi 7800 mp din com H.,  ce cuprinde şi suprafaţa de 1 ha din T 79 P 1350/5.

Conform raportului de expertiză topo-cadastru întocmit de expert D.V. (fl 43-48), terenul stăpânit de reclamant din T 77 P 1314/4 şi din T 77 P 1316/4, găsit la măsurători 13037 mp,  este delimitat pe punctele de contur 7-8-9-10-14-18-19-20-7. Din acest teren, suprafaţa delimitată de punctele 10-14-18-17-16-10 este stăpânită de altă persoană, cu acordul reclamantului.

Terenul în suprafaţă de 1 ha din TP nr 120335/24.11.2004 din T 79 P 1350/5 a fost identificat în suplimentul la raportul de expertiză (fl 74-78) fiind compus din S1-6640 mp pe perimetrul punctelor de contur 1-6-21-22-25-33-1 şi S2-3360 mp pe perimetrul punctelor de contur 21-6-31-30-21.  Terenul stăpânit de pârâtă, în suprafaţă de 7367 mp, a fost identificat pe perimetrul punctelor de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-14-13-1, din acest teren suprafaţa identificată pe perimetrul punctelor de contur 10-11-12-13-14-10 fiind stăpânită de altă persoană cu acordul pârâtei.

Aşa cum reiese din raportul de expertiză, terenul ce face obiectului cauzei, în suprafaţă de 727 mp, a fost identificat pe perimetrul punctelor de contur 21-22-23-14-10-9-8-24-7-21 din care 92 mp fac parte din T 77 P 1314/4 şi 635 mp din T 77 P 1316/4. Potrivit concluziilor expertizei, din cei 727 mp, 639 mp sunt stăpâniţi de pârâtă, iar 88 mp sunt stăpâniţi de numitul A.D.

Din raportul de expertiză rezultă că nu există suprapuneri între actele de proprietate ale părţilor.

Din declaraţia martorului A.V. reiese că pârâta ocupă terenul. Martorul a învederat instanţei că în urmă cu 5 ani a fost măsurat terenul reclamantului, a văzut pârâta anual, de aproximativ 3 ani, lucrând acest teren cultivat cu lucernă.  În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor T.N. şi P.V., instanţa nu le poate da relevanţă, faţă de lipsa de acurateţe în relatare. Astfel numitul T.N. a declarat că nu cunoaşte situaţia din teren, dacă pârâta T.D. ocupă vreo suprafaţă de teren din terenul reclamantului şi că suprafaţa de 1 ha este ocupată de C.I. şi C.P. Martorul  P.V. a declarat că înainte de colectivizare terenul din punctul P.S.  avea 1 ha, iar ulterior, după reconstituirea dreptului de proprietate C.V. a rămas cu trei sferturi din teren fiind nemulţumit de punerea în posesie, că terenul a fost cultivat cu porumb, apoi cu lucernă, apoi cu porumb, că l-a văzut pe C.P. cosind lucerna, că terenul este stăpânit de C.P. şi I., că nu a văzut pârâta lucrând acest teren. În ceea ce priveşte propunerile de lotizare şi atribuire a terenului conform raportului de expertiză din dosarul nr 15434/180/2009 având ca obiect partaj după autorul pârâtei, instanţa nu poate avea în vedere această împrejurare pentru a stabili cine stăpâneşte terenul atât timp nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă, iar pârâta împreună cu ceilalţi succesori sunt in indiviziune până la acest moment.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, faţă de dispoziţiile art. 3 din Legea 71/2011, în cauză sunt incidente dispoziţiile Vechiului Cod civ.

Conform art. 480 şi 481 C.civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege şi  nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Instanţa a reţinut că,  prin acţiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se găseşte; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului. Această acţiune este o acţiune reală deoarece însoţeşte, apără şi se întemeiază pe însuşi dreptul real de proprietate; petitorie întrucât tinde să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate al reclamantei, redobândirea posesiei fiind numai un efect accesoriu al acestei acţiuni şi imprescriptibilă. Acţiunea în revendicare poate fi exercitată numai de titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicare.

Sub aspect probatoriu, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat: actori incumbit probatio.

În cauză, instanţa a reţinut că doar  reclamantul se prevalează de titlu de proprietate emis în urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul cauzei în suprafaţă de 727 mp, identificaţi  pe perimetrul punctelor de contur 21-22-23-14-10-9-8-24-7-21 din care 92 mp fac parte din T 77 P 1314/4 şi 635 mp din T 77 P 1316/4. Din această suprafaţă doar 639 mp identificaţi pe perimetrul punctelor de contur 7-21-22-25-10-24-7 sunt stăpâniţi de pârâtă, restul de 88 mp sunt stăpâniţi de numitul A.D, aşa cum reiese din raportul de expertiză. Astfel, pârâta este posesor neproprietar doar pentru suprafaţa de 639 mp din terenul revendicat în cauză.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta T.D. şi a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 639 mp din T 77 P 1314/4 şi T 77 P 1316/4 identificată în raportul de expertiză topo-cadastru întocmit de expert D.V. (fl 43-45) pe perimetrul punctelor de contur 7-21-22-25-10-24-7 (schiţa anexă fl 48).

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională având ca obiect grăniţuire instanţa a reţinut că  potrivit art 584 C.civ orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipise de a sa. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca în contradictoriu cu pârâtul instanţa să determine prin semene exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, instanţa a stabilit linia de hotar dintre proprietăţi pe aliniamentul 21-22-25-23(schiţa anexă fl. 48).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta T.D.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică, pentru că nu a interpretat corect probele administrate în cauză; pârâta nu ocupă alt teren decât cel pe care îl are înscris în titlul de proprietate şi care i-a fost atribuit prin expertiza ce a făcut obiectul dosarului nr. 15434/180/2009*; martorii audiaţi în cauză, T.N. şi P.V., au relatat faptul că terenul în litigiu a fost stăpânit de fraţii pârâtei; la termenul din data de 29.10.2014 pârâta a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză topocadastrală efectuat în ds. nr.  15434/180/2009* din care rezultă că terenul în suprafaţă de 7376 m.p. din T 79 p 1350/5 a fost atribuit lui C.I. şi C.P.; în realitate, nu există teren pentru a acoperirea suprafeţelor din ambele titluri de proprietate, al reclamantului şi ale pârâtei, astfel încât trebuia să se procedeze la comparare a celor două titluri şi având în vedere că cel al pârâtei a fost emis în 2004, iar al reclamantului în 2005, instanţa de fond trebuia să constate că aparenţa de drept este mai puternică în favoarea pârâtei.

Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând în esenţă că susţinerile recurentei nu sunt adevărate; terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate există, însă pârâta preferă să ocupe o fâşie din terenul reclamantului, astfel încât nu respectă lungimea terenului, astfel cum aceasta se regăseşte în procesele – verbale de punere în posesie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reţine că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit faptul că terenurile din cele două titluri de proprietate opuse de părţi nu se suprapun şi că terenul din titlul prezentat de pârâtă există, având suprafaţa de 10.000 m.p., însă aceasta nu îl stăpâneşte conform procesului verbal de punere în posesie, motiv pentru care critica recurentei, în sensul că nu există teren care să acopere suprafaţa înscrisă în ambele titluri de proprietate.

Faţă de aceste aspecte este evident că instanţa de fond nu trebuia să procedeze la compararea titlurilor de proprietate pentru că terenul revendicat este înscris doar în titlul opus de reclamant, pârâta neavând titlu pentru suprafaţa de 639 m.p.

Cât priveşte posesia, tribunalul reţine că instanţa de fond a făcut o interpretare riguroasă a depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză., motivându-şi opinia pentru care a reţinut sau a înlăturat anumite depoziţii. Depoziţia martorilor T.N. şi P.V. nu au fost luate în considerare întrucât au fost considerate lipsite de acurateţe, pe când depoziţia martorului A.V. a fost relevantă având în vedere faptul că oferit  detalii certe despre situaţia dintre părţi, reieşind faptul că pârâta a cultivat şi recoltat lucernă de pe terenul în litigiu în ultimii trei ani.

Referitor la faptul că instanţa nu a luat în seamă a concluziilor raportului de expertiză topocadastrală efectuat în ds. nr.  15434/180/2009* din care rezultă că terenul în suprafaţă de 7376 m.p. din T 79 p 1350/5 a fost atribuit lui C.I. şi C.P., care ar dovedi în opinia recurentei că terenul se află în posesia fraţilor săi, tribunalul reţine că în mod judicios nu a fost acordată valoare probatorie, în sensul solicitat de recurentă, întrucât în cauza având ca obiect „partaj succesoral” nu a fost pronunţată o hotărâre care să ateste că fraţii reclamantei sunt cei care posedă terenul, iar pe de altă parte terenul în litigiu este înscris în titlul de proprietate al reclamantului, astfel încât nu putea face obiectul ieşirii din indiviziune dintre pârâtă şi fraţii săi.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului B.G., reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare