Revendicare imobiliara. Conditii de admisibilitate. Admisibilitatea granituirii. Desfiintare constructii si plantatii.

Sentinţă civilă 525 din 03.06.2019


Prin cererea adresata Judecatoriei Corabia, reclamanta S.I. – decedata in cursul dezbaterilor, continuata prin mostenitorii S.G, S.N. si S.A. a chemat in judecata pe paratul S.E. solicitand instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna revendicarea, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, iar paratul sa fie obligat sa respecte dreptul de proprietate al acesteia asupra fasiei de teren pe care a acaparat-o, obligarea paratului sa taie bolta de vita de vie facuta din fier care este construita pe linia de hotar avand o suprafata de 12 m lungime, obligarea paratului sa scoata din radacina un numar de 6 pomi aflati pe linia de hotar sau in apropierea hotarului la o distanta mai mica de 2 m, sau autorizarea paratului sa faca aceasta lucrare pe cheltuiala sa, obligarea paratului sa desfiinteze wc-ul care se afla amplasat tot pe linia de hotar, in continuarea boltei de vita de vie si a magaziei de chirpici care se afla amplasata in partea de nord, tot pe linia de hotar, granituire, respectiv stabilirea  liniei de hotar ce desparte proprietatile partilor si obligarea  paratului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este proprietara imobilului in suprafata totala de 1152,00 mp situat in orasul C. iar acest imobil provine din cumpararea suprafetei de 576 mp de catre autorul sau in anul 1948 si suprafata de 576 mp de catre reclamanta, prin sentinta civila nr. xx, imobil ce se invecineaza pe latura de vest cu paratul S.E.. A relatat reclamanta ca linia de hotar a fost stabilita impreuna cu paratul insa acesta refuza sa o respecte. A mai aratat ca intre cele doua imobile a fost amplasat un gard despartitor din care au mai ramas doar 7 m pe care l-a impins spre casa aproximativ 70 cm de casa acesteia si a construit o bolta de vita de vie de 12 m lungime pe linia de hotar iar in continuarea acesteia a construit un wc si apoi a plantat un numar de 6 pomi si a construit o magazie din chirpici avand o lungime de 8 m. A mentionat reclamanta ca suprafata de 43 mp pe care o revendica este proprietatea acesteia iar paratul o impiedica sa o foloseasca.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 480, 608, 1865, 613, 584 Cod civil si art. 451 cod procedura civila.

In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat incuviintarea oricarui mijloc de proba permis de lege.

La data de 21.05.2015 paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta, apreciind ca nu este intemeiata. A relatat ca linia de hotar a fost stabilita in anul 1948, la momentul impartirii terenurilor, nu exista nici un pom plantat pe linia de hotar dar exista un wc care insa nu este construit pe linia de hotar.  A aratat ca intre cele doua proprietati exista un gard cu o lungime de 7 m dar care a existat dintotodeauna si nu a fost mutat de nimeni. Cu privire la bolta de vita de vie si instalatia de canalizare, paratul arata ca nu se afla amplasate pe linia de hotar.  Arata ca fasia de teren pe care reclamanta o revendica nu se afla la acesta conform raportului de expertiza intocmit in dosarul cu nr. 473/213/2013.

In drept, paratul a invocat dispozitiile art. 555, art. 559, art. 422, art. 630, art. 613, art. 614, art. 345, art. 351 cod civil.

La intampinare paratul a atasat titlul de proprietate.

Ca urmare a incuviintarii probelor, au fost audiati in cauza martorii AA si BB, propusi de parat, CC, propusa de reclamanta si a fost administrata proba cu interogatoriul paratului.

S-a dispus a se efectua un raport de expertiza de catre expertul XX cu urmatoarele obiective: identificarea si masurarea celor doua proprietati in baza actelor de proprietate, stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati, sa se stabileasca daca pe linia de hotar exista un numar de 6 pomi, un wc, bolta de vita de vie, magazie din chirpici pe latura de nord, iar in caz afirmativ la ce distanta se afla aceste bunuri fata de linia de hotar si in ce fel afecteaza sau nu proprietatea reclamantei, sa se precizeze daca paratul ocupa teren in plus fata de actul de proprietate, din terenul ce apartine reclamantei.

Expertul XX a depus raportul de expertiza iar la termenul urmator, reclamantul SG a depus obiectiuni la raportul de expertiza, mentionand ca expertul nu a specificat pe care latura dintre cele doua proprietati reclamanta are mai putin cu 24m, nu s-a mentionat in mod concret care este linia de horar ce desparte proprietatile, nu s-a mentionat la ce distanta este amplasat caminul de vizitare a alimentarii cu apa fata de proprietatea reclamantilor. La acest termen, instanta a admis in parte obiectiunile formulate de reclamant si a dispus revenirea cu adresa catre expert XX, pentru a raspunde printr-un supliment la raportul de expertiza, la urmatoarele obiectiuni: sa se mentioneze pe ce latura dintre cele doua proprietati se regasesc cei 42 m lipsa, sa se precizeze la ce distanta fata de linia de hotar se afla caminul de vizitare a alimentarii cu apa identificat pe proprietatea  paratului.

Expertul XX a depus suplimentul la raportul de expertiza.

Ca urmare a emiterii adresei de catre instanta, Primaria orasului C a depus la dosarul cauzei regulamentul local de urbanism aprobat in anul 2007 impreuna cu planul urbanistic general.

Instanta a incuviintat efectuarea unei noi expertize, fiind nominalizata expert YY, ca obiective fiind stabilite: identificarea surprafetei invecinate in functie de actele de proprietate detinute de parti, sa se precizeze daca paratul ocupa vreo suprafata din cea a reclamantei, sa se stabileasca linia de hotar dintre cele doua proprietati, sa se stabileasca daca pe linia de hotar sunt edificate constructii.

Raportat la situatia ca expert YY nu a depus raportul de expertiza, la termen, instanta a dispus inlocuire acesteia cu expert ZZ si, totodata, a emis adresa pentru a se opera transferul onorariului.

Ca urmare a cererii formulata de expert ZZ, care a invederat imposibilitatea efectuarii expertizei datorita unor probleme medicale, acesta a fost inlocuit cu expert WW, dispunandu-se din nou transferul de onorariu in contul celui din urma expert desemnat.

A fost depus raportul de expertiza de catre expert WW.

Instanta de judecata a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SI si continuata de mostenitorii SG, SN si SA impotriva paratului SE. A stabilit hotarul care desparte proprietatile partilor, pe linia dintre punctele A, D si E conform schitei anexe la raportul de expertiza refacut intocmit de expert WW si a respins in rest actiunea ca neintemeiata. A compensat in parte cheltuielile de judecata si a obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta solutia, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii mostenitorii numitei SI, sunt proprietarii imobilului in suprafata totala de 1152,00 mp situat in orasul C, ca urmare a cumpararii suprafetei de 576 mp  si a obtinerii suprafatei de 576 mp prin sentinta civila nr. xx, imobil ce se invecineaza pe latura de vest cu paratul SE.

La randul sau, paratul SE este proprietarul suprafetei de 571,00 mp, situata in intravilanul orasului C, in baza Titului de proprietate nr.yy.

Proprietatea reclamantilor si a paratului se invecineaza, pe latura de vest.

Apreciind asupra capatului de cerere privind revendicarea, instanta constata ca acesta este neintemeiat. Potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., sub acest aspect in cauza devin aplicabile dispozitiile art. 563 C.civ. care prevad ca proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la alta persoana care il detine fara drept, avand, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul. Trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 555 alin. 1 C.civ., potrivit carora proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.

Instanta retine ca, in ciuda sustinerilor reclamantilor in sensul ca paratul ocupa din terenul sau o suprafata de 43 mp, afirmand ca a patruns pe terenul sau si i-au ocupat suprafata revendicata.

De principiu, instanta retine ca pentru admisibilitatea actiunii in revendicare, reclamantul trebuie sa faca dovada ca este proprietarul bunului revendicat, iar paratul ii nesocoteste dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.

Privitor la cererea in revendicare, in drept instanta retine ca art. 6 alin.6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede ca „Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi”.

Fata de prevederile sus invocate, referitor la cererea in revendicare devin aplicabile prevederile art. 563 alin.1 C.civ. conform carora „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul”.

Alineatul 3 al aceluiasi articol prevede ca „Dreptul de proprietate dobandit cu buna-credinta, in conditiile legii, este pe deplin recunoscut”.

In doctrina, actiunea in revendicare a fost definita ca fiind o actiune reala, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin actiunea in revendicare o persoana cere sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedata. In cadrul unei astfel de actiuni, reclamantul revendicant este dator sa dovedeasca faptul ca el este proprietarul bunului revendicat si ca acest bun este detinut pe nedrept de catre parat.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanta retine ca in speta reclamantul nu a dovedit, astfel cum pretind dispozitiile art. 249 C.pr.civ., ca paratii ii nesocotesc dreptul de proprietate, nefiind probat ca reclamantul este proprietarul terenului stapanit in plus de catre parati, fapt pentru care actiunea sa in revendicare urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.

Din concluziile raportului de expertiza specialitatea topografie cadastru instanta constata ca suprafata de teren detinuta de reclamanti este de 1152,00 mp, la masuratori rezultand insa ca ocupa suprafata de 1109,50 mp, cu 42,50 mp mai putin, in timp ce suprafata de teren detinuta de parat este de 571,00 mp, din masuratori rezultand ca ocupa in fapt suprafata de 567,00 mp, cu 4,0 mp mai putin.

In plus, expertul a constatat, in urma identificarii terenurilor in litigiu, prin raportare la actele de proprietate exhibate de parti, ca atat reclamantii, cat si paratul, ocupa pe teren suprafete mai mici decat cele inscrise in actele de proprietate si in concret, nici una dintre partile litigante nu a acaparat din suprafata de teren ce apartine celeilalte.

In acest sens au fost si concluziile expertului tehnic XX, in primul raport de expertiza intocmit in cauza, retinand ca ambele parti detin in fapt mai putin teren decat suprafetele inscrise in actele de proprietate.

Cu referire la traseul hotarului dintre proprietatile partilor, din concluziile raportului de expertiza de la dosar, coroborat cu depozitia martorului audiat in cauza, instanta constata ca nu exista probe ca paratul a patruns pe terenul reclamantilor.

Referitor la capatul de cerere privind granituirea, instanta arata ca, in temeiul art. 6 alin. 6 C.civ., in cauza isi gasesc aplicabilitatea dispozitiile art. 560 C.civ., in conformitate cu care proprietarii terenurilor  invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand, in mod egal, cheltuielile ocazionate cu aceasta. Astfel, atat reclamantul cat si paratul trebuie sa contribuie la delimitarea proprietatilor care le apartin, pe linia de hotar comuna.

Instanta retine faptul ca actiunea in granituire formulata de reclamant, astfel cum este succint definita de art. 584 C.civ., aceasta este o actiune reala-imobiliara, petitorie si imprescriptibila avand ca scop delimitarea prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati invecinate, ea neimpunand reclamantului sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul.

De aici rezulta concluzia ca actiunea in granituire poate avea loc si in cazul in care, asa cum este situatia in speta, desi exista intre proprietatile vecine semne exterioare de delimitare, sunt indoieli ca ele ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietati.

Asadar, atat timp cat controversa exista, actiunea in granituire nu trebuie respinsa, ci, dimpotriva, urmeaza a fi admisa, chiar daca limitele dintre terenurile limitrofe se stabilesc pe linia actuala de hotar.

Prin urmare, instanta constata ca este necesar a se stabili linia de hotar dintre proprietatile partilor pe aliniamentul existent in fapt pe teren, identificat de catre expert, trasata prin linia dintre punctele A, D si E conform schitei anexe la raportul de expertiza refacut intocmit de expert WW, parte integranta din prezenta.

In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la desfiintarea boltei de vita de vie, lunga de 12 m, edificata de parat, pe linia de hotar, instanta arata ca, in conditiile in care s-a stabilit de catre expert ca, pe linia de hotar nu exista constructii, urmeaza sa respinga acest capat de cerere ca neintemeiat. Relevante in acest sens fiind si depozitiile martorilor audiati in cauza, martorul AA a declarat ca vita de vie se afla la aproximativ o jumatate de metru fata de linia de hotar, spre proprietatea paratului. Martorul BB a declarat in fata instantei, ca pe proprietatea paratului nu mai exista vita de vie, deoarece acesta a scos-o cu aproximat 2-3 ani inainte. Martora CC, propusa de reclamanti a declarat ca pe linia de hotar sau in apropierea liniei de hotar nu exista vita de vie si ca pe terenul proprietatea paratului, la o distanta de aproximativ 80 cm, se afla niste bari metalice.

Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratului sa respecte distanta minima fata de linia de hotar a proprietatilor partilor, cu respectarea distantei minime de 2 m fata de linia de hotar distanta la care trebuie sa fie plantati cei 6 pomi ai paratului si sa desfiinteze pe cheltuiala paratului acesti pomi, instanta va respinge acesta capat de cerere ca neintemeiat.

Astfel, retine instanta, ca incidente in cauza sunt prevederile art.613 C.civ, care prevad ca, (1) In lipsa unor dispozitii cuprinse in lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2 metri de linia de hotar, cu exceptia acelora mai mici de 2 metri, a plantatiilor si a gardurilor vii.(2) In caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este indreptatit sa ceara scoaterea ori, dupa caz, taierea, la inaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.(3) Proprietarul fondului peste care se intind radacinile sau ramurile arborilor apartinand proprietarului vecin are dreptul de a le taia, precum si dreptul de a pastra fructele cazute in mod natural pe fondul sau.

Totodata, se retine faptul ca aceste limite legale au fost preluate si prin Regulamentul local de Urbanism. Din probele administrate in cauza, nu reiese faptul ca pe linia de hotar s-a afla un numar de 6 pomi sau ca acestia au fost plantati la o distanta mai mica decat cea prevazuta de lege.

Martorul AA a declarat ca paratul a taiat arborii si i-a scos din radacina, nefiind nici un copac aproape de linia de hotar. Acelasi aspect l-a declarat si martorul BB, dar si martora CC propusa de reclamanti.

Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratului sa  desfiinteze WC-ul si magazia din chirpici, aflate pe linia de hotar a proprietatilor partilor, instanta va respinge acesta capat de cerere ca neintemeiat, dat fiind faptul ca din raportul de expertiza intocmit in cauza reiese ca pe linia de hotar nu se afla nicio constructie.

Pentru considerentele expuse, instanta urmeaza sa admita in parte actiunea reclamantilor si stabileste hotarul care desparte proprietatile partilor, pe linia dintre punctele A, D si E conform schitei anexe la raportul de expertiza refacut intocmit de expert WW, respingand celelalte capete de cerere ca neintemeiate.

Referitor la cheltuielile de judecata, instanta are in vedere faptul ca in cauza au fost formulate mai multe capete de cerere, si anume capatul privind granituirea si capetele de cerere privind obligatia de a face. Cum granituirea a fost admisa si profita ambelor parti, acestea sunt datoare sa suporte in mod egal cheltuielile generate de acest capat de cerere, fiecarei parti revenindu-i de plata suma de 500 lei.

Totalizand, vazand si dispozitiile art. 453 C.proc.civ., instanta va obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Judecatoria Corabia noiembrie 2020