Anulare proces verbal de contravenţie

Cod operator de date cu caracter personal 8353

ECLI:RO:TBBTO:2017: Apel

Dosar nr. XXXXX/193/2016 - anulare proces verbal de contravenţie -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV  ŞI FISCAL

Şedinţa  publică  din  data  de xx.xx.xxxx

Instanţa  compusă din:

Preşedinte  - 

Judecător  - 

Grefier  - 

DECIZIA NR. XXX  - A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin CESTRIN împotriva Sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXXX/193/2016 al Judecătoriei Botoşani în contradictoriu cu intimatul A. V. având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare asupra apelului.

T R I  B U N A L U L ,

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civila nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXXX/193/2016 Judecătoria Botoşani a admis plângerea contravenţională formulată de petentul A. V. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (C.N.A.I.R.), prin CESTRIN şi a anulat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

În adoptarea unei astfel de soluţii, Judecătoria Botoşani a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx (f.5ds. fond), petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 32 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din acelaşi act normativ.

A arătat prima instanţă că în sarcina contestatorului a fost reţinut faptul că, la data de xx.xx.xxxx, ora 11:55, pe DN 15B km 66+700 m, Praxia, vehiculul cu nr. de înmatriculare XX XX XXX, aparţinând petentului a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.

Instanţa de fond a constatat că proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (fila 21dosar fond).

Analizându-se legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Astfel, a reţinut prima instanţă că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţine toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

 Analizând temeinicia procesului-verbal de contravenţie, prima instanţă a reţinut că autovehiculul marca Volkswagen, tip GOLF,  cu numărul de înmatriculare XX XX XXX şi nr. de identificareX a fost înstrăinat de către petent la data xx.xx.xxxx, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumparare -f.4 ds. fond, contractul sub semnătură privată primind dată certă la aceeaşi dată, astfel cum rezultă din Certificatul de atestare fiscală depus de petent la f. 9 ds. fond.

Prima instanţă a arătat că contractul de vânzare al autovehiculului încheiat între contestatar şi cumpărător este un înscris sub semnătură privată care a fost înregistrat în conformitate cu prevederile art. 278 pct.2 din CPC la o instituţie publică, ca atare data înscrisului este opozabilă şi altor persoane decât celor care au întocmit actul, din ziua în care a devenit certă.

A mai arătat prima instanţă că art. 1650 alin. 1 Cod civil prevede că vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. Potrivit  art. 1674 Cod civil, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.

Astfel, a constatat Judecătoria Botoşani că, faţă de natura consensuală a contractului de vânzare-cumpărare, prin simpla încheiere a contractului de vânzare-cumpărare s-a transferat dreptul de proprietate asupra vehiculului cu numărul XX XX XXX de la petent la cumpărător, înstrăinarea fiind opozabilă terţilor la data când contractul a dobândit dată certă, respectiv xx.xx.xxxx.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a arătat că la data la care s-a reţinut în procesul-verbal că petentul ar fi săvârşit fapta contravenţională, xx.xx.xxxx, contestatorul nu mai era proprietarul vehiculului cu numărul de înmatriculare XX XX XXX, nemaiavând nici atributul folosinţei.

De asemenea, s-a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate utilizatorului vehiculului.

S-a analizat pe fondul cauzei noţiunea de utilizatori care este definită de art. 1 lit. b din OG 15/2002 astfel persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Astfel, a reţinut prima instanţă că, astfel cum s-a reţinut anterior, la data de xx.xx.xxxx, contestatorul nu avea calitatea de utilizator al vehiculului în sensul dispoziţiilor legale analizate (neavând în proprietate vehiculul şi nici dreptul de a-l folosi), simpla împrejurare că persoana care a cumpărat vehiculului nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 11 din OUG 195/2002 de a-l înmatricula pe numele său nefiind de natură a conduce la stabilirea altei situaţii de fapt.

În acest sens, s-a reţinut că potrivit art.11 alin.10 din OUG 195/2002, obligaţia de a solicita autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a oricăror modificări  a datelor de identificare ale vehiculului sau, după caz, ale proprietarului, aparţine proprietarului acestuia, obligaţia urmând a fi îndeplinită în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.

În consecinţă, s-a reţinut că obligaţia de a solicita transcrierea transmisiunii dreptului de proprietate aparţinea noului proprietar, iar nu contestatarului în cauză, aşa cum rezultă şi din disp. art.11 alin. 3 din OUG 195/2002 potrivit cărora „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţii competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a apreciat că petentului nu îi incumbau obligaţiile prevăzute de art. 7 din OG 15/2002, neputându-se, reţine, astfel nici răspunderea contravenţională a contestatorului în temeiul art. 8 din OG 15/2002.

Având în vedere considerentele anterior expuse, reţinând netemeinicia procesului-verbal seria R16 nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, instanţa de fond a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel, apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, întemeiat pe disp. art. 466 şi urm. C.pr.civ., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii şi pe cale de consecinţa şi în subsidiar menţinerea procesului-verbal de constatare a contravenţiei ca temeinic şi legal întocmit.

În motivare, apelanta a arătat că hotărârea este criticabilă în raport de art. 480 alin. (6) N. Cod Pr. Civ., instanţa de fond reţinând ca petentul a răsturnat prezumţia de legalitate a procesului verbal de contravenţie, probând o situaţie de fapt contrara celei reţinute în actul constatator. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, noţiunea de utilizator este definită ca persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, iar conform art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare revine în exclusivitate utilizatorului.

În opinia apelantei,  răspunderea contravenţională pentru fapta de a circula fără rovinietă valabilă revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, până în momentul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate în Registrul naţional de evidentă a permiselor de conducere si a vehiculelor înmatriculate. Astfel, nefinalizarea formalităţilor de publicitate se poate transforma într-o cauza perpetua de impunitate contravenţională, iar, pe de alta parte, un vânzător diligent are la dispoziţie suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, chiar şi în situaţia unui cumpărător de rea-credinţă (de exemplu: acţiunea în constatare urmată de demersuri către instituţiile abilitate; acţiunea în regres împotriva cumpărătorului).

Prin urmare, apelanta a precizat  că intimatul-petent nu se poate prevala de propria incorectitudine (de a nu fi înregistrat menţiunea în baza de date a DRPCIV) pentru a obţine proiecţia juridica a dreptului, cunoscutul principiu "nemo auditur provriam îurvitudinem allesans" fiind o garanţie a respectării regulilor sociale. Acest principiu este recunoscut de doctrina ca fiind o excepţie de la regulile care guvernează sancţiunea nulităţii absolute sau relative, presupunând ca nimeni nu îşi poate invoca propria culpa pentru a pretinde recunoaşterea unui drept. Ar fi imoral ca teza contrară să fie acceptată şi valorificată în prezenta cauză, legea neprotejând acţiunile care au un scop imoral.

Legal citat, cu copia cererii de apel, intimatul A. V. a formulat întâmpinare prin care invocă în motivare dispoziţiile art. 9 din OG nr. 15/2002 cu privire la termenul de comunicare a procesului-verbal; invocând dispoziţiile aceleaşi ordonanţe intimatul arată că noţiunea de utilizator este definită ca persoana fizică care are în proprietate şi utilizează vehiculul respectiv, în acest sens arată că a prezentat în cauză contractul de vânzare-cumpărare şi a scăzut bunul de la Direcţia de taxe şi impozite.

În final, intimatul solicită menţinerea hotărârii instanţei de fond.

În dovedirea celor solicitate, intimatul depune înscrisuri la dosar.

Comunicându-i-se întâmpinarea formulată intimat, apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA nu a depus răspuns la întâmpinare. 

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele  sentinţei primei instanţe, poziţia părţii adverse şi probatoriul administrat, Tribunalul constată

Astfel cum a menţionat şi apelanta-intimată, potrivit art. 7 şi art. 1 alin. 1 lit. b) din OG 15/2002, obligaţia de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului menţionat în certificatul de proprietate, astfel că are calitatea de contravenient persoana fizică sau juridică înscrisă/menţionată în certificatul de înmatriculare al autoturismului, indiferent dacă aceasta a înstrăinat  autoturismul.

Contrar  interpretării dată de prima instanţă noţiunii de utilizator, Tribunalul apreciază că dispoziţiile art. 7 nu pot fi interpretate decât în sensul că  are calitate de contravenient  doar  persoana menţionată în certificatul de înmatriculare a autoturismul drept proprietar  sau titular al unui drept de folosinţă. Aşadar, accentul cade pe calitatea de proprietar/ titular al unui drept de folosinţă  rezultată din  certificatul de înmatriculare, iar nu pe calitatea de proprietar sau titular al unui drept de folosinţă rezultată din acte de proprietare ce  nu au fost  aduse la cunoştinţa SPCRPIV şi nu au fost operate  în certificatul de înmatriculare.

 Această interpretare  rezultă şi din jurisprudenţa  Curţii Constituţionale, astfel cum  s-a conturat prin Decizia 623/12.12.2012,  Decizia 459/16.06.2015 şi  Decizia 217/9.05.2013. Astfel, Curtea Constituţională a subliniat că  legiuitorul „a optat  pentru stabilirea obligaţiei de plată  a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris  în certificatul de înmatriculare în considerarea  faptului că, teoretic, acelaşi autovehicul poate fi folosit, temporar şi succesiv, de mai multe persoane. În plus,  persoana înscrisă în  certificatul de înmatriculare  îşi asumă întreaga responsabilitate cu privire la acel autoturism, astfel că  vina de nu deţine  rovinietă îi aparţine.

Ca atare, în mod corect s-a încheiat procesul verbal de contravenţie pe numele intimatului-petent. 

Aspectele invocate de intimatul-petent la fond (respectiv acelea că a înstrăinat autoturismul unei terţe persoane) şi dovezile depuse în acest sens la primă instanţă nu pot rămâne însă fără efecte sub aspectul sancţiunii, în acest caz fiind justificată înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment, potrivit art. 21 şi art. 5 din OG 2/2001. Astfel, petentul a arătat că a vândut autoturismul  la data de xx.xx.xxxx, anexând ca probă contractul de vânzare-cumpărare ce poartă viza de înregistrare la  Municipiul Botoşani- DITL nr.  XXXX/xx.xx.xxxx. Ori, având în vedere că apelanta nu a dovedit antecedentele contravenţionale ale petentului, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, în raport de criteriile de individualizare a sancţiunii  contravenţionale prev. de art. 21 din OG 2/2001, se va înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale de 250 lei aplicată prin Procesul-verbal seria R.16 nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx emis de CNADNR SA prin CESTRIN cu sancţiunea avertisment . Pentru viitor, Tribunalul atrage atenţia intimatului-petent că va trebui să întreprindă toate măsurile legale pentru ca autoturismul să  nu mai fie înmatriculat pe numele său, în caz contrar fiind pasibil de a  fi din nou sancţionat, situaţie în care nu va mai putea invoca lipsa antecedentelor contravenţionale pentru a se justifica un nou avertisment.

În ceea ce priveşte  apărarea intimatului-petent  din  întâmpinare prin care s-au invocat prevederile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, instanţa  apreciază că dispoziţiile la care s-a referit  petentul  nu mai sunt în vigoare din 28.05.2015, astfel că nu pot fi aplicate în cauza de faţă. Mai mult, din analiza  modului de întocmire şi de comunicare a procesului verbal rezultă că s-a respectat atât termenul de 6 luni prev. de art. 13 din OG 2/2001  pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale, cât şi termenul de 2 luni pentru  comunicarea procesului verbal prev. de art. 14 din OG 2/2001, astfel că nu sunt incidente nici prescrierea  aplicării sancţiunii contravenţionale, nici prescrierea executării sancţiunii contravenţionale.

Pentru toate aceste consideraţii, în temeiul art. 480 C.proc.civ., se va respinge  apelul ca nefondat. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (C.N.A.I.R.), prin CESTRIN, cu sediul în Bucureşti, sector 6, B-dul Iuliu Maniu, nr. 401 A,  CUI 16054368 în contradictoriu cu intimatul A. V., domiciliat în mun. Botoşani, str. X nr.Y, sc.Z, ap.T, CNP XXXXXXXXXXXXX, împotriva Sentinţei nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.

Schimbă Sentinţa apelată, în sensul că admite în parte plângerea şi înlocuieşte sancţiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal seria R16 nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx încheiat de CNADNR – Cestrin, cu sancţiunea „avertisment”.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTOR, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare