1.Cerere de intervenţie la cererea de înregistrare în Registrul Comerţului

Controlul judecătoresc al legalităţii actelor ce se înregistrează la registrul comerţului este unul de natură preventivă, dat fiind că potrivit art.1 din O.U.G. nr.116/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr.84/2010, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului aparţine directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă tribunal. În situaţia în care se formulează cereri de intervenţie potrivit art.7 indice 1 din acelaşi act normativ, directorul oficiului registrului comerţului transmite instanţei întregul dosar  care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie care se va soluţiona de urgenţă în condiţiile art.49-56 din Codul de procedură civilă.

Din aceste dispoziţii rezultă că sunt aplicabile disp. art. 60 şi urm Cod proc. civilă în ce priveşte cererea de înregistrare menţiuni şi cererea de intervenţie. Aceste texte legale se referă ca şi procedură distinctă numai la încuviinţarea în principiu a intervenţiei, procedura de judecare fiind cea specifică cererii principale.

În cazul de faţă cererea principală în cadrul căreia s-au formulat cereri de intervenţie  o constituie cererea de înregistrare căreia i se aplică disp. art.5-8 din Legea nr.26/1990 modificată şi care arată că verificarea se limitează la legalitatea actelor şi faptelor care se înregistrează în registrul comerţului.

Un alt lichidator nu are calitatea de persoană interesată pentru a formula o cerere de desemnare a propriei persoane ca lichidator al unei societăţi dizolvate, această posibilitatea aparţinând doar celor care justifică un interes, adică creditorilor şi asociaţilor ori acţionarilor, iar nu unui lichidator.

Asupra cauzei civile de faţă, constată :

Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. 3315/20.01.2017, petenta ACM Corporate IPURL, a solicitat în temeiul dispoziţiilor legii nr. 26/1990 şi ale legii nr. 31/1990 înregistrarea în registrul comerţului a solicitării de înlocuire a lichidatorului, conform art 237 alin 7 din legea 31/1990. 

În această cerere de înregistrare au formulat cerere de intervenţie CII Omerali Gean, prin care a solicitat respingerea cererii de înlocuire, motivat de faptul că până în prezent nu a primit rezoluţia de numire în calitate de lichidator .

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie formulată de CII Omerali Gean  instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 25.04.2017, pentru considerentele acolo arătate.

Petenta nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că în fapt, în temeiul disp  art 237 alin 7 din legea 31/1990 pentru SC Maxx Star SRL a fost desemnat în calitate de lichidator CII Omerali Gean. Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. 3315/20.01.2017, petenta ACM Corporate IPURL a solicitat în temeiul dispoziţiilor legii nr. 26/1990 şi ale legii nr. 31/1990 înregistrarea în registrul comerţului a solicitării de înlocuire a lichidatorului, conform art 237 alin 7 din legea 31/1990. 

Potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, modificată, „comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege”.

Controlul judecătoresc al legalităţii actelor ce se înregistrează la registrul comerţului este unul de natură preventivă, dat fiind că potrivit art.1 din O.U.G. nr.116/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr.84/2010, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului aparţine directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă tribunal. În situaţia în care se formulează cereri de intervenţie potrivit art.7 indice 1 din acelaşi act normativ, directorul oficiului registrului comerţului transmite instanţei întregul dosar  care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie care se va soluţiona de urgenţă în condiţiile art.49-56 din Codul de procedură civilă.

Din aceste dispoziţii rezultă că sunt aplicabile disp. art. 60 şi urm Cod proc. civilă în ce priveşte cererea de înregistrare menţiuni şi cererea de intervenţie. Aceste texte legale se referă ca şi procedură distinctă numai la încuviinţarea în principiu a intervenţiei, procedura de judecare fiind cea specifică cererii principale.

În cazul de faţă cererea principală în cadrul căreia s-au formulat cereri de intervenţie  o constituie cererea de înregistrare căreia i se aplică disp. art.5-8 din Legea nr.26/1990 modificată şi care arată că verificarea se limitează la legalitatea actelor şi faptelor care se înregistrează în registrul comerţului.

Astfel, această verificare este compatibilă cu procedura judiciară necontencioasă prevăzută de art. 527 Cod proc. civilă şi care se completează cu normele de drept comun în măsura în care nu sunt potrivnice noţiunii necontencioase.

În vederea soluţionării cererii de intervenţie, instanţa a avut în vedere disp  art 1, 2 şi 21 din OUG 116/2009 conform cărora :

„Prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat aparţine, până la reglementarea activităţii de înregistrare în registrul comerţului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.”

Art. 2 „Cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate, potrivit art. 1, de către directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau de către persoana sau persoanele desemnate, urmând a fi avute în vedere şi termenele de soluţionare anterior acordate. Cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate, potrivit art. 1, de către directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau de către persoana sau persoanele desemnate, urmând a fi avute în vedere şi termenele de soluţionare anterior acordate. Dacă anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă soluţionarea unei cereri de înregistrare în registrul comerţului a fost suspendată de judecătorul delegat, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate repune/repun cererea pe rol, din oficiu, dacă perioada de suspendare a depăşit 6 luni, sau la cererea părţii, dacă acest termen nu s-a împlinit”.

Art. 21 „Competenţa de numire a lichidatorului în situaţiile prevăzute la art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate, care dispune/dispun şi cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei. Decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăţi comerciale se face de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, la solicitarea lichidatorului.

 (1)Competenţa de numire a lichidatorului în situaţiile prevăzute la art. 237 alin. (6) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal sau persoanei desemnate, care dispune şi cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei. Decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăţi se face, pentru situaţia în care nu există bunuri în averea societăţii dizolvate, de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, la solicitarea lichidatorului”.

De asemenea, potrivit art 237 alin. 6 şi 7 din legea 31/1990 „După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la cererea oricărei persoane interesate, inclusiv a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, procedează la numirea unui lichidator înscris în Tabloul Practicienilor în Insolvenţă. Remunerarea lichidatorului se face din averea societăţii dizolvate sau, în lipsă, din fondul de lichidare, constituit potrivit legii. Remuneraţia lichidatorului este în cuantum fix de 1.000 lei, decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea societăţii urmând a se face, pentru situaţia în care nu există bunuri în averea societăţii dizolvate, de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, la solicitarea lichidatorului.

(7)Rezoluţiile pronunţate în condiţiile alin. (6) se comunică electronic lichidatorului numit, se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi pe portalul de servicii on-line al acestuia şi se înregistrează în registrul comerţului. În exercitarea atribuţiilor sale de lichidare, atunci când lichidatorul este numit de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la cererea oricărei persoane interesate, acesta este scutit de orice taxă, tarif, comision, taxă judiciară de timbru şi altele asemenea.

(8)Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitivă a hotărârii de dizolvare nu s-a formulat nicio cerere de numire a lichidatorului potrivit prevederilor alin. (6), Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau orice persoană interesată poate solicita tribunalului radierea societăţii din registrul comerţului”.

Aceste dispoziţii legale au fost respectate la data numirii primului lichidator, care a fost desemnat la cererea creditorului DGFP Constanţa, în calitate de persoană interesată. Prevederile legale nu pot fi  însă respectate în cazul cererii de înlocuire, dat fiind că această cerere de înlocuire a fost formulată de un alt lichidator, care nu se încadrează în noţiunea de persoană interesată, neavând nici calitatea de creditor dar nici pe cea de reprezentant al societăţii dizolvate. Pe de altă parte, cererea a fost formulată la un interval de timp considerabil de la data dizolvării fiind depăşit cu mult termenul de 3 luni, prev de art 237 alin 8, ceea ce atrage decăderea din dreptul de a mai solicita desemnarea unui practician pentru lichidare.

Concluzionând instanţa a constatat că un alt lichidator nu are calitatea de persoană interesată pentru a formula o cerere de desemnare a propriei persoane ca lichidator al unei societăţi dizolvate, această posibilitatea aparţinând doar celor care justifică un interes, adică creditorilor şi asociaţilor ori acţionarilor, iar nu unui lichidator.

În ce priveşte dispoziţiile art 260 din legea 31/1990 invocate în cererea de înlocuire instanţa de judecată constată că aceste dispoziţii nu sunt menţionate în rezoluţie, măsura nefiind motivată ca urmare a nerespectării termenelor reglementate de acest text. Din cuprinsul acestora, se observă să sunt prevăzute mai multe termene pentru îndeplinirea actelor necesare lichidării, fiind stabilit şi un termen de 1 an de la data dizolvării, în care lichidarea trebuie terminată, precum şi actele necesare efectuării lichidării. A constatat instanţă că în situaţia în care s-ar dovedi  că lichidatorul nu a îndeplinit atribuţiile legale în termenele expres prev de art 260 din legea 31/1990, pentru sancţionarea acestor nereguli legea stabileşte sancţiunea amenzii contravenţionale ce se aplică de către ORC din oficiu sau la cererea persoanei interesate lichidatorului care nu respectă termenele de depunere a raportului de lichidare şi de solicitare a radierii ori a deschiderii procedurii insolvenţei.

Reiese că în lumina reglementării în vigoare în acest moment, singura sancţiune ce s-ar putea aplica unui lichidator care nu respectă termenele legale privind lichidarea şi radierea este amenda contravenţională, o sancţiune cu înlocuirea nefiind prevăzută de lege. Prin urmare, aplicarea unei alte sancţiuni decât cea expres reglementată de dispoziţiile legii 31/1990 apare ca nelegală şi lipsită de temei de drept, cu atât mai mult cu cât nu a fost invocat vreun alt text care ar prevedea această sancţiune. O astfel sancţiune nu este menţionată nici în OUG 86/2006, în baza căreia înlocuirea poate fi dispusă doar în caz de incompatibilitate sau încetare a calităţii de lichidator.

Rezultă deci că cererea de înlocuire a fost formulată pentru o societate dizolvată la care  era deja desemnat lichidator, la un interval de timp de mai mult de 3 luni de la dizolvare şi fără un temei de drept care să menţioneze sancţiunea înlocuirii, în condiţiile în care legea prevede expres doar sancţiunea amendării.

Pentru aceste considerente , instanţa va admite cererea de intervenţie formulată de CII Omerali Gean şi va respinge cererea de înregistrare nr. 3315/20.01.2017 formulată de petenta  ACM Corporate IPURL.

Domenii speta

Spete similare