Executare silită. Comunicare a procesului verbal de contravenţie

Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenţie, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoştinţă contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenţie în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviinţării executării silite şi care pot fi tranşate numai cu ocazia exercitării altor căi de atac prevăzute de lege.

DOSAR NR. X/315/2014

R O M A N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA – SECŢIA  I  CIVILĂ

DECIZIA NR. 58-CC

Şedinţa din camera de consiliu din data de 10.02.2015

Instanţa constituită din :

Preşedinte : CC

Judecător : CC

Grefier : CC

Pe rol fiind soluţionarea apelului civil, declarat de apelanta-creditoare CC-prin CC, cu sediul în CC, prin reprezentant legal CC – Director Regional, împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu din 15.10.2014, pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. X/315/2014, intimat-debitor fiind CC, domiciliat în CC, având ca obiect încuviinţare executare silită.

Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform ordinului de plată nr. 43/05.01.2015.

La apelul nominal făcut în camera de consiliu a lipsit apelanta-creditoare CC.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

După referatul cauzei, conform dispoziţiilor art.154 (7) Cod procedură civilă preşedintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.

Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispoziţiile legale aplicabile în materie, stabileşte că este competent general, material şi teritorial să judece prezenta pricină, constatând competenţa sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă sau invocării de excepţii şi a solicitării prin motivele de apel, privind judecarea  apelului în lipsă.

 Tribunalul ia act că s-a timbrat calea de atac şi că prezentul apelul se judecă după procedura necontencioasă.

În temeiul dispoziţiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile şi rămâne în deliberare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgovişte sub nr. X/315/2014, BEJ CC a solicitat încuviinţarea executării silite, formulată de CC SA, cu privire la CC,  indicat drept debitor, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de contravenţie numărul  0022325 din 11.01.2012 întocmit de creditoare.

Prin încheierea de şedinţă din  15.10.2014 Judecătoria Târgovişte a respins cererea de încuviinţare a executării silite.

Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut că este de esenţa încuviinţării executării silite a se  stabili dacă înscrisul invocat ca titlu executoriu are/nu are caracter de titlu executoriu dar şi că, stabilirea unui asemenea caracter nu se poate face decât în strictă concordanţă cu legea.

Instanţa constată că trebuie să stabilească dacă înscrisul poate fi calificat ca titlu executoriu iar determinarea acestui caracter este într-o indisolubilă legătură cu realizarea comunicării pe calea prevăzută de lege, dovadă care  trebuie ataşată cererii de încuviinţare a executării silite.

În speţă, s-a solicitat încuviinţarea executării silite în legătură cu o sumă de bani ce ar reprezenta contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art.8 alin 3 din OG 15/2002, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de constatare a contravenţiei care nu este semnat de contravenient şi care a fost comunicat debitorului de astăzi doar prin afişare, în conformitate cu art. 27 din OG2/2001.

Nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc o comunicare a procesului verbal şi prin poştă, cu aviz de primire.

În speţă, s-a invocat situaţia reglementată de art. 42 raportat la art. 39 (interpretat per a contrario): executarea  silită a despăgubirii stabilită pe bază de tarif, executare care (spre deosebire de executarea amenzii contravenţionale, care se realizează în condiţiile executării silite a creanţelor fiscale) se face la cererea părţii vătămate, în condiţiile dreptului comun.

În speţă, întrucât s-a invocat faptul că procesul verbal nu ar fi fost atacat şi întrucât procesul verbal nu este semnat de contravenient, trebuia depusă dovada comunicării procesului verbal de contravenţie, comunicare făcută în condiţiile legii.

Instanţa a apreciat că,  singura dovadă care se poate face pentru a se  stabili că procesul verbal este titlu executoriu,  este dovada comunicării procesului verbal de contravenţie.

Art. 27  din OG 2/2001 prevede care sunt modalităţile de comunicare a procesului verbal de contravenţie.

Potrivit dispozitivului deciziei în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013 modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.”

Reţinând cele stabilite prin decizia amintită mai sus, obligatorie pentru instanţe, instanţa a apreciat că trebuie să fie depusă la dosar şi dovada comunicării prin poştă, cu aviz de primire (şi nu doar dovada comunicării prin afişare la domiciliul/sediul contravenientului).

Instanţa a mai apreciat că, prin invocarea unei decizii în interesul legii, nepronunţată la momentul la care a avut loc comunicare, nu se punea problema ,,retroactivităţii acesteia”, pentru că dispoziţia legală exista şi la acel moment, numai interpretarea obligatorie este ulterioară.

În concluzie, nefiind făcută dovada (în condiţiile legii) cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenţie, a rezultat că nu era îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. punctul 4 al art. 665 Cod de procedură civilă.

 Împotriva acestei încheieri a declarat apel în termen legal creditoarea CC SA  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele considerente:

Instanţa de executare a respins în mod netemeinic si nelegal cererea de încuviinţare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispoziţiilor art. 37 din OG nr.2/2001.

In acest sens, se arată că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal si a înştiinţării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează intr-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor \ fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara aşa cum a reţinut instanţa.

Astfel, atât emiterea cât şi comunicarea procesului - verbal de contravenţie in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispoziţiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, se solicită a se constata faptul ca procesul - verbal de contravenţie in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancţiunii.

Prin urmare, nu se poate susţine faptul ca procedura de comunicare a procesului — verbal de contravenţie a fost viciata sau ca debitorului iau fost lezate drepturile procesuale.

Mai mult decât atât, procedura de încuviinţare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( „pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condiţiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naştere unor apărări pe excepţie si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispoziţiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestaţiei la executare.

Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviinţarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.

De asemenea, instanţa de fond in temeiul art. 252 NCPC, in momentul pronunţării si deliberării asupra încuviinţării executării silite avea obligaţia sa respectate dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc.

Totodată, se arată că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviinţarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuviinţării executării silite este o procedura necontenciosă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.

Prin urmare, in aceasta faza, instanţa de executare are numai obligaţia de a verifica daca procesul - verbal de contravenţie a fost adus la cunoştinţa contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.

In acest sens, in procedura necontencioasa a încuviinţării executării silite, nu se impune ca instanţa de executare să facă distincţiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesata poate invoca neregularităţile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenţie, in măsura in care dovedeşte o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanţa investita cu o cerere de încuviinţare silită.

In baza acestor considerente s-a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviinţarea executării silite.

In drept au fost invocate dispoziţiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 si următoarele NCPC, precum si dispoziţiile legale cuprinse in cererea de apel.

S-au ataşat cererii de apel înscrisurile: Decizia Civila nr. 22/22.01.2014 pronunţata de către Tribunalul Dâmboviţa, Secţia a II - a Civila de Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia Civila nr. 667A/23.05.2014 pronunţata de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a Civila, Decizia Civila nr. 475/14.07.2014 pronunţata de către Tribunalul Prahova, Secţia I Civila, încheieri pronunţate de Judecătoria Ploieşti.

Analizând încheierea apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei R12 nr. 0022325 din 11.01.2012  s-a aplicat contravenientului sancţiunea amenzii contravenţionale în sumă de 250 lei, acesta fiind obligat şi la plata tarifului de despăgubire în valoare de 121,79 lei. Procesul verbal a fost comunicat contravenientului prin procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 20.01.2012 – fila 7 dosar fond.

Potrivit art. 632 din Codul de Procedură Civilă „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Art.665 alin.5, din codul de procedura civilă prevede că instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: 1.cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decât cel sesizat;2.hotararea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3.inscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de forma cerute de lege; 4.creanta nu este certa, lichida si exigibila; 5.debitorul se bucură de imunitate de executare; 6.titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silita; 7.exista alte impedimente prevăzute de lege.”

Art.37 din OG 2/2001 prevede că procesul-verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31, precum si hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenţie, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoştinţă contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenţie în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviinţării executării silite şi care pot fi tranşate numai cu ocazia exercitării altor căi de atac prevăzute de lege.

Este adevărat că prin decizia în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013 s-a stabilit că: ,,în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:  modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire. Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal”, însă modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviinţării executării silite în cadrul căreia se analizează formal, dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi dacă procesul verbal a fost comunicat contravenientului, aspectele privind legalitatea sau nelegalitatea comunicării procesului verbal constituind apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedeşte o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condiţiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviinţează şi administrează cu respectarea principiului contradictorialităţii părţilor, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviinţării executării silite instanţa să invoce de plano, împrejurări ce vizează nulitatea relativă ce reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.

În caz contrar, ar însemna ca prin respingerea cererii de încuviinţare a executării silite, creditoarea, deşi deţine titlu executoriu, să fie împiedicată să-şi exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanţei sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispoziţiilor legale în materia executării silite.

Pentru aceste motive, tribunalul potrivit art.480 codul de procedura civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentinţa, în sensul încuviinţării executării silite a titlului executoriu-procesul verbal de contravenţie seria R11 nr. 0502962/19.12.2011.

Faţă de considerentele expuse, precum şi prin raportare la dispoziţiile art.480 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul şi va schimba în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării silite formulată de creditoare, urmând ca, la finalul acestei hotărâri judecătoreşti, să fie adăugată formula executorie prevăzută de art. 665 alin. 7 din Codul de Procedură Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-creditoare CC-prin CC, cu sediul în CC, prin reprezentant legal CC – Director Regional, împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu din 15.10.2014, pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. X/315/2014, intimat-debitor fiind CC – CNP CC domiciliat în CC.

Schimbă în tot încheierea apelată şi admite cererea de executare silită.

Încuviinţează cererea de executare silită formulată de apelantă împotriva debitorului CC , în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R.12 nr.0022325 din 11.01.2012  şi autorizează creditorul să treacă la executarea obligaţiei cuprinse în acest titlu executor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10.02.2015

Domenii speta

Spete similare