Valorificarea în calculul pensiei a veniturilor brute care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurări sociale. Necesitatea respectării plafonării punctajului anual în raport de plafonarea contribuţiei de asigurări sociale potrivit normelor

În aplicarea principiului contributivităţii, la stabilirea punctajului mediu anual trebuie să se ţină cont de toate veniturile care au constituit baza de calcul a contribu?iei de asigurări sociale, în acord cu Decizia nr. 19/2012 pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, aplicabilă şi interpretării prevederilor Legii nr. 263/2010, având în vedere şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.10/2015.

La stabilirea punctajului mediu anual, însă, trebuie să se ţină seama de perioadele în care punctajul era plafonat de lege (3 puncte pentru perioada 01.04.2001 – 20.03.2003 şi 5 puncte pentru perioada 20.03.2003 - 23.07.2007 conform  art.78 din Legea nr. 19/2000 în forma iniţială respectiv cu modificările ulterioare aduse de Legea nr. 250/2007).

Decizia ICCJ nr. 19/2012 - recurs în interesul legii

Art.78 din Legea nr. 19/2000 modificat de Legea nr. 250/2007

Decizia ICCJ nr. 10/2015 - recurs în interesul legii

Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României

Cauza Constantin Abăluţă ş.a. împotriva României

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2016 reclamantul [...] a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa să se dispună anularea deciziei nr.[...]/2.03.2016, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin valorificarea adeverinţelor nr [...], nr [...] şi nr [...] emise la data de 19.06.2016 şi adeverinţa nr. 83360/20.10.2015 şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie cuvenite şi neachitate, actualizate cu indicele de inflaţie.

Reclamantul a arătat că la data de 17.03.2016 cu cererea înregistrată sub nr.18600/P1086 a formulat contestaţie împotriva deciziei emise.

În motivarea cererii reclamantul arată că pârâta trebuia să aibă în vedere dispoziţiile Ordinului nr.50/1990 şi HG nr.1223/1990.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii 263/2010,

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii şi a depus dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

A susţinut pârâta faptul că în adeverinţa nr.[...]/2013 nu se face aceeaşi menţiune nu înseamnă ca angajatorul nu a aplicat aceeaşi regulă cu atât mai mult cu cât creşterea sumelor înscrise în carnetul de muncă de la o lună la alta este considerabilă.

Pârâta a mai arătat că în aprecierea stagiului realizat în grupe superioare de muncă au fost valorificate datele înscrise în adeverinţele nr.[...]/23.11.2015, nr.[...]/19.06.2013 şi nr. 4781/13.08.2015 rezultând un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 3 ani şi 7 luni.

Părţile au administrat proba cu înscrisuri, iar reclamantul a administrat şi proba cu expertiză contabilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1124/24.05.2017, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a anulat decizia nr. [...]/02.03.2016 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi a obligat pârâta să emită o decizie de acordarea pensiei pentru limită de vârstă reclamantului în care punctajul mediu anual să fie 3,70664 puncte, începând cu data de 23.12.2015, să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie dintre pensia cuvenită şi cea încasată începând cu data de 23.12.2015, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 02.03.2016 s-a emis decizia [...] prin care s-a admis cererea reclamantului pentru pensie pentru limita de vârstă, stabilindu-se un punctaj de  3,110042 şi o pensie de 2583 lei.

La stabilirea drepturilor de pensie pârâta nu a fructificat datele din adeverinţele depuse de către reclamant la dosarul administrativ şi anume sporul de noapte şi nici salariile brute realizate în perioada şi evidenţiate în adeverinţele  nr.[...], nr.[...] şi nr.[...] emise la data de 19.06.2016 emisă de SC [...] SA.

Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că pârâta nu a luat în calcul sporurile şi veniturile arătate în adeverinţele depuse.

Instanţa a apreciat că pârâta nu este în drept să înlăture sporul pentru munca depusă în timpul nopţii şi nici salariile brute realizate atâta vreme cât acestea au fost recunoscut de unitatea angajatoare SC [...] SA şi au fost înscrise ca atare în adeverinţele depuse.

Faţă de situaţia de fapt confirmată prin adeverinţele arătate mai sus şi depuse la dosarul de pensionare, instanţa a apreciat că este inadmisibil a fi contestate la această dată aceste adeverinţe, angajatorul care le-a emis răspunzând, până la înscrierea în fals, de exactitatea datelor lor.

Contribuţia la sistemul asigurărilor sociale dă naştere în patrimoniul reclamantului, potrivit practicii CEDO, a unui drept de proprietate, iar modul de soluţionare a cererii reclamantului  fără luarea în calcul a sporurilor arătate în adeverinţe, constituie o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Conform art.165 alin 2 din Legea nr. 263/2010” La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Atâta timp cât sporurile sunt înscrise într-un act oficial ce emană de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competenţa de a cenzura acordarea lor, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.

Totodată, prin Decizia in interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Instanţa  supremă a reţinut că „principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat”.

Decizia arătată este pe deplin aplicabilă şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 întrucât prin decizia în interesul legii s-a soluţionat o problemă de drept, problema ce este aceeaşi şi sub actuala reglementare, principiile generale ale recalculării drepturilor de pensie rămânând neschimbate sub imperiul noii reglementări.

Din adeverinţele nr. [...], nr.[...] şi nr.[...] emise la data de 19.06.2016 emise de SC [...] S.A., rezultă că angajatorii au achitat CAS pentru perioada lucrată potrivit legislaţiei în vigoare ( adică asupra câştigului brut realizat de personalul său salariat).

Menţiunea aceasta nu înlătură principiul contributivităţii, având în vedere normele legale din perioada consemnată în adeverinţe, perioadă în care au fost realizate veniturile arătate în adeverinţe.

Contribuţia pentru asigurările sociale de stat a fost reglementată iniţial prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953, iar ulterior prin Decretul nr. 389/1972 şi s-a stabilit în sarcina angajatorilor, fiind aplicată asupra câştigului brut realizat de către salariaţi. 

 Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 prin care s-a abrogat Decretul nr. 389/1972, a fost introdus  sistemul contributiv dualist, reglementat şi prin Legea nr. 263/2010, ce instituie obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale atât în sarcina angajatorilor cât şi a asiguraţilor persoane fizice încadrate pe baza de contract individual de muncă.

Prin urmare, faptul ca pentru perioada lucrată la veniturile realizate de către reclamant a fost achitat CAS numai de către angajator la total fond salarii, este suficient întrucât obligaţia de plată a CAS era instituită doar în sarcina angajatorului.

Instanţa a reţinut din concluziile raportului de expertiză că punctajul mediu anual cuvenit reclamantului faţă de actele depuse la dosarul administrativ, deci inclusiv cele arătate în adeverinţele nr.[...], nr.[...] şi nr.[...] emise la data de 19.06.2016 emise de SC [...] S.A. este de 3,70664 puncte.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa a admis cererea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, invocând în esenţă următoarele: pentru calculul punctajului mediu anual au fost respectate dispoziţiile art.165 din Legea nr.263/2010 şi art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr.257/2011; luând în considerare dispoziţiile legale referitoare la calculul punctajelor lunare şi anuale, sumele primite cu titlu de salarii brute înscrise în adeverinţele nr. [...]/19.06.2013, [...]/19.06.2013, nu pot fi valorificate în determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001; în cauză au fost valorificate salariile tarifare din carnetul de muncă şi sporul de noapte înscris în adeverinţa nr.[...]/19.06.2013 (până la data de 01.04.1992); pentru perioada 01.04.1992 – 01.04.2001 au fost valorificate veniturile înregistrate în carnetul de muncă întrucât salariile tarifare de încadrare înscrise în adeverinţa nr. [...]/19.06.2013 diferă faţă de acestea (în adeverinţă fiind înscrise şi sporuri care nu se regăsesc în categoria sporurilor cu caracter permanent din Anexa 15 la HG nr.257/2011);  practica angajatorului OMV [...] SA a fost ca începând cu data de 01.04.1992 să înscrie în carnetul de muncă suma globală rezultată din însumarea atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor cu caracter permanent, făcându-se în majoritatea adeverinţelor eliberate precizarea: "Menţionăm că de la 01.04.1992, în carnetul de muncă s-a înregistrat ca sumă globală salariul şi sporurile permanente conform Legii nr. 49/1992 si precizărilor MMPS nr. 53948/1992, iar de la 01.11.1994 retribuţia lunară s-a înregistrat sub formă de fracţie, brutul la numărător iar salariul de bază la numitor, conform precizărilor MMPS nr.54199/1994”; faptul că în adeverinţa nr.[...]/19.06.2013 nu se face aceeaşi menţiune, nu înseamnă că angajatorul nu a aplicat aceeaşi regulă, cu atât mai mult cu cât creşterea sumelor înscrise în carnetul de muncă de la o lună la alta este considerabilă; în aprecierea stagiului realizat în grupe superioare de muncă, au fost valorificate datele înscrise în adeverinţele nr. [...]/23.11.2015, [...]/19.06.2013, [...]/13.08.2015, rezultând un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 3 ani 7 luni 2 zile şi un stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă de 22 ani 7 luni 1 zile, pentru care s-a acordat un stagiu suplimentar aferent de 13 ani; în decizia emisă la data de 02.03.2016 au fost avute în vedere dispoziţiile art.100 din Legea nr.263/2010, astfel că punctajele lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate în grupa I/condiţii speciale de muncă au fost majorate cu 50%, atribuindu-se un punctaj suplimentar de 0.84039; pentru contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară a fost acordat un număr suplimentar de puncte de 5.71822, cu respectarea dispoziţiilor art.168 din Legea nr.263/2010; punctajul mediu anual a fost determinat prin raportarea câştigului salarial, care a constituit contribuţie de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut, respectând astfel dispoziţiile art. 95, 96, 97 din Legea nr. 263/2010; cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat cu valoarea unui punct de pensie în conformitate cu precizările art. 94 din Legea nr.263/2010; potrivit art.19, Cap. III din Legea nr. 187 din 29 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 961 din 30 decembrie 2014, în anul 2015 indicele de corecţie prevăzut la art. 170 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, este de 1.07; asupra punctajului mediu calculat în condiţiile dispuse de art.95 din Legea nr. 263/2010 s-a aplicat indicele de corecţie de 1.07; respectând întocmai dispoziţiile legale, prin decizia nr. [...]/02.03.2016 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, redusă în condiţiile art.55 din Legea nr.263/2010, s-a calculat începând cu data de 23.12.2015 un punctaj mediu anual de 3.11042, drepturile restante fiind achitate în luna martie 2016;

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, apelanta pârâtă solicită diminuarea acestora, în temeiul art.451 alin.2 Cod procedură civilă, fiind disproporţionate în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat. În caz contrar s-ar crea un precedent care în viitor ar conduce la o prejudiciere majoră a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu schimbarea în tot a sentinţei apelate.

Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.

În apel s-au solicitat precizări expertului contabil judiciar cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză la instanţa de fond.

 Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod pr. civilă, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce prive?te adeverin?ele nr. [...], [...] şi [...]/09.10.2013 emise de [...] SA, se constată că acestea cuprind menţiunea că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale în mod generic, „conform legislaţiei în vigoare” sau nu se face nici o previzare. La solicitarea Curţii, emitentul acestora a comunicat cu adresa nr. …/16.10.2017 că veniturile atestate au intrat în fondul de salarii iar angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale la valoarea venitului brut.

Trebuie avut în vedere că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, angajaţii nu datorau contribuţia de asigurări sociale, aceasta fiind datorată numai de angajator.

Astfel, din prevederile art. 160 alin.5, art.161 alin. 2 şi art. 164 din Legea nr. 19/2000 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverinţe eliberate de angajator, aceeaşi concluzie rezultând şi din prevederile pct.VII.28 din Secţiunea B a normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordinul 340/2001 emis de Ministerul Muncii. Este relevant în această privinţă că pensia reclamanţilor a fost stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000.

În acelaşi sens se reţine că din prevederile art.76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverinţe eliberate de angajator. Cerea de recalculare a pensiei a fost formulată de reclamanţi sub imperiul Legii nr. 263/2010.

Ca urmare, ceea ce este important este că angajatorul, căruia îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în adeverinţă conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informaţiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, a atestat veniturile şi virarea contribuţiei de asigurări sociale.

Principiul contributivităţii, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se şi în Legea nr. 19/2000, art.2 lit.e) şi, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 şi art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri şi achitarea contribuţiei de asigurări sociale.

Este adevărat că la pct. VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011, ca şi la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr.4/2005 se face o menţiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 anumite venituri indicate în mod expres precum şi alte sporuri care nu au avut caracter permanent.

Dar, acest text legal nu exclude pur şi simplu anumite venituri din procesul de recalculare, nefiind vorba de un act discreţionar al legiuitorului, care să nu aibă nici o justificare.

Astfel cum arată chiar apelanta, aceste venituri sunt excluse din recalculare  pentru un motiv, respectiv faptul că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislaţia anterioară  datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei şi au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei şi în conformitate cu Legea nr.263/2010, şi nu pot fi incluse între veniturile la care se referă menţiunea de la punctul VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.

Într-adevăr, principiului contributivităţii consacrat de art.2 lit. c) din Legea nr.263/2010 se opune neluării în seamă  la stabilirea stagiului de cotizare şi implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia a unei perioade  în care un asigurat a fost retribuit în acord global sau pentru munca suplimentară în condiţiile în care drepturile de asigurări sociale se cuvin în  temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Aşadar, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, în măsura în care un  anumit venit a avut caracter permanent şi ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 263/2010.

Astfel, formele de retribuire în acord sau pentru munca suplimentară sunt indicate la pct.VI din Anexa 15 la HG nr. 257/2011 printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr.263/2010 întrucât  nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Veniturile obţinute de reclamant în acea perioadă erau venituri pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale astfel cum atestă emitentul adeverinţei.

Mai trebuie avute în vedere şi prevederile art.2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, text legal care stabilea excepţiile de la plata contribuţiilor de asigurări sociale.

În aceste condiţii, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanţă cu veniturile avute şi în special în concordanţă cu contribuţiile realizate la fondul asigurărilor sociale.

Veniturile a căror valorificare o solicită reclamantul nu au avut caracter sporadic sau ocazional, astfel cum rezultă din cuprinsul adeverinţei prezentate.

În consecinţă în mod corect instanţa de fond a considerat că la determinarea punctajului mediu anual în vederea stabilirii cuantumului pensiei la care este îndreptăţită reclamanta trebuie avute în vedere şi veniturile primite în sistemul de plată în acord global şi pentru munca suplimentară astfel cum sunt evidenţiate de adeverinţa depusă de acesta.

Mai trebuie avut în vedere că  prin Decizia nr. 19/2012 pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

În considerentele acestei decizii s-au reţinut următoarele:

 „În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Cu titlu de exemplu este de menţionat Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este şi Cauza Constantin Abăluţă ş.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat”.

Aceste aspecte de principiu sunt aplicabile şi interpretării prevederilor Legii nr. 263/2010, având în vedere şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.10/2015 pronunţată asupra unei sesizări cu un recurs în interesul legii, respectiv că „rămâne la aprecierea instanţelor de judecată ca, în condiţiile abrogării normei pe care o interpretează, dar ale subzistenţei în cuprinsul noii reglementări a soluţiei legislative anterioare, să aplice raţionamentul juridic şi argumentele care au stat la baza acestuia şi care au dus la dezlegarea dată în Decizia nr. 19/2011, pentru identitate de raţiune, păstrându-şi valabilitatea reperele de analiză fixate prin decizia anterioară, în ceea ce priveşte verificarea aspectelor cu privire la aceste venituri, în raport cu situaţia concretă a fiecărui angajat şi cu dovezile produse, fără a putea fi impusă, cu caracter obligatoriu, pe calea unui recurs în interesul legii, date fiind limitările obiectului de reglementare al acestuia, o astfel de soluţie.”

În cauză, astfel cum s-a arătat deja, se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru ca veniturile atestate de adeverinţa respectivă să fie valorificate în calculul punctajului.

De asemenea, se are în vedere că atât potrivit art.164 din Legea nr. 19/2000 cât şi 165 alin.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada 1991 – 2007 se au în vedere salariile brute în calculul punctajului mediu anual.

Oricum, potrivit art.96 alin.2 din Legea nr. 263/2010, regula este că punctajul lunar se calculează prin împărţirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă.

În cadrul Capitolului IX din Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii tranzitorii, este cuprins şi art. 165 în care se stabileşte că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 se folosesc salariile nete.

Dar, împărţirea salariului net, care are o valoare inferioară celui brut, la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă ar prejudicia asiguratul, raportarea făcându-se între sume determinate diferit.

Pentru acest motiv, în mod evident, în Anexa nr.7 la Legea nr. 263/2010 s-a stabilit pentru perioada 1938 – 1990 atât valoarea salariului anual brut cât şi a celui net, astfel încât pentru eventualitatea în care în calcul se are în vedere venitul net al asiguratului, raportarea să se facă la salariul net din perioada aceea, astfel încât asiguratul să nu fie prejudiciat prin scăderea nejustificată a punctajului mediu anual şi să nu fie încălcat principiul contributivităţii.

Ca urmare, rezultă că prevederile art. 165, ca norme tranzitorii, urmăresc facilitarea colectării datelor, pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 în carnetul de muncă se atesta venitul net, pentru a evita realizarea de către casele de pensie a unui calcul invers în scopul determinării venitului brut astfel încât să se respecte formula de calcul prevăzută de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, punctajul calculându-se direct raportat la venitul net.

Aceasta nu exclude, însă, posibilitatea ca, în situaţia în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art.96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat raportat la salariul brut din acea perioadă, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calculului.

Nu se poate reţine că prin folosirea venitului brut în formula de calcul a punctajului lunar prevăzută de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, aceeaşi cu cea din 78 al.1 din Legea nr. 19/2000 s-ar dubla anumite venituri întrucât în acest caz doar venitul brut (total) se raportează la salariul mediu brut lunar fără a mai fi adăugate sporurile care se evidenţiau distinct şi se adăugau la salariul de încadrare pentru a obţine venitul brut ca bază de calcul pentru punctajul lunar, în prima modalitate de calcul fiind preluate veniturile brute direct din cuprinsul adeverinţei, în timp ce în cazul celei de a doua modalităţi venitul brut se obţinea din adiţionarea salariului de încadrare şi a sporurilor obţinute.

Ca urmare, adeverin?ele nr. [...]/15.10.2013 şi nr. [...]/15.10.2013  emise de [...] SA trebuie valorificate la stabilirea punctajului mediu anual.

În legătură cu modul de valorificare a stagiului realizat de reclamant în grupa I de muncă şi condiţii speciale, apelanta pârâtă nu formulează critici ci explică numai că a avut în vedere acest stagiu în calculul punctajului, aceste aspecte nefîăcând, de altfel, obiectul acestui litigiu.

Pentru verificarea modului de valorificare a veniturilor atestate de adeverinţele nr. [...], [...] şi [...]/09.10.2013 emise de [...] SA,, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

În raportul de expertiză întocmit de expert [...] s-a indicat un punctaj mediu anual de 3,70664 puncte. Apelanta pârâtă a formulat, cu o singură excepţi, critici care privesc aspecte de drept, respectiv posibilitatea de valorificare a anumitor venituri iar nu aspecte concrete de calcul, iar obiecţiunile formulate în faţa instanţei de apel au vizat plata unor diferenţe de drepturi de pensie. Singura critică reală privind modul de calcul al punctajului, constituind şi o problemă de drept, a vizat depăşirea plafonului maxim al punctajului prevăzut în lege.

Astfel, formula de calcul a punctajului trebuie să ţină cont de perioadele în care punctajul era plafonat de lege (3 puncte pentru perioada 01.04.2001 – 20.03.2003 şi 5 puncte pentru perioada 20.03.2003 - 23.07.2007 conform  art.78 din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare aduse de Legea nr. 250/2007).

 La solicitarea Curţii, expertul desemnat în cauză ([...]) a întocmit un supliment la raportul de expertiză în care a recalculat punctajul mediu anual cu aplicarea acestor plafoane, rezultând un punctaj mediu anual de 3,60744 puncte care este mai mic decât cel stabilit de prima instanţă dar totuşi mai mare decât cel stabilit de pârâtă de 3,11042 puncte.

Ca urmare, în mod corect Tribunalul a anulat decizia de pensie, întrucât nu respecta principiul contributivităţii la care s-a făcut referire anterior, consacrat de art.2 lit.c) din Legea nr. 263/2010, însă în mod greşit a stabilit punctajul mediu anual fără a ţine cont de perioadele în care acesta era plafonat în funcţie de plafonarea contribuţiilor pentru asigurări sociale.

Urmează aşadar a se avea în vedere, în temeiul art. 330 Cod pr.civ. noul punctaj mediu anual calculat de expert.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod pr.civ. se va admite apelul dar se va schimba numai în parte sentinţa apelată, în sensul modificării punctajului mediu anual, urmând a se menţine restul dispoziţiilor acesteia.

Domenii speta

Spete similare