Pensii

Dacă  reclamantul a uzat de dispoziţiile art. 149 din Legea 263/2010, fapt confirmat şi de pârâtă, iar împrejurarea că până la data introducerii acţiunii contestaţia nu a fost soluţionată nu îl poate împiedica pe reclamant să uzeze de accesul liber la justiţie.

De altfel şi prin Decizia nr. 956/13.11.2012 a Curţii Constituţionale s-a statuat că în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerinţelor legii de a se adresa Comisiei de Contestaţii pentru soluţionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale şi faptul că temeiul legal pentru soluţionarea comunicarea acesteia a fost depăşit, instanţa de judecată în virtutea rolului activ nu ar pute respinge ca prematură sau inadmisibilă acţiunea.

La recalcularea pensiei nu poate fi luată în calul o adeverinţă care cuprindea doar veniturile brute obţinute de salariat fără detalierea sporurilor, adaosurilor care au dus la realizarea unui venit brut mai mare decât cel din carnetul de muncă deoarece aceste venituri ar putea cuprinde şi sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca elemente de calcul al pensie.

Arătarea componenţei veniturilor brute este o condiţie esenţială impusă de lege iar valorificarea tuturor veniturilor brute obţinute de asigurat ar goli de conţinut dispoziţia legală a textului art.165 din Legea 263/2010.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 21.09.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.06.2016, reclamantul ŞD a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei, stabilite iniţial prin decizia nr.134914/24.05.2006 şi recalculată prin decizia xxx/12.05.2011/01.04.2011, în sensul valorificării la calculul pensiei a salariilor brute obţinute ca urmare a programului de lucru pe şantier, precum şi valorificarea grupei a II-a de muncă cuvenită potrivit HG 1223/1990.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că, a fost angajat la SC E SA Bucureşti în perioada 19.01.1981-13.06.2006, având funcţia de lăcătuş, potrivit adresei nr. xxx/26.06.2015 .

A mai arătat că, la data de 01.07.2015 a solicitat pârâtei recalcularea pensiei conform acestei adrese, potrivit Legii 263/2010 şi în acord cu Decizia nr. 19/2011 pronunţată de ÎCCJ.

De asemenea, a învederat faptul că pentru activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă de peste 25 de ani, potrivit adeverinţei nr. xxx/16.06.2015, numărul total de puncte acordate la pensie trebuia împărţit la 25 de ani şi nu la 30 de ani, conform art.14 din Legea 3/1977 în vigoare la acel moment.

Faţă de acest aspect a arătat că, în perioada 19.01.1981-13.06.2006 a avut funcţia de lăcătuş, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 10/14.08.1992, în temeiul pct.3 din Ordinul 50/1990 şi al HG 1223/1990, potrivit adeverinţei nr. 2077/26.06.2015 eliberată de fostul angajator.

A arătat că prin decizia 134914/22.08.2015, i-a fost respinsă cererea privind valorificarea salariilor brute, întrucât acestea nu reprezintă venituri cu caracter permanent, conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010, aprobate prin HG 257/2011, decizie împotriva căreia în temeiul art.149 alin.1 din Legea 263/2010, a formulat contestaţie .

Referitor la grupa de muncă, a solicitat să se aibă în vedere prevederile Legii 192/1950, care stabileşte drepturile de pensie pentru grupa a II-a de muncă, pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 01.01.2011, precum şi celor care au realizat activităţi încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare, şi care până în prezent nu au beneficiat de aceste drepturi.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.14 din Legea 3/1977, Legea 192/2015, Anexa 15 la HG 257/2011, ordinul 50/1990, HG 1223/1990 şi Legea 263/2010.

În probaţiunea a solicitat proba cu înscrisuri .

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii, cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat şi depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, învederând că persoana nemulţumită de decizia de pensie sau de recalculare nu poate solicita direct, printr-o acţiune în instanţă recalcularea pensiei, arătând că în speţă, reclamantul solicită recalcularea pensiei având în vedere că această cerere a fost respinsă prin decizia nr. xxxx/22.08.2015.

De asemenea, a invocat şi excepţia prematurităţii acţiunii, având în vedere că, reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei xxxx/22.08.2015, contestaţie înregistrată sub nr.xxx/30.09.2015, care prin adresa nr. xxx/19.10.2015 a fost înaintată Comisiei centrale de Contestaţii, spre soluţionare, contestaţie care nu a fost soluţionată .

În subsidiar, a solicitat suspendarea cauzei până la comunicarea hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii.

În susţinerea apărării, pârâta a depus la dosar în copie adresa nr.xxx/19.10.2015 şi contestaţia nr. xxx/30.09.2015.

Prin încheierea din şedinţa publică din 22.09.2016, instanţa în baza art.411 alin.1 pct.1 C.proc.civ. a dispus suspendarea cauzei, dosarul fiind repus pe rol la solicitarea reclamantului prin cererea formulată la 16.03.2017, la care a anexat adeverinţele nr.xxx/01.02.2017 şi xxx/27.03.2009.

La solicitarea instanţei, Comisia Centrală de Contestaţii a înaintat cu adresa nr.xxx/G/30.05.2017, Hotărârea nr. xxx/30.05.2017  prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamant.

Faţă de faptul că a fost emisă hotărârea Comisie Centrale de Contestaţii, pârâta Casa Judeţeană de Pensii a formulat întâmpinare pe fondul cauzei, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiate şi menţinerea ca legale atât a deciziei de pensie contestate cât şi a hotărârii Comisiei.

În acest sens, a arătat că pretinsa valorificare a salariilor brute din adeverinţa xxx/2015 eliberată de SC E SA este neîntemeiată, având în vedere că sumele reprezentând salarii brute provin din perioada 1981-martie 2001, deci anterior datei de 01.04.2001, iar potrivit art.165 alin.1 din Legea 263/2010, la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete în conformitate cu înscrierea acestora în carnetul de muncă. Mai mult, al alin.2 se prevede că, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legii, art.165 din dispoziţiile tranzitorii lămurind în concret cum se valorifică sporurile.

Pe de altă parte, pârâta a arătat că, potrivit art.127 alin.1 şi 2 din HG 257/2010, sporurile cu caracter permanent care se valorifică la stabilirea sau recalcularea pensiei sunt expres prevăzute în anexa 15, adeverinţa trebuind să conţină, pe lângă elementele esenţiale, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, ori în cauză din adeverinţa prezentată de reclamant nu rezultă ce reprezintă sumele brute pentru a se observa dacă fac sau nu parte din sporurile cu caracter permanent prevăzute în anexa 15.

La termenul din 07.09.2017, reclamantul a arătat că înţelege să conteste şi Hotărârea nr. xxx/30.05.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii, solicitând anularea acestei cu consecinţa luării în calculul pensiei a salariilor brute ca urmare a programului de lucru, precum şi a grupei a II-a de muncă .

Astfel a arătat că, în cuprinsului hotărârii se menţionează că nu au fost valorificate sumele reprezentând salariile brute realizate, conform adeverinţei xxx/26.06.2015, faţă de dispoziţiile art.165 din Legea 263/2010, apreciind că adeverinţa eliberată de angajator nu conţine elementele esenţiale prevăzute de Anexa 15 din HG 257/2010, nefiind detaliat procentul, denumirea sau sumele aşa cum prevede art.127 alin.1 şi 2 din HG 257/2011.

Cu privire la acest aspect, reclamantul a recunoscut că prima adeverinţă emisă de angajator nu a respectat cerinţele impuse de actele normative invocate, însă a arătat că, ulterior la data de 01.02.2017, angajatorul a emis adeverinţa nr.371, conformă acestor dispoziţii.

Pentru aceste considerente, reclamantul a arătat că, în raport de motivele reţinute în hotărârea xxxx/30.05.2017 şi în raport de conţinutul adeverinţei nr.xxx/01.02.2017, se impune admiterea acţiunii.

Prin încheierea din şedinţa publică din 07.09.2017, instanţa faţă de faptul că reclamantul a arătat că înţelege să conteste şi Hotărârea nr.xxx/30.05.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Naţionale de Pensii – Comisia Centrală de Contestaţii.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor.

În cazul de faţă pârâta, Casa Judeţeană de Pensii a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii deoarece reclamantul solicită recalcularea pensiei arătând că cererea de recalculare a fost respinsă prin decizia nr. xxx din 28.08.2015, excepţie pe care instanţa o găseşte nefondată.

Este adevărat că modul de redactare al acţiunii este deficitar dar, din cuprinsul acesteia se constată că acesta solicită anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.xxx/22.08.2015, decizie pe care a şi contestat-o la entitatea emitentă, iar consecinţa acestei acţiuni este recalcularea drepturilor de pensie.

S-a invocat şi excepţia prematurităţii acţiunii deoarece Comisia Centrală de Contestaţii Pensii din cadrul Casei Naţionale de Pensii nu a soluţionat contestaţia formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. xxxx/30.09.2015.

Nici această excepţie nu este fondată având în vedere că reclamantul a uzat de dispoziţiile art. 149 din Legea 263/2010, fapt confirmat şi de pârâtă, iar împrejurarea că până la data introducerii acţiunii contestaţia nu a fost soluţionată nu îl poate împiedica pe reclamant să uzeze de accesul liber la justiţie.

De altfel şi prin Decizia nr. 956/13.11.2012 a Curţii Constituţionale s-a statuat că în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerinţelor legii de a se adresa Comisiei de Contestaţii pentru soluţionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale şi faptul că temeiul legal pentru soluţionarea comunicarea acesteia a fost depăşit, instanţa de judecată în virtutea rolului activ nu ar pute respinge ca prematură sau inadmisibilă acţiunea.

Pe fond se constată următoarele:

Prin Decizia nr.xxx/24.05.2006 a Casei Judeţene de Pensii reclamantului ŞD i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 24.02.2006.

La data de 01.07.2015 acesta a solicitat recalcularea pensiei „în acord cu decizia nr. 19/17.11.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin valorificarea salariilor brute pentru care s-a plătit impozit, CAS şi CASS şi pentru activitatea în grupa a II-a de muncă, numărul total de punte să se împartă la 25 ani nu la 30 ani, conform Legii 3/1977”.

A anexat cererii adeverinţa cu salariile brute nr.xxx/26.06.2015 eliberată de ENERGOMOTAJ SA.

Prin decizia nr.xxxxx/28.08.2015 a Casei Judeţene de Pensii a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei prin valorificarea salariilor brute întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa 15 din HG 257/2011.

Împotriva acestei decizii la data de 30.09.2015 reclamantul a formulat contestaţie, nemulţumit de faptul că nu au fost valorificate veniturile aferente programului de lucru pe şantier.

Prin Hotărârea nr.xxx/30.05.2017 Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii a respins contestaţia reclamantului reţinându-se în esenţă că în mod corect şi cu respectarea prevederilor legale prin decizia nr.xxx din 28.12.2015 nu au fost valorificate sumele reprezentând salariile brute realizate şi menţionate în adeverinţa nr. xxxx/26.06.2015 eliberată de fostul angajator, având în vedere prevederile art. 165 din Legea 263/2010 (la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute/nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere în carnetele de muncă şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

În conformitate cu art. 151 alin.2 din Legea 263/2010 hotărârea a fost contestată la instanţă, după comunicare conform precizărilor depuse la dosarul cauzei.

Examinând hotărârea Comisiei de Contestaţii Pensii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi decizia de recalculare se constată legalitatea şi temeinicia acestora.

În conformitate cu art. 107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.

Reclamantul a solicitat recalculare pensiei prin valorificarea salariilor brute menţionate în adeverinţe nr.xxx/2015 eliberate de Electromontaj SA – fostul angajator.

Conform acesteia reclamantul a fost angajat în funcţia de lăcătuş, iar în perioada 19.01.1981-13.06.2006 a realizat salariile brute pentru care s-u reţinut şi virat contribuţii de asigurări sociale.

În conformitate cu art. 165 alin.1 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

În cazul în care asiguratul a avut salarii mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă legea oferă o soluţie în art.165 alin.2 în sensul că e lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

În acest timp şi în HG 257/2011 sunt prevăzute sporurile cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea ş/sau recalcularea pensiei.

Adeverinţa în baza căreia reclamantul a solicitat recalcularea pensiei menţionează salariul brut realizat de acesta, fără a se arăta din ce se compune (valoarea salariului tarifar, a sporurilor, adaosurile, câtimea acestora, temeiul în baza căruia au fost acordate), cu atât mai mult cu cât reclamantul solicită valorificarea veniturilor obţinute în condiţii de program prelungit de şantier sau în acord global ( motiv pentru care a fost invocată Decizia 19/17.12.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Nu poate fi luată în calul o adeverinţă care cuprindea doar veniturile brute obţinute de salariat fără detalierea sporurilor, adaosurilor care au dus la realizarea unui venit brut mai mare decât cel din carnetul de muncă deoarece aceste venituri ar putea cuprinde şi sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca elemente de calcul al pensie.

Arătarea componenţei veniturilor brute este o condiţie esenţială impusă de lege iar valorificarea tuturor veniturilor brute obţinute de asigurat ar goli de conţinut dispoziţia legală a textului art.165 din Legea 263/2010.

În atare situaţie în mod corect cererea de recalculare a pensiei a fost respinsă.

Prin precizarea de acţiune reclamantul a motivat că într-adevăr forma adeverinţei depusă la recalculare nu respecta dispoziţiile art. 127 alin.1 şi 2 din HG 257/2010 de modificare a Legii 263/2010 însă fostul a emis o altă adeverinţă nr.371/01.02.2017 în care se detaliază toate componentele veniturilor brute situaţie în care se impune recalcularea pensiei.

Susţinerile reclamantului nu sunt întemeiate, deoarece la data emiterii deciziei de recalculare şi a soluţionării contestaţiei s-a avut în vedere adeverinţa anexată la cererea de recalculare şi nu cea invocată de reclamant.

Această adeverinţă a fost depusă de reclamant în instanţă, iar instanţa nu poate dispune recalcularea pensiei fără a se urma procedura prevăzută de Legea 263/2010 pentru că ar încălca dispoziţiile legale referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale.

Reclamantul are însă posibilitatea să solicite o nouă recalculare a pensie, uzând de noua adeverinţă.

Reclamantul, prin contestaţia de faţă a solicitat recalcularea pensiei şi prin valorificarea perioadei în care a lucrat în condiţii de grupă a  II-a, susţinând că numărul total de puncte trebuia împărţi la un stagiu de 25 ani şi nu 30 de ani, conform art. 14 din Legea 3/1977.

 Prin contestaţia formulată împotriva deciziei de recalculare reclamantul a invocat ca motiv de nelegalitate a acesteia nevalorificarea veniturilor brute la recalculare şi numai sub acest aspect comisia a cenzurat decizia de recalculare a pensiei.

În aceleaşi limite şi instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii comisiei cât şi a deciziei.

Pe de altă parte se constată că prin decizia nr.xxx din 12.05.2011 au fost recalculate drepturile de pensie în conformitate cu art. 169 din Legea 263/2010 decizie care este definitivă.

Dacă reclamantul era nemulţumit de modul de calcul al pensiei sub toate aspectele ( stagiu de cotizare, punctaj anual, valoare pensie) trebuia să conteste decizia de pensie, fapt ce nu s-a întâmplat.

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a neapelării de către părţi.

Domenii speta

Spete similare