Solicitare anulare decizie de concediere. Respectare drept la apărare. Cercetare abatere disciplinară constând în consumul de alcool la locul de muncă.

Conform celui de-al patrulea alineat al art. 251 din Codul muncii, salariatul are dreptul în cursul cercetării disciplinare prealabile să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile, pe care le consideră necesare.

Prin decizia de sancţionare disciplinară contestatorul a fost sancţionat pentru încălcarea prevederilor art. 12 lit. b) din regulamentul intern, potrivit cărora este interzisă prezentarea la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice, drogurilor etc., introducerea sau consumul de băuturi alcoolice, droguri etc. în incinta societăţii sau la punctele de lucru.

Abaterea constând în consumul de alcool în incita societăţii sau la punctele de lucru nu este condiţionată de săvârşirea acesteia în timpul programului de lucru, susţinerile reclamantului cu privire la aflarea în afara orelor de program neavând nicio relevanţă sub aspectul existenţei faptei.

Art. 251 din Codul muncii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2017, reclamantul [...]  a chemat în judecată pârâta [...] SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei de concediere nr. [...]/07.04.2017, reintegrarea în postul anterior deţinut şi plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă în funcţia de macaragiu portuar, cu program de muncă în ture de 15 zile/lună cu 15 zile liber, astfel că în perioada 15.02. - 28.02.2017 era de serviciu.

Prin decizia contestată a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, reţinându-se că a consumat alcool la locul de muncă, astfel că, în urma controlului efectuat  în data de 24.02.2017, acesta a prezentat o alcoolemie în procent de 0,04mg/l în aerul expirat, potrivit testului realizat cu echipamentul portabil de detecţie alcool tip Alcotest 7410 ARWM – 0384.

Apreciază reclamantul că decizia nr. [...]/07.04.2017 este nelegală şi lovită de nulitate pentru că s-a emis cu încălcarea prevederilor art. 251 alin. 1 Codul Muncii, întrucât nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă, în care să se cerceteze probele prin care era acuzat de săvârşirea faptei – consum de alcool, fiind lipsit de dreptul la apărare faţă de acte şi persoane indicate pentru prima dată direct în decizia de concediere.

A mai învederat reclamantul faptul că nu se afla în timpul serviciului, nava pe care lucra fiind acostată la cheu şi neaflându-se în operaţiuni de încărcare/descărcare.

S-a mai precizat de către reclamant că nu a consumat alcool, chiar dacă salariatul [...] a dat o masă cu ocazia zilei lui de naştere. Aparatul cu care s-a măsurat alcoolemia a indicat o valoare de 0,04 mg/l în aerul expirat, ceea ce se încadrează în marja de eroare. Cu aparatul au mai fost făcute un număr de aproximativ 20 de verificări consecutive în intervalul controlului.

În susţinerea cererii s-au invocat prevederile Ordinului nr. 120/2005, care stabileşte că aparatele cu care se măsoară concentraţia de alcool şi marja de eroare în măsurare cu aceste aparate, precum şi documentele care însoţesc aparatul – buletine de verificare metrologică, certificate de etalonare sau certificate de calibrare, manualul aparatului.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 247 – 252, art. 266 – 275 Codul Muncii, Ordinul nr. 120/2005.

Pârâta [...] SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii învederând că, în data de 24.02.2017, s-a procedat la efectuarea unui control cu aparatul alcooltest asupra salariaţilor ce desfăşoară activitate pe macaralele plutitoare ale societăţii. În urma controlului au fost depistaţi 10 salariaţi, printre care şi reclamantul, conform bonului alcooltest, aspect care demonstrează consumul de alcool de către salariaţii testaţi la locul de muncă.

S-a demarat procedura cercetării disciplinare, salariaţii au fost convocaţi, reclamantul primind sub semnătură convocarea, acesta prezentându-se asistat de avocat.

În urma cercetării s-a întocmit procesul – verbal nr. …/27.03.2017, propunându-se desfacerea disciplinară a contractelor individuale de muncă ale salariaţilor depistaţi pozitiv.

S-a arătat că reclamantul face parte din personalul navigant al macaralei plutitoare asigurând siguranţa şi exploatarea acesteia, capacitatea de muncă a acestuia fiind importantă.

Pârâta a apreciat că procedura cercetării disciplinare a fost respectată, punându-i la dispoziţie reclamantului referatul …/06.03.2017 şi documentele anexate acestuia.

Cu privire la programul de lucru, s-a arătat că reclamantul este prezent la bordul macaralei plutitoare pe o perioadă de 14 zile continuu, urmată de 14 zile libere.

Pârâta a mai susţinut că nu este permis consumul de alcool în timpul liber pe perioada în care reclamantul se află în incinta societăţii.

Precizarea reclamantului că nu a consumat alcool este considerată a fi falsă, fiind combătută de rezultatul aparatului etilotest. Societatea a utilizat un aparat portabil de detecţie alcool, acesta fiind inspectat, calibrat şi aflat în stare corespunzătoare.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 NCPC.

Prin sentinţa civilă nr. 1737 din 23.08.2017, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta [...] SRL, a anulat în parte decizia nr. …/07.04.2017 emisă de pârâtă şi a înlocuit sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancţiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe 3 luni şi a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data de reintegrării. Totodată, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul [...] a fost angajatul societăţii pârâte [...] SRL în funcţia de macaragiu portuar, iar prin decizia nr. [...]/07.04.2017 a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, începând cu data de 18.04.2017, în temeiul art. 61 lit. a) coroborat cu art. 248 lit. e) Codul Muncii.

S-a reţinut în sarcina reclamantului faptul că, la data de 24.02.2017, a consumat băuturi alcoolice, acesta prezentând o alcoolemie de 0,04 mg/l.

Procedând la analiza legalităţii actului decizional contestat, raportat la dispoziţiile art. 252 din Codul muncii, care reglementează conţinutul obligatoriu al unei decizii de sancţionare, s-a constatat că decizia nr. [...]/07.04.2017  îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Astfel, în conţinutul deciziei contestate se regăsesc menţiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul în care poate fi contestată şi instanţa judecătorească la care se contestă.

Reclamantul a criticat decizia nr. [...]/07.04.2017 sub aspectul nelegalităţii desfă?urării cercetării disciplinare, aspecte care nu pot fi reţinute de instanţă.

Potrivit art. 251 Codul Muncii – „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin.1 lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.

Textul dă satisfacţie cunoscutului principiu al dreptului la apărare iar nerespectarea lui de către angajator se sancţionează cu nulitatea absolută a măsurii dispuse. Prima etapă în realizarea cercetării constă în convocarea salariatului; aceasta trebuie făcută în scris de persoana împuternicită (persoanele împuternicite) de angajator, precizându-se: obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Convocarea trebuie făcută cu câteva zile înainte de data întrevederii, într-un termen rezonabil. Se dă astfel posibilitatea celui învinuit să-şi pregătească apărarea.

Sancţionarea disciplinară este legală în lipsa cercetării prealabile doar în ipoteza în care salariatul refuză să dea curs convocării.

Cercetarea prealabilă se va finaliza cu un proces-verbal sau referat întocmit de comisia împuternicită (persoanele împuternicite) să o efectueze în care se consemnează rezultatele acesteia, inclusiv, după caz, refuzul nejustificat al salariatului de a se prezenta şi de a-şi motiva poziţia ori motivarea pentru care apărările sale au fost înlăturate, propunerea de sancţionare (sau nu), sancţiunea ce poate fi aplicată.

În cauză există dovada convocării în scris a reclamantului în vederea cercetării disciplinare prealabile din care rezultă că acesta a fost chemat la data de 21.03.2017, ora 10, în vederea cercetării disciplinare prealabile. Obiectul cercetării disciplinare prealabile a fost precizat ca fiind referatul nr. [...]/06.03.2017, cu privire la premisele săvârşirii unei abateri disciplinare concretizate în consumul de alcool la locul de muncă în data de 24.02.2017.

I s-a comunicat salariatului faptul că neprezentarea acestuia fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului de a face aplicarea art. 251 alin. 3 Codul Muncii.

Convocarea la cercetare disciplinară conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 251 alin. 2 CM, fiind precizate: obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Iniţial, convocarea reclamantului s-a făcut pentru data de 22.03.2017, ora 10, conform adresei nr. …/06.03.2017, însă cu nr. …/10.03.2017 a fost înregistrată cererea salariatului, acesta solicitând schimbarea datei de prezentare la comisia de disciplină.

În ceea ce priveşte asistarea salariatului în cursul cercetării disciplinare se reţine din împuternicirea aflată la dosar participarea la această procedură a unui avocat. 

Nici criticile reclamantului cu privire la lipsa probelor ce ar fi trebuit puse la dispoziţie de angajator nu pot fi reţinute. Rezultă cu claritate din nota explicativă că reclamantului i s-a pus la dispoziţie referatul nr.[...]/06.03.2017, acesta enumerând salariaţii depistaţi cu alcoolemie la controlul efectuat în data de 24.02.2017.

Drept urmare, în raport de dispoziţiile art.251 alin. 4 Codul Muncii, reclamantul a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de obiectul cercetării disciplinare şi să-şi propună probe în apărarea sa.

Cu privire la aspectele legate de săvârşirea abaterii disciplinare şi programul de lucru, s-au reţinut dispoziţiile art. 12 lit. b) din Regulamentul intern, din care rezultă că sunt interzise prezentarea la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice, droguri, introducerea sau consumul de băuturi alcoolice, droguri în incinta societăţii sau la punctele de lucru. Art. 19 din Regulamentul intern arată că abaterile disciplinare sunt şi cele privitoare la încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 10, 11 şi 12.

Aspectul esenţial ce trebuie observat este acela că abaterea constând în consumul de alcool în incinta societăţii sau la punctele de lucru nu este condiţionată de săvârşirea acesteia în timpul programului de lucru, susţinerile reclamantului cu privire la aflarea în afara orelor de serviciu neavând nici o relevanţă sub aspectul existenţei faptei, ci doar cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate.

Drept urmare, instanţa, prin prisma reglementării prevăzute în art.12 lit.b) din Regulamentul intern, trebuie să verifice doar săvârşirea de către reclamant a abaterii constând în consumul de alcool în incinta societăţii sau punctelor de lucru, independent de aspectele legate de programul de lucru. Oricum, chestiunile legate de programul de lucru invocate de reclamant nu pot fi reţinute, acesta fiind, potrivit propriilor susţineri, în tură de muncă în perioada 15 – 28.02.2017. Ori, din adresa nr. …/11.06.2008 emisă de ITM Constanţa rezultă acordul acestei instituţii cu privire la acordarea cumulată a zilelor de repaus săptămânal după o activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice.

Cu privire la abaterea constatată s-a reţinut, potrivit referatului nr. [...]/06.03.2017, că în seara zilei de 24.02.2017, şeful departamentului HSSE, [...], a efectuat un control cu aparatul alcooltest la macaralele plutitoare aparţinând societăţii, în urma căruia un număr de 10 salariaţi au avut alcoolemia diferită de 0, reclamantul fiind menţionat cu 0,04 mg/l. La dosar există bonul eliberat de aparat din care rezultă că alcoolemia este de 0,04 mg/l, reclamantul [...] semnând fără obiecţiuni.

Ulterior, în nota explicativă, reclamantul declară că nu a consumat băuturi alcoolice la masa dată de [...], ci doar apă şi suc. Din declaraţia dată de [...] s-a reţinut că a servit colegii cu un pahar de bere după ora 19, nefiind activitate. Ori, [...] a precizat cu claritate că ceea ce s-a băut a fost bere, acesta nefăcând menţiune cu privire la apă şi suc.

În ceea ce priveşte aparatul cu care s-a măsurat alcoolemia, instanţa a reţinut că acesta este un etilotest electronic, tip Alcotest 7410 pentru măsurarea alcoolului etilic în aerul expirat. În cuprinsul buletinului de încercare nr. 7/17/2000, emis de Institutul Naţional de Metrologie, se constată că aparatul a fost supus la toate probele cuprinse în caietul de sarcini şi a corespuns integral, iar exactitatea de măsurare este de +/-0,024 mg/l, contrar susţinerilor reclamantului. Din certificatul emis de SC [...] SRL rezultă că la data de 29.11.2016 echipamentul a fost inspectat şi calibrat în conformitate cu instrucţiunile producătorului şi a fost găsit în stare corespunzătoare de utilizare, valabilitatea verificării fiind de 6 luni.

Drept urmare, valabilitatea rezultatului testării cu acest aparat nu poate fi contestată, coroborându-se cu celelalte declaraţii aflate la dosarul cauzei date de salariaţii [...], [...], [...], care au precizat că au băut un pahar de bere, rezultatele acestora fiind tot pozitive, conform bonurilor de la dosar.

Sub aspectul temeiniciei sancţiunii aplicate, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Instanţa a reţinut că societatea pârâtă a exercitat în mod corect prerogativa disciplinară, urmând a se verifica în concret dacă sancţiunea aplicată este justificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare. Cum instanţa este competentă să verifice legalitatea măsurii dispuse de angajator, ea are şi posibilitatea de a reindividualiza sancţiunea aplicată salariatului, aplicând o sancţiune mai uşoară, prin reaprecierea criteriilor impuse de lege.

În acest sens, prin Decizia în interesul legii nr. 11/2013 s-a stabilit, cu putere obligatorie pentru instanţe, că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia salariatului împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greşit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancţiune disciplinară.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa a reţinut că activitatea reclamantului implică fără doar şi poate necesitatea respectării riguroase a regulilor de conduită la locul de muncă, orice abatere de la acestea şi de la atribuţiile stabilite în sarcina sa prin fişa postului, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă etc., putând produce consecinţe grave.

Însă, observând dispoziţiile art. 250 din Codul muncii, s-a constatat că sancţiunile sunt enumerate de lege în mod gradual de la cea mai blândă la cea mai severă, astfel că la alegerea uneia dintre ele, pentru a corespunde abaterii săvârşite, trebuie să se recurgă la criteriile generale pe care tot legea le prevede, împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie, consecinţe ale abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare aplicate anterior acestuia.

În speţă, s-a constatat că pârâta nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu, alcoolemia depistată de 0,04 mg/l este redusă, fapta nu a avut nicio consecinţă, nu rezultă că reclamantul ar fi avut o comportare generală în serviciu negativă, iar fapta nu a pus în pericol bunul mers al activităţii pârâtei. S-a mai reţinut şi faptul că reclamantul nu a mai fost sancţionat disciplinar, pârâta nedepunând vreo decizie din care să rezulte săvârşirea în trecut a altor abateri.

Astfel, în mod evident, abaterea nu a produs un prejudiciu societăţii şi nu a avut alte consecinţe, astfel încât sancţiunea aplicată de angajator este disproporţionată în raport de criteriile prevăzute de art. 250 CM. Instanţa a mai avut în vedere şi practica Curţii de Apel Constanţa, respectiv decizia civilă nr. 558/CM/15 decembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. …/118/2016.

În consecinţă, instanţa a apreciat că sancţiunea care este corespunzătoare faptei şi împrejurărilor în care s-a săvârşit este aceea a reducerii salariului de bază cu 10%  pe o durată de 3 luni, în temeiul art. 248 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, motiv pentru care a dispus anularea în parte a deciziei pârâtei nr. [...]/07.04.2017  şi înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate.

Potrivit art. 80 alin.1 şi 2 din Codul Muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioara emiterii actului de concediere.

Ca urmare, instanţa a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii şi  până la reintegrarea efectivă.

În temeiul art. 453 alin. 2 NCPC, ca urmare a admiterii în parte a cererii reclamantului, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.

În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 1737 din 23.08.2017 a Tribunalului Constanţa a formulat apel reclamantul [...], care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Referitor la motivul de nelegalitate a deciziei de concediere disciplinară nr.[...] din 07.04.2017, apelantul reclamant consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că s-au respectat prevederile art. 251 Codul muncii cu privire la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile, fiind astfel respectat dreptul la apărare.

Deşi prevederile Codului muncii nu stabilesc în mod concret cum se desfăşoară o cercetare disciplinară prealabilă apreciază că aceasta poate fi luată în considerare numai în condiţiile în care în cadrul cercetării disciplinare salariatul poate să-şi susţină toate apărările în favoarea sa în prealabil, iar nu să fie administrate în dosarul de fond.

Învederează că în cadrul cercetării disciplinare nu i-a fost adusă la cunoştinţă şi nici arătată declaraţia colegului său [...] din 27.02.2017, pentru a se putea apăra în consecinţă, acest document constituind principalul motiv pentru care i-a fost înlăturată apărarea care se referă la marja de eroare a aparatului etilotest.

Aşa cum s-a reţinut şi de instanţa de fond, cercetarea disciplinară prealabilă s-a desfăşurat doar în baza referatului nr. [...] din 06.03.2017 din care rezultă că acuzaţiile aduse lui [...] s-au bazat exclusiv pe măsurătorile aparatului alcooltest care a indicat o alcoolemie de 0,04 mg/l.

Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut că prevederile art.251 din Codul muncii dau eficienţă principiului dreptului la apărare, aceasta nu a constatat încălcarea acestui principiu şi nu a reţinut sub niciun aspect motivele de nelegalitate invocate prin contestaţie, respectiv modul cum s-a simulat cercetarea disciplinară, încălcându-se astfel art. 251 din Codul muncii.

Practic, prin neindicarea motivului real pentru care s-au înlăturat apărările invocate de salariat în apărarea sa, referitor la marja de eroare a aparatului etilotest, apreciază că decizia este nelegală, dacă nu din perspectiva respectării cercetării disciplinare, rezultă că atunci sunt incidente prevederile de nulitate ale art. 252 alin.2 lit. c) din Codul muncii.

În ceea ce priveşte temeinicia Deciziei de concediere disciplinară nr.[...] din 07.04.2017, instanţa de fond a reţinut că valabilitatea rezultatului testării cu etilotestul nu poate fi contestată, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio referire la Ordinul nr. 120/2005 ale cărui dispoziţii au fost invocate în apărare, cu referire la eroarea aparatelor etilometre.

De asemenea, s-a reţinut în mod greşit de către instanţa de fond şi aspectul referitor la programul de lucru de pe nava „Macara plutitoare nr.1000”, că ar fi de 14 zile în mod continuu raportat la un program de 8 ore zilnic timp de 14 zile, fără zile de repaos săptămânal.

Susţine apelantul reclamant că, în realitate, programul de muncă este în 2 ture care se schimbă după un interval de 15 zile/lună de muncă cu 15 zile de libere – deci timp de 15 zile, 24 de ore din 24 de ore, astfel că în data de 24.02.2017 se afla la tura de muncă în perioada 15.02.2017 - 28.02.2017.

Din acest punct de vedere unitatea are o poziţie duplicitară în sensul că atunci când se pune problema de drepturi, ace?tia au un program de 8 ore de muncă cu 8 ore de odihnă, iar când este vorba de obligaţii, sunt consideraţi la muncă 24 de ore din 24 de ore timp de 15 zile.

Totodată, unitatea – intimată, pentru a da o tentă de gravitate faptei, a prevăzut în decizia de concediere în mod eronat că prin funcţia de macaragiu - ca personal auxiliar, reclamantul asigură siguranţa macaralei, ceea ce este total eronat. Funcţia de macaragiu nu concură la siguranţa navigaţiei şi nu face parte din echipajul de siguranţă.

În ceea ce priveşte fapta reţinută drept abatere disciplinară, susţine apelantul reclamant că  instanţa de fond a dat eficienţă Buletinului de încercare nr. 7/17/2000 al INM emis în anul 2000 care, aşa cum rezultă din denumire, corespunde unor încercări, nu şi unei verificări.

La dosar unitatea a depus Buletinul de încercare nr. 7/17/2000 al INM emis în anul 2000 şi  Certificatul de calibrare nr. 1910 MSC din 29.11.2016 eliberat de S.C. [...] S.R.L., nu însă şi un Buletin de analiză metrologică întocmit de Biroul Român de Metrologie Legală sau de un laborator autorizat de acest birou în acest sens.

Deşi s-a invocat Ordinul nr. 120/14.06.2005, instanţa de fond nu le-a reţinut şi nu a făcut nicio referire în considerentele hotărârii atacate, nesocotind aceste apărări.

Astfel, a arătat că prevederile pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 120/14.06.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 012-05 Etilometre, (publicat în Monitorul Oficial nr. 664 din 26 iulie 2005, art. 2 par. 2 din Anexă), definesc etilotestul ca un mijloc de detecţie care semnalează prezenţa etanolului în aerul alveolar expirat; iar în cazul în care furnizează informaţii de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanţiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool.

Operaţiile de calibrare a alcooltestului, conform Certificatul de calibrare nr. 1910. MSC din 29.11.2016, revine numai împuternicitului producătorului aparatului, respectiv de S.C [...] S.R.L. iar nu Biroului Român de Metrologie Legală, iar certificatul de calibrare nu atestă verificarea metrologică şi deci doar confirmă reglarea aparatului.

Mai mult, instanţa de fond şi-a argumentat hotărârea pe baza Buletinului de încercare nr. 7/17/2000 al INM emis în anul 2000, care reprezintă un document emis în urmă cu 17 ani.

Rezultă că aparatul etilotest nu a fost verificat metrologic (exactitatea măsurătorilor) aşa cum prevede Ordinul nr. 120/14.06.2005, de aceea aceste tipuri de aparate nu conferă date suficient de exacte astfel încât să constituie probe judiciare privind consumul de alcool.

În aceste condiţii, raportat la prevederile Ordinului 120/14.06.2005, verificarea metrologică a etilometrelor, care aşa cum s-a arătat se efectuează anual, este susceptibilă de erori.

Apreciază apelantul reclamant că în acest context fapta nu a fost săvârşită şi deci nu există nici abatere disciplinară, întrucât nu s-a putut dovedi fără putinţă de tăgadă săvârşirea faptei de a consuma alcool, astfel că este întemeiată contestaţia astfel cum a fost formulată, urmând a fi anulată decizia de concediere şi ca netemeinică.

În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins  apelul  ca nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanţă a reţinut că au fost respectate prevederile art. 251 din Codul muncii cu privire la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile şi respectarea dreptului la apărare.

Contestatorul a fost convocat în scris cu precizarea obiectului convocării, respectiv cercetarea abaterii disciplinare constând în consumul de alcool la locul de muncă în data de 24.02.2017, pentru ca salariatul să-şi poată exercita dreptul la apărare.

Conform celui de-al patrulea alineat al textului, salariatul are dreptul în cursul cercetării disciplinare prealabile să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele şi motivaţiile, pe care le consideră necesare.

Legea nu stabileşte expres modul de desfăşurare a audierilor cu prilejul cercetării disciplinare.

Modalitatea concretă în care se desfăşoară şi consemnează această întrevedere rămâne la latitudinea angajatorului.

Acesta poate să aleagă fie ca salariatul să dea o declaraţie scrisă cu privire la faptele de care este învinuit, fie ca salariatul să răspundă la întrebările angajatorului cu privire la aceste acuzaţii.

După derularea audierilor şi aducerea tuturor probelor necesare comisia întocmeşte un raport sau un proces-verbal în care se prezintă modul în care s-a derulat cercetarea prealabilă, fapta care a făcut obiectul cercetării, dacă salariatul este vinovat de săvârşirea faptei şi în raport de toate actele dosarului propune o sancţiune.

În situaţia în care litigiul de muncă declanşat de aplicarea sancţiunii disciplinare este supus soluţionării de instanţa judecătorească, părţile beneficiază de principiul egalităţii armelor, fiecare având la dispoziţie aceleaşi mijloace şi garanţii procedurale care condiţionează exerciţiul deplin al dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil.

Înscrisurile depuse şi întocmite cu prilejul cercetării prealabile disciplinare au fost depuse la dosar, astfel încât reclamantul a luat la cunoştinţă de ele, inclusiv de declaraţia colegului său [...], acesta având posibilitatea să se apere şi să o combată.

Angajatorul a respectat dispoziţiile art. 252 alin.(2) lit. c) din Codul muncii, în decizia de sancţionare disciplinară fiind indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Astfel, privitor la nota explicativă a salariatului [...] în care se susţine că a consumat doar apă şi suc, iar procentul de 0,04 mg/l indicat de aparatul alcooltest se încadrează în marja de eroare a aparatului, s-a menţionat că susţinerile sunt nefondate, fiind combătute de declaraţia colegului său [...] care a declarat în data de 27.02.2017 că a servit colegii de muncă cu un pahar de bere cu ocazia zilei de naştere, iar bonul alcooltest a fost semnat fără obiecţiuni de salariat.

Referitor la afirmaţia că rezultatul de 0,04 mg/l se încadrează în marja de eroare a aparatului, s-a menţionat că din analiza înscrisului intitulat „certificat echipament portabil de detecţie alcool emis de S.C. [...] S.R.L., marja de eroare a aparatului este de +/- 0,03mg/l. În urma unul calcul se constată că, indiferent dacă marja este cu plus sau cu minus, rezultatul alcooltest este pozitiv, combătând astfel susţinerile salariatului [...].

Ordinul nr. 120/2005 nu se aplică în cauză, aşa cum rezultă din punctul 1 – Domeniul de aplicare, şi punctul 1.2 din Ordin în care se precizează în mod clar că prezenta normă de metodologie legală nu se referă la etiloteste, ci etilometre.

În speţă, controlul a fost efectuat cu un etilotest electronic tip Alcooltest 7410, menţionat în cuprinsul bonului de la dosarul de fond, pentru măsurarea alcoolului etilic în aerul expirat.

În cuprinsul bonului de încercare nr. 7/17/2000, emis de Institutul Naţional de Metrologie, se constată că aparatul a fost supus la  toate probele cuprinse în caietul de sarcini şi a corespuns integral, iar exactitatea de măsurare este de +/- 0,024 mg/l.

Din certificatul emis de S.C. [...] S.R.L. rezultă că la data de 29.11.2016 echipamentul fusese inspectat şi calibrat în conformitate cu instrucţiunile producătorului şi a fost găsit în stare corespunzătoare de utilizare, valabilitatea verificării fiind de 6 luni.

Prin decizia de sancţionare disciplinară contestatorul a fost sancţionat pentru încălcarea prevederilor art. 12 lit. b) din regulamentul intern, potrivit cărora este interzisă prezentarea la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice, drogurilor etc., introducerea sau consumul de băuturi alcoolice, droguri etc. în incinta societăţii sau la punctele de lucru.

Abaterea constând în consumul de alcool în incita societăţii sau la punctele de lucru nu este condiţionată de săvârşirea acesteia în timpul programului de lucru, susţinerile reclamantului cu privire la aflarea în afara orelor de program neavând nicio relevanţă sub aspectul existenţei faptei.

De asemenea, pentru acelaşi raţionament, nu are relevanţă dacă macaraua pe care lucra reclamantul era ancorată la cheu sau dacă funcţia de macaragiu concura sau nu la siguranţa navigaţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 400 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare