Anulare decizie de concediere

Pârâta-angajatoare nu a procedat anterior concedierii reclamantului la evaluarea realizării obiectivelor de performanţă profesională stabilite acestuia la încheierea contractului individual de muncă, după procedura şi criteriile enumerate în anexa menţionată.

Nici înainte şi nici după notificarea de neperformanţă nu a avut loc o evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului în raport de obiectivele şi criteriile stabilite prin anexa la contractul individual de muncă, în care situaţie nu poate constitui temei legal al concedierii rezultatul obţinut de acesta la testarea scrisă.

-Codul muncii: art.61 lit. d art. 10 alin. 1.

Prin Sentinţa civilă nr. 2051/8 octombrie 2013, îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin Încheierea  din 5 mai 2014, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S. V. - C. , în contradictoriu cu pârâta L. I. B. S.A., în sensul că:

- a anulat decizia de concediere nr. 9367/03.12.2012, emisă de pârâtă;

- a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, aceea de Director la Sucursala Târgu Mureş;

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emisă decizia de concediere atacată, calculate începând cu data concedierii şi până la data reintegrării în funcţia deţinută anterior;

- a respins restul pretenţiilor reclamantului, ca nefondate;

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În adoptarea acestei soluţii, Tribunalul a reţinut că pârâta-angajatoare nu a procedat la evaluarea realizării obiectivelor de performanţă profesională stabilite reclamantului la încheierea contractului individual de muncă, deoarece, chiar dacă la data de 27.08.2012 au fost evaluate performanţele acestuia la sfârşitul perioadei de probă (16.03.2012-13.07.2012), respectiva evaluare nu s-a făcut după criteriile cuprinse în anexa la contractul de muncă dintre părţi, astfel încât şeful direct al reclamantului nu putea legal sesiza neperformanţa acestuia – cum s-a procedat prin notificarea din 25.10.2012, în baza art. 23 lit. d) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi nici să propună constituirea comisiei de evaluare în vederea stabilirii corespunderii profesionale a acestuia.

Pe fondul deciziei de concediere, Tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză reiese că sunt neîntemeiate aspectele reţinute de către pârâtă prin decizia contestată, relativ la activitatea necorespunzătoare a reclamantului din perioada martie 2012 – octombrie 2012, atât cu privire la creditele „corporate” (creditele pentru companii), cât şi cu privire la creditele „professionals” (creditele pentru liber profesionişti: medici, avocaţi, notari, executori judecătoreşti etc.).

Astfel, referitor la creditele „corporate”, s-a reţinut că obiectivul Sucursalei Târgu Mureş pentru întreg anul 2012 a fost realizat integral în luna noiembrie 2012, după ce s-a încheiat contractul de credit nr. TGM9/13.11.2012, prin care s-a acordat unei societăţi comerciale un credit în sumă de 1.000.000 de lei, iar faptul că acest obiectiv nu fusese realizat până în 31.10.2012 nu poate fi apreciat drept o dovadă a necorespunderii profesionale a reclamantului, de vreme ce în octombrie 2012 negocierile pentru încheierea contractului de credit menţionat erau în curs, iar persoana nou angajată în funcţia de manager relaţii cu clienţii „corporate” în luna  iulie 2012 nu avea experienţă în acest domeniu.

Referitor la creditele „professionals”, instanţa a reţinut că la data de 31.10.2012 Sucursala Târgu Mureş îşi realizase obiectivul fixat în procent de 11% cu privire la creditele „professionals” acordate, respectiv în procent de 21% cu privire la soldul creditelor „professionals” şi că neîndeplinirea obiectivelor fixate de bancă pentru zona de profesii liberale nu s-a datorat lipsei de cunoştinţe sau abilităţi profesionale a reclamantului pentru acest sector, ci împrejurărilor obiective invocate de acesta în apărarea sa, precum aceea că banca-pârâtă nu era cunoscută pe piaţa din Târgu Mureş, unde avea un concurent foarte puternic, prezent din anul 2008 şi care avea credite şi dobânzi mai bune, precum şi faptul că obiectivele fixate erau prea mari, raportat la perioada de timp acordată.

De asemenea, în privinţa rezultatului slab obţinut la testarea scrisă din data de 26.11.2012 (13 puncte din 34 maxim),  Tribunalul a apreciat că acesta nu justifică concluzia necorespunderii profesionale a reclamantului, în condiţiile în care nu s-a dovedit că acesta nu şi-a îndeplinit obiectivele de performanţă impuse din cauza lipsei unor cunoştinţe profesionale.

În ceea ce priveşte pretenţiile constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, s-a reţinut că, deşi desfacerea raporturilor de muncă pe motivul necorespunderii profesionale este de natură a cauza serioase prejudicii de imagine şi impedimente în vederea unei angajări viitoare în domeniu, acestea sunt compensate suficient prin anularea deciziei de concediere şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, astfel încât respectiva solicitare a fost respinsă.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâta, solicitând – prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii integrale a acţiunii reclamantului.

Prin intermediul memoriului de recurs s-a susţinut că evaluarea profesională a reclamantului din data de 27.08.2012 a fost efectuată în concordanţă cu prevederile art. V lit. b) din Procedura privind Managementul Performanţelor, criteriile de evaluare fiind cele stabilite în formularul care constituie anexa la procedura amintită, iar notificarea de neperformanţă din 25.10.2012 a fost emisă după o perioadă de monitorizare a activităţii acestuia, la finalul căreia s-a constatat un rezultat profesional slab, urmată mai apoi de o veritabilă procedură de evaluare, care a precedat aplicarea măsurii concedierii.

Sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere, pârâta a susţinut că instanţa de fond în mod eronat a luat în considerare aspectele subiective invocate de reclamant, precum reticenţa clienţilor faţă de apariţia relativ nouă a băncii pe piaţa din Târgu Mureş ori angajaţi mai puţin competenţi profesional, în condiţiile în care acestea au fost avute în vedere de către angajator la momentul stabilirii obiectivelor de performanţă şi a target-urilor sucursalei în perioada respectivă, iar reclamantul era răspunzător de îndeplinirea acestora, conform art. I pct. 3 din fişa postului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în acest sens că instanţa de fond a apreciat în mod corect cu privire la nelegalitatea procedurii de evaluare şi concediere, precum şi sub aspectul caracterului nefondat al prezumţiei de necorespundere profesională.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcţia de Director la Sucursala Târgu Mureş începând cu data de 16.03.2012, cu o perioadă de probă de 120 de zile, iar prin decizia de concediere din litigiu s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. d) din Codul muncii, respectiv pentru motivul necorespunderii profesionale.

În cuprinsul deciziei de concediere s-a reţinut că în perioada martie – octombrie 2012 reclamantul a desfăşurat o activitate profesională necorespunzătoare cerinţelor postului său, astfel cum se poate observa din tabloul principalilor indicatori care definesc activitatea de creditare a Sucursalei Târgu Mureş, precum şi faptul că la evaluarea scrisă din data de 26.11.2012 a obţinut un număr de doar 13 puncte din cele 34 maxime, corespunzător calificativului „slab”.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să stabilească obiectivele de performanţă individuală ale angajatului, precum şi criteriile de evaluare a realizării acestora, situaţie în care existenţa unor eventuale carenţe profesionale rezultă din neîndeplinirea respectivelor obiective, însă în urma evaluării potrivit criteriilor anterior determinate.

Prin anexa la contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul, cuprinzând obiectivele profesionale şi criteriile de apreciere a performanţei profesionale a acestuia, s-au stabilit următoarele obiective şi criterii: realizarea obiectivelor de business – pondere 50%; gestiunea riscului (formată din nota obţinută în urma misiunilor de audit şi indicatorul de risc, indicator al cărui rezultat se va norma în plaja 50%-120% medie PAR30 Corporate, Professionals, conform specificaţiilor din sistemul de bonus 2011) – pondere 17,5%; calitatea serviciilor (rezultată din indicatorii Corporate Identity şi Mistery Shopper)  – pondere 12,5%; HR(componenta resurse umane, formată din indicatorii reprezentând numărul subalternilor plecaţi prin demisie şi numărul subalternilor promovaţi, respectiv media notelor obţinute la e-learning de membrii sucursalei) – pondere 15%; mărimea afacerii (indicator egal cu sold credite+sold depozite+10xprofit operaţional, al cărui rezultat se va norma în plaja 70%-120% astfel: mărimea afacerii 20.000(mii RON)-70%, mărimea afacerii 120.000(mii RON)-120%)- pondere 5%.

În aceeaşi anexă au fost stabilite şi etapele de parcurs, respectiv: stabilirea obiectivelor profesionale, care trebuie să fie specifice, măsurabile, asumate, relevante, temporale; stabilirea standardelor de performanţă - indicatorii/criteriile pe baza cărora obiectivele stabilite vor fi măsurate; stabilirea a 2 întâlniri anuale şi completarea rezultatelor obţinute de salariat, rezultate exprimate în procente de la 0% la 125%.

Or, astfel cum în mod corect a observat prima instanţă, pârâta-angajatoare nu a procedat anterior concedierii reclamantului la evaluarea realizării obiectivelor de performanţă profesională stabilite acestuia la încheierea contractului individual de muncă, după procedura şi criteriile enumerate în anexa menţionată.

Este adevărat că a avut loc o evaluare a performanţelor profesionale la data de 27.08.2012, însă aceasta a avut în vedere sfârşitul perioadei de probă (16.03.2012-13.07.2012) şi nu s-a făcut în raport de criteriile cuprinse în anexa la contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul, astfel încât este lipsită de relevanţă susţinerea de către pârâta-recurentă a conformităţii respectivei evaluări cu prevederile art. V  lit. b) din Procedura privind Managementul Performanţelor.

De asemenea, S-a constatat că nici înainte şi nici după notificarea de neperformanţă din 25.10.2012 nu a avut loc o evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului în raport de obiectivele şi criteriile stabilite prin anexa la contractul individual de muncă, în care situaţie nu poate constitui temei legal al concedierii rezultatul obţinut de acesta la testarea scrisă din data de 26.11.2012.

În ceea ce priveşte aprecierile primei instanţe relativ la motivele de fapt care au determinat concedierea reclamantului, Curtea a reţinut că şi acestea sunt corecte, din probatoriul administrat în cauză reieşind că nu sunt întemeiate aspectele reţinute în cuprinsul deciziei contestate cu privire la activitatea necorespunzătoare a reclamantului din perioada martie 2012 – octombrie 2012, atât cu privire la creditele „corporate” (creditele pentru companii), cât şi cu privire la creditele „professionals” (creditele pentru liber profesionişti), în contextul în care Sucursala Târgu Mureş şi-a început activitatea în luna aprilie 2012, astfel că într-o atare situaţie apare ca fiind pe deplin justificată acceptarea apărărilor invocate de reclamant sub aspectul imposibilităţii obiective de a realiza integral obiectivele de performanţă impuse.

Astfel, fiind audiat în calitate de martor, angajatul care se ocupa de zona profesii liberale a arătat că reclamantul îl însoţea zilnic în vizitele pe care le făcea la clienţi, însă după o lună şi jumătate de la deschiderea sucursalei, angajatul care se ocupa de zona „corporate” a plecat, reclamantul fiind nevoit să-i suplinească activitatea, iar după ce a fost angajată o nouă persoană, a trebuit să se ocupe mai mult de aceasta, întrucât nu avea experienţă.

De asemenea, martorul a arătat că sucursala avea o problemă de identitate, fiind o bancă nouă pe piaţa din judeţul Mureş, iar îmbunătăţirea activităţii acesteia după concedierea reclamantului s-a datorat în mare măsură şi vizitelor pe teren efectuate de acesta, cât şi faptului că banca începuse să fie mai bine cunoscută de către potenţialii clienţi.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că Tribunalul a apreciat în mod corect că neîndeplinirea obiectivelor de performanţă fixate de bancă nu s-a datorat lipsei de cunoştinţe sau abilităţi profesionale ale reclamantului, sancţionând în consecinţă, din perspectiva tuturor argumentelor invocate de către pârâta-angajatoare, concedierea nelegală a acestuia prin raportare la prevederile art. 61 lit. d) din Codul muncii.

Prin urmare, neidentificând incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate invocat prin recursul declarat, Curtea a dispus respingerea acestuia ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare