Desemnarea administratorului judiciar provizoriu. Prevalenţa cererii formulate de creditor în acest sens.

Domeniu: Faliment - Insolvenţă.

Desemnarea administratorului judiciar provizoriu. Prevalenţa cererii formulate de creditor în acest sens.

Art. 45 alin. 1 lit. d teza a III-a din L 85/2014 prevede cu claritate că, atunci când atât debitorul, cât şi creditorul, solicită desemnarea câte unui administrator judiciar, va avea prevalenţă cererea creditorului, fără alte distincţii.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 223 A din 07.02.2018)

Prin încheierea din 06.11.2017, Tribunalul Bucureşti a admis cererea debitoarei M-H SRL şi, în temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitorului. În temeiul art. 66 alin.6 din Legea nr.85/2014 a dispus ataşarea dosarului nr. 15999/3/2015 la dosarul nr. 37721/3/2017 şi a calificat cererea formulată de creditorul A R A SA, prin lichidatorul judiciar KPMG R SPRL,  drept declaraţie de creanţă şi a desemnat, la cererea creditoarei, administrator judiciar provizoriu pe E I SPRL, cu o remuneraţie de 3.000 lei din averea debitorului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă  a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii.

În ceea ce priveşte administratorul judiciar, în temeiul art.45 alin.1 lit. d din lege, potrivit cărora are prevalenţă cererea creditorului şi reţinând manifestarea de voinţă a creditorului A R A SA, a fost desemnat practicianul în insolvenţă propus de creditor, acesta fiind cel care a indicat în cadrul ofertei depuse suficiente elemente pentru a aprecia asupra disponibilităţii sale de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa necesară preluării dosarului, conform art.57 alin.1 din lege.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea, solicitând modificarea ei în parte, în sensul desemnării administratorului judiciar G G E, propus de către debitoare.

În motivare, a arătat apelanta că desemnarea administratorului s-a realizat cu încălcarea art. 45 alin. 1 lit. d, teza I din L 85/2014. În opinia apelantei, trebuia desemnat practicianul în insolvenţă propus de către debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia. Cererea creditorului A a fost conexată şi recalificată ca fiind declaraţie de creanţă, în temeiul art. 66 alin. 6 din lege.

Consideră apelanta că, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a înţeles să acorde prevalenţă soluţionării cererii debitorului, întrucât numai dacă aceasta se respinge se vor soluţiona cererile creditorilor ca cereri de deschidere a procedurii. În aceste condiţii, apreciază apelanta, judecătorul ar fi obligat să se pronunţe numai în limitele acestei cereri, desemnând practicianul propus de către debitoare, cererea creditorului A nefiind analizată de judecătorul sindic.

În opinia apelantei, nu pot fi aplicate în speţă dispoziţiile art. 45 lit. d din L 85/2014, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres modul de soluţionare în cazul pluralităţii de cereri de deschidere a procedurii. Declaraţia de creanţă va face obiectul verificării conform art. 58 din L 85/2014, existând chiar posibilitatea ca aceasta să nu fie admisă la masa credală.

Intimata Societatea A–R A SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că desemnarea practicianului în insolvenţă s-a făcut în mod corect, cu respectarea prevederilor art. 45 lit. D din L 85/2014.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a reiterat susţinerea în sensul că dispoziţiile citate de intimată nu sunt aplicabile, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de soluţionare în cazul pluralităţii de cereri de deschidere a procedurii, înţelegând să acorde prioritate cererii debitorului.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.

Apelanta propune o interpretare eronată a prevederilor legale incidente în cauză.

Art. 45 alin. 1 lit. d teza a III-a din L 85/2014 prevede cu claritate că, atunci când atât debitorul, cât şi creditorul, solicită desemnarea câte unui administrator judiciar, va avea prevalenţă cererea creditorului, fără alte distincţii.

Recalificarea cererii creditorului ca declaraţie de creanţă nu echivalează, astfel cum propune debitoarea, cu o înlăturare completă a analizării acesteia, judecătorul sindic fiind pe deplin învestit cu examinarea cererii creditorului de numire a administratorului judiciar propus de creditor, chiar dacă creanţa nu este supusă analizei la acest moment.

Prin urmare, doar în lipsa unei cereri a creditorilor, va fi numit administratorul provizoriu propus de către debitor.

Această interpretare, adoptată de judecătorul sindic, este în deplină concordanţă cu ansamblul prevederilor L 85/2014, întrucât potrivit art. 57 alin. 2 şi 3, desemnarea administratorului judiciar definitiv este un drept exclusiv al creditorilor, fără ca legea să permită debitorului vreo opţiune în acest sens, indiferent de modalitatea în care procedura a fost deschisă.

Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr. civ., va fi respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare