Procedura insolvenţei

Decizie FN din 08.11.2017


Dosarele asociate, care privesc acţiunea de atragere a răspunderii şi acţiunea de anulare a actelor frauduloase, nu pot fi soluţionate dacă dosarul de care depind, respectiv dosarul care priveşte desfăşurarea procedurii insolvenţei debitoarei este suspendat.

Prin Decizia Civilă nr. 187/R/14.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost admis recursul formulat împotriva încheierii din data de 28.02.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, având ca obiect suspendare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că prin încheierea din data de 28.02.2017 recurată, s-a dispus suspendarea procedurii insolvenţei debitoarei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. … al Tribunalului Arad şi nr. … al Tribunalului Arad, cu recurs pe toată durata suspendării cursului judecăţii.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a dispus astfel faţă de acţiunea de atragere a răspunderii formulată de către lichidatorul judiciar potrivit art. 169 din Legea 85/2014 care face obiectul dosarului nr. … al Tribunalului Arad şi de acţiunea de anulare a actelor frauduloase care face obiectul dosarului nr. … al Tribunalului Arad, raportat la împrejurarea că modul de desfăşurare a procedurii depinde de modul în care urmează a fi soluţionate acţiunile în sensul acoperirii sau nu a creanţelor debitorului şi faţă de dispoziţiile art. 413 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, ale art. 413 al. 2 şi 3 Cod procedură civilă, în aplicarea art. 414 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs lichidatorul judiciar al debitoarei, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea (modificarea în tot) a încheierii recurate, cu consecinţa repunerii pe rol a dosarului nr. ….

În motivare, lichidatorul judiciar, după o scurtă prezentare a stării de fapt, arată că faţă de scopul şi caracterul procedurii insolvenţei, prejudiciul care se urmăreşte a fi reparat prin angajarea răspunderii persoanelor care au contribuit la starea de insolvenţă nu se confundă cu insolvenţă însăşi.

Pe de o parte, acoperirea pasivului debitorului, ca scop şi raţiune a legii insolvenţei, se poate face de către lichidatorul judiciar prin metodele prevăzute de lege, respectiv prin valorificarea bunurilor aflate în averea debitoarei, şi/sau prin recuperarea creanţelor debitoarei faţă de proprii săi debitori, şi/sau prin redresarea societăţii debitoare. În măsura în care scopul procedurii poate fi îndeplinit, se va dispune închiderea procedurii în condiţiile legii.

Chiar şi în condiţiile în care scopul procedurii nu poate fi îndeplinit, respectiv ipoteza în care societatea debitoare nu mai desfăşoară niciun fel de activitate, în patrimoniul acesteia nu au fost identificate fonduri băneşti sau bunuri a căror valorificare să permită susţinerea cheltuielilor pe care le presupune continuarea procedurii colective si nicio altă sursă de venit, consecinţa firească şi legală este închiderea procedurii, iar nu suspendarea ei.

 Închiderea procedurii, şi nu suspendarea ei, va putea astfel interveni în orice stadiu al acesteia, indiferent de forma procedurii, generală sau simplificată, prin raportare la raţiunea legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului, fiind fundamentată fie pe îndeplinirea obiectului executării, fie pe lipsa obiectului executării, în sensul că, în ipoteza în care nu există bunuri valorificabile sau acestea nu pot fi identificate faptic (la momentul identificării sau al valorificării, cum este cazul în speţă), nu se întrevede utilitatea continuării procedurii, având în vedere scopul legii şi anume acoperirea pasivului debitorului.

Pe de altă parte, indiferent dacă scopul legii poate fi sau nu îndeplinit, închiderea procedurii nu este condiţionată de formularea sau de existenţa pe rol a unei acţiuni în antrenarea răspunderii prevăzute la art. 169 din Legea 85/2014, aşa cum reiese cu claritate din dispoziţiile art. 174 din acelaşi act normativ.

Cererea în atragerea răspunderii este o facultate pentru lichidator, iar nu o obligaţie, creditorii având la dispoziţie, la rândul lor, pârghiile procedurale adecvate formulării unei astfel de cereri.

Mai mult, subsecvent angajării răspunderii persoanelor responsabile, executarea hotărârii judecătoreşti prin care aceştia sunt obligaţi la plata unei sume de bani poate fi voluntară sau adusă la îndeplinire în mod silit, iar competenţa executării silite a hotărârilor având acest obiect revine executorului judecătoresc.

Nici nefinalizarea executării silite a hotărârii judecătoreşti pronunţate în materia angajării răspunderii personale patrimoniale nu afectează închiderea procedurii, ipoteza în care potenţialele sume de bani astfel obţinute vor fi distribuite de către executorul judecătoresc direct creditorilor îndreptăţiţi să le încaseze, conform tabelului definitiv consolidat de creanţe, fără a mai intra în contul debitoarei ipotetic radiate.

Niciodată, în diacronia legii insolvenţei, nu a fost prevăzută instituţia suspendării procedurii, iar corelarea acesteia cu acoperirea pasivului ca efect al admiterii acţiunii în antrenare este eronată.

În contextul legal mai sus arătat, este adevărat că anterior formulării acţiunii în antrenarea răspunderii personale a foştilor administratori întregul pasiv al debitoarei era neacoperit, iar prin efectul admiterii acesteia prima instanţă a dispus obligarea pârâţilor la suportarea din averea personală a maximului absolut prevăzut de lege, respectiv întregul pasiv, însă, lichidatorul judiciar apreciază că obligarea pârâţilor la suportarea pasivului debitoarei nu presupune în concret şi acoperirea propriu-zisă a acestuia şi, chiar dacă ar presupune realizarea scopului legii, cu atât mai mult s-ar impune închiderea procedurii.

Chiar şi în aceasta din ultimă ipoteză, puţin probabilă, riscul unei duble plăţi practic nu există, nici chiar în contextul procedurii insolvenţei, lichidatorul fiind ţinut a prezenta după caz, tabele, rapoarte, situaţii finale clare referitoare la gradul de acoperire a pasivului, iar orice posibila acoperire va ajusta şi tabelul în mod corespunzător.

Nu în ultimul rând, se apreciază că suspendarea procedurii de faliment până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. 847/108/2015/ai (având ca obiect cererea de antrenare) si 847/108/2015/02 (având ca obiect cererea de anulare plaţi), aflate pe rol la Tribunalul Arad nu se impunea nici din perspectiva faptului că acţiunea în antrenare a fost în fapt soluţionată la acelaşi termen din 28.02.2017, iar, odată cu suspendarea procedurii, a operat implicit şi suspendarea mandatului lichidatorului judiciar, sens în care calitatea procesuală activă în cadrul dosarului a2 poate fi pusă în discuţie.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 486 Cod proc. Civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata AJFP Arad a solicitat respingerea căii de atac formulată ca fiind neîntemeiată şi menţinerea încheierii din data de 28.02.2017 ca fiind temeinică si legală.

În susţinere, intimata arată că în mod corect prima instanţă a reţinut că modul de desfăşurare a procedurii depinde de modul în care urmează a fi soluţionate acţiunile în sensul acoperirii sau nu a creanţelor debitorului.

Astfel, intimata menţionează că există o legătură de cauzalitate dintre faptă, culpă şi prejudiciu şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă, aşa cum rezultă din raportul de activitate al lichidatorului judiciar.

Aşadar, în cursul perioadei de observaţie, din contul deschis la BRD sume de bani, fără a se solicita în prealabil acordul băncii şi al administratorului judiciar şi care ar fi dus la stingerea cel puţin parţială a datoriilor societăţii.

Ca urmare a faptului că administratorul special sau o altă persoană nu au dat curs solicitării lichidatorului judiciar de a clarifica situaţia, lichidatorul judiciar a promovat o acţiune de atragere de răspundere a administratorului şi o acţiune de anulare a operaţiunilor neautorizate de plată şi retragerilor de numerar.

Având în vedere cele mai sus menţionate rezultă fără dubiu că fapta a fost săvârşită cu intenţie, legătura de cauzalitate dintre faptă, culpă, prejudiciu şi ajungerea stării în insolvenţă fiind directă.

Intimata consideră că se impune menţinerea suspendării dosarului până la soluţionarea definitivă a acţiunii de atragere de răspundere administratorului şi a acţiunii în anulare promovate de lichidatorul judiciar.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 205 şi art.471 alin. 5 Cod pr. Civilă şi celelalte prevederi legale invocate.

Examinând recursul declarat de recurentă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor art. 304/1 C. pr. civ. (1865), Curtea va constata că acesta este întemeiat, în mod greşit judecătorul sindic dispunând suspendarea judecării dosarului de insolvenţă al debitoarei.

Astfel, este adevărat că, aşa cum s-a reţinut corect de prima instanţă, a fost formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei acţiunea de atragere a răspunderii potrivit art. 169 din Legea 85/2014, care face obiectul dosarului nr. 847/108/2015/a1 al Tribunalului Arad, şi acţiunea de anulare a actelor frauduloase, care face obiectul dosarului nr. 847/108/2015/a2 al Tribunalului Arad, însă acest lucru, în opinia Curţii, nu poate duce la suspendarea dosarului care priveşte desfăşurarea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea aflată în insolvenţă.

 Aceasta întrucât cele două dosare asociate, care privesc acţiunea de atragere a răspunderii şi acţiunea de anulare a actelor frauduloase, nu pot fi soluţionate dacă dosarul de care depind, respectiv dosarul care priveşte desfăşurarea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea insolventă este suspendat.

Dimpotrivă, soluţionarea celor două acțiuni presupun în mod obligatoriu existenţa pe rol a dosarului privind procedura insolvenţei, în caz contrar efectele deschiderii procedurii insolvenţei fiind suspendate.

Aşa fiind, constatând că în mod greşit judecătorul sindic a dispus suspendarea judecării dosarului de insolvenţă al debitoarei, în baza art. 312 C. pr. civ. (1865) Curtea va admite recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 28.02.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 847/108/2015 şi va modifica încheierea recurată, în sensul că va înlătura măsura suspendării judecării cauzei, cu consecinţa repunerii pe rol a dosarului nr. 847/108/2015.