Plângere contravenţională

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacau  în data de 04.10.2016 sub nr.*/180/2016 petenta A.T. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PBCX nr. *, întocmit la data de 22.09.2016 de intimatul I.P.J. BACĂU - Serviciul Rutier, solicitând anularea actului constatator.

În motivarea plângerii contravenţionale petenta a arătat ca procesul verbal este nul si solicita constatarea nulităţii din oficiu, conform OUG nr. 2/2001, deoarece autoturismul pe care-l deţine si pe care-l conduce este marca Toyota cu nr. de înmatriculare BC-*si nu marca Opel asa cum este trecut in procesul verbal.

In drept plângerea nu a fost întemeiata.

In susţinerea plângerii au fost depuse înscrisuri.

Plângerea a fost timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 de lei, conform art.19 din O.U.G nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău a  depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care  a invocat excepţia necompetetentei teritoriala a Judecătoriei Bacau, pe fond a solicita respingerea plângerii formulate, ca neîntemeiată şi menţinerea procesul-verbal atacat şi a sancţiunilor aplicate, procesul-verbal fiind întocmit cu respectarea prevederilor legale.

În motivare, intimatul a arătat că în data de 08.06.2016 ora 16.35, petenta a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare BC-* , pe DN 2 – E 85, în localitatea Filipesti, jud. Bacău, cu viteza de 86 km/h, viteză stabilită de aparatul radar model „Trucam” şi înregistrată pe suport digital de operatorul radar C.D., depăşind astfel viteza legală admisă în localitate cu 36 km/h, fapta săvârşită de acesta fiind prevăzută de art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 şi sancţionată de art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.

A mai precizat intimatul că aplicarea sancţiunilor şi întocmirea procesului-verbal s-a făcut în mod nemijlocit cu ajutorul mijlocului tehnic certificat şi verificat metrologic marca TruCam seria TC004136 – staţionar, în conformitate cu prevederile art. 109 alin.2 din OUG nr.195/2002, pentru care depune la dosar documentaţia aferentă.

Mai precizează intimatul că înregistrarea abaterii s-a efectuat cu respectarea prevederilor Normei de Metrologie Legală NML 21-05 din 23.11.2005, autovehiculul fiind clar pus în evidenţă.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile  art.205 din Noul Cod de procedură civilă, H.G. nr.1391/2006, O.U.G. nr.195/2002 şi O.G. nr.2/2001.

În combaterea plângerii formulate, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal atacat, raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, buletin de verificare metrologică şi suportul digital conţinând înregistrarea efectuată de aparatul radar .

 Prin sentinţa civila nr. 7723/13.12.2016 pronunţata de Judecătoria Bacau, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale , s-a dispus declinarea cauzei in favoarea Judecătoriei Buhusi. Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 05.01.2017.

La data de 06.04.2017, petenta depune la dosarul cauzei răspuns la Întâmpinarea prin care invoca excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale  in raport cu prevederile art. 14 alin. 1 si 2 din OUG nr. 2/2001. Aşa zisa fapta  contravenţionala a fost savarsite in data de 08.06.2016 , procesul verbal întocmit la data de 22.09.2016 si comunicat la începutul lunii octombrie 2016, respectiv după o perioada de aproximativ 4 luni de zile.

Se mai arata ca  nulitatea procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei nr. * din data de 22.09.2016 solicitata prin plângerea contravenţionala formulata rezida pe de o parte atât din faptul ca in cadrul procesului-verbal este menţionata o cu totul alta marca de maşina decât cea pe care o deţine petenta, cat si din modalitatea in care au fost întocmite actele care stau la baza emiterii procesului-verbal.

La data de 26.10.2017 intimata depune la dosarul cauzei răspuns la excepţia invocata de petenta, solicitând respingerea acesteia.  Arata ca petenta, la data de 08.06.2016 a comis o contravenţie la  regimul circulaţiei, pentru care in conformitate cu prevederile art. 13 din OG 2/2001, la data de 22.09.2016 s-a întocmit procesul verbal. Petenta  a luat cunostiinta de acest proces verbal la data de 29.09.2016, fiind respectate prevederile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.

 În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de părţi la dosar în susţinerea şi combaterea plângerii şi a probei cu înregistrarea video aflată pe suportul digital comunicat de intimat.

Analizând procesul-verbal atacat, atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale, instanţa verificând modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie,  retine că potrivit art. 27 din OG nr.2/2001 comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.

Potrivit art. 25 alin.2 coroborat cu art. 14 din OG nr.2/2001 comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult doua luni de la data aplicării acesteia.

Raportat la aceste prevederi legale, instanţa reţine că procesul-verbal a fost încheiat la data de 22.09.2016 si comunicat petentei la data de 29.09.2016, fără a fi depăşit termenul prevăzut de lege, motiv pentru care instanta va respinge excepţia invocata ca neîntemeiata.

Pe fond : in data de 22.09.2016,  a fost întocmit de către un agent al poliţiei rutiere din cadrul I.P.J. Bacău - Serviciul Rutier BDNE, procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria PBCX nr. *, prin care petentei i s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 750 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 şi măsura complementară de aplicare a unui număr de patru puncte de penalizare conform art. 101 alin 2 din O.U.G. nr.195/2002.

S-a reţinut în cuprinsul procesului-verbal faptul că petenta în data de 08.06.2016, ora 16,36, în locul DN2-E 85- Filipeşti, a condus auto Opel  cu nr. BC-* pe DN2-E 85 in localitatea Filipeşti, jud. Bacau cu viteza de 85 km/h  stabilită cu  aparatul radar Tru-Cam, seria TC 004136, operator radar BC-08090.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, iar la alte menţiuni s-a consemnat ca procesul verbal a fost întocmit in baza adresei cu nr. 364115/2016.

Procesul verbal întocmit la data de 22.09.2016 a fost comunicat petentei la data de 29.09.2016.

Având în vedere data comunicării procesului-verbal şi data depunerii plângerii, instanţa constată că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională va verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi modul de individualizare a sancţiunii aplicate. De asemenea, potrivit art.47, dispoziţiile O.G. nr.2/2001 se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.

Analizând conţinutul procesului-verbal de sancţionare contravenţională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalităţii sale, instanţa constată că acesta a fost legal întocmit, procesul-verbal cuprinzând toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum şi menţiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Astfel, acesta a fost încheiat de către un agent constatator competent (agent al poliţiei rutiere) care a inserat în cuprinsul actului calitatea în care a acţionat, inclusiv toate menţiunile necesare individualizării persoanei trase la răspundere contravenţională, data și locul comiterii faptei.

Orice alte lipsuri din procesul- verbal, cum ar fi înscrierea greşita a mărcii autovehiculului, sunt sancţionate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanţa să constate în raport de materialul probator administrat, ca vătămarea nu poate fi acoperita decât prin anularea procesului-verbal, în conformitate cu art. 175 alin. 1 C.proc.civ.

Analizând motivele de nulitate relativă,  invocate de către petent instanţa apreciază că acestea sunt neîntemeiate, intrucat nu are nici o relevanta faptul ca a fost trecuta marca autoturismului ca fiind Opel in loc de Toyota, intrucat ceea ce identifica un autovehicul este număr de înmatriculare si nu marca maşinii.

Totodată, instanţa constată că faptei reţinute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispoziţiile art. 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 care prevede că „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h”.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că petenta contestă situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal cu privire la contravenţia de depăşire a limitei legale de viteză in interiorul localităţii.

Sub aspectul sarcinii probei, instanţa reţine că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în domeniul de aplicabilitate al art.6, care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil (cauza Ioan Pop c. României - cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 se include în sfera acuzaţiei în materie penală, fiind aplicabile garanţiile specifice materiei penale prevăzute de art.6 din Convenţie, printre care se numără şi prezumţia de nevinovăţie. La includerea în sfera materiei penale, instanţa europeană a avut în vedere, în esenţă, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum şi caracterul general al normei de incriminare.

Cu toate acestea, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoană învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate în acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Aşadar, forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Când fapta contravenţională este constatată personal de către agentul constatator („ex propriis sensibus”),  fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumţiei relative de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia relativă de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) şi cu prezumţia relativă de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Dat fiind că, în prezenta plângere contravenţională este vorba despre o contravenţie constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic şi care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate de intimată în mod nemijlocit, instanţa apreciază că sarcina probei privind săvârşirea presupusei contravenţii incumbă intimatului. Este firească această soluţie, în condiţiile în care conform Regulamentului de aplicare a OUG 195 / 2002 privind circulaţia pe drumurile publice nerespectarea normelor se constată de către poliţiştii rutieri prin mijloace tehnice certificate în condiţiile legii, şi care se află numai la dispoziţia acestora.

Din analiza reglementărilor legale şi în urma vizionării înregistrării video a faptei, instanţa constată că organul constatator şi-a îndeplinit această obligaţie şi  a probat dincolo de orice dubiu vinovăţia petentului, acesta fiind în mod corect sancţionat contravenţional de către agentul intimatului.

Din înregistrarea video aflată pe suportul digital ataşat la dosar, instanţa constată că în data 08.06.2016, ora 16,36, în locul DN2-E 85- Filipeşti, a condus auto Opel  cu nr. BC-* pe DN2-E 85 in localitatea Filipeşti, jud. Bacau cu viteza de 85 km/h  stabilită cu  aparatul radar Tru-Cam, seria TC 004136, operator radar BC-08090.

În ceea ce priveşte apărările invocate de petent, instanţa apreciază că sunt neîntemeiate şi le va înlătura.

 În acest sens, instanţa reţine că viteza de 86 km/h a fost stabilită cu cinemometrul de control rutier, tip TruCam, seria TC 004136, măsurând în regim staţionar, viteza fiind înregistrată pe suport digital de operatorul radar BC 08090- ag. sef adj. C.D. Ionut.

Instanţa constată că aparatul radar tehnic utilizat a fost verificat metrologic conform Buletinului de verificare depus la dosar, agentul rutier al intimatei fiind certificat să utilizeze aparatul, conform atestatului de operator depus la dosar.

Potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice , aprobat prin HG nr. 1391/2006, în situaţia în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic , certificat , sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identitatii conducătorului de vehicul.

Pentru ca înregistrarea sa poată fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legala 021-05 NML, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă data si ora la care a fost efectuata măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus în evidenta numărul de înmatriculare al acestuia.

De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2. din norme, cinemometrele vor putea fi utilizate legal daca au fost verificate metrologic au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile normei si sunt însoţite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.

Totodată, potrivit art.4 pct.4 din aceleaşi norme metrologice, măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere daca măsurătorile nu au fost efectuate în conditii metrologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .

  Orice alte măsurători efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislaţiei rutiere, valoarea măsurata fiind si juridic relevanta .

Întrucât aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere, atât în condiţiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cât si în condiţiile secţiunii 4 din NML 021-05.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa constată că reţinerile agentului constatator sunt corecte, procesul verbal fiind  întocmit cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care instanţa îl va menţine.

 Cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate, potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În speţă, instanţa reţine că petentului i-a fost aplicată sancţiunea  amenzii contravenţionale în sumă de 750 lei, cuantumul acestei sancţiuni respectând limitele prevăzute de art.101 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002.

Având în vedere criteriile enunţate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum şi de contextul în care fapta a fost săvârşită, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este corect individualizată, agentul constatator luând în considerare viteza concretă înregistrată.

De asemenea, instanţa are în vedere şi faptul că dispoziţiile O.U.G. nr.195/2002, care au fost nesocotite în cauză, au drept scop desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de securitate pentru traficul rutier şi pietonal şi că fapta săvârşită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecinţele negative pe care le poate produce (evenimente rutiere cu soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi importante pagube materiale), fiind necesar a se atrage atenţia petentului cu privire la fapta săvârşită.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, reţinând că procesul-verbal a fost temeinic şi legal întocmit şi că sancţiunea aplicată a fost corect individualizată şi este proporţională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petenta A.T. ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca neîntemeiata, excepţia prescripţiei sancţiunii contravenţionale, invocata de petenta Avadanii Tatieana,

Respinge plângerea contravenţională formulată de către petenta A.T., cu domiciliul in mun. Bacau, str. *,  jud. Bacau,  în contradictoriu cu intimata IPJ Bacau-S.R, cu sediul in mun. Bacau, str. *, jud. Bacau, ca nefondata.

 Menţine in totalitate dispoziţiile din procesul-verbal de contravenţie seria PBCX  nr. * întocmit la data de 22.09.2016 de către intimata.

Domenii speta

Spete similare