Anulare proces verbal de contravenţie

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios contravenţional privind pe apelantul FDşi pe intimatul Inspectoratul De Politie Judetean Iasi, intervenient GB, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie seria PISX; nr. 0165204/17.05.2016.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apelantul prin avocat S cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citarea este legal îndeplinită, iar faţă de intervenient procedura s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 163, alin. 3, lit.g din Noul Cod de procedură civilă, prin expirarea timpului de păstrare a actului de procedură.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei cele menţionate anterior cu privire la prezenţa părţilor şi la modalitatea de realizare a procedurii de citare, după care

Având în vedere că este primul termen de judecată în apel, în temeiul art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul, din oficiu, procedează la verificarea competenţei şi constată că este competent general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, prin raportare la art. 95 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Instanţa constată că a apelul a fost formulat în termen.

La interpelarea instanţei, apelantul prin reprezentant arată că nu are cereri de formulat şi nici probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii de apel.

Apelantul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond, despre care arată că este nemotivată. În acest sens arată că petentul se deplasa cu autoturismul pe şoseaua Arcu, iar la intersecţia cu Pasajul Octav Băncilă s-a înscris pe bandă pentru a vira spre Şos. Păcurari. L a momentul în care a depăşit indicatorul cedează trecerea a fost lovit în spate de către autoturismul intervenientului. În acest context apreciază că nu a fost respectată semnificaţia indicatorului „cedează trecerea”, având în vedere locul producerii acroşajului. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului formulat.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza pentru deliberare și pronunțare asupra fondului cererii de apel.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de fată:

Prin sentința civilă nr. 5116/19.04.2017 a Judecătoriei Iași a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de către petentul FD  împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PISX nr. 0165204 încheiat la data de 17.05.2016 de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. M. Costăchescu nr.6, judeţul Iaşi, cu citarea intervenientului forţat GB şi a asigurătorilor City Insurance – Societate de Asigurare Reasigurare cu sediul în Bucureşti, sector 1, str. Constantin Aricescu nr. 5-7, parter – demisol şi Groupama Asigurări S.A., cu sediul în Bucureşti, sector 1, str. Mihai Eminescu nr. 45.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

” În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria PISX nr. 0165204 încheiat la data de 17.05.2016, intimatul a constatat că din declaraţiile conducătorilor auto a rezultat că petentul FDa condus, la data de 16.05.2016, autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare - pe Şoseaua Arcu din Iaşi, şi, deşi, la intersecţia cu Pasajul Octav Băncilă avea indicatorul de „cedează trecerea”, nu a acordat prioritate de trecere intrând în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare -, condus de către intervenientul forţat GB, pe drumul cu prioritate. 

În sarcina petentului s-a reţinut săvârşirea faptei prevăzute de art. 101 alin.3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, fiind aplicate amenda contravenţională în cuantum de 750 lei, ce reprezintă 6 puncte-amendă, şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenţie susţinând că era deja încadrat pe bandă.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că nu se poate reţine niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, procesul-verbal de contravenţie fiind întocmit cu respectarea rigorilor impuse de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa arată următoarele:

În drept, sunt incidente prevederile 101 alin.3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit cărora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Aspectele consemnate de către lucrătorul de poliţie în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie nu au fost percepute în mod direct de către acesta. 

În aceste condiţii, procesul-verbal de contravenţie contestat, se bucură de forţă probantă numai dacă a fost întocmit cu respectarea cerinţelor legale referitoare la formă şi dacă este susţinut de probe din care să rezulte săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului. Totodată, petentului i se recunoaşte dreptul de a dovedi, prin probe administrate în faţa instanţei o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către organul constatator pe baza probelor administrate de aceasta.

Aceste aspecte sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte asimilarea procedurii contravenţionale cu cea penală şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie ca o garanţie a procesului echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauza Anghel contra României, hotărârea din 04 octombrie 2007, definitivă la 31 martie 2008, paragrafele 60, 63, 68).

În prezenta cauză, instanţa constată că probele avute în vedere de către organul constatator la stabilirea situaţiei de fapt reţinute  prin procesul-verbal de contravenţie seria PISX nr. 0165204 încheiat la data de 17.05.2016, au fost declaraţiile părţilor implicate în accidentului rutier (petentul şi intervenientul forţat), dar şi avariile suferite de cele două autovehicule cu nr. de înmatriculare - şi -.

Astfel, instanţa reţine că în momentul în care autovehiculul cu nr. de înmatriculare - a efectuat manevra de încadrare pe Pasajul Octav Băncilă, pe banda a II a, fără a respecta semnificaţia indicatorului „cedează trecerea”, determinându-l pe intervenientul forţat care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare -, ce se deplasa pe drumul cu prioritate, să frâneze brusc şi să vireze stânga pentru a evita impactul.

Aceste concluzii sunt confirmate şi de avariile produse (autovehiculul condus de către petent a suferit avarii în partea din stânga spate - fila 21), dar şi de martorul audiat în prezenta cauză.

Astfel, martorul a susţinut că „petentul a încetinit aproape până la oprire, apoi s-a încadrat de pe banda 1 pe banda 2 pentru a face stânga în cartierul Păcurari şi în acel moment a fost lovit de o altă maşină”.

Împrejurarea că petentul se afla deja încadrat pe banda a – II – a, atunci când a fost lovit de către intervenientul forţat, nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, având în vedere dinamica producerii accidentului.

Deşi indicatorul „cedează trecerea” nu obligă conducătorul auto să oprească autovehiculul, conform prevederilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, instanţa constată că, potrivit art. 57 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, la intersecţiile cu circulaţie dirijată prin indicatoare, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia sau indicaţiile acestuia.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 56 şi art. 6 pct. 1 din acelaşi act normativ, la apropierea de o intersecţie conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanţilor la trafic care au acest drept. Această îndatorire a conducătorului auto presupune obligaţia de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească.

Aşadar, reţinând că petentul FD nu a respectat obligaţia de a acorda prioritate de trecere conducătorilor auto ce se deplasau pe drumul cu prioritate, obligând pe intervenientul forţat să frâneze brusc, în condiţii meteo nefavorabile (martorul M a învederat că ploua şi era seară),  instanţa reţine temeinicia procesului-verbal contestat.

În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate, instanţa reţine că acestea au fost stabilite de către agentul constatator cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul judiciar al contravenţiilor, fiind proporţionale cu gravitatea faptei săvârşite.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa apreciază ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de către petentul FD, motiv pentru care, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, o va respinge ca atare. ”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității si netemeiniciei, reiterând aspectele din plângerea inițială.

Examinând hotărârea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria PISX nr. 0165204 încheiat la data de 17.05.2016, intimatul a constatat că din declaraţiile conducătorilor auto a rezultat că petentul FD a condus, la data de 16.05.2016, autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare - pe Şoseaua Arcu din Iaşi, şi, deşi, la intersecţia cu Pasajul Octav Băncilă avea indicatorul de „cedează trecerea”, nu a acordat prioritate de trecere intrând în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare -, condus de către intervenientul forţat GB, pe drumul cu prioritate. 

Astfel, petentul apelant  a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute mai sus.

Verificând cuprinsul  procesului-verbal menţionat anterior, tribunalul a  constatat  că acesta a  fost  încheiat cu  respectarea condiţiilor imperative d e formă  prevăzute de art. 17 din O.G.  nr.  2/2001, petentul nefăcând dovada existenţei vreunei  vătămări pricinuite de cauze ce sunt de natură a atrage  sancţiunea nulităţii relative, obligaţie stabilită de art.  105 alin. 2  Cod procedură civilă. 

Având în vedere că, din jurisprudenţa  Curţii Europene a  Drepturilor Omului, rezultă că unele fapte contravenţionale  face parte  din categoria infracţiunilor minore, în materie contravenţională fiind aplicabile dispoziţiile art 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului  şi libertăţilor fundamentale referitoare la prezumţia de  nevinovăţie de care beneficiază  făptuitorul , tribunalul consider că, în cauza de faţă,  organului constatator îi revine obligaţia de a  dovedi săvârşirea de către  contravenient a faptei reţinute  în sarcina  acestuia prin procesul-verbal întocmit  ( a se vedea hotărârea  pronunțată de C.E.D.O.  în cazul Anghel  contra  statului  român).

Analizând dinamica producerii accidentului și avariile rezultate, tribunalul consideră că aspectele reținute de agentul constatator, in raport de declarațiile parților implicate,  sunt temeinice și legale.

Condițiile prezentate de părțile implicate cu privire la modul de producere a accidentului rutier conducând la concluzia clară că a existat un impact între autoturismul condus de petent şi cel condus de intervenientul GB, petent care a încălcat regula de circulație de neacordare de prioritate când a schimbat sensul de mers, intrând pe un drum cu prioritate, indiferent de viteza de deplasare a intervenientului, petentul apelant trebui a sa se asigure la intrarea pe drumul cu prioritate. Sancțiunea aplicata vizează fix acest aspect al schimbării direcției de mers prin viraj stânga , daca prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separa sensurile de circulație.

Așa cum a reținut si prima instanța  rezultă cu claritate faptul că petentul  FDnu a respectat obligaţia de a acorda prioritate de trecere conducătorilor auto ce se deplasau pe drumul cu prioritate, obligând pe intervenientul forţat să frâneze brusc, în condiţii meteo nefavorabile (martorul M a învederat că ploua şi era seară).

Pentru aceste considerente, tribunalul  urmează, în baza dispoziţiilor art.  480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, să respingă prezenta cerere de  apel ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare