Actiune in despagubiri -Asigurare rca

Dosar nr. 3626/197/201

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BRAŞOV

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 7309

Şedinţa publică din data de 30.06.201

Completul constituit din:

Preşedinte: A.R.V - judecător

Grefier: G.M.B 

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei civile de faţă, care s-a dezbătut în fond in şedinţa publică din 09.06.2016 când instanţa a rămas în pronunţare  conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce  face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 24.06.2016 şi 30.06.2016.

La apelul nominal făcut in şedinţă publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura  de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa, în  urma deliberării a pronunţat hotărârea de mai jos.

INSTANŢA

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3626/197/2015 la data de 17.02.2015, reclamanta S.C. A.S S.A., prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâta S.C. ZZ ASIG S.A. prin reprezentant legal a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 2580 lei, reprezentând contravaloare daună despăgubire RCA,

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale,

- obligarea pârâtei la plata sumei de 315 lei reprezentând despăgubirea prevăzută de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 16.12.2013 şi până la data de 16.02.2015, precum şi în continuare până la plata efectivă a sumelor datorate.

- obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că are calitatea de asigurat a pârâtei, în temeiul poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA, din 02.10.2014, poliţă încheiată pentru autoturismul marca Suzuki tip Vitara, cu număr înmatriculare X proprietatea reclamantei.

La data de 20.10.2014, administratorul reclamantei, conducând autoturismul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier, ocazie cu care a tamponat partea frontală a autoturismului Toyota Aygo având număr de înmatriculare Y proprietatea Cabinetului de Tehnică Dentară B.M. A fost completat formularul privind constatarea amiabilă de accident, fiind apoi înştiinţată societatea de asigurare, iar în urma demersurilor efectuate a fost format dosarul de daună nr. YY.

La data de 05.12.2014 a comunicat reclamantei adresa nr. XX/05.12.2014 prin care i-a adus la cunoştinţă că se respinge cererea de plată a despăgubirilor întrucât avariile constatate, deşi corespund ca formă şi întindere nu confirmă dinamica declarată de cei doi conducători auto, avariile fiind produce pe fondul încălcării prevederilor art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002.

Reparaţiile autoturismului avariat au fost efectuate la un service autorizat, iar costul de 2580,56 lei a fost achitat de reclamantă integral faţă de refuzul pârâtei şi dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 136/1995.

Susţine reclamanta că este subrogată în temeiul legii să recupereze suma achitată cu titlu de daună persoanei păgubite.

În susţinerea cererii de daune morale, reclamanta arată că maniera în care pârâta a înţeles să respecte obligaţiile contractuale, i-a adus prejudicii, invocând dispoziţiile art. 1270, art.1170 şi art. 1531 C.civ.

Reclamanta solicită şi plata penalizărilor de 0,2% pe zi de întârziere pentru neplata despăgubirilor, considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1531 C.civ.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1170, art. 1270, art. 1516 şi art. 1523, 1530, 1531 Cod civil, art. 192 şi urm. C.pr.civ., art. 20, art. 49, art. 55 din Legea nr. 136/1995, art. 26, art. 35, art. 37, art. 38, art. 40 şi art. 41 din Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul BM.

În probaţiune a depus înscrisuri (f. 15-38).

Pârâta a depus întâmpinare (f.52) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, solicitând respingerea ca inadmisibilă a pretenţiilor cu titlu de daune morale.

A solicitat citarea în cauză a numitului M.B.M, intervenient forţat.

Arată că, prin constatul amiabil de accident încheiat de cei doi conducători auto, s-a reţinut vinovăţia numitului M.B.M, şoferul autovehiculului asigurat la pârâtă. LA cererea persoanei păgubite a fost deschis dosarul de daună. La deschiderea dosarului au fost efectuate fotografii ale ambelor autovehicule avariate. Din cele relatate de părţi, din constatările proprii şi din fotografiile efectuate a rezultat concluzia că dinamica descrisă este nereală şi nu se poate stabili culpa asiguratului. A fost înştiinţată partea păgubită de faptul că a fost respinsă cererea de despăgubire, în urma raportului întocmit de departamentul Antifraudă.

Pârâta arată că acordarea de despăgubiri este condiţionată de stabilirea culpei asiguratului, iar din instrumentarea dosarului nu a rezultat această culpă, astfel că reţinând prevederile art. 44, art. 45 din Norma ASF nr. 14/2011 şi art. 49 din Legea nr. 136/1996 nu putea aviza la plată despăgubirile solicitate.

Consideră, în esenţă, că a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar în măsura în care se vor acorda despăgubiri, nu poate fi obligată la penalităţi decât după curgerea celor 10 zile de la data primirii sentinţei definitive privind obligarea sa la plata sumei stabilită de instanţă.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii 136/1995, Norma Ordin ASF 14/2011, art. 223, 205 C.pr.civ.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intervenientului forţat şi proba cu expertiză tehnică auto.

În probaţiune a depus înscrisuri constând în copia dosarului de daună (f.58-96).

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.99) prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei şi admiterea acţiunii, conform celor solicitate.

Instanţa, în baza art. 255 N.C.pr.civ., a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei. A respins proba cu expertiză auto, ca nefiind utilă, faţă de probele administrate.

A fost citat în cauză în calitate de intervenient forţat, numitul M.B.M. 

Pârâta SC ZZ ASIG  a fost citată prin Fondul de Garantare a Asiguraţilor, astfel cum s-a stabilit Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiara (ASF) nr.603/07.03.2016.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine:

La data de 20.10.2014 ora 17.00, s-a produs o coliziune între autoturismul proprietatea reclamantei, condus de intervenientul M.B.M, având nr. de înmatriculare X şi autoturismul condus de martorul B.M ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare X.

La acea dată, cei doi conducători auto au încheiat constatarea amiabilă de accident (f. 65) în care s-a consemnat că accidentul s-a produs la momentul opririi, conducătorul auto M.B.M mergând cu spatele, fiind bifate căsuţele corespunzătoare din formular.

Din declaraţia dată cu ocazia instrumentării dosarului de daună, intervenientul M.B.M a declarat că, circulând pe str. Someşului a conştientizat că a greşit adresa, a oprit şi a efectuat manevra de dat cu spatele, în acel moment acroşând autoturismul X, care circula în spatele său şi pe care nu l-a văzut (f.77).

Conducătorul autoturismului avariat - martorul B.M - a declarat la data de 28.10.2014 faptul că circula pe str. Someşului şi a oprit în spatele auto X care staţiona în dreptul intrării de la Carrefour. După ce a oprit, auto cu nr. X a efectuat o manevră de mers înapoi şi a lovit botul autoturismului său (f. 78).

Audiat în instanţă, martorul a declarat că autoturismul condus de intervenient rula în faţa sa. La un moment dat s-a oprit şi a oprit şi martorul, apoi intervenientul a efectuat manevra de mers înapoi şi l-a lovit.

Prezent în instanţă la data de 09.06.2016, la interogatoriul din oficiu, raportat la imposibilitatea administrării probei solicitate de pârâtă, în lipsa formulării în scris a interogatoriului încuviinţat, intervenientul a declarat că circula pe str. Someş şi căuta un loc de parcare pe partea stângă. A observat cu întârziere un loc de parcare şi a oprit, a început să dea cu spatele, nu s-a asigurat şi a lovit o maşină care venea din spate.

La data de 28.10.2014 a fost întocmit un proces verbal de constatare a pagubelor autoturismului avariat de către pârâtă (f.58. 59).

Prin raportul de investigaţie privind cauzele şi împrejurările producerii accidentului de circulaţie în dosarul de daună nr. YY din 28.10.2014 (f.61-63) s-a constatat că avariile rezultate la autovehiculul aparţinând martorului B.M au fost produse pe fondul încălcării prevederilor art. 51 din OUG nr. 195/2002 privind obligaţia unui vehicul care circulă în spatele altuia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii, iar concluzia raportului este că vinovat de producerea evenimentului se face conducătorul auto. S-a reţinut această vinovăţie raportat la faptul că, în momentul frânării autoturismul a prezentat o cădere în înălţime a părţii din faţă, acre va modifica cota de impact auto lovit, care în varianta unei reconstituiri în formă statică nu vor fi complementare.

Conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă că aceasta a suportat contravaloarea lucrărilor de reparaţii necesare remedierii avariilor înregistrate de autoturismul avariat, în cuantum de 2580,56 lei, aşa cum atestă comanda de reparaţie (f. 22), factura fiscală nr. 1447/09.12.2014 (f.23) şi ordinul de plată nr. 983/18.12.2014( f.24).

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamanta tinde la recuperarea valorii cheltuielilor ocazionate de repararea autoturismului, invocând în acest sens mecanismul subrogaţiei personale consacrat de dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 136/1996, în virtutea căruia, „despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58”.

Conform art. 2225 C.civ. dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabileşte prin convenţie încheiată între asigurat, terţa persoană prejudiciată şi asigurător sau, în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească.

 Conform art. 45 pct. 3 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011,  despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, acestea nu au fost contestate, fiind contestată doar

Instanţa reţine că refuzul pârâtei de a achita suma de 2580 lei este justificat de incidenţa art. 51 din OUG nr. 195/2002, care prevăd „Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligaţia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii.”.

Din probele administrate –înscrisuri şi declaraţiile celor doi conducători auto-  date cu ocazia instrumentării dosarului de daună, cât şi în faţa instanţei, că la producerea evenimentului asigurat - avarierea autoturismului X, a fost datorată atât culpei conducătorului autovehiculului asigurat cât şi a conducătorului de rula în spatele acestuia - martorul B.M.

Declaraţiile celor doi conducători auto duc la concluzia că autoturismul condus de intervenient rula în faţa autoturismului condus de martorul B.M. Ambii conducători auto declară că intervenientul a oprit şi a efectuat ulterior manevra de mers înapoi. Instanţa reţine însă că martorul B.M nu a păstrat distanţa suficientă faţă de autoturismul ce rula în faţa sa pentru a evita coliziunea cu acesta, iar planşele foto depuse confirmă cele arătate în raportul întocmit de asigurător şi planşele foto efectuate la instrumentarea dosarului de daună.  Declaraţiile intervenientului sunt contradictorii (acesta declară că a greşit adresa, motiv pentru care a oprit (f.77), apoi declară că a observat târziu un loc de parcare - f.150), iar martorul B.M a declarat că autoturismul condus de intervenient era oprit şi a oprit în spatele acestuia (f.78), iar în instanţă a declarat că intervenientul rula în faţa sa, ulterior a oprit –f.143.

Susţinerea reclamantei în sensul că poziţia asigurătorului comunicată prin adresa nr. XX/05.12.2014 a fost luată fără nicio verificare suplimentară, este infirmată de înscrisurile aflate în dosarul de daună, respectiv de raportul de investigaţie privind cauzele şi împrejurările producerii accidentului de circulaţie în dosarul de daună YY din 28.10.2014 (f.61).

Conform art. 1371 alin.1 Cod civil, în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Conform art. 28 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.

În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

Reţinând că ambii conducători auto sunt responsabili pentru producerea prejudiciului şi că răspunderea le revine în mod egal, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi în temeiul art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 şi art. 28 din 28 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1290 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând jumătate din suma de 2580 lei şi va respinge cererea pentru restul sumei.

Va respinge cererea de acordare de daune morale, ca nefondată. 

Instaţa constată că refuzul pârâtei de a achita suma solicitată, achitată de asigurat,  nu a fost abuzivă. Refuzul de plată a fost comunicat în termenul de 3 luni prevăzut de art. 26 lit. b din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011.

Instanţa reţine că solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la plata de penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, conform art. 37 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, este neîntemeiată.

Potrivit art. 37 din actul normativ antemenţionat „Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”, iar asigurătorul a îndeplinit în termen obligaţia prevăzută de art. 36 lit. b din Norme, obligaţiile stabilite de art. 36 din Norme fiind alternative.

În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata taxei judiciare de timbru corespunzătoare pretenţiilor admise, în cuantum de 95,30 lei. Va respinge cererea de acordare de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, din factură rezultând că onorariul este achitat în baza unui contract încheiat în anul 2012, pentru servicii de asistenţă juridică acordate reclamantei, nu doar pentru asistenţa şi reprezentarea în acest dosar.

Pentru aceste motive, va admite în parte acţiunea formulată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de SC A.S SA în contradictoriu cu SC ZZ ASIG S.A. prin FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, şi cu citarea intervenientului forţat M.B.M şi, în consecinţă:

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1290 lei cu titlu de despăgubiri.

Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 95,30 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru pretenţiile admise şi respinge în rest cererea de acordare de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Braşov.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 30.06.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

A.R.V G.M.B

ARV/10.10.2016

Ex.4

Domenii speta

Spete similare