Ordonanţă preşedinţială

Sentinţă civilă 520 din 24.04.2018


Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta BF şi pe pârâtul BHN , având ca obiect, ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns părţile şi martorele BC  şi BN  , reclamanta fiind asistată de avocat BN  GV cu împuternicire avocaţială seria OT nr.0027357 aflată la dosarul cauzei (fila nr.4), pârâtul fiind asistat de avocat BV cu împuternicire avocaţială seria OT nr.023701 din data de 13.04.2018. .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că procedura de citare este legal îndeplinită şi că s-a acordat un nou termen de judecată în vederea administrării probatoriului.

Apărătorii părţilor  au depus la dosarul cauzei interogatorii pentru părţi.

În baza art.352 din codul de procedură civilă, instanţa a luat interogatoriul părţilor care au fost consemnate în baza art.354 din Codul de procedură civilă şi ataşate la dosarul cauzei.

La interpelarea instanţei pârâtul a învederat că este de acord ca minorul să rămână la domiciliul mamei până la soluţionarea procesului de divorţ.

De asemenea reclamanta a arătat că este de acord să-i permită pârâtului să-l vadă pe minor.

Avocat BV a învederat instanţei că martorii propuşi de către  pârât nu s-au prezentat şi că renunţă la proba cu martori.

Instanţa a luat act de renunţarea pârâtului la administrarea probei cu martori.

Avocat BN  GV a arătat că renunţă la audierea martorilor prezenţi, având în vedere poziţia pârâtului faţă de cererea de chemare în judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Avocat BV , având cuvântul pentru reclamantă a solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. A arătat că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată având în vedere interesul suprem al minorului şi apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru promovarea unei astfel de acţiuni – aparenţa de drept, având în vedere vârste minorului, urgenţa cererii – pe parcursul procesului de divorţ, reclamanta să poată merge la medic, deoarece s-a întâmplat ca minorul să aibă probleme de sănătate şi să fie nevoie de acordul tatălui. A mai arătat că de la data externării şi până în prezent  nu l-a vizitat, nu s-a interesat de starea acestuia de sănătate, deşi susţine acest lucru. Cu privire la vremelnicia cererii a arătat că această măsură se impune până la soluţionarea divorţului. Cu privire la neprejudicierea fondului a arătat că din anul 2017, de când părţile s-au despărţit pârâtul nu a contribuit la creşterea şi îngrijirea minorului.

Avocat BV a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. A arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată, nu sunt îndeplinite condiţiile introducerii ordonanţei preşedinţiale, nu există urgenţa acestei cereri, se solicită exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, s-a solicitat  şi în dosarul de divorţ, s-a solicitat stabilirea domiciliului la reclamantă, şi din întâmpinarea depusă la dosar şi din poziţia pârâtului a rezultat că pârâtul nu se opune ca minorul să locuiască cu mama sa, a înţeles că la această vârstă este important ca minorul să locuiască cu mama sa, deci nu există urgenţa promovării unei astfel de acţiuni. A mai arătat că într-adevăr minorul a fost în spital însă nu i s-a comunicat acest lucru.

Instanţa constată dezbaterile închise şi a reţinut cauza pentru soluţionare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la data de 23.03.2018 sub nr. 549/184/2018, reclamanta BF  , în contradictoriu cu pârâtul BHN , a solicitat instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială să dispună stabilirea locuinţei minorului BAD la domiciliul reclamantei, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că în timpul căsătoriei cu pârâtul s-a născut minorul BAD  , la data de 10.08.2016.

În luna octombrie 2017 a intervenit despărţirea în fapt a părţilor, iar în cursul lunii noiembrie a fost promovată cererea de divorţ, înregistrată sub nr.2520/184/2017.

Reclamanta locuieşte împreună cu minorul la părinţii săi în comuna D  , sat D  , judeţul O  .

De la data despărţirii în fapt pârâtul nu a contribuit la creşterea şi educarea minorului, ocazional a adus câteva scutece şi fructe.

Pârâtul a încasat alocaţia de stat pentru minor, în cuantum de 200 lei.

Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei, precizând că hotărârea ce se va pronunţa vizează o măsură vremelnică, până la data soluţionării fondului şi nu prejudecă fondul cauzei. De asemenea, este o măsură urgentă care are în vedere interesul minorului, raportat la dezvO  area normală a acestora din punct de vedere psihic şi fizic.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 919, 996 şi urm. C.pr.civ., Legea nr.272/2004 actualizată.

În dovedirea cererii a fost solicitată încuviinţarea probelor cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtului.

Reclamanta a depus în copie certificat de căsătorie, certificat de naştere pentru minor, carte de identitate reclamantă.

A fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, arătând că motivele invocate de aceasta sunt nereale. A motivat că între soţi au existat mici discuţii pornind de la faptul că pârâtul îi cerea reclamantei să fie mai responsabilă cu îngrijirea minorului. Pârâtul era cel care aducea venituri în familie şi a manifestat interes faţă de minor şi după despărţirea în fapt, reclamanta refuzând de multe ori să-i permită să-l vadă.

Pârâtul mai arată că ar fi în interesul minorului să locuiască la domiciliul său, acolo unde a crescut şi unde este obişnuit cu mama şi sora pârâtului.

Pârâtul motivează că nu există interes în susţinerea cererii reclamantei, atât timp cât minorul se află la locuinţa reclamantei, cât exercitarea autorităţii părinteşti se solicită în comun, iar pensia de întreţinere va fi achitată de la data introducerii cererii de divorţ, adică anterior ordonanţei.

În consecinţă, în cauză nu se justifică urgenţa unui astfel de demers şi nu există o aparenţă de drept în favoarea reclamantei.

 ca domiciliul minorilor să fie stabilit la locuinţa sa, obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere în raport de veniturile realizate şi încuviinţarea cererii reclamantului de a avea legături personale cu minorii, potrivit programului propus de reclamant, precizat de către pârâtă.

 În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205-208 C.pr.civ.

Analizând întregul material probator administrat în cauză prin raportare la normele legale incidente, instanţa reţine următoarele: în timpul căsătoriei reclamantei cu pârâtul s-a născut minorul BAD  , la data de 10.08.2016.

În cursul lunii octombrie 2017 părţile s-au despărţit în fapt.

Instanta, verificând sistemul Ecris, constată că pe rolul Judecătoriei Balş a fost înregistrată cauza nr. 2520/184/2017, având ca obiect divorţ, aflat în curs de  soluţionare.

Potrivit art. 997 alin. 1 C.p.c., instanţa de judecată, stabilind ca în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

De asemenea, conform art.920 din C.p.c., „instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei”.

Având în vedere dispoziţiile legale sus menţionate, instanţa reţine că sunt stabilite trei condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale, iar prin măsura luată să nu se prejudicieze fondul.

Analizând condiţiile cererii, prin prisma înscrisurilor depuse de către reclamantul pârât la dosarul cauzei, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru promovarea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În ceea ce priveşte caracterul vremelnic al acestei măsuri, instanţa reţine că această procedură nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor părţilor, tocmai de aceea între acestea se desfăşoară judecata pe fondul cauzei, pe calea procedurii de drept comun.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru ca soluţia sa nu fie arbitrară, va cerceta aparenţa acestui drept.

De asemenea, instanţa apreciază ca fiind îndeplinită condiţia urgenţei, având în vedere faptul că se impune stabilirea situaţiei juridice a minorului. Mai mult decât atât, dispoziţiile art.920 din C.p.c. referitoare la divorţ, prevăd că aceste măsuri se pot dispune chiar şi în timpul procesului de divorţ. Prin urmare, urgenţa în astfel de cazuri se presupune.

Potrivit art.496 din Noul Cod civil, copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, ascultându-i pe părinţi si pe copil, daca a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art.264 rămân aplicabile.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor de către cei doi părinţi, instanţa reţine că aceasta nu se regăseşte printre măsurile prevăzute de art. 920 C.pr.civ. astfel încât urgenţa să fie prezumată. Totodată, prin raportare la probele administrate în cauză, instanţa apreciază că aceasta măsură nu are caracter urgent pentru a se dispune cu caracter vremelnic şi, în consecinţă, urmează ca instanţa ce soluţionează fondul cauzei de divorţ să se pronunţe asupra acesteia. Prin urmare, instanţa va respinge această cerere.

Potrivit rapoartelor de ancheta psihosocială efectuate atât la domiciliul reclamantului pârât cât şi la domiciliul pârâtei reclamante,  a rezultat că aceştia au condiţii corespunzătoare,  locuinţele fiind bine întreţinute  şi utilate  cu tot strictul necesar.

Instanţa arată şi faptul că pârâtul şi-a manifestat în faţa instanţei acordul ca minorului să-i fie stabilită locuinţa la mamă până la soluţionarea pe fond a cauzei, precum şi cu privire la plata pensiei de întreţinere în favoarea acestuia.

În consecinţă, apreciind că acţiunea reclamantei este întemeiată, o va admite în parte şi va stabili provizoriu locuinţa BAD  , născut la data de 10.08.2016 la domiciliul reclamantei, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr.2529/184/2017, având ca obiect “divorţ”.

Potrivit art.499 din Noul Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum si contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutela, pe baza raportului de ancheta psihosocială

De asemenea, dispoziţiile art.529 din Noul Cod civil prevăd:

1).Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

2).Cand întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art.532 din Noul Cod civil.

În speţă, instanţa constată că pârâtul este angajat în muncă, astfel că va stabili  pensia  de  întreţinere în favoarea minorului în funcţie de venitul net lunar, fără a lua în calcul valoarea normei de hrană, deoarece prin decizia nr.21/19.10.2015 a ÎCCJ s-a stabilit că aceasta nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului.

În consecinţă, va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de câte 310 lei lunar în favoarea minorului BAD  , născut la data de 10.08.2016, începând cu data introducerii cererii, 23.03.2018 şi până la soluţionarea definitivă a cauzei nr.2529/184/2017, având ca obiect “divorţ”.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în temeiul dispozitiilor art. 453, 454  Cod pr.civ., instanta va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 840 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, din care 800 lei onorariu avocat, iar 40 lei taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta BF  , , în contradictoriu cu pârâtul BHN .

Stabileşte provizoriu locuinţa minorului BAD  , la domiciliul reclamantei, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr.2529/184/2017, având ca obiect “divorţ”.

Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de câte 310 lei lunar în favoarea minorului BAD  , născut la data de 10.08.2016, începând cu data introducerii cererii, 23.03.2018 şi până la soluţionarea definitivă a cauzei nr.2529/184/2017, având ca obiect “divorţ”.

Respinge ca neîntemeiată cererea de exercitare în comun a autorităţii părinteşti în ceea ce îl priveşte pe minor.

Obligă pârâtul la plata sumei de 840 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, din care 800 lei onorariu avocat, iar 40 lei taxă judiciară de timbru.

 Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, ce se va depune la Judecătoria Balş.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24.04.2018.

Data publicarii pe site: 05.06.2018

Domenii speta