Stabilire program vizite minor

Dosar nr.XXX/217/2018 Stabilire program vizitare minor

Cod operator date cu caracter personal înregistrat sub nr. : 3029

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DARABANI

Şedinţa publică din data de: 15.10.2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE – XXXX

GREFIER – YYYYY

Sentinţa civilă nr. 1019

La ordine, pronunţarea acţiunii civile având ca obiect stabilire program vizitare minor formulată de reclamantul XXXX  în contradictoriu cu pârâta YYYY

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din 03.10.2018, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când din lipsă dce timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi 15.10.2018.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă ;

Reclamantul XXXX,  în contradictoriu cu pârâta XXXX, în prezent cu reşedinţa în Italia..

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta:

- să aducă minorul în România la domiciliu stabilit prin sentinţa civilă.

- să se stabilească programul de vizitare a minorului în timpul anului şi perioade mai mari de timp în timpul vacantelor şi a sărbătorilor de iarnă şi pascale precum şi a zilei de naştere şi de nume.

A arătat reclamantul, că din căsătoria pe care a avut-o cu pârâta, desfăcută prin Sentinţa civilă nr.96/08.02.2018 a Judecătoriei XXXX, a rezultat minorul , că acesta se afla în Italia fără paşaport valabil, plecat împreuna cu ambii părinți în urmă cu aproximativ trei ani, că pârâta refuză să-1 aducă în ţară, pentru a i se putea întocmi pașaport care în prezent îi este expirat, că minorul locuieşte în Italia împreuna cu părinţii, fratele şi încă două rude ale pârâtei într-un apartament închiriat, minorul este luat la evenimente şi în diferite localuri unde pârâta lucrează la ore târzii în noapte, că este lăsat la diferite persoane unde bunica maternă face curăţenie, sau la fratele şi tatăl pârâtei care frecventează barurile şi localuri cu jocuri de noroc lăsând minorul nesupravegheat cât ei consuma băuturi alcoolice sau joacă la aparate.

Arată reclamantul că el deţine locuinţă şi are loc de muncă în România şi deşi face un mare efort financiar şi pierde mult timp să ajungă la minor merge lunar în Italia, iar pârâta îi dă minorul când şi cât timp doreşte ea.

Având în vedere situația în care se află minorul, solicită reclamantul a se încuviința un program de vizită astfel:

- în a doua şi a patra săptămână a fiecarei luni din an să-1 ia de la domiciliul mamei de vineri de la ora 17 până duminica la ora 17, în anii pari o săptămână la sărbătorile de Crăciun de pe data de 23 decembrie ora 16 până pe 29 decembrie ora 16,

- în anii impari o săptămână la sărbătorile pascale de vineri de la ora 16 până joi ora 16,

- în fiecare vacanţă de vara o lună de zile începând cu ora 10 ale datei de 15 iulie până la data de 15 august ora 18,

- să participe şi să petreacă patru ore împreună la sărbătorirea zilei de naştere şi de nume al minorului.

Cererea a fost legal timbrată (f.12), potrivit art.15 lit.e) din OUG 80/2013, modificată.

Legal citată, pârâta prin mandatar avocat cu împuternicire la dosar (f.19) a formulat întâmpinare (f.15), prin care a invocat excepția necompetenţei instanţelor române în soluţionarea cererii reclamantului, învocând dispozițiile art.8, art.10 și art.17 din Regulamentul C.E. nr. 2201/ 2003 care reglementează competenta, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, apreciind că este competentă să soluţioneze cererea reclamantului instanţa de la reşedinţa obişnuită a minorului, respectiv instanţa judecătorească din Italia şi nu instanţele române.

Arată pârâta că atât ea cât și minorul au locuința în Italia de 4 ani de zile, că acolo a locuit și pe perioada procesului de divorț finalizat cu Sentința civilă XX a Judecătorie XXX, dar că și reclamantul locuiește în Italia unde are o afacere de transport, motiv pentru care acesta a și arătat că merge lunar în Italia.

Astfel, arată pârâta că, reședința obișnuită a minorului este în Italia, proba făcând-o cu cartea de identitate pe care o atașează întâmpinării (f.20 și urm.) dar și prin recunoașterile făcute de pârât prin cererea introductivă.

Ca urmare, în temeiul art.17 din Regulament, solicită admiterea excepţiei şi respingerea cererii ca nefiind de competenta instanţelor române.

Anexat întâmpinării, pârâta prin mandatar avocat depune certificatul italian de naștere a minorului (f.26) precum și dovada dreptului permanent de ședere în Italia (f.25).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.

Raportat la dispozițiile art.245 și art.248 alin.(1) C.proc.civ., instanța urmează a analiza cu prioritate excepția necompetenței generale a instanțelor române, ridicată de către pârâtă prin întâmpinare.

Se reține că, prin Sentinţa civilă nr.96/08.02.2018 a Judecătoriei XXXX, pronunțată în Dosarul XX/217/2017, prin care a fost desfăcută căsătoria dintre părți s-a stabilit că autoritatea părintească privind pe minorul să fie exercitată de către ambii părinți, iar locuința minorului să fie la mamă.

Instanța mai constată că minorul s-a născut în Italia, dată de când, potrivit susținerilor coroborate ale părților, dar și înscrisurilor existente la dosar (f.22-26), a locuit permanent în Italia, până la divorț - împreună cu ambii părinți, iar ulterior despărțirii acestora doar cu mama sa, la locuința acesteia din localitatea Nepi.

În aceste condiții, instanța constată că litigiul prezintă un element de extraneitate - locuința minorului și că, potrivit art.1 alin.(1) lit.b) și alin.(2) lit.a), care reglementează competența în materie matrimonială și a răspunderii părintești în cazul litigiilor cu elemente de extraneitate, aplicabil acestei cereri privind dreptul la vizită, este Regulamentul CE 2201/2003.

Astfel, potrivit art. 8 din Regulamentul CE 2201/2003, care beneficiază de aplicabilitate directă, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată.

Domeniul de aplicare a acestui regulament este indicat în art. 1, printre care se numără şi exercitarea totală sau parţială a răspunderii părinteşti, care cuprinde în mod special, astfel cum indică alin. 2 dreptul la vizită al minorului. Răspunderea părintească este definită de Regulament ca fiind ansamblul drepturilor şi obligaţiilor conferite unei persoane în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana şi bunurile unui copil, iar această materie înglobează în mod special încredinţarea şi dreptul la vizită.

Art.2 din regulament definește "dreptul de vizită" ca fiind în special dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată într-un alt loc decât cel al reşedinţei sale obişnuite, iar cererea reclamantului privește, în mod evident, luarea minorului de la locuința mamei.

Astfel, raportat la faptul că de la nașterea sa minorul locuiește în Italia, mare parte împreună cu părinții săi, iar în ultima perioadă cu mama sa, la faptul că la data divorțului acesta era în Italia, precum și la faptul că tatăl reclamant îl vizitează lunar în Italia, instanța constată că locuința obișnuită a minorului este cea din Italia. Dealtfel, prin sentința XX/08.02.2018 a Judecătoriei XXX locuința minorului a fost stabilită ”la locuința mamei reclamante”, ori la data pronunțării acestei hotărâri locuința mamei era în Italia, fapt cunoscut de către reclamant la acel moment și recunoscut de acesta prin însăși cererea de chemare în judecată din prezentul dosar.

Chiar și prin prisma art.15 din regulament care reglementează situația de excepție a instanței mai bine plasate, instanța apreciază că prezenta cererea ce vizează stabilirea unui program de vizită a minorului poate fi soluționată mult mai benefic pentru interesului minorului de către instanțele italiene, acolo unde copilul și mama sa se află și acolo unde probațiunea necesară (anchetă psihosocială, etc.) poate fi administrată în mod eficient.

Ca urmare, în temeiul art.17 din Regulamentul CE 2201/2003, instanța urmează să admită excepția necompetenței generale și să respingă cererea ca nefiind de competența instanțelor române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței generale a instanței.

Respinge ca nefiind de competența instanțelor române, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul XXXX, în contradictoriu cu pârâta YYYY, având ca obiect stabilire program vizită minor.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Darabani.

Pronunțată, azi, 15.10.2018, în condiţiile art.396 alin.(2) C.proc.civ. prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREȘEDINTE GREFIER,

V

Domenii speta

Spete similare