Indemnizaţia pentru creşterea copilului – situaţia naşterii copiilor gemeni. Natura juridică a indemnizaţiei. Scopul legii.

2. Indemnizaţia pentru creşterea copilului – situaţia naşterii copiilor gemeni. Natura juridică a indemnizaţiei. Scopul legii.

Contencios administrativ

Art. 1-8 din O.U.G. 148/2005

Indemnizaţia pentru creşterea copilului prevăzută de OUG 148/2005 suplineşte veniturile părintelui nefiind un drept al copilului. Naşterea a doi copii gemeni nu determină acordarea a două îndemnizaţii.

Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 660 / 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ reclamanta U.T. în contradictoriu cu Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Neamţ a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 16774/24.04.2008 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei (RON) cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea gemenilor minori U.F. şi U.I. născuţi la 10.01.2008 în municipiul Piatra Neamţ.

În motivarea cererii reclamanta arată că la data de 10.01.2008 a născut pe minorii U.F. şi U.I.. S-a adresat cu cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de OUG nr. 148/2005. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a dispus să i se acorde doar suma de 600 lei pentru ambii copii. A formulat contestaţie împotriva deciziei date, dar prin decizia nr. 16774/24.04.2008 pârâta a respins contestaţia.

Reclamanta consideră nelegale actele administrative emise de pârâtă.

În art.1 din OUG nr. 148/2005 se prevede dreptul la o indemnizaţie de creşterea copilului de 600 lei. În tot cuprinsul ordonanţei se face referire doar la un singur copil, ca beneficiar al indemnizaţiei, motiv pentru care în cazul a doi copii se impune acordarea unei sume duble de 1200 lei. Atâta timp cât reclamanta are doi copii, aceasta se consideră îndreptăţită să beneficieze de indemnizaţie pentru fiecare dintre aceştia.

În apărările formulate Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Neamţ a depus întâmpinare susţinând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate şi solicitând respingerea acţiunii. Se invocă art. 2 al. 1 din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Potrivit acesteia „Concediul şi indemnizaţia lunară, sau după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare primele trei naşteri survenite după data de 1 ianuarie 2006...." . În art. 3 al. 1 din H.G. nr. 1025/2006 se subliniază „ ... prin naştere se înţelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii". Reclamanta este beneficiara indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru naşterea survenită la 10 ianuarie 2008, în cuantum de 600 lei.

În dovedire au fost depuse decizia nr. 10157 din 18.02.2008 şi decizia nr. 16774/22.04.2008 emise de pârâtă, certificatele de naştere ale copiilor U.I. şi U.F., precum şi adeverinţa din care reiese că reclamanta are calitatea de salariată în funcţia de medic a Spitalului O.R.. De asemenea, reclamanta a depus soluţia dată asupra excepţiei de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Examinând materialul probator, actele şi susţinerile părţilor instanţa de fond a reţinut că în fapt reclamanta a născut doi gemeni şi pretinde indemnizaţia prevăzută de OUG nr. 148/2005 pentru fiecare dintre ei.

Pârâta a decis acordarea unei singure indemnizaţii.

În drept: reclamanta susţine că indemnizaţia trebuie acordată raportat la numărul de copii.

Pârâta susţine că indemnizaţia se acordă pentru naştere indiferent dacă s-a născut unul sau mai mulţi copii.

Prin sentinţă instanţa a reţinut că este adevărat că art.1 din OUG nr. 148/2005 prevede că indemnizaţia este un drept cuvenit persoanelor beneficiare ale concediului şi nu un drept cuvenit copilului sau copiilor.

Din interpretarea restrictivă a acestui text ar rezulta că indemnizaţia este unică, indiferent de numărul de copii născuţi la o singură naştere şi reprezintă un drept cuvenit celui aflat pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani.

Însă, preambulul OUG nr. 148/2005 tratează drepturile stabilite ca drepturi cuvenite copilului (copiilor). Scopul prevăzut de legiuitor este „susţinerea familiei în vederea creşterii copilului„. Fiind un drept cuvenit copilului, creşterea a doi copii implică drepturi pentru fiecare dintre aceştia.

Instanţa a avut în vedere excepţia de nelegalitate admisă cu privire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG nr. 1825/2005. Astfel, în considerentele deciziei nr. 1947/4.04.2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal - s-a reţinut că „acordarea indemnizaţiei lunare de creştere a copiilor trebuie făcută, în virtutea dispoziţiilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prin raportare la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor. Este nelegală prevederea cuprinsă în art. 2 din HG. ce defineşte naşterea drept aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, ce adaugă astfel actului normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi una multiplă".

Faţă de cele arătate mai sus, pentru identitate de raţiune, art. 2 al. 1 şi art. 3 al. 1 din HG nr. 1025/2006 adăugă la lege, iar adăugirea referitoare la definiţia naşterii este nelegală.

Având în vedere şi caracterul discriminatoriu al adăugirii, instanţa de fond a înlăturat aplicabilitatea textului adăugat, iar prin hotărâre a dispus admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Împotriva sentinţei nr. 165 din 15.07.2008 a formulat recurs Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Neamţ criticând sentinţa recurată sub aspectul interpretării dispoziţiilor OUG nr. 148/2005. Se arată că prin naşterea intervenită la 10.01.2008, reclamanta a adus pe lume doi copii, dar conform prevederilor art. 3 din OUG nr. 148/2005 nu poate beneficia decât de o indemnizaţie. Reţinerea de către instanţa de fond a considerentelor deciziei nr. 1977/A.0A.2007 a I.GCJ. nu are relevanţă în cauză.

Intimata a solicitat respingerea recursului apreciind ca legală hotărârea instanţei de fond. Astfel, arată că legile în vigoare nu sunt perfecte ci perfectibile, că scopul legii este acela de a susţine familia în vederea creşterii copiilor, această indemnizaţie fiind un drept al copilului iar stabilirea indemnizaţiei doar pentru un copil însemnă încălcarea acestui drept celuilalt copil. Se arată că prin art. 2 din HG nr. 1025 se instituie discriminări cu privire la peroane aflate în situaţii identice.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu această instanţă apreciază că este fondat pentru următoarele considerente.

În fapt reclamanta a dat naştere la doi copii gemeni, împrejurare faţă de care a solicitat acordarea indemnizaţiei prevăzută de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 D.M.P.S. Neamţ a aprobat plata unei singure indemnizaţii.

Actul emis de intimată este în acord cu dispoziţiile legale în vigoare, respectiv OUG nr. 148/2005, instanţa de fond procedând la o interpretare greşită a dispoziţiilor OUG nr. 148/2005.

Din analiza în ansamblu a actului normativ rezultă că scopul a fost de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului ci al părintelui suplinind veniturile realizate din exercitarea unei profesii.

Concluzia că indemnizaţia prevăzută de art. 2 nu este în favoarea copilului rezultă din coroborarea art. 1,4,5,6,8 din OUG nr. 148/2005. Astfel, potrivit art. 5 de indemnizaţie beneficiază oricare dintre părinţii fireşti ai copilului dacă îndeplineşte condiţiilor prev. de art. 1 şi dacă depune înscrisurile prevăzute de art. 8. Din art. 1 cât şi din art. 8 rezultă că pot beneficia de indemnizaţie doar părinţii care au realizat timp de 12 luni, anterior datei naşterii copilului venituri supuse impozitului pe venit ceea ce denotă că indemnizaţia suplineşte venitul părintelui aflat în concediu de creştere a copilului. Dacă indemnizaţia ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiţia ca anterior datei naşterii, părintele să fi realizat venituri, nu mai era înserată în actul normativ şi s-ar fi dispus plata indemnizaţiei pentru fiecare copil, indiferent dacă părintele a realizat sau nu venituri.

Singurul drept care este înscris în favoarea copilului este alocaţia reglementată de art. 4, alocaţie care se acordă pentru fiecare copil, aşa încât, în speţă celor doi copii ai reclamantei li se cuvin două alocaţii în cuantumul prevăzut de art. 4.

Relevanţă deosebită în interpretarea legii o au art. 6 al. 3,4. Astfel, se prevede că în ipoteza în care în perioada de 2 ani în care un părinte se află în concediu de creştere a copilului intervine o nouă naştere, durata concediului se prelungeşte corespunzător însă se acordă o singură indemnizaţie. Din conţinutul art. 4 rezultând fără echivoc că indemnizaţia nu a fost prevăzută pentru copil, ci în sprijinul îmbunătăţirii echilibrului social - economic al familiei.

Este adevărat că pentru creşterea a doi copii se impun cheltuieli mai mari şi că aşa cum apreciază intimata legile nu sunt perfecte ci perfectibile însă instanţa este ţinută a aplica OUG nr. 148/2005 în forma în vigoare, doar legiuitorul fiind în măsură a modifica legea atunci când apreciază că nu este în acord cu situaţia economică, socială, cu normele europene, etc.

Invocarea deciziei nr. 1947/4.04.2007 a I.GGJ. nu are relevanţă în cauză, deoarece, ca principiu admiterea unei excepţii de nelegalitate nu este opozabilă decât părţilor din litigiul în care a fost invocată iar pe de altă parte la data emiterii de către recurentă a deciziei contestate, HG nr. 1825/2005 era abrogată, fiind în vigoare HG nr. 1025/2006. In faţa instanţei de fond nu s-a invocat nelegalitatea HG nr. 1025/2006 şi oricum instanţa de fond nu avea competenţa, faţă de faptul că HG nr. 1025/2006 este act emis de autoritatea centrală, să analizeze legalitatea acesteia.

Mai mult, instanţa apreciază că faţă de forma în care este în vigoare OUG nr. 148/2005 dispoziţiile HG nr. 1025/2006 nu au relevanţă în interpretarea noţiunii de indemnizaţie.

Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul, a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii.

Domenii speta

Spete similare