Plângere contravenţionala

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul PE în contradictoriu cu intimatul IPJ OLT,  având ca obiect plângere contravenţionala.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petentul şi martorii C C şi CN , lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă  după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 03.10.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera,  a amânat pronunţarea pentru termenul din data de 04.10.2017 când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de 10.11.2017 sub nr.2524/184/2017, reclamanta BI  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunta în contradictoriu cu pârâta OI  , să fie obligată aceasta din urmă să-i restituie suma de 47.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului nr.88, proprietatea reclamantei, situat în B pe care i-a remis pârâtei spre păstrare.

În fapt, în decembrie 2014, reclamanta, la îndemnul pâretei, care îi este nepoată de soră, a vândut apartamentul nr.88, situat în B, compus dintr-o cameră şi dependinţe, la preţul de 44.000 lei, către cumpărătorul M G .

A luat această hotărâre la îndemnul şi insistenţele nepoate sale, pârâta  OI  , aceasta promiţându-i că va avea grijă de ea, iar banii obţinuţi din vânzarea casei îi va folosi pentru întreţinerea sa.

Având în vedere faptul că reclamanta suferă de un handicap sever constând în sechele encefalopatie infantilă oligofrenică cu tulburări de comportament şi crezând că nepoata sa va avea grijă de ea aşa cum a promis, reclamanta a acceptat să-şi vândă garsoniera şi să se mute împreună cu nepoata sa şi cu familia acesteia în casa lor din sat B , comuna B , strada B 

Ulterior vânzării şi imediat ce reclamanata a încasat preţul, nepoata sa a convins-o să îi dea ei toţi banii în păstrare, spunând că la nevoie îi va restitui, motivând că reclamanta nu are nevoie de aceşti bani, deoarece la ea nu-i va lipsi nimic.

 De faţă la momentul înmânării banilor către nepoata sa au fost cumpărătorul M G , martorul M M şi doamna notar care a redactat actul, MB  .

Pârâta i-a luat toţi banii reclamantei fără să-i dea vreun leu şi i-a folosit să cumpere un apartament fiului său în oraşul B  , judeţul B 

După ce i-a cheltuit toţi banii, pârâta împreună cu familia ei a început să se poarte foarte urât cu reclamanta. În primul rând, acolo unde au dus-o nu are condiţii de locuit, nu are lumină, căldură, frigider şi nici apă. Nu are toaletă în casă şi nici în curte. Ca reclamanta să nu intre în curtea lor să ia apă de la fântână i-au zăvorât poarta, fiind nevoită să apeleze la vecini să-i dea câte o găleată cu apă. O jignesc, soul pârâtei a lovit-o de mai multe ori, îi strigă tot felul de vorbe urâte. De frica lui, o perioadă de 7 luni reclamanta a locuit la o prietenă la B  .

Reclamanta mai arată că soţului pârâtei i-a făcut şi plângere la poliţie pentru că i-a întrerupt alimentarea cu curent electric. De multe ori a lăsat-o în întuneric, în frig şi fără mâncare.

În consecinţă, reclamanta solicită admiterea cererii şi obligarea pârâtei să-i restituie toţi banii, respectiv suma de 47.000 lei, pe care aceasta i-a obţinut din vânzarea apartamentului său din B  i şi pe care nepoata sa refuză să-i restituie.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar în dovedire s-a arătat că se va folosi de proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtei.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri în copie, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.2006/17.12.2014, certificat de încadrare în grad de handicap nr.218/30.01.2003, carte de identitate.

Prin încheierea din data de 05.12.2017 a fost admisă în parte cererea de acordare a jutorului public judiciar formulată de reclamanta BI , s-a dispus reducerea cu 50% a taxei judiciare de timbru stabilite în dosarul nr.2524/184/2017 de la suma de 1.925 lei la suma de 962,5 lei, plata urmând a se efectua eşalonat pe durata a 5 luni, în rate de câte 192,5 lei lunar.

La data de 15.05.2018 pârâta a depus întâmpinare-cerere reconvenţională, solicitând respingerea cererii formulate de reclamantă ca neîntemeiată şi obligarea acesteia la plata sumei de 31.200 lei reprezentând chirie pentru perioada 2015-2017 şi 2008-2015.

În fapt, pârâta-reclamantă a motivat că reclamanta este mătuşa sa, iar în cursul anului 2011 s-a mutat efectiv la domiciliul pârâtei din comuna B , sat B , judeţul Olt, perioadele în care pleca la locuinţa sa din B  i fiind puţine.

În cursul anului 2014 reclamanta a decis să vândă garsoniera pe care o deţinea în B  i şi să se mute la B , urmând ca aceasta să îşi achiziţioneze o locuinţă, cum, dealtfel, pârâta şi soţul său ai sfătuit-o. Banii obţinuţi din vânzarea garsonierei au fost însuşiţi în totalitate de către reclamantă.

Reclamanta a luat hotărârea de a renova casa pe care pârâta şi soţul său o deţin, condiţii în care i-au propus să-i facă acte de proprietate asupra imobilului, dacă intenţionează să rămână în el, însă reclamanta a refuzat.

În primăvara anului 2015 a început renovarea imobilului şi s-a finalizat în luna august 2015. În toată această perioadă pârâta şi soţul său au fost cei care s-au implicat efectiv în realizarea îmbunătăţirilor. În luna septembrie 2015 pârâta a plecat la o prietenă la B  , unde a rămas timp de 7 luni, până în luna martie 2016. Casa a fost renovată în totalitate începând de la fundaţie până la acoperiş. Au fost montate inclusiv geamuri termopan, toate acestea pentru a-i asigura reclamantei condiţii optime de locuit.

De atunci şi până în prezent reclamanta le face viaţa un calvar, adresându-le injurii şi tot felul de acuzaţii care nu sunt reale.

În toată această perioadă reclamanta nu a achitat niciodată contravaloarea energiei electrice, pârâta şi soţul său fiind cei care achită facturile. Cele susţinute de reclamantă nu sunt reale, în sesnul că nu ar avea condiţii de locuit, căldură, lumină, apă sau frigider. Costurile energiei electrice le suportă pârâta, întrucât utilizează pentru ambele imobile acelaşi contor. Reclamanta are fântână în curte, iar în casă mobCrul pe care şi l-a adus de la B  i.

De asemenea, impozitul aferent imobilului respectiv a fost achitat de pârâtă.

Pârâta mai arată că nu a semnat cu reclamanta nici un fel de contract de întreţinere, ci, pur şi simplu, prin prisma legăturii de rudenie, fiind sora mamei sale, a acceptat să locuiască în acel imobil. Pârâta susţine că nu a folosit niciodată în interesul ei vreo sumă de bani din cei care i-au aparţinut reclamantei, iar aceasta a folosit banii pentru a efectua îmbunătăţiri la imobilul pe care pârâta i l-a pus la dispoziţie.

Apartamentul despre care face vorbire reclamanta a fost cumpărat de pârâtă cu banii strânşi cât timp au fost plecaţi la muncă în străinătate.

Pârâta mai arată că nu a aflat decât foarte târziu de boala de care suferă reclamanta, aceasta având grave probleme de sănătate de natură să îi influenţeze comportamentul.

Modalitatea de calcul a sumei a constat în raportarea nivelului chiriei pentru imobile din zona respectivă.

În dovedirea cererii pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul reclamantei, înscrisuri şi martori, înregistrări video şi audio.

În drept se invocă dispoziţiile art.194 C.p.c. şi art.209 C.p.c.

A fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 140 lei.

La data de 31.01.2018 reclamanta BI  a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională.

Prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea motivelor invocate de pârâtă, având în vedere că cele menţionate în cuprinsul întâmpinării sunt simple speculaţii invocate de aceasta în apărare, fără suport probator.

Reclamanta arată că niciodată nu a avut intenţia de a-şi vinde garsoniera şi de a se muta la ţară, până când pârâta a insistat să facă acest lucru. Aceasta minte într-un mod ruşinos prin afirmaţia că reclamanta a ales să renoveze casa lor de la ţară, deoarece ea nu a mai avut acces la banii încasaţi din vânzarea garsonierei din momentul în care pârâta i-a luat.

Iniţial, pârâta i-a promis reclamantei că va avea toate condiţiile necesare unui trai decent în momentul mutării în casa ei. Odată ajunsă acolo, a avut surpriza neplăcută să găsească o casă bătrânească dărăpănată. Văzând aceasta, pârâta a apelat la televiziunea Kanal D şi numai în aceste condiţii pârâta a renovat casa, făcând-o locuibilă.

Reclamanta a locuit o perioadă la B la o prietenă pentru că a fost nevoită, deoarece pârâta a plecat să lucreze în Germania, iar reclamanta a rămas să locuiască cu soţul pârâtei, care în nenumărate rânduri a agresat-o fizic şi verbal.

Faptul că pârâta şi soţul acesteia i-au propus reclamantei să-i vândă casa în care aceasta locuieşte acum este o altă minciună, deoarece niciodată nu a avut acestă propunere din partea lor.

Reclamanta arată că, analizând situaţia descrisă de ambele părţi, rezultă în mod clar că pârâta nu neagă faptul că reclamanta le-a remis suma de bani, numai că, pentru a se sustrage de la restituirea lor, pârâta a invocat o serie de aspecte neplauzibile şi neprobate cu dovezi.

Pe cale de întâmpinare la cererea reconvenţională, faţă de solicitarea pârâtei reclamante de obligare a reclamantei pârâte la plata sumei de 31.200 lei reprezentând chirie pentru perioada anilor 2008-2015, reclamanta invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele aferente perioadei 2008-2014, având în vedere dispoziţiile art.2517 Cod civil, în sensul că „termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen”.

Potrivit art.2523 Noul Cod civil, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

În cauză, având în vedere că solicitarea pârâtei este de obligare a reclamantei la plata chiriei, fiind o prestaţie succesivă, reclamanta apreciază că prescripţia dreptului la acţiune a început să curgă de la data la care fiecare prestaţie a devenit exigibilă.

Pe fondul cauzei, reclamanta solictă respingerea cererii pârâtei ca neîntemeiată. Se arată că aceasta dă dovadă de rea credinţă, deoarece solisită plata contravalorii chiriei pentru perioada 2008-2017, deşi în motivele cererii reţine că reclamanta s-a mutat în casa pârâtei în cursul anului 2011, deci cu 3 ani mai târziu faţă de limita inferioară a perioadei menţionate, respectiv 2008.

Între părţi nu s-a purtat o discuţie în sensul ca reclamanta să locuiască cu chirie în casa pârâtei. Reclamanta nu a avut niciodată intenţia să se mute la ţară, dar s-a lăsat convinsă de pârâtă, care a insistat ca reclamanta să vândă garsoniera şi să-i dea ei banii. Între părţi nu a existat un raport juridic în acest sens.

Raportându-se la motivele invocate de reclamantă în cererea prin care susţine că toţi banii reclamamntei au fost folosiţi în renovarea casei pârâtei, având în vedere că reclamanta nu are un drept de proprietate asupra acestui imobil, nu avea obligaţia investirii banilor ei în renovarea casei pârâtei, iar îmbunătăţirile aduse casei rămân câştigate pârâtei.

În drept se invocă art.205 C.p.c.

Se solicită probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

La data de 20.03.2018 pârâta a depus la dosar înscrisuri, respectiv bilete de călătorie şi două chitanţe pentru încasarea creanţelor bugetare, din data de 22.12.2017 şi respectiv din16.02.2018.

La data de 06.03.2018 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a invocat ca temei de drept dispoziţiile privind îmbogăţirea fără justă cauză. În conformitate cu art.1345 Cod civil „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri”.

Potrivit art.1348 Cod civil „cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat”.

Se arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri: există o îmbogăţire a pârâtului, există o însărăcire a reclamantei, între îmbogăţirea pârâtului şi însărăcirea reclamantei există o legătură sau corelaţie directă, iar îmbogăţirea şi însărăcirea corespunzătoare sunt lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice.

În cauză au fost administrate pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul, propuse reciproc, proba cu martori şi înregistrare video pentru pârâtă. Deşi proba cu martori a fost încuviinţată şi pentru reclamantă, martorii propuşi nu s-au prezentat, deşi împotriva lor au fost emise mandate de aducere.

Analizând în mod coroborat ansamblul materialului probator, instanţa reţine: pârâta este nepoata de soră a reclamantei şi locuieşte în sat B , comuna B , strada B  nr.6, judeţul B 

Între reclamantă şi pârâtă a intervenit o convenţie verbală, în sensul ca reclamanta să-şi vândă garsoniera situată în B  i, a cărei proprietară era şi să se mute în comuna B , judeţul Olt, pentru a fi aproape de nepoata sa.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.2006/17.12.2014 la BNP Asociaţi B  , reclamanta a vândut apartamentul nr.88compus dintr-o cameră şi dependinţe, la preţul de 44.000 lei, către cumpărătorul M G .

Reclamanta i-a înmânat la aceeaşi dată pârâtei suma de 40.000 lei, aşa cum aceasta din urmă a recunoscut la interogatoriu, spre păstrare. Deşi reclamanta a susţinut că i-a remis pârâtei suma de 44.000 lei, nu a făcut dovada acestui fapt, pârâta recunoscând că a primit suma de 40.000 lei.

O parte din bani au fost folosiţi de pârâtă şi de soţul acesteia pentru a renova o casă bătrânească proprietatea acestora, aflată în imediata vecinătate a casei în care locuiesc cei doi şi în care a locuit şi locuieşte şi în prezent reclamanta.

Între părţi au apărut discuţii în contradictoriu, în urma cărora reclamanta i-a cerut pârâtei să-i restituie suma de bani obţinută din vânzarea garsonierei sale, sumă pe care i-o înmânase spre păstrare.

Ulterior, pe cale de cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 31.200 lei reprezentând chirie pentru perioada 2015-2017 şi 2008-2015, când reclamanta ar fi locuit în casa pârâtei şi a soţului său.

În drept, cu privire la cererea formulată de reclamantă devin incidente dispoziţiile art.1.345 Cod civil, în conformitate cu care „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri”.

Instanţa arată mai întâi că între părţi nu a intervenit vreun act juridic, faptele derulându-se numai pe baza unei înţelegeri verbale.

 Analizând condiţiile instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, există o diminuare a patrimoniului reclamantei, prin înmânarea sumei de 40.000 lei pârâtei; există o mărire a patrimoniului pârâtei cu suma de 40.000 lei, primită de la reclamantă; există legătura de cauzalitate între diminuarea patrimoniului reclamantei şi mărirea patrimoniului pârâtei; îmbogăţirea s-a realizat în mod neimputabil, neexistând un alt mijloc juridic la îndemâna reclamantei, pentru recuperarea banilor; nu există vreo cauză care să justifice mărirea patrimoniului pârâtei prin micşorarea patrimoniului pârâtei.

 Instanţa mai arată faptul că pentru a constata incidenţa instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză sunt lipsite de relevanţă motivele invocate de pârâtă, respectiv faptul că banii reclamantei au fost folosiţi pentru renovarea unei case în care reclamanta a locuit, atâta timp cât acea casă este proprietatea pârâtei şi a soţului său ori faptul că reclamanta nu a plătit utilităţile.

 În consecinţă, cererea formulată de reclamantă urmează să fie admisă în parte, cu privire la suma de 40.000 lei.

 Cu privire la cererea de obligare a reclamantei la plata unei chirii, solicitată pe cale reconvenţională, instanţa arată că atâta timp cât între părţi nu au existat raporturi locative consfinţite printr-o înţelegere scrisă, reclamantei nu îi incumbă obligaţia de plată a chiriei.

În conformitate cu dispoziţiile art.1831 Cod civil ”chiriaşul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinţei...”. Din acest text de lege rezultă cu certitudine că obligaţia de plată a chiriei este corelativă condiţiei existenţei unui contract de închiriere.

Cum între părţi nu a existat un astfel de contract, cererea pârâtei este neîntemeiată, urmând să fie astfel respinsă. În raport de aceleaşi motive instanţa constată că este neîntemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea formulată de pârâta-reclamantă OI  , invocată de reclamanta-pârâtă BI .

În temeiul art.18 alin.1 din OUG 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

În temeiul art.453 alin.1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Ca urmare, o va obliga pe pârâta OI la plata sumei de 962,5 lei către stat, reprezentând taxă judiciară de timbru şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 962,5 lei către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea formulată de pârâta-reclamantă OI  , invocată de reclamanta-pârâtă BI .

Admite în parte cerereea de chemare în judecată formulată de reclamanta BI , domiciliată în sat B , comuna B , strada B  , în contradictoriu cu pârâta OI  , domiciliată în sat B , comuna B , strada B  nr.6, judeţul B 

Obligă pârâta să-i restituie reclamantei suma de 40.000 lei, pe care reclamanta i-a remis-o pârâtei spre păstrare.

Respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Obligă pe pârâta OI la plata sumei de 962,5 lei către stat, reprezentând taxă judiciară de timbru şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 962,5 lei către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B  .

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29.03.2018

Data publicarii pe site: 02.04.2018

Domenii speta

Spete similare