Prin rechizitoriu nr. X/P/2013 din data de 13.09.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată sub măsura controlului judiciar inculpatul B B, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin 1 C.p. şi art. 5 C.p.
În fapt s-a reţinut că la data de 17.07.2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat prin plângere de către AJFP Olt cu privire la faptul că B B în calitate de administrator la SC E B SRL V a înregistrat în contabilitate operaţiuni comerciale fictive pentru perioada 01.06.2009-30.06.2009, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 218.830 lei
Urmare controlului efectuat de către organele de inspecţie fiscală s-a constat faptul că SC E B SRL V a înregistrat în contabilitatea societăţii cantitatea de 1.160 kg. bară teflon de la SC G N SEL V în baza facturii nr. X/16.06.2010, în valoare totală cu TVA de 442.085 lei, marfă revândută către R M E B, inculpatul înregistrând în contabilitate venituri cu taxare inversă în cuantum de 382.800 lei şi cheltuieli privind mărfurile în valoare de 382.500 lei.
S-a stabilit prin rechizitoriu că inculpatul a înregistrat în contabilitate şi a declarat la organul fiscal achiziţii nereale de bară teflon, cu factura nr. X/16.06.2009 şi livrări fictive de bară teflon către R M E B cu factura nr. X/02.07.2010 şi fictivitatea tranzacţiilor este demonstrată de următoarele probe administrate în faza de urmărire penală:
- din datele înaintate prin VIES privind verificarea livrării de mărfuri către R M E B rezultă că această societate nu a declarat nicio achiziţie de la SC E B SRL, nu a înregistrat nicio factură în declaraţia de TVA, (organele fiscale din B nu confirmă realitatea tranzacţiei, primirea mărfii şi adresa de livrare).
- pe documentele care au stat la baza presupusei operaţiuni comerciale numele societăţii din B nu corespunde cu cel de pe factura aplicată pe aceste documente.
- administratorul societăţii SC G N SRL la momentul emiteri facturii nr. X/16.06.2010 era numitul NI şi nu TL aşa cum pretinde inculpatul, martor care declară că nu a vândut niciodată bară de teflon societăţii administrate de inculpat, nu recunoaşte realitatea facturii nr. X/16.06.2010 şi susţine că nu a achiziţionat niciodată bară de teflon de la SC M A I M SRL P.
- presupusa marfă nu a fost achitată nici de societatea administrată de către inculpat şi nici de firma din B faţă de care inculpatul nu a formulat acţiune în instanţă pentru recuperarea sumei de 382.800 lei.
- din declaraţiile martorilor NI, PR, CN, PI rezultă cu nu au văzut niciodată în curtea societăţii SC G N SRL această bară de teflon.
- din suplimentul la raportul de expertiză rezultă că prejudiciul produs bugetului de stat este în sumă de 218.830 lei din care 56.373 lei impozit pe profit şi 162.457 lei TVA de plată care nu a fost recuperat.
În cauză nu s-a instituit măsura sechestrului asigurator deoarece nu au fost identificate bunuri mobile şi imobile proprietatea inculpatului.
S-a reţinut în rechizitoriu că fapta inculpatului B B, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 şi art. 5 alin. 1 C.p.
Prin ordonanţa din data de 12.06.2015 s-a dispus punerea în mişcare a acţiuni penal pentru această infracţiune faţă de inculpat, iar prin ordonanţa din data de 06 iulie 2016 s-a luat faţă de inculpat măsura controlului judiciar pe 60 de zile, măsură prelungită ulterior până la data de 29.10.2016.
De menţionat că la acest dosar au fost conexate şi dosarele de urmărire penală nr. X/P/2013, X/P/2011, şi X/P/2014.
Tot prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei faţă de SC E B SRL V pentru infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a,b,c şi f din Legea 241/2005 şi art. 296/1 din legea 571/2003 deoarece nu există probe că persoana a săvârşit infracţiunea , ori faptele nu există, clasarea cauzei faţă de inculpatul B B pentru infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit a , b, f din lege 241/2005 şi art. 296 1 din legea 571/2003 deoarece faptele nu există şi pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin 1 lit c din lega 241/2005 legat de relaţiile comerciale cu SC RR SA N, SC M SRL D, SC L T SRL D, L E, I E şi R M E , SC M A I ML SRL , deoarece nu există probe că persoana a săvârşit infracţiunea , ori faptele nu există.
Prin încheierea nr. X/21.10.2016, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt , în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X/P/2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, privind pe inculpatul B B, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub numărul X/104/2016 şi repartizată aleatoriu completului CPrel- CPi 3.
Agenţia Naţionale pentru Administrare Fiscală prin adresa de la fila 20, dosar instanţă, învederează că pentru reprezentarea intereselor Statului Român în prezenta cauză a mandatat Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt .
Până la primul termen de judecată, cu adresa nr. OTG DEX X/12.12.2016 acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.752.784 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, solicitând totodată obligarea inculpatului şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislaţia în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a lui, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 249 Cod procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării pagubei produsă prin infracţiune.( fila 20).
Din datele furnizate de către Oficiul Registrului Comerţului rezultă că SC E B SRL este radiată, ultima înregistrare în evidenţele acestei instituţii datând din data de 25.01.2016.
La termenul de judecată din data de 8.02.2017 s-au adus la cunoştinţa inculpatului drepturile şi a fost întrebat dacă doreşte să se judece pe procedură simplificată prev. de art. 374 alin 4 C.p.p. , acesta precizând că nu doreşte să se judece pe procedura simplificată, însă doreşte să dea declaraţie şi să propună probe în apărare.
S-a procedat la audierea inculpatului conform prev. art. 378 C.p.p. declaraţia acestuia fiind consemnată la fila 30 dosar instanţă.
La termenul din data de 1 martie 2017 instanţa a pus în discuţie propunerea de probe, ocazie cu care Reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorilor din acte, iar apărătorul inculpatului a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorul SA, proba cu înscrisuri, audierea expertului fiscal, care a întocmit raportul de expertiză fiscală, CAM şi suplimentul la acest raport în faza de urmărire penală, iar după încuviinţarea şi administrarea acestor probe, dacă consideră necesar, îşi rezervă dreptul de a solicita efectuarea unui nou raport de expertiză fiscală.
Instanţa a admis proba privind audierea martorilor din rechizitoriu precum şi probele propuse de către inculpat privind audierea martorului SA, depunerea de înscrisuri constând în dovezile de încetare a raporturilor de muncă ale martorilor din rechizitoriu, care şi-au desfăşurat activitatea la societatea administrată de către inculpat, între anii 2007-2008, 2009-2011, perioadă în care se reţine în rechizitoriu că inculpatul a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată în prezenta speţă. De asemenea încuviinţează audierea expertului fiscal, CAM, urmând ca proba cu efectuarea unui nou raport de expertiză să fie pusă în discuţia părţilor după administrarea probelor încuviinţate mai sus şi după audierea expertului, dacă inculpatul va mai insista în propunerea acestei probe.
La termenul din data de martie 2017 s-a procedat la audierea martorilor din rechizitoriu, PR, CN, NI, iar la termenul de judecată din data de 12.04.2017 s-a procedat la audierea martorului din acte BI, după care instanţa, la termenul de judecată din data de 03.05.2017 a procedat la audierea matorului din acte PI şi a martorului propus de către inculpat, SA.
La termenul de judecată din data de 24.05.2017 s-a procedat la audierea expertului fiscal CAM, după care la solicitarea instanţei s-a depus cazierul judiciar al inculpatului şi un referat de la biroul executări penale al Tribunalului Sibiu, precum şi o copie de pe sentinţa penală nr. X mai 2013 pronunţată de către Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. X/85/2012.
Pentru termenul de judecată din data de 21 iunie 2017 inculpatul prin apărătorul ales a depus o cerere privind efectuarea unui nou raport de expertiză fiscală, în condiţiile prev. de art. 181 C.p.p., deoarece concluziile formulate de către expertul fiscal în raportul de expertiză fiscală întocmit în faza de urmărire penală şi în suplimentul la raportul de expertiză sunt neclare, şi contradictorii. Astfel, deşi se reţine că tranzacţiile sunt nereale, se consideră că preţul la care s-ar fi vândut marfa este real, iar baza de impunere ar fi trebuit stabilită prin metoda estimării.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a se efectua un nou raport de expertiză instanţa respinge proba solicitată ca neîntemeiată, pe considerentul că sunt suficiente probe care să lămurească situaţia de fapt sub aspectul prejudiciului, iar declaraţia expertului fiscal, CAM este mai mult decât lămuritoare cu privire la toate neclarităţile invocate de către inculpat.
La acelaşi termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere prin care solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin 1 şi art. 5 C.p. în infracţiunea prev. de art. 9 alin 1 lit c din legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin 2 C.p., cerere admisă de către instanţă pe considerentul că legea penală veche este mai favorabilă pentru inculpat.
Apărătorul ales solicită termen pentru pregătirea dezbaterilor asupra fondului, cerere admisă de către instanţă, acordându-se termen de o săptămână, însă la termenul stabilit de comun acord cu apărătorul ales, ID acesta nu s-a mai prezentat pe considerentul că se află în concediu medical, asigurându-şi substituirea prin apărător , MM, care a solicitat din nou amânarea cauzei după data de 5 iulie 2017, când se va putea prezentat apărătorul ales al inculpatului.
Instanţa a respins cererea formulată de către apărător MM pe considerentul că va amâna pronunţarea pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să depună concluzii scrise. De asemenea instanţa a constat că pentru termenul respectiv inculpatului i s-a asigurat apărarea prin substituire şi că se impune soluţionarea cauzei întrucât cercetarea judecătorească a fost finalizată şi inculpatul se află sub măsura controlului judiciar.
Deoarece din adeverinţa medicală rezulta că apărătorul inculpatului, ID se afla în concediu medical pentru perioada 28-29.06.2017, instanţa a mânat pronunţarea pentru data de 30 iunie 2017, pentru a-i da acesteia posibilitatea de a depune concluzii scrise, însă până la data motivării sentinţei penale pronunţate în cauză nu s-au depus aceste concluzii.
Analizând actele şi lucrările dosarului penal, instanţa a reţinut că inculpatul B B în calitate de administrator la SC E B SRL a înregistrat în contabilitate şi a declarat la organul fiscal achiziţii nereale de bară teflon, cu factura nr. X/16.06.2009, în care este menţionată cantitatea de 1.160 Kg achiziţionată de la SC G N SRL V, şi a declarat de asemenea livrări fictive de bară teflon către R M E B cu factura nr. X/02.07.2010, inculpatul înregistrând în contabilitate venituri cu taxare inversă în cuantum de 382.800 lei şi cheltuieli privind mărfurile în valoare de 382.500 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 218.830 lei.
Astfel din datele înaintate prin VIES privind verificarea livrării de mărfuri către R M E B rezultă că această societate nu a declarat nicio achiziţie de la SC E B SRL, nu a înregistrat nicio factură în declaraţia de TVA, (organele fiscale din B nu confirmă realitatea tranzacţiei, primirea mărfii şi adresa de livrare), iar pe documentele care au stat la baza presupusei operaţiuni comerciale numele societăţii din B nu corespunde cu cel de pe factura aplicată pe aceste documente.
Presupusa marfă nu a fost achitată nici de societatea administrată de către inculpat şi nici de firma din B faţă de care inculpatul nu a formulat acţiune în instanţă pentru recuperarea sumei de 382.800 lei.
Din declaraţiile martorilor NI, PR, CN, PI date în faza de urmărire penală rezultă că nu au văzut niciodată în curtea societăţii administrate de către inculpat, depozitată această bară de teflon.
În faţa instanţei martorul PR declară că a fost angajat paznic la societatea SC E B SRL administrată de către inculpatul B B, în perioada 2007-2008, iar până în anul 2010 venea la societate doar pentru a ajuta la diverse munci. Acesta susţine că nu a văzut bară de teflon depozitată în curtea societăţii şi nici în magazie, iar obiectul de activitate al lui SC E B SRL era obţinerea de diluanţi, motiv pentru care în curte se aflau doar bazine de depozitare pentru produse petroliere.
Martorul CN declară că a lucrat ca muncitor necalificat la societatea administrată de către inculpat în perioada 1 februarie 2007- iunie sau iulie 2008 şi efectua activităţi privind obţinerea diluanţilor, iar după anul 2008 a lucrat pentru o firmă din B care avea relaţii comerciale cu o altă societatea ce îşi avea sediul în aceeaşi curte cu societatea inculpatului. Acesta susţine că nu a văzut produsul intitulat bară de teflon în curtea societăţii inculpatului.
Martorul NI declară că în perioada 2006-2008 a lucrat ca muncitor necalificat pentru SC E B SRL, iar după ce această societate nu a mai desfăşurat activitate el a înfiinţat firma SC G N SRL ce avea ca obiect de activitate achiziţionarea de combustibil greu de la o firmă din B, firmă pe care a înfiinţat-o la insistenţele inculpatului B B, care administra de fapt această societate. NI declară cu nu menţine cele declarate la urmărirea penală cu privire la existenţa barei de teflon, deoarece nu îşi mai aminteşte dacă această marfă a existat sau nu, dacă a semnat facturile şi de unde a fost achiziţionată de către SC G N SRL.
Martorul BI declară că în perioada 2007-2008 a ţinut contabilitatea pentru SC E B SRL perioadă în care nu s-au înregistrat în contabilitate facturi care să aibă ca obiect livrări intracomunitare.
Martorul PI declară că în perioada 2006-2008 a lucrat ca şofer pentru societatea administrată de către inculpat şi în această calitate transporta combustibili pentru centrale termice şi nu a văzut prin curtea societăţii depozitată bară de teflon.
Martorul propus de către inculpat, numitul SA declară că a ţinut evidenţa contabilă pentru SC E B SRL în perioada 2007 -2008 fără contract de muncă şi nu îşi aminteşte dacă pentru perioada când el a ţinut contabilitatea au fost înregistrate facturi care să aibă alt obiect decât combustibilii derivaţi din petrol şi nu a văzut şi nici nu a auzit vorbindu-se despre ţeava din teflon cât a lucrat pentru această societate.
Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală de către expert fiscal CAM, rezultă că prejudiciul produs bugetului de stat este în sumă de 218.830 lei din care 56.373 lei impozit pe profit şi 162.457 lei TVA de plată, prejudiciu care nu a fost recuperat.
Martorul CAM a declarat că relaţia de achiziţie efectuată de către SC E B SRL de la SC G N SRL a avut în vedere factura nr. X din 16 iunie 2009 în valoare de 371.500 lei fără TVA, pentru care TVA aferent este în sumă de 70585 lei aşa cum se menţionează pe această factură, iar impozitul pe profit este în sumă de 56373 lei.
Acesta susţine că pentru calcularea acestor sume a avut în vedere prev. art. 21 alin 4 lit f din Codul fiscal, conform căruia nu sunt deductibile cheltuielile pentru care nu există documente justificative, şi prevederile art. 145 privind TVA dedus prin existenţa unei facturi originale. Acesta declară că la calcularea prejudiciului a ţinut cont şi de faptul că procurorul a precizat că operaţiunile comerciale sunt nereale, ceea ce implică inexistenţa unui document justificativ, şi a calculat prejudiciul în varianta B din suplimentul la raportul de expertiză.
În declaraţia de martor de la fila 70 dosar expertul a arătat şi modalitatea de calcul a impozitului pe profit şi a TVA arătând şi faptul că din documentele contabile rezultă că bara de teflon nu a fost vândută în B, însă a fost vândută în ţară şi că preţul pentru această marfă nu s-a plătit de către inculpat nici către SC G N SRL şi nici de
către societatea din B, şi că livrarea intracomunitară a fost declarată la organele fiscale pentru scutirea de TVA .
Fiind audiat inculpatul B B acesta a declarat că în calitate de administrator la SC E B SRL în anul 2009 a achiziţionat cantitatea de 1100 Kg bară de teflon de la SC G N SRL unde administrator era TL. După ce a achiziţionat marfa a vrut să o returneze, deoarece nu corespunde cu ce îşi dorea persona căreia a vrut să i-o vândă şi de aceea nu a achitat contravaloarea ei, aşa cum ara menţionată în factura nr. X din 16.06.2010. TL nu a vrut să ridice marfa de la el până nu va găsi un alt cumpărător. Factura a fot înregistrată în contabilitatea lui SC E B şi marfa a rămas pe stoc timp de un an, după care a fost vândută la SC R M B, administrată de către numitul SI. La livrare marfa a fost facturată şi s-au întocmit CMR-uri, fiind transportată de către societatea din B. Deoarece S A a decedat societatea administrată de către acesta nu a mai achitat contravaloarea preţului, motiv pentru care nici el nu a mai putu achita preţul mărfii către SC G N SRL.
Inculpatul nu recunoaşte fapta reţinută în sarcina în rechizitoriu, acesta susţinând că toate tranzacţiile sunt reale şi nu există un prejudiciu.
Afirmaţiile sale sunt înlăturate de către instanţă, deoarece niciunul dintre martorii audiaţi nu confirmă existenţa barei de teflon în incinta societăţii E B SRL, deşi potrivit spuselor acestuia această marfă a stat depozitată în curte timp de un an.
De asemenea firma din B către care inculpatul susţine că a efectuat livrarea barei de teflon nu recunoaşte existenţa relaţiilor comerciale dintre ea şi societatea administrată de către inculpat, ceea ce scoate în evidenţă că această livrare nu a fost reală, facturile întocmite fiind fictive.
Prejudiciul calculat de către expertul fiscal prin suplimentul la raportul de expertiză demonstrează faptul că a fost prejudiciat bugetul de stat prin înregistrarea celor două facturi nereale în contabilitatea lui SC E B SRL, scopul fiind acela de a obţine venituri din evaziune fiscală.
Situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare şi prezentată în paragrafele anterioare ale prezentei hotărâri rezultă atât din ansamblul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală: procese verbale de inspecţie fiscală nr. X/12.07.2013 şi nr. X/05.11.2010, declaraţii de martori, declaraţii suspect/inculpat, raport de expertiză fiscală şi supliment la raportul de expertiză fiscală, documente de evidenţă contabilă, dar şi din probele administrate de către instanţă şi anume: declaraţii martorii ,constituirea de parte civilă, proba cu înscrisuri,cazier judiciar, date ORC.
Din ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată rezultă că inculpatul, B în calitate de administrator la SC E B SRL V a înregistrat în contabilitate operaţiuni comerciale fictive pentru perioada 01.06.2009-30.06.2009, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 218.830 lei.
Astfel, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece din toate aceste probe administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată rezultă existenţa infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, comisă de inculpat în varianta prev. de art. 9 alin 1 lit c din legea 241 /2005 cu aplic art. 41 alin 2 şi art. 5 c.p. , instanţa va constata că în drept fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală privind înregistrarea în evidenţa contabilă a unor facturi fictive, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Braneţ Ion.
În cauza dedusă analizei, instanţa constată că pentru această infracţiune, prevăzută în legea 241/2005, în vigoare la data comiterii faptei şi anume în anul 2009 sancţiunea este pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Vinovăţia inculpatului sub aspectul infracţiunii astfel reţinută îmbracă forma intenţiei directe, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei şi a urmărit producerea lui, aşa cum rezultă din ansamblul probator administrate pe parcursul procesului penal.
Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii penale, prev. de art. 396 alin 2 Cod procedură penală, deoarece instanţa a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. anterior şi art. 5 C.p. şi a fost săvârşită de inculpat, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă principală cu închisoarea având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prev. de art. 72 Cod penal anterior, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, fiind vătămate relaţiile sociale referitoare la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, legiuitorul urmând să asigure îndeplinirea acestora prin incriminarea acestei infracţiuni, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal cu referire la sustragerea inculpatului de la urmărirea penală şi de la judecată, nivelul de educaţie, vârsta.
Astfel, instanţa va concluziona că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, tocmai în raport de aspectele prezentate anterior, respectiv de modul în care acesta a realizat în concret acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală în varianta prevăzută de art. 9 alin 1 lit c din legea 241/2005 în formă continuată, de împrejurările în care a comis această infracţiune, caracterul şi importanţa obiectului material lezat, urmarea produsă, respectiv prejudicierea bugetului de stat cu suma de 218.830 lei, dar şi de persoana inculpatului care nu a recunoscut fapta, nu este la primul conflict cu legea penală şi nu a achitat prejudiciul infracţional cauzat bugetului de stat.
Pentru toate aceste considerente, instanţa va dispune condamnarea, în temeiul prev. în temeiul art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior şi art. 5 Cod penal a inculpatului B B , la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 865C.p. anterior se va anula suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. X din 22.05.2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. X/85/2012, definitivă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. X/A3.02.2014 şi constatându-se că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. X din 22.05.2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. X/85/2012, definitivă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr.X/A3.02.2014 în temeiul prev. art. 33 alin 1 lit a şi 34 alin 1 lit b C.p. anterior se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul B B să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 64 alin 1 lit a teza II , privind dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b, privind dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi lit. c, privind dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, Cod penal anterior, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal anterior se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit a teza II, lit b şi lit. c C.p. anterior pe timpul executării pedepsei principale.
Deoarece faţă de inculpat în faza de urmărire penală s-a luată măsura controlului judiciar, măsură menţinută pe parcursul procesului penal, în temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală se va menţine în continuare această măsură luată faţă de inculpat prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/P/2013 din data de 13.09.2016.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal se constată că în cursul judecăţii prin cererea înregistrată sub nr. adresa nr. OTG DEX X/12.12.2016 A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. C - A.J.F.P. O s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.752.784 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, solicitând totodată obligarea inculpatului şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislaţia în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a lui, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 249 Cod procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării pagubei produsă prin infracţiune.
Analizând cererea formulată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului a infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind reţinută vinovăţia acestuia, se constată următoarele :
Temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 Cod civil.
Acest temei al răspunderii obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce priveşte dauna efectivă (lucrum cessans ) cât şi beneficiul nerealizat (damnum emergens).
In materia creanţelor fiscale beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligaţii fiscale este cuantificat prin majorări de întârziere, iar nu prin penalităţi şi dobânzi, reglementarea şi modul de calcul al acestora fiind cuprinse în art.119 şi urm. Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, „impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului de stat sunt creanţe fiscale principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii, sunt obligaţii de plată accesorii”.
Art. 119 alin. 2 din acelaşi act normativ, prevede în mod expres că „nu se datorează majorări de întârzieri pentru sumele datorate cu titlul de obligaţii fiscale accesorii”.
De asemenea suma ce se va reţine de către instanţă ca prejudiciu produs bugetului consolidat al statului este cea rezultată urmare efectuării suplimentului la raportul de expertiză fiscală în faza de urmărire penală şi anume 218.830 lei, sumă ce reprezintă impozit pe profit în valoare de 56373 lei şi 162.457 lei TVA de plată.
Astfel că, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 Cod civil şi art. 1372 Cod civil, reţinând existenţa unui prejudiciu produs bugetului de stat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit c din lega 241/2005 cu aplic art. 41 alin 2 C.p. anterior şi art. 5 C.p. comisă de către inculpat şi a legăturii de cauzalitate dintre această infracţiune şi prejudiciul produs, în considerarea art. 19 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală, va admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în calitate de reprezentant al Statului Român prin DGRFP C – AJFP O şi va obliga inculpatul B B la plata sumei de 218.830 lei, sumă ce reprezintă impozit pe profit în valoare de 56373 lei şi 162.457 lei TVA de plată, precum şi a obligaţiilor accesorii aferente, calculate conform art.119-120 Cod procedură fiscală, din ziua imediat următoare a termenului de scadenţă şi până la achitarea efectivă a debitului principal.
În ceea ce priveşte cererea privind instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului , formulată de aceeaşi parte civilă, instanţa va proceda la respingerea acestei, în temeiul prev. art. 249 C.p.p. ca fiind fără obiect, deoarece din verificările efectuate în cauză rezultă că inculpatul nu posedă bunuri mobile sau imobile pe care să se poată institui măsura sechestrului asigurator.
În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
În temeiul art. 4 şi 5 din Ordonanţa nr. 39/2015 privind cazierul fiscal o copie de pe prezenta hotărâre se va înainta la organele fiscale competente în administrarea contribuabilului.
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 va dispune ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare statului (2500 lei avansaţi la urmărirea penală).
În temeiul prev. art. 275 alin. 6 C.p.p. cheltuielile privind avocatul din oficiu rămân în sarcina statului, urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Olt suma de 70 lei reprezentând onorariu provizoriu asistenţă juridică din oficiu, conform delegaţiei nr. X/2016.
Data publicarii pe portal:10.10.2017
Curtea de Apel Oradea
Pedeapsa aspra prin cuantum si executare. Art.13 teza II din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 din Codul penal.Pedeapsa complementara. Omisiune.
Judecătoria Curtea de Argeș
Fara titlu
Tribunalul Prahova
Achitare - evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 al. 1 Cp, şi spălarea banilor, prev. de art. 29 al. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 al. 1 Cp, ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cp.
Judecătoria Pitești
infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005
Judecătoria Bacău
Evaziune fiscală