Raporturi de muncă

- În raport de dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, se reţine că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, personalul în activitate trebuia să îndeplineasca următoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul 50/1990;

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depăşeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă;

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinîndu-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Din interpretarea dispoziţiilor  legale rezultă  că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al legalităţii grupelor de muncă, în sensul că activităţile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

De asemenea, un alt principiu care rezultă din interpretarea dispoziţiilor Ordinului 50/1990 este cel al analizei condiţiilor concrete de muncă la momentul apariţiei actelor normative care reglementau încadrarea în grupe de muncă, cu dovedirea existenţei unor documente verificabile, existente în cadrul unităţilor angajatoare, care să certifice acest lucru.

Societatea pârâtă a respectat dispoziţiile Ordinului nr.50/1990, iar prin decizia nr.43/1994  a nominalizat locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupele  I/II de muncă, însă locul de muncă al reclamantului - lăcătuş montator în perioada în litigiu/22.04.1986-22.04.1989/ nu a fost încadrat în grupa I de muncă.

Cât priveşte grupa a II-a de muncă, această încadrare s-a acordat conform Ordinului nr.125/1990, pentru activitatea desfăşurată după 01 martie 1990, iar reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 22.04.1986-22.04.1989, anterioară datei de la care s-a aplicat Ordinul nr.125/1990.

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 21.09.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14.06.2017 reclamantul LR a chemat în judecată pe pârâta SC H SA-SH PF DTS solicitând ca  prin hotărâre judecătorească să fie obligată  să-i elibereze o adeverință cu privire la  grupa I de muncă pe perioada de 3 ani lucrată  în cadrul societății.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost încadrat la pârâtă în perioada 22.04.1986 – 22.04.1989  şi a desfășurat activitate ca lăcătuș montator, precizând că s-a adresat societăţii pentru eliberarea unei adeverințe cu privire la grupa I, însă i s-a comunicat că îi poate fi eliberată numai în baza unei hotărâri judecătorești.

În baza art.200 alin.3 Cod proc. civ. s-a solicitat reclamantului să completeze cererea de chemare în judecată în sensul de a dezvolta motivele de fapt ale cererii şi să indice condiţiile concrete de muncă, factorii de risc, sarcinile îndeplinite, să indice temeiul juridic în baza căruia solicită încadrarea activităţii în grupa I de muncă şi probele pe care le solicită în dovedirea acţiunii.

Ca urmare, reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a arătat că în perioada  22.04.1986-22.04.1989 a lucrat ca lăcătuş-montator şi lăcătuş-mecanic în cadrul UEP F II la Atelierul de întreţinere, desfăşurând activitate în  condiţii grele de muncă.

În acest sens a arătat că unităţile care produc energie electrică au un mare grad de periculozitate şi multe cerinţe, iar ca lăcătuş-mecanic trebuia să coboare la cota -12 şi să lucreze în condiţii de vibraţii,  zgomot,  magnetism, inclusiv în ture de noapte.

Referitor la  temeiul juridic al acţiunii, a arătat că  solicită  încadrarea activităţii în grupa I de muncă conform Codului  muncii, în dovedirea cererii solicitând  proba cu 2 martori.

În baza art.201 alin.1 Cod proc. civ. acţiunea şi completarea depusă au fost comunicate  pârâtei, care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală.

În fapt, s-a arătat că potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru acordarea grupelor de muncă, era necesară nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupe, având în vedere specificul activităților din anexele la acest ordin, de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile de muncă concrete în care îşi desfăşurau activitatea persoanele respective.

Existenţa condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele, trebuia să rezulte din determinările de noxe efectuate de către MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor; de asemenea, salariatul trebuia să lucreze în aceste condiţii cel puţin 50% pentru grupa I de muncă şi cel puţin 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă.

Prin întâmpinare s-a arătat că condiţiile concrete de muncă sunt esenţiale pentru încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă, însă societatea şi antecesoarele ei nu au emis niciun document intern sau vreo decizie de aplicare a Ordinului nr.50/1990 cu privire la încadrarea, în concret, a locurilor de muncă în grupa I.

Prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă, în vederea pensionării pentru perioada lucrată după data de 01.03.1990.

Pârâta a menţionat că  personalul H SA a fost încadrat în grupa a II-a de muncă potrivit Ordinului nr.50/1990, poziţia 111 şi Ordinului nr.125/1990, poziţiile 111 şi 112, în grupa I de muncă fiind încadraţi numai scafandrii, iar simpla existenţă a condiţiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate nu constituie motive suficiente pentru acordarea grupei I de muncă, pentru această încadrare fiind necesară îndeplinirea tuturor condiţiilor de legalitate impuse de Ordinul nr.50/1990.

S-a arătat că în carnetul de muncă al reclamantului nu a fost făcută vreo menţiune cu privire la grupa I de muncă. 

Potrivit dispoziţiilor Ordinului nr.50/1990, anexa 1, poziţia 1, se încadrează în grupa I de muncă activitatea desfăşurată în subteran la construcţii de tunele, de galerii, precum şi de centrale subterane şi nu activitatea de mentenanţă desfăşurată în astfel de centrale, aşa cum susţine reclamantul care a prestat activitate ca lăcătuş - montator.

Prin întâmpinare a fost invocată decizia nr.258/2004 pronunţată de către  ÎCCJ prin care s-a reţinut că angajatorii sau instanţele de judecată nu ar putea extinde aplicarea dispoziţiilor legale privind încadrarea în grupele de muncă şi la alte situaţii decât cele prevăzute de lege.

De asemenea, s-a arătat că potrivit considerentelor obligatorii ale deciziei în interesul legii  nr.9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu se poate vorbi despre un drept recunoscut de lege unui salariat la acordarea beneficiului grupei superioare de muncă, doar prin regăsirea în anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfăşurat, pentru ca acesta să poată pretinde o recunoaştere directă a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă, constituirea dreptului efectuându-se în cadrul unei proceduri în care se prevedea îndeplinirea unor atribuţii specifice de către partenerii sociali (angajatori şi sindicate) şi verificări concrete, cu sprijinul unor instituţii ale statului (medicale, de protecţie a muncii).

Pârâta a mai arătat că activităţile desfăşurate în cadrul societății au fost supuse mai multor riscuri- de electrocutare, termic, de expunere la factori chimici, la gaze şi pulberi toxice, la umiditate, risc cauzat de vibrații - şi pentru asigurarea protecţiei individuale s-a prevăzut şi asigurat dotarea personalului care lucrează în instalaţii electrice cu echipament individual de protecţie, precum şi instruirea personalului.

Prin întâmpinare s-a mai învederat că după abrogarea celor 2 ordine şi apariţia HG nr.261/2001, locurile de muncă ce au îndeplinit condiţiile impuse de noua legislaţie au fost încadrate în condiţii deosebite (echivalentul grupei a II-a de muncă din vechea legislaţie) şi nicidecum în condiţii speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislaţie).

Documentul prin care s-au clarificat aspectele legate de condiţiile de muncă ale salariaţilor societăţii, este decizia nr.43/04.04.1994 care în baza Ordinelor nr.50/1990 şi nr. 125/1990 a stabilit care sunt grupele de muncă aferente fiecărui loc de muncă.

Din ”Situaţia” comunicată de către S H ”PF” la ITM M se observă că personalul încadrat în Atelierele de întreţinere şi reparaţii electrice, de întreţinere şi reparaţii hidromecanice şi întreținere şi reparaţii construcţii au fost încadraţi în grupa a II-a de muncă

 (pct.111 anexa 2 la Ordinul nr.125/1990).

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în perioada de 3 ani pentru care solicită grupa I de muncă a lucrat în condiţii grele şi nocive, iar alţi colegi ai săi au beneficiat de această încadrare .

A mai arătat că s-a adresat pârâtei solicitând eliberarea unei adeverinţe pentru  grupa a II-a de muncă referitor la  activitatea desfăşurată în perioada 22.04.1986-22.04.1989 , fiindu-i necesară pentru pensionare,  însă nu i s-a acordat.

Din oficiu, s-au solicitat relaţii de la pârâtă cu privire la locul de muncă al reclamantului, dacă locul de muncă şi activitatea desfăşurată de acesta în perioada 22.04.1986-22.04.1989 au fost încadrate în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr.50/1990, Ordinului nr.125/1995.

Relaţiile solicitate au fost  comunicate cu adresa nr. 92813/2017.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamantul LR a fost încadrat în perioada 22.04.1986-22.04.1989 ca lăcătuş montator la SPEEH H SA -  S H PF (fosta Î E P F DTS), conform menţiunilor din carnetul de muncă.

Prin acţiunea dedusă judecăţii aşa cum a fost precizată, reclamantul solicită să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I sau II de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 22.04.1986-22.04.1989 şi să-i elibereze o adeverinţă în acest sens.

Analizând solicitarea reclamantului, Tribunalul reţine că până la data de 01.04.2001, prin Ordinul nr.50/1990, completat şi modificat, s-au reglementat locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii.

În acest sens se constată că potrivit  pct. 3  beneficiază  de  încadrarea în grupele I şi II de  muncă, fără  limitarea  numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere  şi  reparaţii, controlori  tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care  lucrează  efectiv  la  locurile  de  muncă  şi  activităţile prevăzute  în  anexele nr. 1 şi 2.

Potrivit pct. 5  „existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal”.

La pct. 6 din acelaşi Ordin se prevede că „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.

  Potrivit pct. 7 din Ordin „Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru, la  pct.8 prevăzându-se că „perioada de timp în care o persoană are sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.  Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiţii deosebite se stabileşte prin totalizarea, până la obţinerea unui an complet de munca, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I şi II de munca”.

De asemenea, la pct. 14 se prevede  că „pentru perioada de activitate desfăşurată între 18.03.1969 şi 31.12.1975 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul lucrat, aşa cum a fost stabilit prin precizările MMS nr. 11.860/1969, fără a se condiţiona de existenţa buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 şi 31.12.1989 încadrarea în grupele I şi II de muncă, de asemenea, nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.”

La pct.15 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede că „dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă …… se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă”.

În anexele 1, 2 la Ordinul 50/1990, completat şi modificat, au fost stabilite locurile de muncă/activităţile şi categoriile profesionale care se încadrează în grupa I, respectiv în grupa a II-a de muncă.

Faţă de dispoziţiile legale enunţate se constată că potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, personalul în activitate trebuia să îndeplineasca următoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul 50/1990;

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depăşeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă;

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinîndu-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Din interpretarea acestor dispoziţii  legale rezultă  că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al legalităţii grupelor de muncă, în sensul că activităţile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

De asemenea, un alt principiu care rezultă din interpretarea dispoziţiilor Ordinului 50/1990 este cel al analizei condiţiilor concrete de muncă la momentul apariţiei actelor normative care reglementau încadrarea în grupe de muncă, cu dovedirea existenţei unor documente verificabile, existente în cadrul unităţilor angajatoare, care să certifice acest lucru.

Potrivit aceluiaşi act normativ analiza condiţiilor concrete de muncă se raporta la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfăşoare activitatea; buletinele de determinare a noxelor nu erau necesare pentru perioadele menţionate expres în Ordinul nr. 50/1990, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă, iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, însă trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii.

Ordinul nr.50/1990 a fost completat cu Ordinul nr. 125/1990 prin care s-au reglementat locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 01 martie 1990.

La punctul 4 din Ordin s-a prevăzut că „Metodologia pe baza căreia unităţile efectuează încadrarea în grupele I şi II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 ….. cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 şi care se aplică în continuare.”, la  pct.5 prevăzându-se că Ordinul nr.125/1990  se aplică pentru perioada lucrată după 01 martie 1990.

Având în vedere dispoziţiile Ordinului nr.50/1990 care reglementează metodologia de încadrare al locurilor de  muncă în grupe I şi II de muncă, precum şi dispoziţiile Ordinului nr.125/1990 se constată că societatea pârâtă a emis decizia nr. 43/04.04.1994 prin care a nominalizat sectoarele/locurile de muncă şi activităţile/meseriile din cadrul societăţii care se încadrează în grupele I şi II de muncă.

Potrivit anexei 1 la această decizie, în grupa I de muncă a fost încadrată numai activitatea desfăşurată  de scafandri.

Încadrarea locurilor de muncă în grupa a II-a s-a dispus conform Ordinului nr.125/1990, act normativ care s-a aplicat pentru perioada lucrată după 01 martie 1990 ( aşa cum rezultă din decizia nr.43/1994, pct.3,4 ).

 Aşa fiind, se constată că societatea pârâtă a respectat dispoziţiile Ordinului nr.50/1990, iar prin decizia nr.43/1994  a nominalizat locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupele  I/II de muncă, însă locul de muncă al reclamantului - lăcătuş montator în perioada în litigiu/22.04.1986-22.04.1989/ nu a fost încadrat în grupa I de muncă.

Cât priveşte grupa a II-a de muncă, această încadrare s-a acordat conform Ordinului nr.125/1990, pentru activitatea desfăşurată după 01 martie 1990, iar reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 22.04.1986-22.04.1989, anterioară datei de la care s-a aplicat Ordinul nr.125/1990.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 3620 din 13.12.2017  pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare