Dreptul muncii. Anulare decizie de sancționare disciplinară. Lipsa întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare

Anulare decizie de sancționare disciplinară. Lipsa întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare

- art. 248 alin. 1 lit. c), art. 252 alin. 2 Legea nr.53/2003 (Codul muncii)

- Regulamentul intern, fișa postului, Proceduri de lucru art. 7

Emiterea unei decizii de către directorul general al unității angajatoare prin care s-a stabilit target-ul pentru Filiala (...), că acesta constituie sarcină de serviciu, nu era de natură a determina reținerea în sarcina salariatului a unei fapte de natură disciplinară constând în nerealizarea normei impuse.

Obligația stabilită în sarcina salariaților trebuie să fie legală și posibilă. Nu existau dovezi care să fie de natură a duce la concluzia că salariata nu și-ar fi respectat îndatoririle de serviciu, că nerealizarea target-ului ar fi rezultatul nerespectării îndatoririlor de serviciu, culpa fiind practic inexistentă, soluția instanței de fond fiind păstrată.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 490 din 24 mai 2018

Prin sentinţa civilă nr. (...)/LM din (...), Tribunalul (...) a admis contestaţia formulată de (...) CNP (...), cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat (...), cu sediul în localitatea (...), (...), judeţul (...) în contradictoriu cu intimatul CENTRUL NAŢIONAL PENTRU (...) „(...)”, cu sediul în (...), şi în consecinţă:

A dispus anularea deciziei nr. (...) emisă de intimat.

A obligat intimatul la plata în favoarea contestatoarei a drepturilor băneşti aferente, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi cu dobânda legală de la data de (...) şi până la data plăţii efective.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Între părţile în conflict există raporturi juridice de muncă în baza contractului individual de muncă nr. (...) pe durată nedeterminată, contestatoarea îndeplinind funcţia de tehnician în cadrul C.N.(...) – Filiala Teritorială (...).

Prin Decizia nr. (...), contestată în prezenta cauză, intimatul a dispus sancţionarea contestatoarei în temeiul art.248 alin.1 litera „c” din Codul muncii cu reducerea salariului de bază aferent lunii martie 2017 cu o cotă procentuală de 10% aplicată veniturilor aferente lunii în care s-a săvârşit abaterea disciplinară, respectiv luna februarie 2017.

 La baza emiterii deciziei de sancţionare s-a menţionat faptul că au stat următoarele următoarele documente: Regulamentul Intern, fişa postului contestatoarei, pct. 7 al Procedurii de Lucru privind stabilirea şi raportarea procentului de realizare a targetului pentru filialele CN(...) şi a Laboratorului (...) şi decizia nr. (...), reţinându-se în sarcina contestatoarei, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu stabilite în cuprinsul pct.7 al Procedurii de Lucru sus menţionată. În cuprinsul deciziei contestate s-a menţionat că cercetarea disciplinară nu a putut fi efectuată deoarece deşi convocată în scris conform convocării nr. (...), contestatoarea nu s-a prezentat la locul, data şi ora fixată, fără a exista un motiv obiectiv, aspecte necontestate de către contestatoare prin contestaţia completată formulată.

Instanţa de fond a reţinut că aplicarea sancţiunilor disciplinare sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formă reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive la angajatorului.

Având în vedere caracterul imperativ de ordine publică al prevederilor legale reglementate de art.252 alin.2 Codul muncii, instanţa de fond a considerat că se impune a se reţine că orice decizie de sancţionare disciplinară pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească cumulativ toate cerinţele statornicite de textul sus arătat, lipsa fie şi doar a uneia dintre acestea determină consecinţa ca un atare act juridic să fie lovit de nulitate. Aceasta pentru că scopul îl reprezintă asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, a desfăşurării acestora în condiţii de legalitate şi a respectării drepturilor şi îndatoririlor ambelor părţi ale raportului juridic de muncă, precum şi să asigure apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului având în vedere poziţia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăşurarea raportului de muncă, aspecte reţinute de Curtea Constituţională în examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor textului de lege de mai sus prin Decizia nr.319/2007. Pentru a preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care s-ar leza drepturile şi interesele legitime ale salariaţilor, s-a apreciat că legiuitorul a înţeles să reglementeze în mod expres condiţiile de fond şi de formă în care angajatorul poate dispune cu privire la sancţionarea disciplinară.

Instituirea acestor obligaţii de ordin formal în sarcina acestuia, s-a reţinut că reflectă expresia principiului statului social şi al dreptăţii instituit prin dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Constituţia României, principiu care se oglindeşte şi în dispoziţiile art. 8 din Codul muncii potrivit cărora relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii și al bunei credinţe, iar pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi consulta reciproc în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.

Examinând decizia contestată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă, prima instanţă a constatat că aceasta cuprinde menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare.

Cu privire la temeinicia deciziei de sancţionare sus menţionate, instanţa de fond a reţinut că potrivit art.272 din Codul muncii „sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”.

Prin decizia contestată emisă de intimat pe seama contestatoarei, instanţa de fond a constatat ca abatere disciplinară în sarcina acesteia neîndeplinirea sarcinilor de serviciu stabilite în cuprinsul pct.7 al Procedurii de Lucru privind stabilirea şi raportarea procentului de realizare a targetului pentru filialele CN(...) şi a Laboratorului (...) şi a deciziei nr.(...), în perioadele menţionate în cuprinsul acestora, reţinându-se încălcarea acestor prevederi, cu toate că s-a luat la cunoştinţă de obligaţiile care i-au revenit. În cuprinsul deciziei contestate s-a menţionat că cercetarea disciplinară nu a putut fi efectuată deoarece deşi convocată în scris conform convocării nr.(...), contestatoarea nu s-a prezentat la locul, data şi ora fixată, fără a exista un motiv obiectiv, aspecte necontestate de către contestatoare prin contestaţia formulată.

Întrucât angajatorul deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiază măsura dispusă, s-a apreciat că acesta trebuie şi să facă dovada temeiniciei şi legalităţii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente, în speţă intimatul a fost citat cu menţiunea de a depune la dosar înscrisurile solicitate de contestatoare în probaţiune care au fost depuse prin adresa nr. (...). S-a constatat că, intimatul a precizat în conţinutul adresei că ulterior anului 2010 nu s-a mai încheiat la nivelul instituţiei contract colectiv de muncă, iar cu privire la metodele de încercare pentru analizele executate în cadrul Laboratorului (...) din (...) precizează că în prezent, la nivel naţional şi internaţional nu există reglementări care să impună obligativitatea acreditării, aceasta fiind facultativă şi luând în considerare numărul, frecvenţa şi complexitatea analizelor ce se execută de către Laboratorul (...) (...) conducerea CN(...) a considerat că nu este oportună acreditarea metodelor pentru analizele efectuate în acest laborator.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că, dispoziţiile art. 247 statuează că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară în legătură cu munca lor și care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele sau dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici, şi o individualizează după criteriile prevăzute de art. 250 din Codul Muncii.

Disciplina muncii, a reţinut instanţa de fond, este o condiţie obiectivă, necesară şi indispensabilă desfăşurării activităţii fiecărui angajator, cerinţa respectării unei anumite ordini, a unor reguli, care să coordoneze conduita indivizilor, pentru atingerea scopului comun, s-a apreciat că se impune cu forţa evidentă valabilă pentru orice activitate umană desfăşurată în colectiv. În virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligaţiile generale de muncă prevăzute în actele normative, în contractul colectiv şi individual de muncă, în regulamentul intern

Sancţiunile disciplinare, enunţate de lege prin dispoziţiile art. 248 Codul muncii, s-a reţinut de instanţa de fond că, constituie măsuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de muncă, reflectându-se, prin consecinţele lor, asupra raportului juridic de muncă, putând avea caracter preponderent pecuniar sau preponderent moral.

Totodată, s-a reţinut că, prerogativa disciplinară ce revine angajatorului permite acestuia, ca aplicând normele prevăzute în regulamentele interne, să aprecieze asupra impactului pe care fapta reţinută în sarcina angajatului îl are asupra desfăşurării activităţii sale.

Cu privire la starea de fapt reținută de intimat din înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prin raportul nr.(...) privind realizările pe luna februarie 2017 şi anexa 3 care cuprinde situaţia realizărilor la nivelul C.N.(...) (...), se prezintă procentul din target realizat la filiala (...) 43,83% ( 8765,2 lei din 20.000 lei). Din cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare prealabile nr. (...), instanţa a reţinut că, contestatoarea nu s-a prezentat la sediul societăţii, însă a trimis nota nr. (...) prin care şi-a exprimat punctul de vedere pentru convocarea disciplinară fila 3 la dosar. Abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile sunt prevăzute la art.78 şi urm. din Regulamentul Intern al unităţii intimate.

Verificând înscrisurile depuse în probaţiune de către intimată, prima instanţă a reţinut că Procedura de Lucru privind stabilirea şi raportarea procentului de realizare a targetului pentru filialele C.N.(...) (...) şi a Laboratorului (...) şi Decizia nr. (...), înscrisuri care prin nerespectarea lor de către contestatoare a determinat sancţionarea, instanţa constată că acestea, nu au fost depuse de intimat. La stabilirea situaţiei de fapt, s-a constatat că instanţa trebuie să analizeze împrejurările în care aceasta s-a săvârşit, consecinţele faptei, elementele de referinţă ce au fost avute în vedere în momentul stabilirii sancţiunii, care sarcini de serviciu nu au fost îndeplinite corespunzător, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanţiat şi riguros, asupra legalităţii măsurii de sancţionare.

Pentru a stabili dacă o faptă poate fi calificată abatere disciplinară, astfel încât să atragă răspunderea disciplinară, s-a reţinut că este necesar să fie analizate acele elemente constitutive, a căror întrunire conduce la existenţa abaterii.

Angajarea răspunderii disciplinare este supusă cerinţei îndeplinirii cumulative a condiţiilor generale referitoare la faptă, vinovăţie şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul produs, iar în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta trebuie constatată în mod cert, pe baza probatoriului administrat în cauză.

Or, în speţă, s-a reţinut că angajatorul se limitează la o descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară, fără a arăta în concret prevederile menţionate la pct. 7 din Procedura de lucru şi Decizia nr.(...), în ce constă încălcarea obligaţiei de respectare a disciplinei muncii, prin individualizarea acestora cu data, număr sau alte elemente de identificare.

În contextul considerentelor mai sus expuse şi a textelor legale arătate, întrucât nu s-a făcut dovada temeiniciei măsurilor luate împotriva contestatoarei, şi nu s-a confirmat ca abatere disciplinară faptele imputate, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată contestaţia formulată, admiţând-o şi în consecinţă a dispus anularea Deciziei nr.(...).

Totodată a obligat intimata la plata în favoarea contestatoarei a drepturilor băneşti reţinute în temeiul deciziei de sancţionare.

Cu privire la capetele de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanţei conform indicelui de inflaţie, întrucât creditorul este îndreptăţit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată cât şi beneficiul nerealizat.

Pentru a se realiza însă o reală despăgubire, s-a reţinut că se impune actualizarea creanţei în raport de indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale. În speţa dedusă judecăţii, cererea de obligare a intimatei la plata sumelor actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată, aşa cum s-a reţinut mai sus prin actualizarea cu indicele de inflaţie se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la data de (...) şi până la data plăţii efective.

 Prima instanţă a reţinut totodată că prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, în cauză intimatul a fost pus în întârziere odată cu înregistrarea la instanţa de judecată a cererii de chemare în judecată, prin urmare dobânda legală solicitată de contestatoare va fi acordată de la data înregistrării cererii, respectiv de la data de (...) şi până la data plăţii efective pentru o justă și reală despăgubire.

Instanţa a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestatoare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Centrul Naţional (...) – (...), solicitând admiterea apelului, anularea în tot a sentinţei şi judecarea procesului, evocând fondul.

Prin motivele de apel, apelantul a formulat următoarele critici:

- apelanta este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii şi funcţionează în subordinea Autorităţii Naţionale (...);

- reclamanta, angajată conform contractului individual de muncă nr.(...) pe postul de tehnician executant lucrări în cadrul Centrului Naţional (...) (...) Filiala (...), prin semnarea contractului individual de muncă s-a angajat ca în schimbul salariului negociat să îndeplinească toate atribuţiile, lucrările, sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului şi implicit a dispoziţiilor Deciziei nr.(...) prin care se stabileşte targetul filialei (...) la 20.000 lei/lună şi care conform dispoziţiilor art.2 devine parte integrantă a fişei de post semnată de contestatoare;

- temeiul legal avut în vedere la data emiterii deciziei de sancţionare nr.(...) îl constituie dispoziţiile Regulamentului intern, fişa postului contestatoarei, pct.7 al Procedurii de lucru cod 008, respectiv Deciziei nr.(...), reţinându-se în sarcina contestatoarei neîndeplinirea sarcinilor de serviciu;

- cercetarea disciplinară nu a putut fi efectuată deoarece, deşi a fost convocată, contestatoarea nu s-a prezentat la locul, data şi ora fixată, fără a exista un motiv obiectiv care să justifice absenţa sa;

- cât priveşte solicitarea contestatoarei privind anularea deciziei de sancţionare nr.(...), în raport de cele expuse şi luând în considerare Situaţia realizărilor înregistrate la nivelul Centrului Naţional (...) (...) precum şi Filiala (...) se reflectă în conţinutul Rapoartelor nr. (...), consideră că decizia contestată este temeinică şi legală.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului cu motivarea că şefii ierarhici răspund de deciziile luate, de dispoziţiile şi instrucţiunile pe care le dau subordonaţilor sau de neimplicarea lor în rezolvarea sarcinilor de serviciu, sens în care enunţă prevederile art.40 alin.2 lit.b şi c din Codul muncii, respectiv art.15 lit.f şi g din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, art.19 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă. Arată că anual a cerut dotarea sau măcar acreditarea pe analizele care se pot efectua în cadrul filialei, răspunsul fiind de fiecare dată acelaşi, „lipsa de fonduri”, astfel se pune întrebarea care este adevăratul vinovat pentru neîndeplinirea targetului, salariatul sau şeful ierarhic superior, respectiv conducerea executivă care asigură managementul, neputându-se să ai performanţă cu aparatura veche.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

În primul rând, referitor la critica axată pe problema cercetării disciplinare, este de reţinut că respectarea prevederilor legale imperative relative la procedura cercetării disciplinare prealabile reprezintă o obligaţie legală de fond întrinsecă măsurii sancţionării disciplinare fiind o garanţie a respectării dreptului la apărare al salariatului mai înainte de aplicarea sancţiunii disciplinare, iar încălcarea acestuia constituie cauză de nulitate absolută expresă a măsurii dispuse faţă de prevederile art.267 alin.1-4 din Codul muncii care sancţionează cu nulitatea absolută aplicarea sancţiunii disciplinare în lipsa cercetării prealabile, or în speţă este de observat că intimata contestatoare nu a invocat o atare nulitate, neconstituind ca atare obiect al analizei din partea primei instanţe, astfel că respectiva critică apare ca fiind superfluă.

Aspectele esenţiale pe care s-au concentrat motivele inserate în contestaţia dedusă judecăţii l-au constituit susţinerile părţii contestatoare referitoare la absenţa oricărei vinovăţii din partea sa în neîndeplinirea target-ului, susţineri care privite din perspectiva probatoriului administrat în cauză se dovedesc a fi întrutotul întemeiate, având în vedere argumentele ce succed.

 Intimata contestatoare îşi desfăşoară activitatea la Filiala Teritorială (...) - Laborator pe postul de tehnician, executant lucrări, având atribuţiile enumerate la pct.1-53 din fişa postului, iar prin decizia nr.(...) i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în reducerea salariului de bază aferent lunii martie 2017 cu o cotă procentuală de 10% aplicată venitului aferent lunii în care s-a săvârşit abaterea disciplinară, respectiv luna februarie 2017.

În sarcina salariatei s-a reţinut încălcarea cu vinovăţie a prevederilor menţionate la pct.7 al Procedurii de lucru privind stabilirea şi raportarea procentului de realizare a target-ului pentru filialele Centrului Naţional (...) (...) şi a Laboratorului (...), precum şi a Deciziei nr.(...). S-a menţionat că abaterea disciplinară a constat în neîndeplinirea în perioada 1.02.2017 - 28.02.2017, a sarcinii de serviciu stabilită în cuprinsul pct.7 al Procedurii de lucru privind stabilirea şi raportarea procentului de realizare a target-ului pentru filialele Centrului Naţional (...) (...) şi a Laboratorului (...), precum şi a Deciziei nr.(...).

Referitor la aceste înscrisuri, este de reţinut că decizia nr.(...) emisă de directorul general al apelantei a stabilit, începând cu data emiterii, targetul pentru Filiala (...) în cuantum de 20.000 lei/lună, menţionându-se că decizia constituie sarcină de serviciu şi că devine parte integrantă a fişei de post. Cât priveşte procedura de lucru emisă la data de 10.05.2016, aceasta prevede la punctul 7, intitulat „Raportarea procentului de realizare a targetului şi demararea cercetării disciplinare în cazul nerealizării sale” că, pe baza valorilor din situaţia realizărilor la nivelul Centrului Naţional (...) (...), Compartimentul financiar contabilitate emite lunar un raport privind stadiul îndeplinirii target-ului pe care îl înaintează, prin secretariat, Directorului general. Raportul evidenţiază filialele care au îndeplinit condiţiile de target, precum şi filialele care nu au îndeplinit target-ul impus, precizând în cazul acestora procentul de realizare a targetu-lui, raportul urmând a conţine şi situaţia Laboratorului (...), precum şi realizarea generală a target-ului la nivel de instituţie, iar după primirea şi analizarea raportului, Directorul general al Centrului Naţional (...) (...) poate lua hotărârea demarării cercetării disciplinare a persoanelor responsabile cu îndeplinirea sarcinii de serviciu referitoare la target.

Raportul înregistrat sub nr.(...) întocmit de Compartimentul Financiar Contabilitate atestă că în perioada 1.01.2017-31.01.2017 Filiala (...) are un procent din target realizat de 43,99% (8799,80 lei din 20.000 lei), iar la nivelul lunii februarie 2017, potrivit raportului înregistrat sub nr.(...), de 43,83% (8765,20 lei din 20.000 lei).

Actele decizionale de ordin intern ce-au stat la baza emiterii actului sancţionator contestat, au fost depuse abia la instanţa de apel, respectivele decizii, în aplicarea prevederilor art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă, prezentând utilitate în soluţionarea cauzei, însă acestea nu sunt apte ca, prin coroborare cu restul materialului probator existent la dosar, să conducă la o concluzie contrară celei la care a ajuns prima instanţă.

Astfel, pentru declanşarea răspunderii disciplinare, este necesar ca un salariat să fi săvârşit o abatere de la disciplina muncii, iar în speţă nu sunt probate toate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, nefiind dovedită neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor de serviciu de către intimată.

Sigur că angajatorul este în drept să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii, atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu, iar la rândul său, acestuia din urmă îi revine obligaţia de a respecta disciplina muncii, context în care trebuie a se sublinia că obligaţia de serviciu trebuie să fie legală şi posibilă, or stabilirea unei norme de muncă în sarcina salariaţilor şi sancţionarea acestora pentru nerealizarea acelei norme apar practic ca fiind ilegale, atâta timp cât nu există dovezi că salariata nu şi-a respectat îndatoririle de serviciu, situaţie ce face ca într-un atare caz culpa să fie practic inexistentă.

În speţă, nicidecum nu se poate reţine vinovăţia intimatei, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, condiţie a antrenării răspunderii disciplinare, atâta vreme cât nu au fost produse dovezi în sensul că intimata în mod culpabil nu şi-ar fi respectat obligaţiile de serviciu.

Or, elementul declanşator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat în mod culpabil a obligaţiilor sale de serviciu, iar aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu, pentru că însuşi contractul individual de muncă are un caracter oneros.

În speţă, chiar dacă target-ul a fost stabilit de forul de conducere, o astfel de măsură urmată de aplicarea de sancţiuni apare ca abuzivă care poate da naştere la rându-i la aplicarea de sancţiuni abuzive.

Doar în ipoteza în care s-ar fi adus dovezi prin care să se fi demonstrat că nerealizarea de către Filiala (...) a target-ului este rezultatul nerespectării de către intimată a îndatoririlor de serviciu, atunci măsura de sancţionare dispusă putea fi apreciată ca legală şi menţinută ca atare, pe cale de consecinţă, devine evident că, în lipsa vinovăţiei, nu putea interveni nicidecum răspunderea disciplinară, astfel că soluţia primei instanţe, de anulare a actului sancţionator, se impune a fi păstrată în totalitate, inclusiv sub aspectul dispoziţiei de obligare a intimatului la plata drepturilor băneşti pretinse de contestatoare.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa fiind păstrată în totul.

Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, ca atare nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare